Obligaţia inculpatului de a aduce la cunoştinţa organelor judiciare schimbarea domiciliului în termen de 3 zile. Citirea actului de sesizare al instanţei. Imposibilitatea prevalării de procedura simplificată

Cod procedură penală art.  108 al. 2 lit. b), art. 374

În cazul în care inculpatul nu şi-a respectat obligaţia prevăzută de art. 108 al. 2 lit. b) Cod procedură penală, obligaţie care i-a fost adusă la cunoştinţă cu ocazia primei audieri pe bază de proces-verbal, coroborată cu lipsa nejustificată la mai multe termene de judecată, în ciuda emiterii mandatelor de aducere pe numele său, îndreptăţeşte instanţa să procedeze la judecarea cauzei în lipsa inculpatului. Prezenţa voluntară a inculpatului la un termen ulterior atrage imposibilitatea de a se prevala de dispoziţiile art. 374 Cod procedură penală, fiind depăşit momentul citirii actului de sesizare.

1 .Prezentarea sesizării:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 15 ianuarie 2021, inculpatul B.A., prin apărător ales B.E., a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. x din 24 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/268/2019 de Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Acesta a solicitat:

- repunerea în termenul de apel;

- suspendarea executării Sentinței penale nr. 452 pronunțată la data de 24 noiembrie 2020 de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, până la soluționarea cererii de repunere în termen, în conformitate cu dispozițiile art. 411 din Codul procedură penală.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de apel, s-a arătat că apelantul este angajat la o fermă din Germania unde prestează munci sezoniere de mai bine de 4 ani, la începutul lunii noiembrie 2014 fiind în Germania.

Deși inculpatul s-a prezentat la două termene, la ultimul termen de judecată din 10 noiembrie nu a fost prezent și nu a luat cunoștință despre rezolvarea cauzei, respectiv nici despre hotărârea primei instanțe.

Acesta a susținut că după primirea convocării emise de Serviciul de Probațiune Harghita în 11 sau 12 ianuarie 2021, care i-a fost comunicată telefonic de soția lui, a apelat serviciul de probațiune pentru a informa despre imposibilitatea de a se prezenta.

În baza acestor argumente, s-a pus în vedere instanței faptul că nu a luat cunoștință despre hotărârea atacată.

Cu referire la cererea de suspendare a executării hotărârii, s-a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră, inculpatul neavând posibilitatea să conteste hotărârea datorită lipsei de la domiciliu.

În acest sens a solicitat suspendarea executării acestei hotărâri întrucât aceasta se consideră  până la soluționarea cererii de repunere în termen.

La această cerere a fost anexat contractul de muncă al apelantului (fila 2).

La  data de 3 februarie 2021 a fost depusă o nouă cerere prin care s-au reiterat argumentele privind repunerea în termenul de apel și privind suspendarea executării hotărârii atacate, însă s-a mai arătat că este necesar a se fixa de urgență un termen de judecată în vederea soluționării cererii de suspendare a hotărârii apelate.

S-au anexat, în probațiune, citația emisă și contractul de muncă al apelantului (fila 15).

În data de 26 februarie 2021 a fost depus memoriul cu motivele de apel, prin care s-a subliniat că, în mod incorect, instanța de fond nu a aplicat procedura simplificată în privința inculpatului deoarece cererea acestuia formulată în acest sens a fost depusă după începerea cercetării judecătorești.

S-a adus la cunoștință instanței că apelantul nu are domiciliul în România, respectiv la adresa evidențiată de instanță. Deși au fost dispuse două mandate de aducere pentru inculpat și coinculpatul L.C., cu privire la inculpat a existat imposibilitatea de îndeplinire a mandatului de aducere deoarece din noiembrie 2019 acesta este plecat în Germania.

S-a evidențiat că la primul termen la care inculpatul s-a prezentat, respectiv în 13 octombrie 2020, a fost legal citat și cu ocazia audierii acestuia, nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a beneficia de procedura simplificată. Instanța ar fi trebuit să disjungă cauza cu privire la apelant ori să îl informeze despre procedura abreviată și să țină cont de opțiunea acestuia.

În privința criteriilor de individualizare, s-a criticat lipsa unei cercetări amănunțite în cazul fiecărui inculpat, iar în privința apelantului, s-a solicitat a se avea în vedere că acesta este căsătorit, are trei copii minori și lucrează cu regularitate în străinătate.

De asemenea,  s-a arătat că acesta face eforturi pentru a asigura condiții de trai decente familiei sale, fiind constrâns de circumstanţe să săvârșească fapta penală pentru care a fost supus judecății întrucât nu avea un venit sigur și trebuia să asigure lemne de foc familiei sale.

În aceste condiții, s-a opinat că se impune luarea în considerare a circumstanțelor personale prevăzute la art. 74 al. 1 lit. d ș Cod penal, aplicarea prevederilor art. 74 al. 2 Cod penal, cât și aplicarea pedepsei amenzii prin raportare la prevederile art. 396 al. 10 Cod procedură penală, respectiv reducerea acesteia cu o pătrime.

În probațiune, s-au depus certificate de naștere ale copiilor minori ai apelantului și traducerea contractelor de muncă ale acestuia (fila 34).

2. Prezentarea hotărârii atacate:

Prin Sentinţa penală nr. x din 24 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/268/2019, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a dispus între altele:

În baza art. 396 al. 1 şi 4 Cod procedură penală s-a stabilit pentru inculpatul B.A. pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, prevăzută şi pedepsită de art. 109 al. 1 lit. a) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 77 lit. a) Cod penal.

În baza art. 83 al. 1 Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 84 al. 1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 85 al. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Harghita, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 83 al. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art. 88 Cod penal privind nerespectarea măsurilor de supraveghere impuse în cursul termenului de supraveghere şi asupra consecinţelor la care se expune în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală, s-a respins acţiunea civilă exercitată de A.S.K. din oraşul Vlăhiţa ca neîntemeiată.

În baza art. 404 al. 4 lit. f) raportat la art. 256 Cod procedură penală, s-a dispusrestituirea către A.S.K. a cantităţii de 4,28 mc material lemnos (23 buc. molid) ridicată la data de 16.06.2017 şi dată în custodia lui K.D. la data de 16.06.2017.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim grad a reţinut, în esenţă, cu privire la starea de fapt, următoarele:

Persoana vătămată A.S.K., cu sediul în oraşul Vlăhiţa a înregistrat la data de 22.06.2017 o plângere penală prin care s-a reclamat tăierea şi furtul de către inculpaţii L.C., B.A. şi T.A. a 12 arbori molid (23 buşteni de 4 m) din zona „Vereskut”, în data de 16.06.2016, în intervalul orar 14:00-17:00. În plângere a fost descris modul de săvârşire a faptelor, inculpaţii fiind urmăriţi de reprezentanţii asociaţiei din pădure şi până pe str. Bradului, unde au abandonat căruţa cu care transportau materialul lemnos.

Din declaraţiile martorilor M.B., R.E. şi K.E. a rezultat că aceştia cercetau zona de pădure „Vereskut”, când au auzit zgomot de moto-fierăstrău. Deplasându-se la faţa locului, martorii au fost observaţi de către inculpaţi, care au fugit cu căruţa spre Vlăhiţa. Martorii i-au recunoscut şi i-au urmărit pe inculpaţi, însă nu au reuşit să îi oprească. Urmărirea s-a desfăşurat până când inculpaţii au intrat în curtea imobilului nr. 29 de pe str. Bradului, după care au închis şi încuiat poarta de acces. Acolo au abandonat căruţa încărcată cu lemne şi au fugit cu caii şi cu moto-fierăstrăul spre anexele din spatele curţii.

S-a arătat că din imobilul respectiv a ieşit martora S.A., care a declarat că nu îi aparţine căruţa din curtea imobilului său şi împreună cu alte persoane adunate acolo au împins căruţa afară din curte, lemnul fiind predat după sosirea organelor de poliţie în custodie numitului K.D.. Totodată, căruţa a fost luată de proprietarul acesteia, L.G., verişorul inculpatului L.C..

Cantitatea de lemn transportată cu căruţa de cei trei inculpaţi a fost de 4,28 mc. În urma comparaţiei cu cioatele identificate în zona „Vereskut”, cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a stabilit că buştenii provin din tăierea ilegală a 11 arbori din locul respectiv (parcela U.P.VIII, u.a. 131). Valoarea materialului lemnos sustras a fost de 1505,29 lei, ceea ce depăşeşte 9,17 ori valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (164 lei/mc). Din probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpaţii au tăiat arborii respectivi, motiv pentru care a fost clasată cauza având ca obiect infracţiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 al. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal, cu privire la cei trei inculpaţi.

Încă în cursul urmăririi penale inculpaţii au recunoscut că au sustras materialul lemnos. Din declaraţiile lor se poate stabili că au săvârşit fapta la inițiativa inculpatului L.C.. Doar inculpatul B.A. a arătat că nu cunoștea cui aparţine materialul lemnos, însă a recunoscut că a fugit din pădure împreună cu ceilalţi inculpaţi atunci când au realizat că au fost observaţi de martori.

În faţa instanţei inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei, solicitând aplicarea procedurii simplificate a judecăţii pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Cu toate acestea, singura solicitare în acest sens care a putut fi valorificată în condiţiile art. 396 al. 10 Cod procedură penală a fost aceea a inculpatului L.C. întrucât cererile celorlalţi inculpaţi au fost formulate după începerea cercetării judecătoreşti.

Din ansamblul materialului probatoriu şi din recunoașterea săvârşirii faptei de către inculpaţi, instanţa a reținut că situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu este dovedită dincolo de orice dubiu, fapta inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt de arbori, prevăzută şi pedepsită de art. 109 al. 1 lit. a) din Legea  nr. 46/2008.

3. Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel:

În ședința de judecată din 01 martie 2021 s-a constatat că apelul inculpatului a fost declarat în termen, cererea de repunere în termenul de apel rămânând fără obiect.

De asemenea, s-a dispus în baza art. 550, 551 și 553 Cod procedură penală, anularea tuturor formelor de executare emise pe seama inculpatului în baza Sentinței penale nr. 452/24 noiembrie 2020 pronunţată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc în dosarul nr. 3621/268/2019 (fila 40).

4. Opinia instanţei de control judiciar:

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului nr. x/268/2019, a susţinerilor inculpatului şi ale procurorului, dar şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi ale principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac, instanţa a constatat că acesta este nefondat.

Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că în faza de urmărire penală, la data de 17 octombrie 2019, respectiv la momentul audierii numitului B.A. în calitate de inculpat, i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, printre care și obligația prevăzută de art. 108 al. 2 lit. b Cod procedură penală: „obligația de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le-a luat la cunoștință.” (fila 149)

În faţa instanţei de prim grad, pentru primul termen de judecată din data de 25 februarie 2020, inculpatul a fost citat la ultimul domiciliu cunoscut, însă la această locație s-a constatat absența inculpatului ori a altei persoane care i-ar fi putut ridica corespondența (fila 148).

Întrucât inculpații B. și L. au lipsit la ședința din 25 februarie 2020, s-a dispus emiterea unor mandate de aducere pe numele acestora pentru termenul din 31 martie 2020,

Contrar susţinerilor apărării, această dispoziţie, de aducere a inculpaţilor cu mandat a fost legală, întrucât lipsa lor la termenul de judecată a fost nejustificată.

Avem în vedere prevederile art. 265 al. 1 Cod procedură penală, în conformitate cu care ”O persoană poate fi adusă în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată pe baza unui mandat de aducere, dacă, fiind anterior citată, nu s-a prezentat, în mod nejustificat, iar ascultarea ori prezența ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă comunicarea corespunzătoare a citației și împrejurările indică fără echivoc că persoana se sustrage de la primirea citației.”

În condiţiile în care inculpatul nu a solicitat amânarea cauzei, a fost anterior citat legal  la domiciliul indicat în cursul urmăririi penale, nu a indicat schimbarea adresei, neprezentarea acestuia la al doilea termen de judecată a fost nejustificată, fiind legitimă aplicarea dispoziţiilor art. 265 Cod procedură penală, privind aducerea cu mandat.

Datorită suspendării de drept a cauzei pe durata stării de urgență, următoarea ședință de judecată a fost stabilită  pentru termenul din data de 23 iunie 2021.

În baza procesului-verbal întocmit de Poliția Orașului Vlăhiţa la data de 22 iunie 2020, s-a reținut că nu a fost posibilă executarea mandatului de aducere, având în vedere că inculpatul B.A. se află de la sfârșitul lunii noiembrie 2019 la muncă în Germania, pentru o perioadă nedeterminată (fila 177).

Având în vedere că procedura de citare a fost legal îndeplinită și cauza se afla în stare de judecată, la termenul din 23 iunie 2021, instanța a procedat în mod corect la începerea judecății, punându-i în vedere singurului inculpat prezent, respectiv numitului L.C., că poate beneficia de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. De asemenea, s-a emis din nou  un mandat de aducere pe numele inculpatul B.A. pentru termenul din 08 septembrie 2020.

În baza procesului-verbal întocmit de Poliția Orașului Vlăhiţa la data de 08 septembrie 2020, s-a reținut că nu a fost posibilă executarea mandatului de aducere, având în vedere că din discuțiile purtate cu vecinii acestuia a reieșit că inculpatul B. este plecat în Franța din data de 3 septembrie 2020 și nu se cunoaște data întoarcerii în România (fila 187).

Așadar, la termenul din 08 septembrie 2020 s-a emis un nou mandat de aducere pe numele inculpatului B.A. pentru termenul din 13 octombrie 2020, termen la care inculpatul s-a prezentat și a fost audiat. În cadrul ședinței, inculpatul B.A. a susținut că „a lucrat în străinătate, dar a avut cunoștință de existența acestui proces.”

Analizând susținerile inculpatului, respectiv faptul că instanța de fond nu a aplicat procedura simplificată în privința acestuia deoarece cererea formulată în acest sens a fost depusă după începerea cercetării judecătorești, s-a arătat în primul rând că inculpatul nu a formulat o cerere în sensul aplicării procedurii simplificate la ședința din 13 octombrie 2020.

În al doilea rând, s-a reţinut faptul că instanța nu avea obligația de a-i pune în vedere inculpatului că judecata poate să aibă loc conform procedurii simplificate, raportat la momentul procesual la care s-a prezentat inculpatul, respectiv după primul termen la care procedura de citare a fost legal îndeplinită şi cauza s-a aflat în stare de judecată

.De asemenea, s-a apreciat că nu se impunea disjungerea cauzei cu privire la inculpații absenți la judecată întrucât nu existau motive temeinice în acest sens, această măsură nefiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

S-a subliniat că inculpatul B.A. a fost legal citat la ultimul său domiciliu și nu s-a prezentat la ședințele de judecată, în afara de cea din 13 octombrie 2021. Dacă acesta și-a schimbat între timp adresa unde locuia în fapt, avea obligația să anunțe orice schimbare a adresei, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii comunicările efectuate la prima adresa urmând a fi considerate valabile, în conformitate cu art. 108 al. 2 lit. b Cod procedură penală..

Așadar, inculpatul deși cunoştea obligația  de a anunța schimbarea de adresă (Proces-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor și obligațiilor inculpatului din data de 17 octombrie 2019 – fila 149), la numai câteva săptămâni de la această încunoștințare, a plecat din țară pentru o perioadă nedeterminată fără a anunța în scris și în termen de 3 zile acest fapt.

S-a constatat că inculpatul a dat dovadă de nepăsare și superficialitate cu privire la parcursul procesului penal ce îl viza, cu toate că știa de existența acestuia, iar din propria culpă a ajuns în situația de a nu mai putea beneficia de procedura simplificată și în consecință de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Prin urmare, în cauză nu a existat niciun viciu procedural privind citarea inculpatului B.A..

În privința cererii de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, s-a arătat că argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin Sentinţa penală nr. 452 din 24 noiembrie 2020 sunt pertinente şi nu suportă corecturi sau adăugiri din partea instanţei de apel.

S-a evidenţiat faptul că, cu toate că infracțiunea de care se face vinovat inculpatul prezintă  un grad de pericol social ridicat, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă îndreptată spre minimul special în același cuantum ca și pedeapsa aplicată coinculpatului L.C. care a beneficiat de reducerea aferentă procedurii simplificate, de care inculpatul B.A. nu a beneficiat.

Mai mult, s-a arătat că pedeapsa aplicată a fost amânată conform art. 83 Cod penal, inculpatul suportând consecințe minime raportat la fapta comisă.

Având în vedere cele anterior expuse, apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva Sentinţei penale nr. 452 din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a fost respins ca nefondat, în baza prevederilor art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate.

Domenii speta

Spete similare