Infractiunea de ucidere din culpă prevazuta de art. 178 al. 1 si 2 C.p.

Dosar nr. 4417/280/2011*

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINŢĂ PENALĂ Nr. 4603/2014

Şedinţa publică de la 18 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE G.C.V.

Grefier M.R.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti fiind reprezentat

prin procuror B.C.

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul S.C.C. şi pe partea civilă T.L.C., asigurătorii de răspundere civilă SC Omniasig Vienna Insurance Group SA şi SC Allianz Ţiriac SA, având ca obiect infractiunea de ucidere din culpă prevazuta de art. 178 al. 1 si 2 C.p..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinită, fara citarea partilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile de fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 11.12.2014, când susţinerile părţilor si concluziile procurorului au fost consemnate în încheierea de amânare de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 944/P/2009 din data de 28.02.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 şi 2 C.p. 1969.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 07.03.2011 sub numărul de dosar 4417/280/2011.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, la data de 01.02.2009, în timp ce conducea autotrenul cu numărul X şi remorca cu numărul X pe raza comunei Bascov, jud. Argeş, prin nerespectarea normelor legale de circulaţie, respectiv dispoziţiile art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, a produs un accident de circulaţie, în urma căruia a rezultat decesul numitei A.S.I..

Pentru dovedirea situaţiei de fapt expusă în rechizitoriu, în faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele probe: proces verbal de cercetare la faţa locului, planşă foto şi schiţă (f. 9- 20), proces verbal de verificare tehnică auto (f. 21), raport de necropsie (f.47,48), declaraţii martori (f. 26-44), raport de expertiză tehnică auto (f. 71 -85), buletine de analiză toxicologică alcoolemie (f. 49), poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă a autoturismului condus de către inculpat (f. 53), declaraţiile părţii civile (f. 22-25), declaraţiile inculpatului (f. 94-97).

În cadrul primului ciclu procesual, în primă instanţă, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului, fila 35-37, înscrisuri latură civilă, filele 40-43, declaraţii de martor, filele 56, 57, 58, 59, 61, 63, 79, 81, înscrisuri filele 101-104, certificat emis de Autoritatea Rutieră Română, din care reiese că atestatul CPCA este valabil din data de 14.03.2009 şi până la data de 13.03.2014, fila 109, raportul de constatare tehnic-ştiinţifică pentru detectarea comportamentului simulat în ceea ce-l priveşte pe martorul Ţ., filele 115 şi urm., din care reiese că aceasta a avut un comportament simulat la întrebările 4, 7 şi 9 din test.

Prin Sentinţa penală nr. 362/2012 a Judecătoriei Piteşti s-a dispus în primă instanţă condamnarea inculpatului S.C.C. pentru săvârşirea infracţiunii  prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 C.p. la pedeapsa închisorii de 2 ani, în condiţiile art. 81 C.p.

De asemenea, s-a admis în baza art. 14 C.p.p., art. 346 C.p.p. şi art. 998-999 C. civ.  acţiunea civilă a părţii civile T.L.C. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă SC BCR Asigurări SA- Suc Argeş (actual SC Omniasig Vienna Insurance Group SA)  la plata sumei de 37.500 lei, reprezentând daune materiale şi a contravalorii în lei a sumei de 300.000 EUR  calculată la  cursul de schimb al BNR /RON din ziua plăţii  efective, cu titlu de  daune morale.

Împotriva acestei Sentinţe au formulat recurs, inculpatul, partea civilă şi asigurătorul de răspundere civilă.

Prin Decizia penală nr. 409/R/08.05.2012 a Curţii de Apel Piteşti, au fost admise recursurile, casată în totalitate Sentinţa penală nr. 362/2012 a Judecătoriei Piteşti şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Piteşti.

În esenţă s-a reţinut că prima instanţă, cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 C.p.p., precum şi a art. 54 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările - reasigurările în România, nu a citat în calitate de asigurător de răspundere civilă pe S.C. Allianz Ţiriac S.A. cu care inculpatul încheiase contract de asigurare pentru capul de tractor înmatriculat sub nr. X, condus de acesta.

Având în vedere Decizia instanţei de recurs, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 30.05.2012 sub numărul de dosar 4417/280/2011*.

În această etapă procesuală, cu respectarea Deciziei Penale nr. 409/R/08.05.2012 a Curţii de Apel Piteşti, a fost citat în cauză asigurătorul de răspundere civilă SC Allianz Ţiriac SA.

În cauză au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia martorului M.S. – latura civila (f. 79-80 ), Raport de expertiză tehnică întocmit de expert N.E.V. (f. 140-151), puncte de vedere referitoare la raportul de expertize, formulate de expertul consilier parte vătămată (f. 160-164), puncte de vedere referitoare la raportul de expertize, formulate de expertul consilier al inculpatului (f. 167-168), puncte de vedere referitoare la raportul de expertize, formulate de expertul consilier al asigurătorului SC Allianz Ţiriac SA (f. 170-175), răspunsul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov (f. 238), relaţii transmise de Autoritatea Rutieră Română (f. 274-277).

Pe latură civilă, persoana vătămată T.L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.500 de lei cu titlu de daune materiale şi suma de 1.500.000 de euro cu titlu de daune morale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În data de 01.02.2009 inculpatul S.C.C. se deplasa cu ansamblul de vehicule, alcătuit din autoutilitara marca MAN cu nr. de înmatriculare X şi remorca pentru transport buşteni marca Schwarzmuler cu număr de înmatriculare X pe DN 7C dinspre Piteşti către Curtea de Argeş.

Ajungând în dreptul km 1+500 m, pe raza com. Bascov, jud. Argeş, ansamblul de vehicule, condus de inculpat, a trecut pe lângă victima AI.F., care se afla pe acostamentul din dreapta sensului de mers al inculpatului.

Acest aspect rezultă din declaraţiile martorilor oculari M.I.G. (f. 27 dup), S.R. (f. 29 dup), T.V.N. (f. 31 dup), I.A. (f. 33) şi M.D.A. (f. 35-36).

Potrivit propriilor sale declaraţii, inculpatul nu a observat victima în momentul în care a trecut pe lângă aceasta.

Astfel cum rezultă din planşa fotografică, efectuată cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, precum şi din Raportul de constatare medico-legală nr. 26/B/2009 (f. 20 dup, respectiv f. 47-48 dup), în momentul în care ansamblul de vehicule a ajuns cu partea din spatele remorcii pentru transport buşteni marca Schwarzmuler cu număr de înmatriculare X în dreptul victimei, s-a produs impactul, victima fiind lovită de platforma remorcii, în dreptul ultimului stâlp, intervenind decesul acesteia.

Se reţine, de asemenea faptul că potrivit declaraţiilor martorilor, anterior precizaţi, ulterior impactului victima a căzut, capul acesteia aflându-se pe partea carosabilă, iar corpul pe acostament.

Mai mult, din declaraţia medicului legist (f. 124 d.i. primul ciclu procesual) rezultă că decesul victimei a fost cauzat de lovirea cu un corp dur şi nu de un corp dur.

Din adresa nr. 29991/19.11.2014 rezultă faptul că inculpatul S.C.C. a fost posesorul unui certificat care reprezenta dovada competenţei şi atestării profesionale pentru calitatea de conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone. Certificatul deţinut a avut seria CPCA nr. 394833, cu valabilitate începând din data de 14.03.2009 până la data de 13.03.2014 (f. 280 d.i.).

Astfel, la data săvârşirii faptei, 01.02.2009, inculpatul nu deţinea atestatul obligatoriu prevăzut de lege, care reprezintă dovada competenţei şi atestării profesionale pentru calitatea de conducător auto, care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone.

Mai mult, astfel cu s-a menţionat în cuprinsul procesului verbal de cercetare la faţa locului (f. 9 dup), deşi autoutilitara era dotată cu aparat tahograf, acesta nu era pus în funcţiune, neputându-se verifica în acest fel respectarea timpului de odihnă de către conducătorul auto.

Acestea sunt aspectele faptice, care reies cu certitudine, fiind probate dincolo de orice dubiu.

În acest context trebuie precizat faptul că, potrivit adresei nr. 163/13/16.05.2014 emisă de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov, în urma examinării materialelor cuprinse în prezentul dosar, s-a constatat că ansamblul auto, format din autoutilitara MAN cu nr. X şi remorca Schwarzmuler cu nr. X nu a oprit după producerea evenimentului rutier şi nu avea în funcţiune aparatul tahograf. S-a mai precizat că la faţa locului, în afară de pata brun roşcată şi şapca purtată de victimă nu s-au mai consemnat alte urme formă sau urme formate din obiecte şi resturi de materie, care să permită, în urma interpretării criminalistice a acestora, efectuarea unei reconstrucţii retrospective a traiectoriilor, atât a ansamblului auto, cât şi a victimei anterior, în timpul şi ulterior coliziunii. Având în vedere aceste constatări, s-a arătat că nu se poate răspunde la obiectivele dispuse prin încheiere, deoarece nu sunt întrunite condiţiile de ordin calitativ, care să permită efectuarea unei expertize criminalistice auto.

Având în vedere aceste concluzii, emise de o instituţie superioară Birourilor Locale de Expertiză, instanţa urmează a elimina din ansamblul probator Rapoartele de expertiză tehnică, efectuate în cauză, urmând a soluţiona prezentul dosar în baza celorlalte mijloace de probă.

Astfel, potrivit principiului de drept că orice dubiu profită acuzatului, se va reţine în favoarea sa faptul că viteza de deplasare era în limita legală, că remorca nu prezenta efect de balans, precum şi faptul că victima, în momentul impactului, se afla pe carosabil, la o distanţă de maxim 30 de cm faţă de acostament. Acest din urmă aspect a fost stabilit ca urmare a faptului că distanţa de la pata de sânge de pe carosabil şi acostament a fost de 30 de cm, potrivit măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării locului faptei (f. 9 dup).

Cu toate acestea, se va analiza mai jos, dacă poziţia pe carosabil a victimei, astfel cum a fost mai sus precizată, întruneşte condiţiile cazului fortuit.

Stabilind toate aceste aspecte faptice, urmează a se efectua o analiză juridică a întregului eveniment.

Astfel, prioritar de stabilit, este legea penală aplicabilă, pentru a se cunoaşte dispoziţiile legale a căror interpretare se impune.

Potrivit Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.5 din Codul penal,  Publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Se observă că dispoziţiile din legile succesive, respectiv art. 178 alin. 1 şi 2 C.p. 1969 şi art. 192 alin. 2 din N.C.p. reglementează similar infracţiunea de ucidere din culpă, când aceasta este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi.

De asemenea, pedeapsa prevăzută de lege este identică, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

În Noul Cod penal, se prevede, diferit de vechea reglementare, faptul că, în situaţia în care nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie, prin ea însăşi o infracţiune, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Acest element de diferenţă nu are relevanţă, având în vedere că, în cauză, nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere nu constituie infracţiuni.

În consecinţă, elementul decisiv în stabilirea legii penale mai favorabile îl reprezintă modalităţile de individualizare a executării pedepsei, prevăzute de legile penale succesive, având în vedere că instanţa nu se orientează la aplicarea unei pedepse cu închisoare în condiţii de detenţie, ci către o modalitate de individualizare a executării pedepsei ce nu implică privarea de libertate, dar presupune supravegherea inculpatului, respectarea de către acesta a anumitor obligaţii  şi permite, de asemenea, interzicerea dreptului inculpatului de a conduce vreun autoturism.

Astfel, potrivit vechii legi, modalitatea de individualizare a executării pedepsei ce se circumscrie aspectelor menţionate este suspendarea sub supraveghere, iar potrivit noii legi modalitatea de individualizare a executării pedepsei este suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi aplicarea unei pedepse complementare, respectiv interzicerea dreptului de a conduce autovehicule.

Comparând cele două modalităţi de individualizare, instanţa constată că legea veche este mai favorabilă, având în vedere că inculpatul urmează a fi reabilitat de drept la împlinirea termenului de încercare, spre deosebire de reglementarea actuală, în cazul căreia inculpatul ar fi reabilitat de drept după trecerea unui termen de 3 ani, ce curge de la momentul împlinirii termenului de încercare, potrivit art. 167 alin. 4 N.C.p.

În drept, fapta inculpatului S.C.C., care la data de  01.02.2009, a condus ansamblul auto format din autoutilitara MAN cu nr. X şi remorca Schwarzmuler cu nr. X pe DN 7C din direcţia Piteşti către Curtea de Argeş, fără a poseda atestatul obligatoriu prevăzut de lege, care reprezintă dovada competenţei şi atestării profesionale pentru calitatea de conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone şi fără a avea în funcţiune aparatul tahograf, iar în dreptul km 1+500m, pe raza localităţii Bascov, nu a observat-o pe victima A.I.F., care se afla iniţial pe acostamentul drumului şi, neluând măsurile necesare, a accidentat-o pe aceasta, lovind-o mortal cu platforma remorcii, în dreptul ultimului stâlp, când aceasta se afla pe marginea carosabilului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 şi 2 C.p. 1969.

 Sub aspectul laturii subiective se reţine că forma de vinovăţie prevăzută de lege în cazul infracţiunii de ucidere din culpă este culpa.

În cauză, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. lit. b C.p. 1969.

Astfel, acesta nu a prevăzut rezultatul faptei, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

Acesta nu a observat victima pe acostament, deşi, potrivit declaraţiilor tuturor martorilor oculari, aceasta se afla pe acostament când ansamblul auto a trecut pe lângă ea.

În acest context inculpatul a ignorat prevederi legale care obligă orice conducător auto să aibă un comportament vigilent, atunci când se deplasează cu un vehicul pe drumurile publice, respectiv art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia, participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private.

Mai mult, a ignorat dispoziţiile art. 74 din OG nr. 27 din 31 august 2011 privind transporturile rutiere, care prevăd că echiparea cu tahografe şi limitatoare de viteză este obligatorie pentru autovehiculele ori ansamblurile de vehicule rutiere destinate transportului rutier de mărfuri a căror masă totală maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone şi pentru autovehiculele destinate transportului rutier de persoane având mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, în conformitate cu prevederile reglementărilor naţionale şi ale Uniunii Europene.

A ignorat în consecinţă şi dispoziţiile art. 8 pct. 15 din OG nr. 37 din  7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, care prevede că (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacă acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale:

15. conducerea unui vehicul dotat cu tahograf fără a utiliza diagrame tahograf şi/sau cartela tahografică.

Mai mult, inculpatul a ignorat dispoziţii legale, deosebit de importante, respectiv obligativitatea obţinerii atestatului în cazul conducerii pe drumurile publice a unor anumite categorii de vehicule.

Astfel, art. 66 alin. 1, 3 şi 4 din OUG nr. 195/2002, prevede imperativ că atestatul profesional este obligatoriu pentru conducătorul autovehiculului care efectuează transport de mărfuri periculoase, transport public de persoane, transport în cont propriu de persoane cu microbuze şi autobuze, transporturi agabaritice, precum şi pentru autovehiculele de transport marfă cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, care circulă în trafic intern şi internaţional. (3) Condiţiile de obţinere a certificatului de atestare profesională se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (4) Certificatul de atestare profesională care conferă titularului dreptul de a efectua activitatea pentru care a fost eliberat este valabil numai însoţit de permisul de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul condus.

Aceste din urmă dispoziţii trebuie analizate cu deosebită atenţie, în contextul aprecierii  culpei şi legăturii de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată. În consecinţă, trebuie cercetate condiţiile de obţinere a atestatului, pentru a se putea aprecia dacă, pregătirea sau testarea respectivă, ar fi putut avea efect evitarea uciderii victimei.

Astfel, din studierea Ordinului nr. 597/2003 privind aprobarea Normelor pentru stabilirea condiţiilor de obţinere a certificatului de către conducătorii auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone, transport rutier public de persoane şi transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite, rezultă că atestatul se obţine potrivit art. 4 alin. 1, în urma absolvirii cursurilor de pregătire şi promovării unui examen, perioada de valabilitate a acestuia fiind de 5 ani.

Tematica de pregătire este reglementată în Anexa nr. 2, fiind prevăzute şase capitole esenţiale, respectiv:  I. Conducerea în condiţii de siguranţă rutieră, II. Prevenirea accidentelor de muncă în circulaţia rutieră, III. Reglementări privind transportul rutier de mărfuri, circulaţia pe drumurile publice, timpul de lucru, cunoaşterea şi utilizarea dispozitivelor de control (tahografe), IV. Respectarea regulilor de încărcare şi asigurare a mărfurilor transportate,  V. Cunoştinţele minime necesare de pregătire profesională a conducătorilor auto care efectuează transporturi rutiere de mărfuri şi VI. Cunoştinţe minime necesare de pregătire profesională a conducătorilor auto care efectuează transporturi rutiere de persoane.

Se observă că, din cele 6 capitole menţionate, un aspect esenţial este acordat conducerii în condiţii de siguranţă rutieră şi prevenirii accidentelor de muncă în circulaţia rutieră.

Instanţa va detalia, în acest context, capitolul I al tematicii de pregătire:

1. Caracteristici tehnice: construcţia şi funcţionarea motorului, curbe de cuplu, putere, consum specific ale unui motor, utilizarea optimă a treptelor de viteză în funcţie de forţele care acţionează asupra vehiculului în mişcare, încărcarea vehiculului şi a profilului drumului.

2. Sisteme de frânare: funcţionarea circuitului de frânare pneumatic, ABS, frânare cu motorul, limitator de viteză, caracteristici ale circuitului de frânare oleopneumatic,  limitele utilizării frânei de serviciu şi a celei de motor, utilizarea lor combinată, verificările şi controalele aflate în sarcina conducătorului auto.

3. Comportamentul în timpul conducerii: anticiparea intenţiei partenerilor de trafic,  utilizarea inerţiei în conducere, conducerea pe drumuri accidentate, conducerea pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă.

4. Manevre specifice: identificarea obstacolelor, pregătirea manevrei, vizibilitate, unghiuri moarte, verificarea securităţii manevrei, realizarea manevrei.

Din analiza, în special, a subpunctului 4 rezultă cu evidenţă că acest curs de pregătire profesională este esenţial în prevenirea accidentelor rutiere, fiind predate în detaliu cunoştinţele necesare efectuării manevrelor de evitare a obstacolelor de orice fel.

Pentru toate aceste motive şi, luând în calcul lipsa atestatului prevăzut de lege, instanţa apreciază că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă, dacă ar fi respectat prevederile legale susprecizate.

În cadrul laturii subiective se va analiza şi posibilitatea existenţei cazului fortuit.

Acesta este prevăzut de art. 47 C.p. 1969 şi reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, constând într-o împrejurare exterioară a cărei intervenţie imprevizibilă se adaugă peste acţiunea sau inacţiunea, licită ori ilicită a unei persoane, şi care conduce astfel la producerea unui rezultat care nu putea fi prevăzut.

Astfel cum s-a arătat mai sus, nu se poate reţine varianta în care victima a intrat cu capul în platforma remorcii, deoarece, medicul legist, pe baza examinării leziunilor a stabilit că lovirea s-a produs cu un corp dur şi nu de un corp dur.

Sub acest aspect, apărările inculpatului, potrivit cărora, nu se poate ţine seama de aceste concluzii ale medicului legist, deoarece nu este expert în specialitatea autovehicule, urmează a fi înlăturate, deoarece medicul legist şi-a exprimat opinia prin raportare la leziunile victimei.

Ca primă condiţie esenţială a cazului fortuit, este necesară existenţa unei împrejurări exterioare imprevizibile, care se suprapune peste acţiunea sau inacţiunea făptuitorului.

Această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Deşi instanţa a reţinut o parte din culpă victimei, deoarece astfel cum s-a menţionat mai sus, se apreciază că aceasta s-a aflat pe partea carosabilă în momentul impactului, acest aspect singular nu exclude previzibilitatea împrejurării.

Nu se poate reţine ca imprevizibilă prezenţa sa în acel loc, atâta timp cât, inculpatul nu a observat-o deloc, deşi trebuia să o observe şi oricum, nu ar fi avut cunoştinţele necesare efectuării manevrelor specifice şi eficiente pentru evitarea sau atenţionarea sa.

Pentru aceste motive nu se poate reţine în cauză existenţa cazului fortuit.

Sub aspectul laturii obiective se reţine că elementul material constă în conducerea de către inculpat, pe DN 7C a ansamblului auto, format din autoutilitara MAN cu nr X şi remorca Schwarzmuler cu nr. X pe DN 7C, cu nerespectarea prevederilor legale susprecizate şi lovirea victimei A.Z.F., care se afla iniţial pe acostamentul drumului şi, pe carosabil în momentul impactului, cu platforma remorcii, în dreptul ultimului stâlp. Urmarea imediată a constat în decesul victimei.

Între elementul material şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate, prin prisma dispoziţiilor legale nerespectate de inculpat şi, în consecinţă, a adoptării măsurilor necesare evitării unui asemenea rezultat.

În consecinţă, fiind administrate probe concludente şi pertinente din care a reieşit vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzute  de art. 178 alin. 1 şi 2 C.p. 1969, se va dispune condamnarea sa.

La individualizarea şi cuantificarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare statornicite de disp. art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă fixate în textul incriminatoriu, gradul de pericol social al faptei comise dedus din împrejurările acesteia şi concentraţia alcoolemiei, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei, recunoscând şi regretând fapta.

Faţă de aceste considerente instanţa se va orienta la o pedeapsă cu închisoarea la nivelul minimului special, respectiv 2 ani, luând în calcul circumstanţele de ordin personal ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale.

Ca modalitate de individualizare a executării, se apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins  şi fără executare în condiţii de privare de libertate, respectiv prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 86 ind. 1 C.p. 1969, urmând a se fixa termen de încercare de 5 ani, conform art. 86 ind 2 C.p. 1969.

Toate condiţiile impuse de art. 86 ind. 1 C.p. 1969 pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sunt îndeplinite în cauză.

Instanţa nu poate da efect solicitării inculpatului de aplicare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, având în vedere că acesta a ignorat numeroase norme deosebit de importante în circulaţia pe drumurile publice, fiind necesară o supraveghere atentă a sa, pentru ca acesta să conştientizeze importanţa respectării normelor legale ce reglementează circulaţia rutieră pe drumurile publice.

Va  atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 ind. 4 Cod penal 1969, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune sau dacă nu va respecta obligaţiile impuse prin hotărârea de condamnare.

Pe durata termenului de încercare instanţa va obliga pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 al. 1 lit. a - d C.p. 1969.

Având în vedere gravitatea faptei săvârşite, prin prisma considerentelor susmenţionate, în condiţiile ignorării flagrante, şi fără conştientizarea importanţei acestora, a unor norme legale ce vizează circulaţia rutieră pe drumurile publice şi, în special, siguranţa circulaţiei rutiere, se va impune în sarcina inculpatului respectarea obligaţiei prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. e –respectiv obligaţiei de a nu conduce niciun fel de autovehicul pe durata termenului de încercare, aceasta fiind pe deplin justificată şi de natură a preîntâmpina alte eventuale evenimente similare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului Penal raportat la art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.p. 1969 şi, conform art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Instanţa apreciază că se impune aplicarea acestei pedepse accesorii având în vedere că infracţiunea săvârşită de inculpat implică din partea acestuia un grad ridicat de ignorare a valorilor sociale ocrotite de legea penală, ce este incompatibil cu profilul psihologic pe care trebuie să îl îndeplinească o persoană care exercită o autoritate publică.

Sub aspectul laturii civile, se reţine faptul că persoana vătămată T.L s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37500 de lei daune materiale şi cu suma de 1.500.000 de euro cu titlu de daune morale.

Având în vedere art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, deoarece fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

La data producerii evenimentului rutier din 01.02.2009, potrivit poliţei de asigurare nr. 112298594 din 22 decembrie 2008 (f. 54 dup), s-a încheiat contractul de asigurare al autoutilitarei marca MAN, înmatriculată sub nr. X cu asigurătorul SC Allianz Ţiriac SA.

De asemenea, în privinţa remorcii marca Schwarzmuller NFS cu număr de înmatriculare X, potrivit poliţei de asigurare de la fila 55 dup, s-a încheiat contractul de asigurare cu asigurătorul SC BCR Asigurări SA, actuală SC Ominasig Vienna Insurance Group SA.

Potrivit art. 51 alin. 2 din Ordinul CSA nr. 11/2007, în vigoare la data încheierii contractului de asigurare cu asigurătorul SC BCR Asigurări SA, În cazul în care evenimentul se produce în timp ce remorca/semiremorca este ataşată vehiculului tractor, răspunderea aparţine vehiculului tractor.

Faţă de aceste prevederi legale, instanţa constată că, în cauză răspunderea aparţine asigurătorului de răspundere civilă al vehiculului tractor, respectiv SC Allianz Ţiriac SA, sens în care urmează să fie respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă T.L. în contradictoriu cu asigurătorul de răspundere civilă SC Omniasig Vienna Insurance Group SA.

Sub aspectul daunelor materiale solicitate de partea civilă, se reţine că, din declaraţia martorului M.S.I. (f. 79,78 d.i.) şi din înscrisurile de la filele 40, 41 d.i. primul ciclu procesual, a fost dovedită suma de 25.000 de lei.

De asemenea, instanţa reţine că acordarea de daune morale este justificată prin prisma suferinţelor psihice la care a fost expusă partea civilă, urmare a pierderii fiicei sale.

Astfel cum reiese din avizul psihologic nr. 34/06.05.2011 (f. 42 d.i. primul ciclu procesual), partea civilă a urmat un program de terapie psihologică în perioada august 2010-mai 2011, având ca diagnostic: reacţia la doliu. S-a consemnat că aceasta prezenta sentimente de tristeţe, gânduri preocupante legate de moarte, instabilitate, insomnii, dificultăţi în concentrare, îngrijire şi în activităţile zilnice.

Rezultă aşadar că viaţa părţii civile a fost grav afectată în urma decesului fiicei sale.

Pentru a compensa pierderile înregistrate de partea civilă în plan moral, instanţa va acorda acesteia daune morale în cuantum de 500.000 lei, diferenţa până la suma pretinsă, de 1.500.000 euro, fiind exagerată în raport de întinderea prejudiciului, partea de culpă reţinută victimei şi nivelul veniturilor din România.

În consecinţă , în temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 şi art. 54 alin. 1  din Legea nr.136/1995 va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.L., în contradictoriu cu inculpatul S.C.C. şi asigurătorul de răspundere civilă SC Allianz Tiriac SA, şi va obliga pe SC Allianz Tiriac SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, în solidar cu inculpatul S.C.C. să plătească părţii civile T.L. suma de 500.000 de lei, cu titlu de daune morale şi suma de 25.000 de lei cu titlu de daune materiale.

Instanţa reţine că părţile nu au solicitat plata cheltuielilor judiciare.

În baza art. 274 alin.1 şi 3 C.p.p. va obliga pe inculpatul S.C.C.să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Condamnă pe inculpatul S.C.C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1 şi 2 C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p., faţă de victima A.I.F.

În baza art. 861 C.p. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi fixează termenul de încercare de 5 ani conform art. 862 C.p.

Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a - d C.p. 1969, respectiv:

-să se prezinte la sediul Serviciului de Probaţiune Argeş, la termenele stabilite de consilieri;

-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 863 al. 3 lit. e C.p. impune inculpatului obligaţia ca, pe durata termenului de încercare, să nu conducă niciun fel de autovehicul.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C.p..

În baza art. 71 al. 1 şi 2 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b C.p., a cărei executare o suspendă conform dispoziţiilor art. 71 al. 5 C.p.

În temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999 C.Civ 1864 şi art. 54 alin. 1  din Legea nr.136/1995 admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T.L. în contradictoriu cu inculpatul S.C.C. şi asigurătorul de răspundere civilă SC Allianz Tiriac SA,

În baza art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. combinat cu art. 998-999  C.Civ 1864 şi art. 54 alin. 1  din Legea nr.136/1995 obligă SC Allianz Tiriac SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă, în solidar cu inculpatul S.C.C. să plătească părţii civile T.L. suma de 500.000 de lei, cu titlu de daune morale şi suma de 25.000 de lei cu titlu de daune materiale. Respinge restul pretenţiilor.

În temeiul art. 397 C.p.p. raportat la art. 19 alin. 5 C.p.p. şi art. 51 din Ordinul nr. 11/2007  CSA respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă T.L. în contradictoriu cu asigurătorul de răspundere civilă SC Omniasig Vienna Insurance Group SA.

În baza art. 274 alin.1 şi 3 C.p.p. obligă inculpatul S.C.C. să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 de lei reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Decembrie 2014.

Preşedinte,

G.C.V.

Grefier,

M.R.

Domenii speta

Spete similare