Soluționarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale. Prejudiciu. Data de la care încep să curgă dobânzile legale în cazul sumelor acordate cu titlu de daune materiale şi morale. Lovire sau alte violenţe

În baza art. 1381 al. 2 Cod civil, dobânda legală trebuie adiţionată sumelor reprezentând daunele materiale şi morale fixate în sarcina inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente, fiind argumentată pe de o parte de principiul reparării integrale a prejudiciului, însemnând atât paguba efectiv produsă, cât şi beneficiul nerealizat, iar pe de altă parte de caracterul unor daune moratorii pe care dobânda legală îl are după rămânerea definitivă a hotărârii şi până la efectuarea plăţii.

Dobânda legală se datorează diferit: în cazul daunelor materiale, de la momentul în care patrimoniul părţii civile a fost afectat fie ca urmare a cheltuielilor făcute în scopul însănătoşirii, fie pentru că din cauza situaţiei sale medicale timp de şase luni a fost în concedii medicale, veniturile salariale fiindu-i astfel diminuate.

În cazul daunelor morale, dobânda legală se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta întrucât daunele morale au natura unei compensaţii şi nu au un caracter cert sau lichid până la momentul pronunţării unei hotărâri definitive în cauză care să le cuantifice. Obţinerea lor devine o certitudine doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care ele se acordă, iar cuantumul lor nu a făcut parte niciodată din activul patrimoniului părţii civile. Astfel, în cazul dobânzii legale aferente compensaţiei pentru daune morale, aceasta are numai caracterul unor daune moratorii.

Cod civil art. 1381 al. 2

Cod penal art. 192 al. 3

1. Prezentarea sesizărilor. Prin cererile înregistrate la această instanţă sub nr. x/323/2016/21 mai 2020, inculpatul/parte civilă D.R.B., inculpatul D.F.D. şi inculpatul/parte civilă T.T.T. au declarat apel împotriva sentinţei penale nr. x/9 august 2019 pronunţate de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr. x/323/2016.

În motivarea apelurilor lor, inculpatul/parte civilă D.R.B. și inculpatul D.F.D. au contestat temeinicia hotărârii Judecătoriei Târnăveni, prin care s-a dispus condamnarea celui din urmă şi aplicarea măsurii educative a asistării zilnice în sarcina primului pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, precum şi obligarea lor la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat şi de partea civilă T.T.T. în cauză. S-a subliniat că la dosar nu există probe din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că ei sunt autorii violenţelor împotriva părţii civile T., violenţe care au necesitat  60-65 zile de îngrijiri medicale. Suplimentar, D.F.D. a considerat că, în raport cu circumstanţele faptei şi persoana sa, este prea sever tratamentul sancţionator aplicat în prim grad. Ambii inculpaţi au solicitat, astfel, pronunţarea unei soluţii de achitare, iar inculpatul  D.R.B. solicită și respingerea acţiunilor civile promovate de T.T.T. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş, iar în subsidiar, inculpatul D.F.D. a solicitat reindividualizarea pedepsei şi luarea măsurii alternative a amânării aplicării pedepsei.

În motivarea apelului său, inculpatul/parte civilă T.T.T. a criticat temeinicia sentinţei Judecătoriei Târnăveni, subliniind pe de o parte că, deşi prima instanţă a reţinut că din partea lui a existat o acţiune de împingere a părţii civile D.R.B., cu toate acestea în mod nejustificat i-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe. În condițiile în care el nu a aplicat părții civile D. loviturile care au cauzat leziunile traumatice indicate în certificatul medico-legal, judecătoria trebuia să pronunțe o soluție de achitare, întemeiată pe dispozițiile art. 16 al. 1 lit. c C. pr. pen. Pe de altă parte, în raport cu gravitatea ridicată a infracţiunii de lovire sau alte violenţe a cărei victimă a fost şi persoana inculpaţilor D.F.D. şi D.R.B., consideră că este prea blând tratamentul sancţionator aplicat acestora. În latura civilă a cauzei, a precizat că daunele morale acordate sunt disproporţionate şi nu reflectă dimensiunea suferinţelor care i-au fost cauzate prin acţiunea inculpaţilor D..

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. x/323/2016 al Judecătoriei Târnăveni, a motivelor invocate, a probelor administrate în apel, a susţinerilor şi concluziilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, au fost reţinute următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentinţa penală nr. x/9 august 2019, Judecătoria Târnăveni:

-în temeiul art. 396 al. 2 Cod procedură penală, art. 77 al. 1 lit. d) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul D.F.D. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal. 

-în temeiul art. 91 al. 1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

-în temeiul art. 93 al. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, l-a obligat pe inculpat să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

•să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele stabilite de această instituţie;

•să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

•să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

•să comunice schimbarea locului de muncă;

•să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

-în temeiul art. 93 al. 2 lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

-în temeiul art. 93 al. 3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Târnăveni sau Primăriei Gănești, jud. Mureş pe o perioadă de 60 de zile.

-în temeiul art. 96 al.1, 2 și 4 Cod penal, a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere, sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care se aplică pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

-în temeiul art. 114 al. (1) Cod penal raportat la art. 120 Cod penal, a aplicat inculpatului D.R.B. măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 4 luni, sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Mureș, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 113 al. 3 Cod penal. 

-în temeiul art. 121 al. (1) lit. d) și e) Cod penal, a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative să nu se apropie și să nu comunice cu T.T.T. şi să se prezinte la serviciul de probaţiune Mureş la datele fixate de acesta.

-în temeiul art. 123 Cod penal, a atras atenţia inculpatului că în cazul în care nu respectă, cu rea-credinţă, condiţiile de executare sau obligaţiile impuse, sau în cazul în care săvârşeşte o nouă infracţiune în cursul executării măsurii educative, instanţa poate dispune prelungirea măsurii educative, înlocuirea măsurii educative luate cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă, înlocuirea măsurii educative luate cu o măsură educativă privativă de libertatea, putându-se impune noi obligaţii în sarcina inculpatului sau spori condiţiile de executare a celor existente.

-în temeiul art. 397 al.1, art. 25 al.1 Cod procedură penală a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mure şi a dispus obligarea inculpaților D.F.D. și D.R.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.G. și D.S. la plata către partea civilă a sumei de 4391,11 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru T.T.T., la care se vor adăuga dobânzile legale aferente acestei sume calculate de la data externării (01.10.2014 pentru sumele de 137,81 lei și 3284,74 lei, respectiv 10.02.2015 pentru suma de 968,56 lei) și până la plata efectivă a debitului principal.

-în temeiul art. 397 al.1, art. 25 al.1 Cod procedură penală, a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă T.T.T. şi a dispus obligarea inculpaților D.F.D. și D.R.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.G. și D.S. la plata către partea civilă T.T.T.:

•a sumei de 15.000 lei reprezentând daune morale,

•a sumei de 2011 lei reprezentând diferența dintre venitul salarial și indemnizația de concediu medical,

•a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli analize medicale,

•a sumei de 103 lei reprezentând cheltuieli IML Tg.Mureș,

•a sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de transport,

la care s-au adăugat adăuga dobânzile legale aferente acestor sume calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.

-în temeiul art. 276 al. 1 şi 2 Cod procedură penală, i-a obligat pe inculpații D.F.D. și D.R.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.G. și D.S. la plata către partea civilă T.T.T. a sumei de 5200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu avocaţial.

-în temeiul art. 274 al.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul D.F.D. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

-în temeiul art. 274 al.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul D.R.B. în solidar cu părțile responsabile civilmente D.G. și D.S. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

-în temeiul art. 396 al. (1), (4) Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului T.T.T. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal.

-în temeiul art. 83 al. (1) Cod penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani.

-în temeiul art. 85 al. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

•să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Mureş, la datele fixate de acesta;

•să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

•să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

•să comunice schimbarea locului de muncă;

•să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

-în temeiul art. 404 al. (3) Cod procedură penală, coroborat cu art. 88 al. 1-4 Cod penal, a atras atenţia inculpatului că, în cazul în care nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere, sau nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege, ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre sau în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârșește o nouă infracțiune, cu intenţie sau intenţie depăşită, descoperită în termenul de supraveghere și pentru care se pronunţă o condamnare, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea şi executarea pedepsei.

-în temeiul art. 397 al.1, art. 25 al.1 Cod procedură penală, a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă D.R.B. şi l-a obligat pe inculpatul T.T.T. la plata către partea civilă D.R.B. a sumei de 2.000 lei reprezentând daune morale.

-în temeiul art. 276 al. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul T.T.T. la plata către partea civilă D.R.B. a sumei de 1365 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu avocaţial.

-în temeiul art. 274 al.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul T.T.T. la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

-a respins ca neîntemeiată cererea martorului L.C. privind decontare a cheltuielilor de transport.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în fapt, în data de data de 27 septembrie 2014, în jurul orei 01:30 inculpaţii D.R.B. şi D.F.D. au agresat persoana vătămată T.T.T., aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, în zona feţei dar şi în zona umărului, abdominală şi a membrelor inferioare, aceasta suferind leziuni traumatice pentru a căror vindecare au necesitat 60-65 zile de îngrijire. De asemenea, la aceeaşi dată şi în jurul aceleiaşi ore, inculpatul T.T.T. l-a împins pe D.R.B., care s-a dezechilibrat şi a căzut, în urma acestei agresiuni, cel din urmă suferind leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 8-9 zile de îngrijire.

În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpaţilor D.F.D. şi D.R.B., care în data de 27 septembrie 2014, în parcarea discotecii Tineretului Mac Mac din comuna Găneşti, jud. Mureş, au exercitat asupra persoanei vătămate T.T.T. violenţe sub forma unor lovituri repetate cu pumnii şi cu picioarele atât la nivelul feţei cât şi la nivelul corpului în zona umărului, abdominală şi a membrelor inferioare cauzându-i persoanei vătămate leziuni traumatice constatate prin certificatul medico legal nr. 3924/A2/1151 emis de către IML Tg. Mureș la 01.10.2014 şi raportul de expertiză medico legală nr. 4225/A1/322 emis de către IML Tg. Mureş la data de 04.11.2015 (60-65 zile îngrijiri medicale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 al. 1 lit. d) Cod penal pentru inculpatul D.F.D., respectiv art. 113 al. 3 Cod penal pentru inculpatul D.R.B..

Fapta inculpatului T.T.T., care în data de 27 septembrie 2014, în parcarea discotecii Tineretului Mac Mac din comuna Găneşti, jud. Mureş, a exercitat asupra persoanei vătămate D.R.B. violenţe sub forma unei loviri, respectiv împingeri, în urma cărora persoana vătămată s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu bărbia de pământ, suferind leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale constatate prin certificatul medico legal nr. x/A2/1137 emis de către IML Tg. Mureş la data de 29.09.2014, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 193 al. 2 Cod penal.

La individualizarea tratamentului sancţionator al inculpaţilor,  judecătoria a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 CP, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prima instanţă a notat că, în ceea ce priveşte situaţia inculpaţilor D., prin modalitatea de săvârşire a faptelor, aceştia au pus în pericol grav valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare iar rezultatul produs a fost de natură a provoca o suferință persoanei vătămate T., cauzându-i şi contribuind la producerea unor leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 60-65 zile de îngrijiri medicale, fiind astfel afectate valorile sociale ocrotite de legea penală – ocrotirea integrității corporale sau a sănătății persoanei – ceea ce reclamă reacția organelor abilitate în a sancționa și a dezaproba astfel de fapte. De asemenea, instanța a avut în vedere vârsta inculpaţilor, inculpatul D.F.D. având în prezent vârsta de 26 de ani (21 la data săvârşirii faptei), în timp ce inculpatul D.R.B. are în prezent 22 de ani, fiind minor la data săvârşirii faptei (17 ani).

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.R.B., minor la data săvârşirii faptei, instanța a reţinut că potrivit art. 114 Cod penal, față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă.

La alegerea măsurii educative luate față de inculpat, instanța a avut în vedere potrivit dispoziţiile art. 115 al. 2 Cod penal și criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal.

Referitor la situaţia inculpatului T., prin modalitatea de săvârşire a faptei, acesta a adus o atingere redusă valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare iar rezultatul produs a fost de natură a provoca o suferință moderată persoanei vătămate D.R.B., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale, fiind afectate însă valorile sociale ocrotite de legea penală – ocrotirea integrității corporale sau a sănătății persoanei – ceea ce reclamă reacția organelor abilitate în a sancționa și a dezaproba astfel de fapte.

De asemenea, instanța a avut în vedere vârsta inculpatului T., 30 de ani, 25 de ani la data comiterii faptei, precum şi faptul că inculpatul este absolvent de studii superioare şi este încadrat în muncă.

Instanța a luat în considerare mai ales lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acesta fiind la primul contact cu legea penală.

In latura civilă a procesului, prima instanţă a reţinut că pentru a fi justificată angajarea răspunderii civile a inculpaţilor trebuie să fie întrunite toate cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite constând într-o infracţiune, infracţiunea să fi produs un prejudiciu material sau moral, să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei făptuitorului în producerea prejudiciului.

În speţă, judecătoria a concluzionat că aceste condiţii sunt în esenţă îndeplinite, existenţa lor rezultând din interpretarea situaţiei de fapt descrise, probatoriul administrat şi care a impus soluţia condamnării inculpaţilor, justificând, şi pe latură civilă, reţinerea existenţei unor fapte ilicite săvârșită de inculpaţi, respectiv exercitarea unor violenţe asupra persoanei vătămate, a existenţei vinovăţiei acestora sub forma intenției, precum şi a existenţei unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi urmările în concret produse.

De asemenea potrivit art. 1372 Cod civil cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane. Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie. Cel obligat la supraveghere este exonerat de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. În cazul părinţilor sau, după caz, al tutorilor, dovada se consideră a fi făcută numai dacă ei probează că fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.

Instanţa a reţinut că nu s-a invocat de către părinţii inculpatului D.R.B., minor la data săvârşirii faptei, că fapta acestuia constituie urmarea unei alte cauze decât modul în care şi-au îndeplinit îndatoririle decurgând din exerciţiul autorităţii părinteşti.

În concret, în cauză, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş s-a constituit parte civilă cu suma de 4391,11 lei (137,81 lei cheltuieli servicii medicale în UPU - SMURD în data de 27.09.2014. conform FO nr. x/2014, 3.284,74 lei cheltuieli spitalizare în Secţia Ortopedie şi Traumatologie în perioada 27.09.2014 -01.10.2014 conform FO nr. 31413/2014, 968,56 lei cheltuieli spitalizare în Secţia Ortopedie şi Traumatologie în perioada 08.02.2015 -10.02.2015 conform FO nr. 4716/2015) reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă T.T.T., solicitând acordarea dobânzilor legale aferente acestei sume calculate de la data externării părţii civile și până la plata efectivă a debitului principal.

Prima instanță a notat că potrivit art. 320 al.1 din Legea nr. 95/2006: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată".

Textul menționat instituie un caz de subrogație legală a furnizorului de servicii medicale în drepturile casei de asigurări de sănătate (pentru recuperarea decontărilor pe care aceasta le-a făcut furnizorului de servicii reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată), debitorul raportului juridic obligațional fiind persoana care prin fapta sa a provocat, din culpă, daune sănătăţii altei persoane sau chiar propriei persoane.

Admisibilitatea acțiunii furnizorului de servicii medicale depinde de întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, condiţii întrunite în speţa de faţă.

În dovedirea pretenţiilor formulate, s-au ataşat fişele pentru calculul costului de spitalizare privind persoana vătămată T.T.T..

În privința exigibilității obligației de plată a sumei pretinse cu titlu de cheltuieli de spitalizare, în temeiul art. 1523 al. 2 lit. e) Cod civil, debitorul se află de drept în întârziere în cazul în care obligația se naște din săvârșirea unei faptei ilicite extracontractuale, astfel cum este cazul în speța de față.

Cât privește capătul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, calculate de la data externării persoanei vătămate din cadrul spitalului, instanța a reținut că, potrivit art. 1535 al. 1 Cod civil, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”

Referitor la acţiunea civilă exercitată de către partea civilă T.T.T. instanţa de prim grad a observat că acesta s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor D.R.B., D.F.D., respectiv a părţilor responsabile civilmente D.G. și D.S., cu suma de 70.000 euro reprezentând daune morale, 2011 lei reprezentând diferența dintre venitul salarial și indemnizația de concediu medical, 500 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentele de recuperare, şedinţe de fizioterapie şi kinetoterapie (2 sesiuni a câte 250 lei), 500 lei reprezentând analize medicale, 103 lei reprezentând cheltuieli IML Tg.Mureș, 282 lei reprezentând cheltuieli efectuate pe parcursul celor 2 spitalizări, 2077 lei reprezentând cheltuieli de transport, 5000 lei cheltuieli onorariu avocaţial la data de 25.09.2018, la care se vor adăuga dobânzile legale aferent.

Persoana vătămată D.R.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.000 lei reprezentând daune morale, solicitând obligarea inculpatului T.T.T. şi la plata onorariului avocaţial şi a cheltuielilor de deplasare.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de către partea civilă T.T.T., constând în suma de 2011 lei reprezentând diferența dintre venitul salarial și indemnizația de concediu medical, suma de 500 lei reprezentând cheltuieli analize medicale şi suma de 103 lei reprezentând cheltuieli IML Tg.Mureș, judecătoria a remarcat că acestea sunt pe deplin dovedite de înscrisurile aflate la filele 443-444 v.2, respectiv f. 494-495 v.2.

În ceea ce priveşte suma de 500 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentele de recuperare, şedinţe de fizioterapie şi kinetoterapie (2 sesiuni a câte 250 lei), instanţa nu a identificat între înscrisurile depuse de către persoana vătămată dovada efectuării acestor cheltuieli.

Referitor la suma 282 lei reprezentând cheltuieli efectuate pe parcursul celor 2 spitalizări, instanţa a reținut că persoana vătămată a depus la dosar bonuri fiscale privind achiziţionarea unor produse alimentare, de menaj, fără a exista însă vreo dovadă că aceste cheltuieli au avut un caracter necesar, respectiv că ar fi fost efectuate şi utilizate pentru perioada internărilor persoanei vătămate, nefiind dovedită astfel o legătură de cauzalitate între aceste cheltuieli şi fapta inculpaţilor.

De asemenea, suma de 2077 lei reprezentând cheltuieli de transport nu are un caracter justificat raportat la numărul de deplasări şi la data înscrisă pe bonuri, prin raportare la datele în care persoana vătămată s-a prezentat fie pentru a fi internată, la intervenţii medicale sau la control, fiind dovedit caracterul justificat al deplasării raportat la bonul cu dată corespunzătoare, doar cu privire la 9 deplasări a câte 50 lei/medie deplasarea, rezultând suma de 450 lei.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de către partea civilă D.R.B., constând în cheltuieli de deplasare, instanţa a reținut că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli.

Referitor la daunele morale solicitate de către părţile civile, instanţa a notat că prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecinţe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane, acoperirea acestor prejudicii asigurându-se prin compensarea lor cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială.

Din această perspectivă instanţa a reținut că potrivit art. 1391 Cod civil în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, în această categorie fiind incluse aşa-numitele prejudicii de agrement.

Despăgubirea părţilor civile trebuie să constituie întotdeauna o justă compensaţie a suferinţelor cauzate prin săvârşirea unei infracţiuni. Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale prestabilite, daunele morale pot fi apreciate prin raportarea la unele criterii cum ar fi importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către victimă, perpetuarea în timp a acestor consecințe, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, durerea şi intensitatea suferinţelor fizice şi psihice, tulburările şi neajunsurile resimţite de victima infracţiunii, şi nu în ultimul rând vârsta şi particularităţile bio-psiho-sociale ale victimei.

În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate.

Instanţa a apreciat că sumele pretinse cu titlu de daune morale de către ambele părţi civile depăşesc însă cu mult condiţia existenţei unui echilibru între suferinţa morală cauzată şi evaluarea materială a acesteia.

Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă T.T.T., persoană tânără în vârstă de 30 de ani, instanţa a reținut că leziunile traumatice au necesitat medico-legal pentru vindecare 60-65 zile de îngrijire medicală, leziunile constând în fractură cominutivă col chirurgical humerus drept cu deplasare, TCC cu pierderea cunoştinţei, TCF, traumatism toraco abdominal, contuzie genunchi şi gambă dreaptă, contuzie cot, antebraţ şi mână stângă, hematom periorbital stâng, echimoză infraorbitală dreaptă şi retroarticulară dreaptă, leziuni la nivelul buzelor şi ruptură parţială de dinte 2.2 şi 2.3, victima prezentând diagnosticul de stare după fractură cominutivă col chirurgical humersus drept, fiind operată de mai multe ori.

Judecătoria a mai reținut că viaţa victimei nu a fost însă pusă în primejdie şi nu a rămas cu sechele permanente, persoana vătămată nu prezintă afectarea capacităţii de muncă şi nu se impune încadrarea acestuia într-un grad de handicap.

Ceea ce nu se poate contesta este suferinţa fizică şi psihică îndurată de către persoana vătămată ca urmare a leziunilor suferite şi a multiplelor intervenţii chirurgicale.

Martora S.A. a declarat însă că persoana vătămată a urmat o recuperare foarte lungă şi a luat concediu medical aproape o jumătate de an, iar întrucât lucra în IT a pierdut un proiect din acest motiv, proiect în urma căruia ar fi putut pleca în străinătate.

Instanţa a mai reținut de asemenea că din probele administrate a rezultat o restrângere a vieţii sociale şi profesionale a persoanei vătămate, persoană care înaintea producerii evenimentului era una activă, practicând diverse sporturi (tenis, fotbal) pe care nu le mai poate practica în prezent după cum a declarat martora S.A.. Martora N.I.M. a declarat în faţa instanţei că din conversaţiile purtate cu prietenul ei S.V. ştie că persoana vătămată a avut de suferit la locul de muncă lucrând în IT întrucât nu mai putea să folosească tastatura din cauza operaţiei la umar. Tot de la prietenul ei ştie că persoana vătămată urma să meargă la schi cu prietenii săi însa nu a mai putut. Matorul S.V.I. a declarat în faţa instanţei că l-a mai întâlnit pe T.T.T. după câteva luni de la incident şi i-a spus că nu poate să meargă încă la serviciu unde trebuie să folosească tastatura iar din cauza umărului nu poate, nemaiputând să practice nici ski-ul pe care îl practica anterior incidentului. Martorul H.C. a declarat că l-a vizitat pe T.T.T. chiar în ziua în care a fost operat și avea o stare de sănătate foarte proastă, simțea dureri, amorțeli și psihic era distrus pentru că i-a afectat și cariera, avea multe proiecte de făcut la lucru și nu mai putea să scrie la calculator. Martorul a confirmat faptul că anterior incidentului persoana vătămată era foarte activă. Martorul H.C. a declarat că şi în prezent persoana vătămată are o stare de sănătate care nu îi permite să stea mult timp la locul de muncă.

Pornind de la aceste aprecieri instanţa consideră că suma de 15.000 lei este suficientă pentru a compensa suferinţa morală cauzată părţii civile şi nu tinde către o îmbogăţire fără just temei.

Referitor la daunele morale solicitate de partea civilă D.R.B., persoană foarte tânără în vârstă de 22 de ani, instanţa a constatat că leziunile traumatice au necesitat medico-legal pentru vindecare 8-9 zile de îngrijire medicală, leziunile constând într-o contuzie a osului mandibular stâng, neexistând vreo fractură.

Fără a contesta suferinţa, disconfortul fizic şi implicit psihic cauzate de o asemenea leziune, instanţa a reținut că din probele administrate nu rezultă faptul că acestea s-au întins pe o perioadă lungă de timp, chiar persoana vătămată declarând în faţa instanţei că au durat aproximativ o săptămână. De asemenea martorul M.R.R. a declarat că în perioada de câteva săptămâni cât a lipsit de la şcoală persoana vătămată, precum şi în perioada următoare, persoana vătămată s-a plâns de dureri în zona gurii în timp ce mânca, martorul declarând de asemenea că nu a existat o modificare în comportamentul pe plan social al persoanei vătămate ulterior evenimentului, aceasta fiind la fel ca înainte. Martorul C.M.L. a declarat de asemenea că nu a văzut nicio modificare în comportamentul persoanei vătămate ulterior incidentului, aceasta fiind la fel ca înainte, persoana vătămată plângându-se de durere în maxilar o săptămână maxim două după eveniment.

Pornind de la aceste aprecieri judecătoria a considerat că suma de 2000 lei este suficientă pentru a compensa suferinţa morală cauzată părţii civile şi nu tinde către o îmbogăţire fără just temei.

3. Considerentele instanţei de apel.

3.1. Situaţia de fapt. Apelurile declarate de inculpatul/parte civilă D.R.B., inculpatul D.F.D. şi inculpatul/parte civilă T.T.T. împotriva sentinţei penale nr. 81/9 august 2019 au devoluat integral cauza în faţa instanţei de al doilea grad, atât cu privire la starea de fapt, cât şi cu privire la chestiunile de drept pe care le presupune. Cum Judecătoria Târnăveni nu a expus unitar starea de fapt, ci doar fragmentat -cu ocazia redării conţinutului declaraţiilor martorilor relevanţi în cauză, şi rezumativ cu prilejul încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, preliminar şi esenţial pentru soluţionarea apelurilor pendinte, Curtea a prezentat situaţia de fapt reţinută în urma reevaluării materialului probator al dosarului.

În acest sens, instanţa de apel observă pentru început că părţile în proces nu au vreo controversă că în seara datei de 26 septembrie 2014, în jurul orei 24:00, T.T.T. şi D.R.B. se aflau în Discoteca Tineretului Mac Mac din comuna Găneşti, jud. Mureş, primul în compania a câtorva prieteni (între care şi martorii N.I.M., S.V.I., A.A.) şi a verişoarei sale (martora S.A.), al doilea împreună cu alţi colegi de liceu (între care şi martorii A.P., M.R.S., T.E.C., M.A., C.M.L.).

La acea oră în discotecă se mai aflau şi martorii C.G., R.R., L.C., H.C., H.C., T.R., C.A., V.M., T.A.D., A.P., M.T.A., D.D.T., R.S.D., M.C.D. şi M.R.R..

Din depoziţiile coroborate ale martorilor direcţi L.C., R.R., C.G., S.A., H.C. şi H.C. -așa cum au fost detaliate în considerentele sentinței apelate, din declaraţiile părţii civile T.T.T. şi ale inculpaţilor D., cu observarea caracterului divizibil al declaraţiilor de inculpat, instanţa reţine că, în fapt, la un moment dat, în jurul orei 00:30, a izbucnit o ceartă între „R.” (martorul M.T.A.) şi inculpatul D.R.B., context în care T.R. L. l-a chemat la discotecă pe fratele mai mare a lui R.B. –inculpatul D.F.D., care la rândul lui, l-a chemat pe unchiul lor, P.C.. O dată ajuns acesta din urmă în local, a continuat altercaţia între fraţii D. şi unchiul lor pe de o parte şi martorul M. pe de altă parte, ceea ce a determinat personalul de pază al discotecii să îi scoată arară pe primii, apoi aproape 80% din persoanele care se aflau în incinta localului au ieşit din discotecă, inclusiv martora S.A..

Întrucât aceasta întârzia să revină înăuntru, T.T.T. a ieşit la rândul lui afară, a stat de vorbă cu martora şi pentru că a văzut un grup separat în care aveau loc îmbrânceli, a vrut să vadă ce se întâmplă. În grupul celor care se îmbrânceau erau fraţii D. şi unchiul lor P.C.. D.R.B. era poziţionat cu spatele la localul discotecii, poziţie din care avansa către clădire, dinamică în care a dat peste T.T.T. care se afla în spatele lui. În urma acestei acţiunii, T. a reacţionat și l-a împins uşor înapoi pe D.R.B., concomitent spunându-i „ce faci, te bagi în mine?!”, încercând astfel să își facă loc pentru a-şi ridica ochelarii care îi căzuseră pe jos. În momentul în care s-a aplecat să îşi ridice ochelarii, D.F.D. l-a lovit cu pumnul în faţă și la rândul său D.R.B. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă, în urma cărora T. s-a dezechilibrat, însă în continuare a fost lovit cu pumnii în zona capului o dată de R.B. şi de două ori de F.D., încât persoana vătămată T. a căzut la pământ. Aici, atât F.D., cât şi R.B. l-au lovit cu picioarele peste întreg corpul, una dintre lovituri fiind aplicată de R.B. cu piciorul în avânt direct în față. În acest timp, T. și-a protejat capul cu mâinile, dar la un moment dat și-a pierdut cunoștința. Când rafala de lovituri s-a sfârșit, martorul L.C. a reuşit să îl tragă pe T. de acolo și cu un taxi l-a transportat la spital.

În urma agresiunilor exercitate împotriva sa, T.T.T. a suferit multiple leziuni traumatice, constatate în certificatul medico legal nr. 3924/A2/1151 emis de către IML Tg. Mureș la 1 octombrie 2014 şi în raportul de expertiză medico legală nr. 4225/A1/322 emis de către IML Tg. Mureş la data de 4 noiembrie 2015. Este vorba de fractură cominutivă col chirurgical humerus drept cu deplasare, TCC cu pierderea cunoştinţei, TCF, traumatism toraco abdominal, contuzie genunchi şi gambă dreaptă, contuzie cot, antebraţ şi mână stângă, hematom periorbital stâng, echimoză infraorbitală dreaptă şi retroarticulară dreaptă, leziuni la nivelul buzelor şi ruptură parţială de dinte 2.2 şi 2.3, leziuni care au necesitat pentru vindecare 60-65 zile de îngrijiri medicale.

Martorul C.G. nu a observat în concret persoanele care l-au lovit pe cel căzut la pământ, însă i-a observat pe fraţii D. la locul incidentului și a afirmat că aceștia erau implicați în eveniment, iar la sosirea poliţiei l-a auzit pe R.D. strigând „mamă, ce i-am dat”, de unde a dedus că acesta a fost cel care l-a lovit pe cel căzut pe jos.

3.2. Asupra apelurilor declarate de inculpatul/parte civilă D.R.B. și inculpatul D.F.D., în raport cu starea de fapt expusă mai sus, instanța de apel a constatat că hotărârea în discuţie este la adăpost de critici în ceea ce priveşte modalitatea de soluționare a acțiunii penale puse în mișcare față de cei doi apelanți, mai precis constatarea existenţei faptei deduse judecăţii, a săvârşirii acesteia la data de 27 septembrie 2014 de către D.R.B. și D.F.D. în coautorat şi a împrejurării că aceasta constituie infracţiunea de lovire sau alte violențe; încadrarea juridică dată faptei; natura şi durata pedepsei principale aplicate inculpatului D.F.D.; suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse; durata termenului de supraveghere fixat, natura şi conţinutul măsurilor şi obligaţiilor de supraveghere impuse inculpatului; natura, durata și conținutul măsurii educative aplicate inculpatului D.R.B.; precum și modalitatea de soluţionare a acţiunii civile promovate de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş; obligarea inculpaţilor D.F.D. şi D.R.B. şi a părţilor responsabile civilmente D.G. şi D.S. la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli.

Astfel, probele administrate în cauză, aşa cum au fost analizate supra la punctul 3.1., demonstrează dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta dedusă judecăţii există, că a fost săvârşită în 26/27 septembrie 2014, în jurul orei 00:30-1:00 în coautorat de către D.R.B. și D.F.D. şi constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal, cu reţinerea art. 113 al. 3 Cod penal (în cazul inculpatului minor la acea dată D.R.B.) şi art. 77 al. 1 lit. d Cod penal (în cazul inculpatului major D.F.D., care a comis fapta împreună cu un minor).

Prima instanţă a surprins în cazul inculpatului D.F.D. în mod corect şi complet criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, evidenţiind atât gravitatea foarte ridicată a infracţiunii de lovire sau alte violenţe, cât şi personalitatea inculpatului. Prin urmare, în raport cu circumstanţele reale –ale faptei care se judecă, şi personale –ale inculpatului,  pedeapsa de un an închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, este proporţională şi aptă să răspundă în mod adecvat şi eficient nevoilor reinserţiei sociale şi prevenţiei generale, această instanţă neidentificând niciun motiv pentru stabilirea şi aplicarea în sarcina inculpatului a unei pedepse mai reduse sau de natură pecuniară.

În consecinţă, s-a considerat că argumentele prezentate de instanţa de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. 81/9 august 2019 cu privire la acțiunea penală pusă în mișcare față de D.R.B. și D.F.D. și cu privire al acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg.-Mureş sunt pertinente aşa încât, în lipsa vreunui motiv, care să fie reţinut din oficiu, de desfiinţare a hotărârii atacate, apelurile promovate de inculpații D.R.B. și D.F.D. sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b  C. pr. Pen.

3.3. Asupra apelului declarat de inculpatul/parte civilă T.T.T., Curtea a reţinut că acesta este fondat, iar argumentele expuse în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecinţele desfiinţării în parte a hotărârii atacate şi rejudecării în apel a pricinii, în următoarele limite:

A) Referitor la acțiunea penală pusă în mișcare față de T.T.T. şi a acţiunii civile exercitate de D.R.B., instanţa a observat că potrivit certificatului medico-legal din 29 septembrie 2014, D.R. prezenta diagnosticul de contuzie forte os mandibular stâng, iar leziunile s-au putut produce la data de 27 septembrie 2014 prin lovire directă repetată (s.n.) cu un corp dur contondent şi cădere pe suprafaţă dură.

T. a fost trimis în judecată sub acuza că la data de 26 septembrie 2014, în jurul orei 1,30, a agresat pe persoana vătămată D.R.B., aplicându-i o lovitură cu pumnul în jurul feţei, ca urmare a actului de violenţă, s-a dezechilibrat şi a căzut, suferind leziuni traumatice a căror vindecare a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.

În mod corect judecătoria a reţinut că T.T.T. doar l-a împins pe D.R.B., însă eronat i-a atribuit acestei acţiuni valenţa unei lovituri care a determinat dezechilibrarea şi căderea celui din urmă. În realitate, aşa cum a notat instanţa de apel anterior la punctul 3.1., T. nu l-a lovit cu pumnul pe D.R., iar acţiunea de împingere pe care a efectuat-o nu a fost una violentă şi nu a avut ca urmare dezechilibrarea şi căderea lui D.R., prin urmare nici nu a fost aptă să cauzeze leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal. Aceste leziuni s-au produs cel mai probabil în interiorul discotecii, când aşa cum declarară martorul L.C., între fraţii D. şi unchiul lor pe de o parte şi martorul M. pe de altă parte a avut loc o altercaţie, protagoniştii lovindu-se între ei, aşa explicându-se de ce a fost nevoie de implicarea agenţilor de pază şi de ce, odată îndepărtaţi din discotecă, fraţii D. doreau să reintre în local, ca să îl bată pe „Rică”, iar, pentru temperarea lor, a fost necesară o primă intervenție a organelor de poliție.

În lumina acestor considerente, în rejudecare, în baza art. 396 al. 1 şi 5 cu referire la art. 17 al. 2 raportat la art. 16 al. 1 lit. c C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului T.T.T. de sub acuza săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 193 al. 2 Cod penal, împotriva părţii civile D.R.B..

Persoana vătămată D.R.B. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului T. la plata sumei de 9.000 lei, cu titlu de daune morale. Totodată, D.R.B. a solicitat obligarea lui T. la plata cheltuielilor judiciare, constând în onorariul de avocat şi cheltuielile de deplasare.

Întrucât această instanţă a constatat că nu T.T.T. este persoana care i-a cauzat lui D.R. leziunile traumatice suferite, este neîntemeiată acţiunea civilă exercitată în procesul penal de către acesta din urmă, motiv pentru care în temeiul art. 397 al. 1 şi art. 25 al. 1 C. pr. pen., a respins-o. De asemenea, neidentificând vreo culpă procesuală a lui T.T.T., va respinge ca neîntemeiată şi cererea părţii civile D.R.B., de acordare a cheltuielilor judiciare.

Nefiind îndeplinite condiţiile condamnării lui T. şi în absenţa oricărei culpe procesuale a acestuia, este nejustificată obligarea lui la plata unei părţi din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, astfel că a înlăturat din hotărârea atacată partea referitoare la obligarea inculpatului T. la plata sumei de 1.200 lei, urmând ca această câtime reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale, al camerei preliminare şi al judecăţii în primă instanţă să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 al. 3 C. pr. pen.

În cauză, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 275 al. 1 pct. 1 lit. a şi b C. pr. pen. pentru obligarea persoanei vătămate/părţii civile D.R.B. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de acţiunea penală pusă în mişcare faţă de T.. În acest sens, notează că partea civilă nominalizată nu se află în culpă procesuală şi că, deşi procesul penal s-a declanşat împotriva lui T.  la plângerea prealabilă a lui D.R., totuşi procurorul este cel care a pus în mişcare şi a exercitat acţiunea penală în cauză şi, în urma interpretării ansamblului probelor administrate, instanţa este cea care a decis că aceste probe nu duc la concluzia dincolo de orice îndoială rezonabilă că leziunile corporale prezentate de D.R. au fost cauzate de T.T.T..

B) Referitor la acțiunea civilă exercitată în procesul penal de T.T.T. împotriva inculpaților D.R.B. și D.F.D. și a părților responsabile civilmente, corect judecătoria a reținut că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale în solidar a celor doi inculpați, iar a inculpatului minor la data faptei D.R.B. în solidar și cu părinții săi -părțile responsabile civilmente D.G. şi D.S..

a) Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală. Prin memoriile privind constituirea de parte civilă şi precizarea la constituirea de parte civilă, T.T.T. a solicitat acordarea dobânzii legale aferente sumelor cerute cu titlu de daune materiale şi morale. Judecătoria a omis să se pronunţe asupra acestui capăt de cerere, omisiune care va fi complinită în apel, în rejudecare. Instanţa de al doilea grad subliniază că, în baza art. 1381 al. 2 Cod civil, dobânda legală trebuie adiţionată sumelor reprezentând daunele materiale şi morale fixate în sarcina inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente, fiind argumentată pe de o parte de principiul reparării integrale a prejudiciului, însemnând atât paguba efectiv produsă, cât şi beneficiul nerealizat, iar pe de altă parte de caracterul unor daune moratorii pe care dobânda legală îl are după rămânerea definitivă a hotărârii şi până la efectuarea plăţii.

Dobânda legală se datorează diferit: în cazul daunelor materiale, de la momentul în care patrimoniul lui T.T.T. a fost afectat fie ca urmare a cheltuielilor făcute în scopul însănătoşirii, fie pentru că din cauza situaţiei sale medicale timp de şase luni a fost în concedii medicale, veniturile salariale fiindu-i astfel diminuate.

În cazul daunelor morale, dobânda legală se calculează de la data de astăzi, a rămânerii definitive a hotărârii, aceasta întrucât daunele morale au natura unei compensaţii şi nu au un caracter cert sau lichid până la momentul pronunţării unei hotărâri definitive în cauză care să le cuantifice. Obţinerea lor devine o certitudine doar la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care ele se acordă, iar cuantumul lor nu a făcut parte niciodată din activul patrimoniului părţii civile. Astfel, în cazul dobânzii legale aferente compensaţiei pentru daune morale, aceasta are numai caracterul unor daune moratorii.

b) În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de T.T.T., instanța de apel constată că acestea se grupează în trei categori: (i) cheltuielile avansate de partea civilă și ocazionate de tratamentele şi investigaţii medicale (transportul la şi de de la unităţile medicale, contravaloarea certificatului medico-legal, a expertizei medico-legale, a consultului medical şi a şedinţelor de fizioterapie şi kinetoterapie); (ii) pierderea materială suferită în decurs de șase luni, reprezentând diferența dintre venitul salarial și indemnizația de concediu medical; (iii) cheltuieli efectuate și ocazionate de cele două spitalizări (achiziționarea unor produse alimentare și de menaj).

c) În ceea ce priveşte daunele morale cerute de partea civilă, s-a reţinut că certificatul medico-legal, raportul de expertiză medico-legală, certificatele de concediu medical, scrisorile medicale aflate la dosar, la care se adaugă depoziţiile martorilor S.A., H.C. şi H.C., precum şi declaraţiile părţii civile T. duc la concluzia că, în urma actelor de violenţă exercitate de inculpaţii D., victima sa a suferit un prejudiciu moral de agrement, corect surprins de către instanţa de prim grad: pentru vindecarea leziunilor suferite, a fost nevoie de un număr de 60-65 zile de îngrijiri medicale, partea civilă a suportat intense dureri şi disfuncţionalităţi fizice, a fost supus în două rânduri unor intervenţii chirurgicale sub anestezie totală, iar pentru recuperare T.T.T. a fost nevoit să urmeze o îndelungată perioadă tratamente şi terapii multiple şi a trebuit să se supună manoperelor medicale specifice. În acest fel, actele inculpaţilor au produs o schimbare majoră a standardului de viață a părţii civile, căci i-au modificat brusc şi dramatic bunul mers al vieţii acestuia, cauzându-i puternice suferinţe fizice şi traume morale.

În considerarea acestor idei, partea civilă este în drept să i se repare prejudiciul moral încercat. Este adevărat că în legislaţia actuală nu este prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, de altfel, datorită specificului prejudiciului moral şi a particularităţilor pe care fiecare pricină le evidenţiază, nici nu este posibil să se prevadă un asemenea criteriu. Operaţiunea de stabilire a daunelor morale este lăsată astfel la aprecierea judecătorului şi este totuşi limitată atât circumstanţele fiecărei speţei şi de suferinţele psihice la care a fost supusă victima (în cauza de faţă  expuse fiind în alineatele anteriore), cât şi de împrejurarea că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţii civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului. Raportat la cele două criterii, diferit de judecătorie, instanţa de apel a constatat că suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data plăţii, comunicat de Banca Naţională a României, la care se adaugă dobânda legală, precum şi sancţionarea penală a inculpaţilor, reprezintă o reparaţie justă, echitabilă şi adecvată a suferinţelor psihice îndurate de victimă.

Domenii speta

Spete similare