Civil

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă constată:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3781/173/2014 din data de 09.02.2014 reclamantul B I  , domiciliat în în contradictoriu cu pârâţii C V  , Ţ M  , şi C P  , a solicitat, pe calea acţiunii oblice, să se dispună ieşirea din indiviziune cu privire la masa succesorală rămasă în urma defuncţilor C L şi C L  , autorii pârâţilor.

În motivare a arătat, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 29/11.02.2013 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. 1645/91/2012*, şi a încheierii de îndreptare a unei erori materiale din data de 05.12.2013 a aceleiaşi instanţe rămasă definitivă prin decizia penală nr. 103/A/10.04.2013 a Curţii de Apel Galaţi şi decizia penală a ICCJ nr. 2642/09.09.2013, pârâtul C V a fost obligat să achite reclamantului, cu titlul de despăgubiri civile, suma de 139.737 lei.

În vederea recuperării acestei sume s-a adresat BEJ C şi I  , fiind format dosarul de executare silită nr. 1811/2013. Cu ocazia executării s-a constatat că pârâtul  C V deţine în coproprietate cu sora sa Ţ M o casă de locuit situată în mun._____ construită pe un teren cu suprafaţa de 458,40 m.p.; o casă de locuit construită din paiantă situată în com. C____, jud. Vrancea, construită pe un teren cu suprafaţa de 0,69 ha.; suprafaţa de 1,25 ha. teren arabil şi păşune, situat în com. C  , jud. Vrancea, conform TP nr. 59508 emis pe numele C L  ; suprafaţa de 2,84 ha. teren arabil, situată în com. C  ,  , jud. Vrancea, conform TP nr. 59509 emis pe numele C L  .

A susţinut că pârâţii C V şi C M sunt copiii defuncţilor C L şi C L  , astfel că fiecare deţine o cotă de ½ din masa partajabilă.

A solicitat ieşirea din indiviziune a celor doi şi atribuirea bunurilor ce le revin în natură, cu subrogarea sa în drepturile ce se cuvin pârâtului C V  .

În drept a invocat prevederile art. 1593 şi 1597 C. civ. (fila 3, 4, vol. I).

În probaţiune a depus un set de înscrisuri (fila 7-15, vol. I) şi a solicitat proba cu expertizele tehnice de specialitate.

A timbrat cererea cu suma de 1445 lei (fila 5, 20, vol. I).

Pârâta C P a formulat întâmpinare la data de 13.02.2015, prin care a arătat că este soţia pârâtului C V şi a susţinut că datoria pe care soţul său o are faţă de reclamant provine dintr-o speţă penală care nu s-a judecat în mod corect şi s-a dispus în mod abuziv sechestru asupra bunurilor cumnatei sale şi asupra casei în care locuieşte împreună cu soţul său de peste 30 ani, care a aparţinut socrului său, C L  . A precizat că a avut o viaţă grea alături de pârâtul C V şi că a lucrat peste 30 de ani la Spitalul mun. Adjud, aducând numeroase îmbunătăţiri casei în care locuieşte şi pe care refuză să o părăsească, cu riscul de a face „crimă de om”. Ea nu a beneficiat cu nimic în urma activităţii infracţionale a soţului său şi a trebuit să îşi crească aproape singură copiii.

Casa din mun. Adjud, la care reclamantul a făcut referire a aparţinut socrilor săi care au vându-o fiului său cu chitanţă de mână, tocmai pentru a-l dezmoşteni pe C V  . Astfel acesta nu are nici un bun care poate fi partajat, fapt pentru care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A solicitat ca reclamantul să timbreze cererea la valoarea reală a imobilelor.

În drept a invocat prev. art. 205 şi 453 C. proc. civ. (fila 27-29, vol. I).

Pârâtul C V a formulat întâmpinare la data de 13.02.2015 şi a susţinut că a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 29/11.02.2013 la o pedeapsă privativă de libertate şi obligat la plata unor despăgubiri civile în cuantum de 139.737 lei către reclamantul B I  . A ispăşit pedeapsa dar a susţinut că nu are de unde să plătească despăgubirile civile.

A pretins că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a instituit sechestru asupra unor bunuri imobile în mod abuziv, întrucât acestea nu se află în patrimoniul său ci al tatălui său  C L şi al surorii sale Ţ M  .

A mai susţinut că nu  a acceptat moştenirea părinţilor săi şi, cum nimeni nu poate fi obligat de a face acceptarea unei moşteniri ce i se cuvine, nu are nimic de împărţit, acţiunea reclamantului trebuind respinsă ca nefondată.

În plus, imobilul din mun. A a fost vândut de părinţii săi fiului său, înregistrează numeroase datorii la utilităţi, iar soţia sa a avut o contribuţie de 99% la îmbunătăţirile aduse şi întreţinerea casei.

A susţinut că reclamantul a subevaluat imobilele şi a indicat în mod greşit temeiul de drept al acţiunii.

În drept a invocat prevederile art. 205 şi 453 C. proc. civ. (fila 33, 34, vol. I).

La data de 17.02.2015 a depus precizări suplimentare prin care a arătat că imobilul casă de locuit din Adjud aparţine părinţilor săi şi că s-a înţeles cu sora sa ca aceasta să suporte cheltuielile de înmormântare pentru părinţi iar în schimb să primească casa din Adjud, urmând ca pârâtul C V şi soţia sa să o întreţină până la căsătoria fiilor surorii sale.

A menţionat că evaluarea prejudiciului s-a făcut printr-o expertiză efectuată de soţia avocatului care îl reprezintă pe reclamant, considerând că există un conflict de interese, urmând a sesiza instituţiile abilitate.

Casa din Corbiţa a fost vândută de părinţi, surorii sale Ţ M  , care este singura moştenitoare a părinţilor săi.

A solicitat să fie informat despre modalitatea de expertizare a imobilelor, întrucât la faţa locului nu a fost prezent nici un expert, singura expertiză fiind efectuată de soţia d-lui avocat G  , pe care o contestă (fila 65, 66).

Pârâta Ţ M a depus întâmpinare la data de 16.02.2015 prin care a arătat că fratele ei, C V este de profesie delincvent, iar în ultimii 20 ani s-a ocupat cu activităţi infracţionale. Acesta nu a avut o relaţie bună cu membrii familiei, fiind renegat atât de părinţi cât şi de ea, ca soră. A susţinut că nu a re nimic de împărţit cu acesta, ea fiind cea care şi-a întreţinut părinţii şi a suportat cheltuielile de înmormântare.

A precizat că imobilul din com. C este proprietatea sa, întrucât tatăl ei i l-a vândut în anul 1996, iar casa din A a fost vândută de părinţi, fiului pârâtului C V  . Cunoaşte că doar cumnata sa a adus îmbunătăţiri casei din Adjud, în sensul că a mai construit două camere şi a plătit utilităţile în ultimii 20 ani.

A solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamant.

În drept a invocat prevederile art. 205 şi 453 C. proc. civ. (fila 42, 43, vol. I).

În probaţiune a anexat înscrisuri (fila 44-47, vol. I).

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 05.03.2015, prin care a susţinut că a demonstrat că pârâtul C V îi datorează o sumă de bani şi că din înscrisurile anexate reiese faptul că acesta deţine  în proprietate cu sora sa 4 imobile case şi terenuri, iar pârâţii nu au reuşit să îşi dovedească susţinerile.

Având în vedere că pârâta Ţ M a probat faptul că a obţinut titlu de proprietate pentru o parte din bunuri, a solicitat scoaterea acestora din masa partajabilă.

A susţinut că numita C P nu a fost chemată în judecată şi nu are calitate procesuală pasivă, astfel că întâmpinarea depusă de ea nu are valoare juridică, de vreme ce nu a formulat cerere de intervenţie (fila 72, 73, vol. I).

La data de 29.09.2015 pârâtul C V a depus note scrise prin care a arătat că a plătit reclamantului debitul imputat în două tranşe, în prezenţa a doi martori nenominalizaţi. A susţinut că a formulat mai multe cereri adresate Tribunalului Vrancea pentru îndreptarea unor erori strecurate în hotărârea judecătorească prin care a fost condamnat şi a formulat cerere de revizuire a cauzei penale în care este implicat reclamantul din prezenta cauză (fila 135, 136).

La data de 07.10.2015 pârâtul  C V a depus note scrise prin care a reluat aspectele arătate anterior şi în plus, a susţinut că s-a adresat Parchetului, Inspecţiei Judiciare şi CSM pentru clarificarea situaţiei, având în vedere că a fost victima unor abuzuri săvârşite de magistraţi împotriva sa (fila 147, 148, vol. I).

La data de 07.10.2015 C G N a formulat cerere de intervenţie voluntară principală, în contradictoriu cu reclamantul şi pârâţii din prezenta cauză, solicitând scoaterea din masa partajabilă a imobilului situat în mun. A  .

În motivarea cererii a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată denumit antecontract de vânzare-cumpărare şi datat 25.08.2008 bunicii săi, în persoana numiţilor C L şi C L  , în prezent decedaţi, au vândut acestuia imobilul contând în una casă de locuit cu suprafaţa construită de 100 mp şi teren curţi-construcţii în suprafaţă totală de 458, 40 mp, situat în Mun. Adjud,  jud. Vrancea, cu achitarea preţului în sumă de 10.000 euro la data încheierii antecontractului. (f. 192-195).

Intervenientul a arătat că din cauza situaţiei materiale nefavorabile din acea perioadă nu a mai perfectat contractul de vânzare-cumpărare la un notar public, iar ulterior bunicii săi au decedat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 61-66 CPC .

În dovedirea cererii, a fost solicitată administrarea probelor cu  înscrisuri şi martori (fila 145, 188, 189, vol. I).

Cererea de intervenţie principală a fost legal timbrată cu suma de 1.950 lei taxă judiciară de timbru (fila 323, vol. II).

În ziua de 22.02.2016 intervenientul C G N a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluţionarea cererii sale prin care solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic (fila 275, vol. II).

Reclamantul a depus la data de 04.05.2016 note scrise prin care a susţinut că a formulat plângere penală în legătură cu antecontractul prezentat de intervenientul C G N, considerând că pârâtul C V încearcă pe diverse căi să reducă masa partajabilă şi să întârzie judecarea cauzei (fila 304, 305, vol. II).

Prin încheierea din data de 20.05.2016 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenţie voluntară principală formulată de C G N (fila 328, vol. III).

Împotriva acestei încheieri intervenientul a formulat apel, iar prin decizia civilă nr. 663/29.09.2016 Tribunalul Vrancea a admis apelul şi a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenţie voluntară principală formulată de C G N (fila 67, 68, dosar Tribunal Vrancea).

Plecat în calea de atac, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind solicitat la data de 05.03.2019, la cererea reclamantului. Dosarul de fond a revenit la această instanţă la data de 27.03.2019 (fila 77, vol. III).

La data de 12.02.2018 reclamantul a depus un memoriu, prin care arăta istoricul litigiului, declarându-se nemulţumit de modul în care pârâţii, prin diverse cereri de strămutare a cauzei şi multiple acţiuni adresate diverselor instanţe judecătoreşti care au fost respinse, încearcă să tergiverseze soluţionarea cauzei. Ca urmare a solicitat amendarea acestora conform prev. art. 187, alin. 1, lit. a şi e, din C. proc. civ., şi obligarea lor la plata unor despăgubiri materiale şi morale conform art. 189 C. proc. civ. (fila 53, 54, vol. III). Pentru dovedirea modului în care a fost nevoit să se prezinte la diverse instanţe din ţară a depus un set de înscrisuri (fila 145, vol. III, tot vol. IV – 42, vol. V). În şedinţa din data de 26.06.2019 reclamantul, prin apărător a arătat că renunţă la acest capăt de cerere (fila 62, vol. V).

La data de 03.05.2019 pârâta C P a depus note scrise prin care a reiterat aspectele prezentate în întâmpinare şi a solicitat scoaterea din masa partajabilă a bunurilor imobile din or. Adjud (fila 89, vol. III).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu expertizele tehnice de specialitate.

Prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 02.07.2019, instanţa a admis, în parte, în principiu, acţiunea formulată de reclamantul B I, în contradictoriu cu pârâţii C V, Ţ M şi C P, având ca obiect partaj judiciar. A respins în principiu, cererea intervenientului voluntar principal C G-N, prin care a solicitat scoaterea din masa partajabilă a casei construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, cu suprafaţa la sol de 100 m.p., şi a suprafeţei de 458,40 m.p. bunuri imobile situate în mun. Adjud, jud. Vrancea.

A constatat deschisă moştenirea def. C L, decedat la data de 04.04.2009, cu ultimul domiciliu în com. Corbiţa, jud. Vrancea şi moştenirea def. C L, decedată la data de 17.02.2010, cu ultimul domiciliu com. Corbiţa, jud. Vrancea.

A constatat că masa succesorală rămasă în urma celor doi defuncţi se compune din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri imobile:

- suprafaţa de 458,40 m.p. teren şi o casă construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, situat în or. A  , în forma iniţială, conform menţiunii din contractul de vânzare-cumpărare nr. 26/30.08.1974;

- suprafaţa de 1,94 ha. teren arabil, păşuni şi vii situat în intravilanul şi extravilanul com. C menţionată în TP nr. 59508/martie 1995 emis pe numele def. C L  , din care se va deduce suprafaţa de 5132 m.p. şi casa de locuit construită pe acest teren, situată în  T.3, P. 90, 91, 95, imobile înstrăinate de defuncţi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D L sub nr. 1698/22.08.1996;

- suprafaţa de 2,84 ha teren arabil situată în extravilanul com. C  , conform TP nr. 59509/martie 1995 eliberat pe numele def. C L  .

A constatat  că moştenitorii defuncţilor sunt C V şi Ţ M  , în calitate de descendenţi de gradul I, fiecare cu o cotă de ½ din masa succesorală.

Pentru a hotărâ astfel în stanţa a avut analizat actele şi lucrările dosarului, reţinând că prin sentinţa penală nr. 29/11.02.2013 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. 1645/91/2012* şi încheierea de îndreptare a unei erori materiale din data de 05.12.2013 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 103/A/10.04.2013 a Curţii de Apel Galaţi şi decizia penală a ICCJ nr. 2642/09.09.2013, pârâtul C V a fost obligat să achite reclamantului, cu titlul de despăgubiri civile, suma de 139.737 lei  (fila 8-13, vol. I).

Este adevărat că la dosarul cauzei nu se regăseşte decizia pronunţată de ICCJ, în copie conformă cu originalul, însă la fila 50, vol. V se regăseşte soluţia pronunţată în calea de atac promovată de recurenţii C D  , C V şi B I , împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 103R din 10.04.2013, aceasta fiind de respingere a recursurilor promovate. Ca atare, s-a constatat că sentinţa civilă mai sus amintită este definitivă, în varianta pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Deşi pârâtul C V a susţinut că a fost condamnat pe nedrept, instanţa a considerat neavenite susţinerile sale având în vedere caracterele juridice ale unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi efectele pe care aceasta le produce. În plus atât prin înscrisurile depuse la instanţă, cât şi din depoziţiile verbale ale pârâtului C V din şedinţa publică din data de 08.05.2019, acesta a recunoscut că are de achitat reclamantului o sumă de bani, cu precizarea că soţia sa a plătit acestuia suma de 37 milioane lei vechi, aspect recunoscut de reclamant. Susţinerile pârâtului C V referitoare la modul de stabilire a prejudiciului printr-o expertiză efectuată de soţia avocatului reclamantului nu pot fi analizate în cadrul acestui litigiu, persoana nemulţumită având la îndemână alte căi legale pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia prejudiciului stabilit în cauză. Din înscrisurile depuse la dosar nu reiese faptul că s-a modificat în vreun fel cuantumul acestuia în urma căilor de atac promovate.

Faptul că împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au fost declarate mai multe căi de atac extraordinare, în prezent fiind în curs de judecare, pe rolul ICCJ contestaţia în anulare formulată de parchet împotriva sentinţei penale nr. 29/11.02.2013 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. 1645/91/2012*, nu influenţează cursul prezentei cauze, având în vedere că aceste căi de atac nu suspendă efectele hotărârii judecătoreşti care constituie titlul executoriu, pe latură civilă.

Nici faptul că s-a formulat contestaţie la executare, în cadrul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei Panciu nu influenţează cursul prezentei cauze, având în vedere că niciunul din demersurile juridice iniţiate de pârâtul C V nu are ca efect suspendarea litigiului pendinte.

Analizând hotărârile mai sus amintite s-a reţinut că reclamantul deţine împotriva pârâtului C V un titlu executoriu, care înglobează o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, având calitatea de creditor faţă de acesta.

În vederea recuperării creanţei, reclamantul s-a adresat BEJ C şi I, fiind deschis dosarul de executare silită nr. 1811/2013. Cu ocazia executării s-a constatat că pârâtul C V deţine în coproprietate cu sora sa Ţ M o casă de locuit situată în mun. A djud,  construită pe un teren cu suprafaţa de 458,40 m.p.; o casă de locuit construită din paiantă situată în com. C  construită pe un teren cu suprafaţa de 0,69 ha.; suprafaţa de 1,25 ha. teren arabil şi păşune, situat în com. C  , conform TP nr. 59508 emis pe numele C L  ; suprafaţa de 2,84 ha. teren arabil, situată în com. C conform TP nr. 59509 emis pe numele C L (fila 6, 15, vol. I).

Astfel, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 1560 C.Civ., care recunoaşte dreptul creditorului, a cărui creanţă este certa si exigibila, de a exercita drepturile si acţiunile debitorului atunci când acesta, în prejudiciul creditorului, refuză sau neglijează sa le exercite.

Având în vedere ca reclamantul a făcut dovada creanţei sale certe si exigibile, că debitorul nu este solvabil şi nici nu ia măsurile necesare în vederea solvabilităţii sale, instanţa a stabilit că acesta justifică interesul şi calitatea în formularea prezentei acţiuni.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, C L  , decedat la data de 04.04.2009, cu ultimul domiciliu în com. C şi C L  , decedată la data de 17.02.2010, cu ultimul domiciliu com. C  , jud. au avut doi copii, respectiv C V şi Ţ M (fila 159, 160).

Deşi ambii pârâţi au susţinut că relaţiile pârâtului C V cu familia au fost rupte şi că acesta nu  a acceptat moştenirea părinţilor săi, niciunul nu a invocat aspecte care să inducă ideea unei nedemnităţi succesorale în accepţiunea art. 598 sau 959 C. civ..

Cu toate că art. 1106 C. civ. prevede că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine, art. 1107 C. Civ. stipulează dreptul creditorilor succesibilului de a accepta moştenirea pe cale oblică, în limita creanţei lor.

În consecinţă, având în vedere că reclamantul a dovedit dreptul său de creanţă şi faptul că a exercitat demersuri juridice în vederea îndestulării sale, instanţa a reţinut că aceasta a acceptat moştenirea celor doi defuncţi în numele debitorului său, pârâtul C V  .

În drept, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil, moştenirile deschise înainte de intrarea in vigoare a noului cod civil sunt supuse legii in vigoare la data deschiderii moştenirii.

Astfel, întrucât moştenirea se deschide prin moarte, constatând că, ambii defuncţi au decedat înainte de 01.10.2011, cu privire la deschiderea succesiunii ramase de pe urma acestora sunt aplicabile următoarele dispoziţii ale codului civil din 1864, în vigoare la acea dată:

Art. 651 din Codul civil din 1864 prevede că succesiunile se deschid prin moarte. În conformitate cu prevederile Codului civil (art. 654- 658), pentru ca o persoana sa poată moşteni trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă capacitate succesorala, să nu fie nedemna de a moşteni si să aibă vocaţie concreta la moştenire. Conform art. 669 C.civ. copii sau descendenţii defunctului şi urmaşii lor in linie dreapta la infinit sunt chemaţi la moştenire, cota parte din moştenire stabilindu-se in mod egal (pe capete) daca toţi sunt descendenţi de gradul I.

Potrivit art. 728 din Codul civil care, în partea sa relevantă, prevede ca nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrare.

Ca urmare, acţiunea a fost considerată admisibilă, şi s-au stabilit, conform art. 984 C. proc. civ., bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar şi cota parte ce revine fiecăruia.

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Panciu sub nr. 26/30.08.1974, C L a cumpărat suprafaţa de 458,40 m.p. teren şi o casă construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, situate în or. A (fila 14).

În conformitate cu titlul de proprietate nr. 59509/martie 1995 numitei C L i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei 2,84 ha teren arabil situată în extravilanul com. C (fila 185, vol. I).

Prin titlul de proprietate nr. 59508/martie 1995 defunctului C L i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1,94 ha. teren arabil, păşuni şi vii situată în intravilanul şi extravilanul com. C (fila 186, vol. I).

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D L sub nr. 1698/22.08.1996 C L a transmis către fiica sa Ţ M dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5132 m.p. teren curte şi grădină şi asupra unei case de locuit construită din paiantă, acoperită cu ţiglă, având două camere, antreu şi chiler, situate în vatra satului Tutu, comuna C T.3, P. 90, 91, 95 (fila 45-47, vol. I).

Intervenientul C G N a susţinut că imobilul situat în mun. Adjud, îi aparţine, întrucât bunicii săi i l-au vândut, sens în care a depus la dosar antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 25.08.2008 (fila 194, vol. II).

Din lecturarea înscrisului reiese că numitul C L căsătorit cu C L se obligă să vândă lui C G N  , căsătorit cu C A o casă de locuit cu suprafaţa de 100 m.p. şi teren curţi-construcţii în suprafaţă totală de 458,40 lei situat în or. A  , în schimbul sumei de 10.000 euro, urmând ca actele notariale să fie definitivate după finalizarea documentelor care stau la baza încheierii actului de vânzare-cumpărare.

Potrivit art. 885 C. civ., sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului juridic în sens restrâns care a justificat înscrierea; de asemenea, art. 886 C. civ. dispune că modificarea unui drept real imobiliar se face potrivit regulilor aplicabile dobândirii sau stingerii de drepturi reale, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acelaşi timp, potrivit art. 888 C. civ., înscrierea în cartea funciară a drepturilor reale asupra tuturor categoriilor de bunuri imobile se efectuează în baza înscrisului autentic notarial, a unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă, a certificatului de moştenitor ori în baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta. De asemenea, reamintim şi dispoziţiile art. 1244 C. civ., care prevăd că, în afara cazurilor prevăzute de lege, convenţiile constitutive sau translative de drepturi reale ce urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului prin care se realizează aceste operaţiuni juridice.

Aşadar, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile ori constituirea de drepturi reale dezmembrăminte ale acestui drept privitoare la asemenea bunuri prin acte juridice pot fi realizate numai prin încheierea actului în formă autentică şi înscrierea transmisiunii ori a constituirii dreptului în cartea funciară.

Intervenientul nu a putut prezenta un înscris autentic din care să reiasă că transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut în formele cerute de lege.

Deşi a iniţiat o acţiune prin care a solicitat instanţei de judecată pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, cererea sa a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 368/28.02.2017 pronunţată de Judecătoria Adjud, în dosarul nr. 2243/173/2015, rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Vrancea (fila 23-26, vol. V)

Astfel s-a stabilit că intervenientul nu a făcut dovada intrării în patrimoniul său a imobilelor menţionate mai sus, de vreme ce vânzarea-cumpărarea nu s-a efectuat printr-un act autentic. Ca urmare, cererea sa a fost respinsă în principiu, bunurile fiind incluse în masa partajabilă rămasă în urma defunctului C L  .

Referitor la imobilul casă de locuit situat în mun. A  , pârâţii au susţinut că pârâta C P i-a adus numeroase îmbunătăţiri, a mai construit două camere şi a plătit impozitele la zi, fără a fi susţinută în acest sens de soţul său, C V  . Cu toate acestea, pârâta nu a formulat o cerere reconvenţională, nu a indicat în detaliu îmbunătăţirile şi nici nu a depus înscrisuri justificative, deşi s-a acordat termen suplimentar în acest sens. În plus a fost admisă cererea pârâţilor de administrare a probei testimoniale cu doi martori, însă la termenul acordat aceştia nu au prezentat martorii precizând că îi vor aduce când vor considera ei de cuviinţă (fila 120, 121, vol. III, 42, vol. V).

În consecinţă, instanţa a reţinut în masa partajabilă imobilul casă de locuit situat în mun. A

Chiar dacă nu s-a formulat cerere reconvenţională, instanţa a apreciat că ar fi injust ca în situaţia în care pârâta Ţ M sau  C P au adus într-adevăr o serie de îmbunătăţiri casei, inclusiv prin construirea unor camere suplimentare, acestea să fie incluse în masa partajabilă, de vreme ce cauza de faţă vizează moştenirea def. C L şi C L  . În plus, în situaţia în care s-au adăugat noi camere clădirii iniţiale, acestea au fost efectuate fără autorizaţie de construire, conform mărturisirii pârâţilor, astfel că din punct de vedere juridic acestea nu există.

Pârâta Ţ M a susţinut că ea a fost cea care a întreţinut părinţii şi a suportat cheltuielile de înmormântare pentru aceştia, iar pârâtul C V nu are nici un drept de moştenire după părinţi. În acest sens nu a adus nicio dovadă concretă şi nici nu a formulat cerere reconvenţională. Ca urmare instanţa nu a acceptat simplele sale afirmaţii, cât timp situaţia nu a fost dovedită în fapt şi în drept. Chiar dacă a întreţinut părinţii, chiar dacă a suportat cheltuielile de înmormântare şi chiar dacă a plătit impozitele pentru imobilele aflate în patrimoniul acestora, pârâtul C V nu poate fi exclus de la moştenire, pârâta putând pretinde cel mult un drept de creanţă asupra moştenirii, pe care însă nu a înţeles să îl exercite prin cereri procedurale.

Pârâtul C V a depus la data de 10.02.2020 un înscris prin care susţinea că imobilul casă de locuit din str. T r nr. 23 se compune din trei camere, hol şi bucătărie, cu suprafaţa la sol de 66,50 m.p., construit în baza autorizaţiei nr. 87/12.08.1971, emisă de Consiliul Popular al or. A  , pe numele L L  , de la care ar fi cumpărat tatăl pârâţilor casa şi terenul din mun. Adjud. Aceste aspecte au fost deja tranşate pin încheierea de admitere în principiu, dată până la care pârâţii aveau posibilitatea de a depune înscrisuri, fapt pentru care instanţa nu le va lua în considerare.

Deşi prin acelaşi înscris (depus la 6 ani de la debutul procesului) a arătat că terenurile din com. C au fost vândute de către părinţi numitului S A  , fără a depune în acest sens nicun înscris justificativ, deşi s-a acordat termen special în acest sens.

Analizând, în ansamblu, susţinerile pârâtului C V  , instanţa le consideră  neavenite, având ca scop fie tergiversarea soluţionării cauzei, fie scoaterea din masa partajabilă a unor bunuri în baza unor simple afirmaţii, nesusţinute printr-un probatoriu concret.

Pentru soluţionarea cererii de ieşire din indiviziune, instanţa apreciază că normele procedurale aplicabile în cauză, potrivit art. 3 din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 134/2010 privind Codul de procedura civila, sunt cele conţinute de art. 980-996 C. proc. civ..

Relevante în speţă sunt prevederile art. 984 C. proc. civ., conform cărora „(1) Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

(2) Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă în bani.”

Art. 988 C. proc. civ. stipulează că „la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.”

Pornind de la ipoteza reţinută în capitolul rezervat situaţiei de fapt – starea de indiviziune în care pârtile litigante se găsesc cu privire la bunurile din masa succesorala, în temeiul art. 728 V.C. civ. si art. 988 N.C.pr.civ., instanţa va admite cererea de chemare în judecată, urmând să dispună sistarea stării de indiviziune a părţilor.

În consecinţă, pentru sistarea stării de indiviziune asupra imobilului casă de locuit a fost dispusă efectuarea unei expertize în specialitatea construcţii civile de către expertul S N  , din cadrul BLEJTC Vrancea, onorariul în cuantum de 800 lei fiind achitat de reclamant (fila 86, vol. V).

Expertul a stabilit că imobilul ce face obiectul partajului, reprezentat de o cameră cu suprafaţa utilă de 12,25 m.p. valorează 10.462 lei, propunând atribuirea acesteia către pârâta Ţ M  , care a edificat în continuarea acestei camere un alt corp de casă, fără autorizaţie (fila 92-95).

Părţile au formulat obiecţiuni, reclamantul cu privire la valoarea stabilită de expert pentru terenul aferent construcţiei, iar pârâţii cu privire la valoarea stabilită de expert pentru camera partajabilă. În şedinţa din data de 23.10.2019 instanţa a respins obiecţiunile, motivat de faptul că s-a apreciat că expertul a evaluat în mod corect imobilul casa de locuit, iar valoarea terenului urma să fie stabilită de expertul topometrist desemnat în cauză (fila 111-121, vol. V).

Pârâţii au depus la data de 28.01.2020 un raport de expertiză tehnică în specialitatea construcţii civile efectuat de expertul I I  , care a stabilit că imobilul partajabil are o suprafaţă utilă de 14,43 m.p. şi o valoare de 3454 lei. Expertul s-a raportat, în mare, la aceeaşi coeficienţi ca şi expertul desemnat în cauză, însă într-un cuantum mult mai redus, fapt pentru care, instanţa apreciază că expertiza efectuată de expertul desemnat este cea corectă, urmând a o valida în varianta propusă de acesta.

Pentru ieşirea din indiviziune asupra terenurilor s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topometrie, de către expertul R N D  , din cadrul BLEJTC Vrancea, onorariul în cuantum de 1300 lei fiind achitat de reclamant (fila 65, 100).

Expertul a întocmit raportul de expertiză şi a evaluat terenurile la suma de 52.161 lei, însă părţile au formulat obiecţiuni, la care expertul a răspuns punctual.

Întrucât din susţinerile pârâţilor a reieşit că expertul, cu ocazia deplasării în teren nu a măsurat efectiv suprafeţele de teren s-a revenit la acesta şi i s-a cerut să măsoare toate parcelele de teren incluse în masa succesorală. Expertul a trimis instanţei la data de un înscris prin care arată că a măsurat doar terenul din intravilan, iar pe cele din extravilan le-a identificat pe planul parcelar, întrucât pârâţii au declarat că nu cunosc amplasamentul acestora, aspect susţinut personal de cei doi pârâţi în şedinţa din data de 29.01.2020, care au arătat că au solicitat reprezentanţilor  UAT Corbiţa să le indice terenurile rămase de pe urma părinţilor, la care nu au fost niciodată, cu toate că au plătit impozitul aferent.

Având în vedere această situaţie, instanţa, a acordat termen suplimentar pentru ca pârâţii să probeze cele susţinute cu înscrisuri, aceştia, neputând face dovada celor afirmate verbal în şedinţa din data de 29.01.2020.

În consecinţă, instanţa apreciază că expertul a întocmit în mod corect raportul de expertiză, în funcţie de datele avute la îndemână. Este foarte puţin credibilă susţinerea pârâţilor conform căreia nu cunosc amplasamentul terenurilor respective, luând în calcul faptul că acestea au fost retrocedate tatălui celor doi, C L  , încă din anul 1995 şi că au plătit impozitul aferent, fără a fi interesaţi cel puţin de identificarea bunurilor ce le aparţin. De altfel, din modul de desfăşurare a acestui proces reiese clar intenţia pârâtului C V de a tergiversa soluţionarea cauzei, la fiecare termen având situaţii noi de prezentat şi de invocat fie înscrisuri, fie situaţii inedite care, deşi tardiv prezentate, au necesitat verificări suplimentare în virtutea principiului aflării adevărului. În plus, părţile au posibilitatea ca după finalizarea procesului să efectueze toate demersurile necesare pentru identificarea corectă a suprafeţelor de teren apelând la un specialist în domeniul topo-cadastral.

Cu privire la susţinerea pârâţilor conform căreia expertul nu a măsurat în mod corect terenul din intravilan, instanţa apreciază că din moment ce s-a revenit la expert cu menţiunea de a reface măsurătorile, iar acesta a arătat că terenul în cauză a fost măsurat în mod corect, asumându-şi întreaga responsabilitate, nu este necesar a se reface măsurătoarea. În plus diferenţa de teren de 14-20 m.p. invocată de pârâtul C V se poate explica şi prin faptul că în anul 1974, când a fost cumpărat imobilul, măsurătorile nu se făceau cu instrumente performante ca cele folosite în prezent.

Ca atare, instanţa va valida raportul de expertiză întocmit de expertul R D N  , însă în niciuna din variantele propuse de acesta, întrucât, deşi i s-a cerut să formuleze mai multe variante în mod concret, acesta nu a epuizat toate posibilităţile de împărţire a masei succesorale. Văzând că pe terenul din mun. A  , pe lângă corpul de construcţie ce face obiectul partajului (casă construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, situat în or. A  a fost edificată o construcţie nouă, fără autorizaţie de construire de către pârâtele C P şi C M  , instanţa consideră că atribuirea acestor bunuri imobile către pârâtul C V ar fi injustă şi totodată ineficientă pentru reclamant. Acesta, în vederea îndestulării creanţei sale, ar fi nevoit să pună în executare hotărârea rămasă definitivă, iar şansele ca acest imobil să fie valorificat ar fi foarte reduse, atâta timp cât corpul de casă valorificabil are o suprafaţă redusă, iar restul construcţiei aparţine altor persoane, şi, în plus, configuraţia terenului (o lăţime de aproximativ 9 m.) nu permite extinderea clădirii sau crearea unor căi de acces funcţionale. De aceea, instanţa va atribui pârâtului C V terenurile situate în com. C  , iar pârâtei C M imobilele situate în mun.  A

În consecinţă, instanţa va dispune ieşirea din indiviziune a părţilor şi va atribui direct în proprietate pârâtului C V dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile din com. C în valoare de 26.932 lei astfel:

-  suprafaţa de 9958 mp, teren arabil, situată în extravilanul comunei C  ,  T. 18/1 P. 158/2 , cu vecinii: , identificată în anexa  nr. 2 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- suprafaţa de 2316 mp teren arabil situată în extravilanul com. C  , cu vecinii: N  , identificată în anexa  nr. 3 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N

- suprafaţa de 4600 mp teren arabil şi păşune situată în extravilanul com. C  , T. 37, P. 608, 606, cu vecinii: , identificată în anexa  nr. 4 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N;

- suprafaţa de 15552 mp, teren arabil, situată în extravilanul com. C  ,  , T. 21, P. 173, cu vecinii:  identificată în anexa  nr. 5 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- suprafaţa de 8200 mp categoria arabil, fara configuraţie geometrica situată în extravilanul com. C cu vecinii: 

Pentru egalizarea loturilor va primi sultă de la pârâta Ţ M suma de 8.759 lei.

Va atribui direct în proprietate pârâtei Ţ M dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile situate în intravilanul mun. A  , în valoare de 35.691 lei, astfel:

- suprafaţa totală de 444 m.p., situată în intravilanul mun.  , din care 171 m.p. teren categoria curţi construcţii, în T. 19, P. 1111 şi 273 categoria vii, în  P. 1112, cu vecinii:  , identificată în anexa  nr. 1 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- o casă construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, situat în or. A 

Pentru egalizarea loturilor va da sultă pârâtului C V suma de 8.759 lei.

Referitor la cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţină că reclamantul a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în cuantum de 6245 lei, respectiv 1445 taxa judiciară de timbru, 1000 lei onorariul expertului topometrist, 800 lei onorariul expertului constructor şi 2000 onorariul avocaţial.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga pârâţii să plătească reclamantului fiecare suma de 3122,50 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, în parte, acţiunea formulată de reclamantul B  Ion, , prin reprezentant convenţional, avocat în contradictoriu cu pârâţii C V  ,  Ţ M şi C P  , având ca obiect partaj judiciar.

Respinge cererea intervenientului voluntar principal C G  -N  prin care solicită scoaterea din masa partajabilă a casei construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, cu suprafaţa la sol de 100 m.p., şi a suprafeţei de 458,40 m.p. bunuri imobile situate în mun. A 

Constată deschisă moştenirea def. C L  , decedat la data de 04.04.2009, cu ultimul domiciliu în com. C şi moştenirea def. C L  , decedată la data de 17.02.2010, cu ultimul domiciliu com. C  .

Constată că masa succesorală rămasă în urma celor doi defuncţi se compune din dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri imobile:

- suprafaţa de 458,40 m.p. teren şi o casă construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, situat în or. A  , în forma iniţială, conform menţiunii din contractul de vânzare-cumpărare nr. 26/30.08.1974;

- suprafaţa de 1,94 ha. teren arabil, păşuni şi vii situat în intravilanul şi extravilanul com. C menţionată în TP nr. 59508/martie 1995 emis pe numele def. C L  , din care se va deduce suprafaţa de 5132 m.p. şi casa de locuit construită pe acest teren, situată în  T.3, P. 90, 91, 95, imobile înstrăinate de defuncţi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D L sub nr. 1698/22.08.1996;

- suprafaţa de 2,84 ha teren arabil situată în extravilanul com. C  , conform TP nr. 59509/martie 1995 eliberat pe numele def. C L  .

Constată că moştenitorii defuncţilor sunt C V şi Ţ M  , în calitate de descendenţi de gradul I, fiecare cu o cotă de ½ din masa succesorală.

Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor.

Atribuie direct în proprietate pârâtului C V dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile din com. C  , în valoare de 26.932 lei astfel:

-  suprafaţa de 9958 mp, teren arabil, situată în extravilanul comunei C  ,  T. 18/1 P. 158/2 , cu vecinii: N  , identificată în anexa  nr. 2 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- suprafaţa de 2316 mp teren arabil situată în extravilanul com. C  , identificată în anexa  nr. 3 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N

- suprafaţa de 4600 mp teren arabil şi păşune situată în extravilanul com. C  , , identificată în anexa  nr. 4 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- suprafaţa de 15552 mp, teren arabil, situată în extravilanul com. C  , cu vecinii: identificată în anexa  nr. 5 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- suprafaţa de 8200 mp categoria arabil, fara configuraţie geometrica situată în extravilanul com. C 

Pentru egalizarea loturilor va primi sultă de la pârâta Ţ  M suma de 8.759 lei.

Atribuie direct în proprietate pârâtei Ţ M dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile situate în intravilanul mun. A  , în valoare de 35.691 lei, astfel:

- suprafaţa totală de 444 m.p., situată în intravilanul mun. A  , din care 171 m.p. teren categoria curţi construcţii, în T. 19, P. 1111 şi 273 categoria vii, în  P. 1112, cu vecinii: , identificată în anexa  nr. 1 la raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expertul R N  ;

- o casă construită din paiantă, acoperită cu eternită, compusă dintr-o cameră, situat în or. A

Obligă pârâta Ţ M la plata către pârâtul C V a sumei de 8.759 lei cu titlu de sultă.

Obligă pârâţii să plătească reclamantului B I câte 3122,50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Adjud.

Pronunţată azi, 20.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia parţilor prin mijlocirea grefei.

Domenii speta

Spete similare