Acţiune în constatare

Dosar nr. 1730/188/2019 acţiune în constatare

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINŢA CIVILĂ NR.xx

Şedinţa publică din data de 19.02.2020

Instanţa constituită din:

Preşedinte -  xx

Grefier – xx

La ordine venind pronunţarea asupra cauzei civile având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamanta LM, în contradictoriu cu pârâţii AD, AJ, A. B-E şi A. R-N, ,recum şi ORAŞUL XX, prin reprezentant legal Primarul, jud. XX.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 05.02.2020 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa a stabilit termen pentru deliberare şi pronunţare pentru astăzi, 19.02.2020.

INSTANŢA

  Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

  Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 13.08.2019, sub nr. 1730/188/2019, reclamanta LM a chemat în judecată pe pârâţii AD, AJ, A. B-E şi A. R-N şi oraşul XX, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să  constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defuncţii A.N. posesia sa fiind joncţionată cu cea a moştenitorilor şi A.I.  asupra  terenului în suprafaţă de 1051 mp situat în oraşul XX, strada XX nr X, judeţul XX. 

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că părţile sunt succesorii defuncţilor părinţi A.N. decedat la data de 06.08.1985 şi  A.I.  decedată la data de 18.12.2018.  Defuncţii şi anterior bunicii părţilor au stăpânit terenul în litigiu înainte de anul 1960. Au venit aici, într-o locuinţă de şantier după ce, cu prilejul construirii căii ferate Bicaz-Cariera Bicaz Chei  le-a fost demolată casa de locuit şi anexele şi în 1977 şi-au construit o nouă gospodărie care a fost înscrisă în rolul agricol în 1977, exercitând de atunci o posesie utilă, continuă , netulburată şi sub nume de proprietar asupra terenului care a fost în toată această perioadă împrejmuit.

 Au fost ataşate înscrisuri ( filele 8-31) .

 Cererea a fost legal timbrată cu 1495 lei potrivit chitanţei de la fila 6.

 Pârâţii persoane fizice nu au formulat întâmpinare.

 Pârâtul oraşul Bicaz nu a formulat întâmpinare în termenul legal prevăzut dar a depus la primul termen de judecată precizări scrisen însoţite de înscrisuri prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că terenul a aparţinut domeniului privat al oraşului, că a mai existat anterior încă un dosar civil nr 1742/188/2012  cu privire la acelaşi teren  şi că posesia exercitătă s-a făcut cu îngăduinţa proprietarului astfel că este viciată.  A fost ataşată o adeverinţă – istoric rol agricol începând cu anul 1985 când A.I. figura cu doar 0,02 ha teren curţi construcţii şi arabil ceea ce dovedeşte că nu s-a exercitat o posesie sub nume de proprietar pentru întregul imobil.

 La solicitarea instanţei, la data de 04.02.2020  oraşul XX a reiterat că posesia asupra terenului s-a exercitat cu îngăduinţa proprietarului, că terenul nu este încă înscris în domeniul privat al oraşului şi din evidenţele deţinute nu rezultă că ar fi existat vreo formă juridică prin care terenul să fie predat deţinătorilor, şi nicinu au fost notificaţi să predea diferenţa de teren ce depăşea 200 mp.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri,  proba testimonială  fiind audiaţi sub prestare de jurământ, martorii  B.F-L şi V.G., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosar, apreciindu-le pertinente, concludente şi utile în dezlegarea pricinii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta, în calitate de  moștenitor legal al defuncților A.N. şi A.I. a cerut în contradictoriu cu ceilalţi moştenitori legali şi oraşul XX,  constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune de către defuncţii lor părinţi, posesia tatălui fiind joncţionată cu cea a moştenitorilor ulterior anului 1985,  asupra  unei suprafeţe de teren,  de 1051 mp situată în intravilanul oraşului XX, strada XX nr 35A, cu următoarele vecinătăţi: la N şi E – A.C. NCP 53186, la  S – CFR – NCP 52614 li la V – strada XX. Pe acest teren părinţii săi şi-au edificat în anii 1970 o locuinţă, în regim duplex cu fratele tatălui A.C. care deţine imobilul învecinat. Locuinţa a fost înscrisă în evidenţele agricole în anul 1977, terenul fiind în 1971 de 0,05 ha curţi construcţii şi din 1981 0,01 ha curţi construcţii şi 0,01 ha arabil în Bicaz Acasă. Autorii au exercitat o posesie utilă mai mult de 30 ani, după decesul tatălui în 1985, posesia fiind continuată de către moştenitori,  dar faţă de care, oraşul Bicaz  susţine că aparţine proprietăţii private a unităţii administrativ teritoriale, posesia fiind exercitată cu îngăduinţa proprietarului.

În ceea ce priveşte acţiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune,  instanţa constată că uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului, în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege. Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, efect al exercitării unei posesii utile în intervalul de timp stabilit de lege, este o sancţiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane.

În cazul dobândirii dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credinţă.

Prescripţia achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar, pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.1847 din vechiul Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Potrivit dispoziţiilor art.1846 alin.2 Cod civil, posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţă de toţi ceilalţi ca proprietar, în art.1847 Cod civil fiind prevăzut în mod expres că, pentru a se putea uzucapa, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, adică să fie o posesie utilă.

Până la împlinirea termenului de 30 de ani, în timpul posesiei exercitate de posesorul neproprietar, există numai o aparenţă de proprietate, în sensul că, în toată perioada, posesorul se află într-o situaţie incertă, existând permanent posibilitatea ca adevăratul proprietar să facă acte prin care să întrerupă prescripţia achizitivă. Prin urmare, numai după împlinirea termenului fixat de lege, faptul posesiei de până atunci se transformă într-o stare de drept şi se consolidează dreptul de proprietate, posesorul devenind proprietar.

Instanţa reţine că, în pricina de faţă, faţă de terenul în suprafaţă de 1051 mp pe care defuncţii A.N. şi A.I.  şi-au edificat gospodăria a fost dovedită împrejurarea de fapt că,  autorii părţilor  l-au stăpânit mai mult de 30 ani, începând cu anul 1971.  Istoricul de rol agricol al defuncţilor consemnează înregistrarea acestor persoane încă din anul 1971 cu  teren, suprafaţa fiind însă mai mică. Legat de această împrejurare instanţa reţine că martorii au declarat că terenul a fost împrejmuit în aceleaşi limite de hotar încă de la început iar mai presus de aceasta, se constată că nu există loc fizic în care să se fi extins sau pe care să-l fi preluat de la alte persoane. De o parte este situată strada XX care nu şi-a modificat amplasamentul, în partea cealaltă CFR care şi-a cadastrat proprietatea, recepţia documentaţiei cadastrale de către OCPI neindicând vreo încălcare a vecinătăţilor, celălalt vecin fiind fratele defunctului care are de asemenea documentaţie cadastrală.  Toţi martorii audiaţi au confirmat deţinerea acestui teren astfel că  s-a dovedit că soţii A. s-au comportat ca adevăraţi proprietari, fiind cunoscuţi ca atare de ceilalţi locuitori şi nefiind tulburată în stăpânirea lor, ceea ce atestă elementul subiectiv al posesiei - animus sibi habendi.

Posesia a fost în mod evident publică, fiind exercitată în aşa fel încât putea fi cunoscută de către orice persoană interesată. De asemenea, posesia a fost continuă, netulburată şi neîntreruptă, în mod continuu mai mult de 30 de ani, după decesul  lui A.N.,  terenul fiind stăpânit de soţia sa supravieţuitoare şi descendenţii acestora şi că nu a fost tulburaţi de către alte persoane.

Discuţiile şi opoziţia pârâtului oraşul XX a vizat însă faptul că terenul în litigiu ar  aparţine proprietăţii private a unităţii administrativ teritoriale.

Pentru început se cuvine precizarea că proprietatea privată a oricărei persoane, inclusiv a  unităţilor administrativ teritoriale se poate uzucapa, interdicţiile şi implicit caracterul indisponibil, insesizabil şi  imprescriptibil aparţinând exclusiv proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale.

Vicierea posesiei nu a fost dovedită după cum susţinerea că posesia s-a exercitat cu îngăduinţa oraşului XX este lipsită de susţineri concrete. În primul rând se are în vedere că acest teren este clamat a fi al oraşului dar nu este inventariat şi nici măsurat în patrimoniul privat deşi în 2012 a existat un litigiu care s-a perimat şi care, ar fi putut iniţia o serie de demersuri a autorităţii locale.

În al doilea rând, cu toate că evidenţele agricole se află la primărie, din 1970 până în 2012 când s-a invocat un drept de proprietate în primul proces, nu există nici o urmă de dovadă a intenţiei oraşului de a-şi impune drepturile de pretins proprietar. Concret, nu există nici o notificare a faptului că familia A. deţinea mai mult teren decât în acte, pentru care, eventual ar fi trebuit să plătească impozit sau că se propune o modalitate de atribuire a terenului,  prin închiriere sau chiar vânzare ceea ce, în cazul acceptării,  ar fi demonstrat recunoaşterea dreptului şi precaritatea posesiei.  Ori îngăduinţa proprietarului presupune că cealaltă persoană acceptă proprietatea titularului şi o recunoaşte, situaţie care nu se regăseşte în speţă.  Chiar prezenta acţiune este o dovadă că posesorii au avut credinţa că stăpânesc terenul sub nume de proprietar.

Din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că soţii A. au avut posesia asupra terenului în litigiu începând cu anii 1970. Vecinătăţile prezumă că terenul a fost împrejmuit încă de la început în aceleaşi limite de hotar, suprafaţa fiind relativ redusă şi nici o gospodărie nu poate funcţiona în oraş fără o delimitare cu gard. După decesul defunctului A.N. în 1985, posesia a fost continuată de soţia supravieţuitoare până în 2018,  care avea şi partea sa devălmaşă împreună cu descendenţii, adică  mai mult de 30 ani. Astfel, aceştia l-au folosit ca teren arabil, acolo unde s-a putut adică 367 mp sau fânaţ, în rest cu toate că în evidenţele agricole au figurat numai cu 200 mp, 100 mp curţi construcţii şi 100 mp arabil.

În speţă, oraşul XX nu a demonstrat nici un act care să contrazică pasivitatea sa de propietar neposesor vreme de peste 30 ani astfel că, raportat la situaţia de fapt, al deţinerii materiale neviciată, se va reţine că sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii de lungă durată şi va admite acţiunea.

În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, instanţa va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea formulată de către reclamanta LM, în contradictoriu cu pârâţii pârâţii AD, AJ, A. B-E şi A. R-N, ,recum şi ORAŞUL XX, prin reprezentant legal Primarul, jud. XX.

 Constată că defuncta A.I. şi moştenitorii defunctului A.N., numiţii LM, A.D., A.J., A. B-E, A.R-N unind posesia cu cea a acestuia, au  dobândit, în indiviziune,  prin uzucapiunea de lungă durată de 30 ani,  drept de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1051 mp situat în intravilanul oraşului XX, strada XX nr 35A din care 204 mp curţi construcţii, 367 mp arabil şi 480 mp fânaţ cu următoarele vecinătăţi: la N şi E – A. C. NCP 53186, la  S – CFR – NCP 52614, la V – strada XX, astfel cum a fost identificat prin planul topografic privind amplasarea şi delimitarea corpului de proprietate  recepţionat de OCPI XX sub nr 11957/07.06.2019 care face parte integrantă din prezenta.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz.

Pronunţarea se face potrivit art 396 alin 2 ultima teză din Codul de procedură civilă prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei în ziua de  19.02.2020.

 PREȘEDINTE,GREFIER,

XX XX

Domenii speta

Spete similare