Ucidere din culpă (art.178 C.p.) alin. 2 c.p.

Dosar nr. 17650/280/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ Nr. 63

Şedinţa publică de la 15 Martie 2011

Obiectul cauzei:ucidere din culpă (art.178 C.p.) ALIN. 2 C.P.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor penale de faţă, deliberând,  constată următoarele:

Constată că, prin sentinţa penală nr.2200/11.11.2010, Judecătoria Piteşti a hotărât următoarele:

„Respinge excepţia tardivităţii constiturii de parte civilă.

În baza art. 178 alin. 2  c.p.condamnă  inculpatul G.M.C. , la pedeapsa de 2 (doi)  ani închisoare.

În baza  art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiţionată  a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.

Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art.  83 Cod penal.

În temeiul art.14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p. şi art. 998 - 999 C. Civ.,  admite în parte  acţiunea civilă formulată de către partea civilă D.G.; obligă inculpatul în solidar cu asigurătorul S.C. Carpatica Asig SA  Sibiu, cu sediul în Sibiu, str. Autogării, nr.1, judeţul Sibiu, către  partea civilă la plata sumei de 7000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi a sumei de 7500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 981 lei  reprezentând cheltuieli  judiciare către stat, din care suma de 531 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în data de 26.04.2008, în jurul orelor 22,30, inculpatul G.M.C. se afla la volanul  autoturismului proprietate personală, marca Dacia 1310 cu nr. …, circulând cu o viteză de circa 58-60 Km/h pe DN 7 C din direcţia Curtea de Argeş spre Piteşti, pe raza comunei Merişani, sat Dobrogostea, judeţul Argeş, apropiindu-se de zona Km 3 + 800 m.

În habitaclul maşinii se mai aflau martorii B.V.N. pe bancheta din dreapta faţă, iar ceilalţi, respectiv P.I.S. , M.P. şi C.C. pe bancheta din spate, toţi aflându-se angajaţi în diverse discuţii şi cu sistemul audio muzical în funcţiune.

Tot pe DN 7 în zona Km 3+ 800 se deplasa în aceeaşi direcţie de mers victima T.F. , pe marginea din dreapta a carosabilului, în exteriorul marcajului de delimitare al acestuia, purtând vestimentaţie de culoare închisă, puţin vizibilă.

De precizat că, inculpatul G.M.C.  circula cu luminile de drum aprinse, pe faza lungă, având astfel o bună vizibilitate, aproape de marginea din dreapta a carosabilului, cu partea lateral dreapta a autoturismului pe zona exterioară a marcajului de delimitare a carosabilului. Deşi condiţiile de drum erau satisfăcătoare, conducătorul auto având o bună vizibilitate, totuşi  în zona Km 3+800, acesta nu a observat din timp că în aceeaşi direcţie de mers pe carosabil  se deplasa pietonul T.F. , fapt ce a condus la acroşarea acestuia din spate, impactul iniţial având loc între zona corespondentă colţului drept al barei şi al colţului măştii faţă tablă în partea posterioară  a gambei piciorului stâng al victimei pe o traiectorie tăietoare oblică de jos în sus, inc. G.M.C.  realizând impactul numai în momentul percepţiei zgomotului şi a proiectării acesteia pe geamul parbriz al autoturismului.

Inculpatul G.M.C. , probabil, datorită experienţei reduse la volan, în urma impactului, s-a pierdut şi nu a acţionat sistemul de frânare, victima T.F.  fiind, astfel, proiectată pe acostament la cca 42-43 m de la locul accidentului, autoturismul oprindu-se după cca 30 m de la locul unde a fost găsită victima.

În urma evenimentului rutier, victima T.F.  a suferit multiple leziuni, specificate în raportul de necropsie medico-legală nr.98/B/2008 din 26.05.2008 al Serviciului de Medicină Legală Argeş, care în final au condus la decesul acesteia ( filele 29-30).

Cu privire la dinamica producerii evenimentului rutier în cauză s-a dispus un raport de expertiză tehnică, inclusiv un supliment de expertiză la raportul iniţial, concluzionându-se în final că, accidentul de circulaţie s-a petrecut atât din culpa conducătorului auto G.M.C. , cât şi a victimei T.F. , ambele părţi generând starea de pericol care a condus la producerea evenimentului rutier. Astfel, dacă ar fi respectat disp.art.45 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002,  inculpatul G.M.C. , conducătorul autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. …, avea posibilităţi tehnice reale de evitare a accidentului, întrucât a avut la dispoziţie timpul şi spaţiul necesar efectuării manevrei de ocolire în condiţii de siguranţă a victimei T.F. , dat fiind faptul că circula în condiţiile în care nu era stânjenit de venirea unui alt autovehicul din faţă şi luminile de drum îi oferea un câmp de vizibilitate spre înainte de minim 200 m, drumul fiind în aliniament. Totodată, în condiţiile în care circula, putea şi trebuia să vadă victima, care circula pe marginea din dreapta a carosabilului în aceeaşi direcţie de mers, având la dispoziţie spaţiul şi timpul necesar, inclusiv, pentru oprirea autoturismului fără impact cu victima, spaţiul total de oprire de cca 38 m fiind cu mult mai mic cu spaţiul avut  la dispoziţie cu minim 200 m şi de această dată, nerespectând dispoziţiile art.35 din O.U.G. nr.195/2002 potrivit cărora „ participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament ....... care să nu pună în pericol viaţa sau integritatea persoanelor ....... „.

Totodată, accidentul putea fi evitat şi de către victima T.F.  dacă circula pe acostamentul lat de 1,20 m, care îi conferea un spaţiu suficient de deplasare şi nu ar fi circulat pe marginea carosabilului din dreapta, contrar normelor legale de circulaţie în vigoare, respectiv art.72 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 şi art.166 din Regulamentul de aplicare al O.U.G nr.195/2002, potrivit cărora pietonii sunt obligaţi să circule cât mai aproape de marginea din stânga a carosabilului în direcţia lor de mers şi să poarte pe îmbrăcăminte elemente fluorescente reflectorizante.

La stabilirea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev.de art.72 cod penal.

Împotriva  sentinţei a declarat apel în termen, inculpatul care a motivat că pedeapsa aplicată este prea aspră, că despăgubirile  acordate sunt prea mari, iar constituirea de parte civilă este tardivă.

Sentinţa a fost apelată, în termen şi de către partea civilă care a motivat că în mod nejustificat prima instanţă nu i-a acordat despăgubirile în cuantumul solicitat.

Examinând sentinţa, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, potrivit art.371 alin.2 cod pr.penală, tribunalul apreciază că apelurile sunt nefondate, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, stabilind vinovăţia inculpatului sub forma culpei.

La stabilirea pedepsei prima instanţă a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor de individualizare prev.de art.72 Cod penal, oprindu-se la o pedeapsă care, prin întindere şi modalitate de executare să-şi realizeze scopul prev.de art.52 Cod penal, dar să şi reprezinte un avertisment serios şi suficient pentru ca apelantul  inculpat să conştientizeze gravitatea conduitei sale.

În acest  context, tribunalul  apreciază că,  recunoaşterea faptei şi lipsa antecedentelor penale nu puteau fi caracterizate drept împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală, câtă vreme fapta era evidentă, iar comportamentul anterior săvârşirii faptei este unul normal.

Prin urmare, instanţa de fond a  procedat corect având în vedere aceste aspecte la individualizarea pedepsei.

În ce priveşte latura civilă, tribunalul constată că, constituirea de parte civilă s-a făcut încă din  faza de urmărire penală, precizarea întinderii despăgubirilor solicitate făcută după citirea actului de sesizare, nefiind o încălcare a disp.art.15 Cod pr.penală.

Sub aspectul sumelor acordate părţii civile, prima instanţă a făcut o apreciere corectă a întinderii lor.

Astfel, în privinţa despăgubirilor materiale, s-a avut în vedere probatoriul administrat pe latura civilă, martorii audiaţi au declarat în contradicţie cu partea civilă, suma reţinută, avându-se în vedere şi culpa victimei la producerea accidentului, acoperind prejudiciul încercat de apelanta parte civilă.

Sub aspectul daunelor morale, tribunalul apreciază că instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea  întinderii prejudiciului moral, principiul proporţionalităţii şi al echităţii, astfel încât suma acordată să fie justă, raţională şi echitabilă.

Prin urmare, tribunalul consideră că prin indemnizaţia ce a fost acordată s-a asigurat o compensaţie suficientă şi efectivă apelantei părţi civile pentru pierderea suferită, sumele solicitate prin constituirea de parte civilă fiind exagerate.

Faţă de toate acestea, tribunalul apreciază că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

Aşa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b cod pr.penală, urmează să fie respinse apelurile ca nefondate.

Văzând şi disp.art.192 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G. S. M. C., şi de partea civilă D.G. , împotriva sentinţei penale nr. 2200 din data de 11.11.2010, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul penal nr. 17650/280/2009, intimat fiind partea responsabilă civilmente SC CARPATICA ASIG SA SIBIU – ASIGURATOR, cu sediul în Sibiu, str Autogării, nr 1, jud Sibiu. Obligă pe apelanţi la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de  la pronunţare pentru părţi. 

Pronunţată în şedinţa publică de la 15 Martie 2011, la Tribunalul Argeş secţia penală.

Domenii speta

Spete similare