Pretentii

Dosar nr. 3836/288/2013

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA, JUDEŢUL VÂLCEA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILĂ NR.6665

Şedinţa publică din data de 5 septembrie 2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte :

Grefier :

Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanţii NI şi NM în contradictoriu cu pârâta SC FC SRL, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării, lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Se expune referatul cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează că ambele părţi au depus la dosar concluzii scrise, după care:

Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 05.09.2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3836/288/2013, reclamanţii NI şi NM au chemat în judecată pe pârâta SC FC SRL, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să fie obligată pârâta să le restituie suma de 2000 euro, încasată necuvenit, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că în luna decembrie 2012, s-au deplasat la mai multe agenţii imobiliare de pe raza municipiului Rm.Vâlcea, unde au prezentat la vânzare un imobil situat în Băile Govora, pentru care au solicitat suma de 17.000 euro, negociabil. În toate agenţiile imobiliare au văzut afişat comisionul de 2%, fapt ce l-a convenit, o singura excepţie a avut-o SC FC SRL, care nu avea la vedere comisionul afişat. La data de 18 ianuarie 2013, in jurul orelor 11,30 s-au prezentat la imobilul din oraşul Govora administratorii a două agenţii imobiliare, respectiv Popa Adi administratorul SC FC SRL şi RG, administratorul SC E. SRL, în vederea fotografierii şi expunerii pe internet a acestui imobil, moment la care administratorul SC FC SRL i-a solicitat reclamantului, în copie xerox, actul de proprietate al imobilului şi schiţa de cadastru.

Tot la acest moment, acesta a întocmit fişa de înregistrare în baza de date, fără a menţiona pe comisionul perceput în cazul găsirii unui cumpărător. Reclamantul nu şi-a făcut griji, pe considerentul ca acest comision este de 2% astfel cum a fost afişat la toate agenţiile imobiliare la care a pus spre vânzare imobilul.

La data de 24 ianuarie 2013, a fost sunat de administratorul SC FC SRL, care l-a anunţat că a vândut imobilul, fără a-i comunica şi preţul, şi că trebuie să se prezinte la notar în vederea semnării actelor. Ajungând la notar, reclamanţii au constatat cu stupoare că cei de la Agenţia Imobiliara Familial Consult "au negociat" preţul imobilului fără să fie împuterniciţi de reclamanţi în acest sens, neexistând un contract încheiat între părţi în care să fie stipulat comisionul perceput de aceasta la vânzarea imobilului şi condiţiile negocierii preţului. La notar, au fost chemaţi la data de 24 ianuarie 2013 şi spre dezamăgirea lor au primit contravaloarea a 2000 euro, suma de 8.800 lei, urmând ca diferenţa până la 17.000 euro să le fie achitată până la data de 31.01.2013. La data de 28 ianuarie 2013, au primit diferenţa de bani, însă cu stupoare au constatat ca administratorul Agenţiei Imobiliare SC FC negociase preţul imobilului fără acordul vânzătorilor la suma de 16.000 euro; tot fără acordul lor, acesta a operat în fata reclamanţilor, în Fişa de înregistrare în baza de date, la rubrica "comisionul pe care îl voi da la agenţiei, va fi de 1000 euro", fapt pentru care i-a obligat să-i dea această sumă, deşi nu aveau încheiat un contract din care să reiasă acordul de voinţă al reclamanţilor privitor la aceasta sumă.

Susţin reclamanţii că la acel moment, au fost obligaţi să achite suma de 1000 euro conform fişei,  pe care comisionul a fost trecut ulterior în cuantum de 1000 euro de reprezentanţii SC FC SRL, ori pe această fişă de evidenţă, conform înregistrărilor fiscale, ei nu aveau voie să treacă un comision în euro, ci doar în procente, ei nefiind înregistraţi la Administraţia Finanţelor Publice Vâlcea ca operatori în valută, neputând practica comision în euro, ci doar în procente ale monedei naţionale, fapt pentru care reclamanţii au fost prejudiciaţi cu suma de 2000 euro, şi solicită instanţei să oblige pe pârâtă, prin administratorii Popa Emilia şi Popa Adi, să le restituie contravaloarea acestei sume.

Pe de altă parte, susţin reclamanţii că potrivit menţiunilor din fişa de înregistrare în baza de date, nr.01, întocmită de administratorul SC FC SRL, "preţul de vânzare propus de reclamant pentru vânzarea imobilului a fost de 17.000 euro negociabil. Preţul se poate modifica de vânzător, în funcţie de evoluţia pieţei sau de oferta primită", ori aşa cum s-a arătat, administratorul societăţii pârâte a negociat preţul în numele reclamanţilor fără a exista un contract care să-l împuternicească pe acesta, iar pe de altă parte i-a prejudiciat şi cu suma de 1000 euro, reprezentând contravaloare comision, deşi nici cu privire la acest aspect nu a existat un contract între părţi.

S-a încercat o soluţionare amiabilă a litigiului la data de 04.02.2013, prin intermediul Cabinetului Individual de Avocat IR, iar pârâta SC FC SRL prin reprezentanţii legali a recunoscut că a prejudiciat pe vânzători şi este de acord să restituie drept prejudiciu suma de 300 euro. După încheierea procesului verbal la sediul Cabinetului de Avocat, la un interval de cca. 3-4 ore, SC administratorul Agenţiei imobiliare V. i-a rugat să nu intenteze acţiune în instanţă, întrucât administratorul SC FC SRL, PE, a recunoscut că i-a prejudiciat cu suma de 1000 euro, fapt pentru care este de acord să le restituie această sumă, în ziua următoare, astfel că, la data de 19.02.2013, în jurul orelor l4,30, PE le-a înmânat în faţa d-nei avocat şi a salariatei acesteia suma de 2000 lei, reclamanţii nefiind de acord cu această sumă.

În probaţiune, se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu şi audierea de martori.

În drept se invocă dispoziţiilor OG 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

Acţiunea este legal timbrată.

În contradictoriu cu susţinerile reclamanţilor, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii. Se arată în motivare că în luna decembrie 2012 reclamanţii au dat la vânzare agenţiei un imobil format dintr-o casa bătrânească şi terenul aferent situate în Băile Govora, judeţul Vâlcea. Reclamanţii mai apelaseră şi la alte agenţii imobiliare, promiţându-le un comision de 1.000 euro dacă se va găsi un cumpărător, având în vedere că datorită preţului scăzut şi distanţei, imobilul nu prezenta un interes deosebit pentru nici o agenţie imobiliară pentru un comision de 2% (cca. 300 Euro). Practic nici o agenţie nu-şi acoperea cheltuielile pe care trebuia să le facă,: de aceea reclamanţii, la toate agenţiile la care au apelat, au promis un comision mai mare de 2% (cel invocat greşit de reclamanţi că ar fi unul standard).

 Reclamanţii ştiau aceste aspecte, întrucât în decursul a 18 luni aceştia au cumpărat de 3 ori şi au vândut de 2 ori imobile pe raza judeţului Vâlcea, nefiind străini de modul în care se desfăşoară o tranzacţie imobiliară prin intermediul unei agenţii, în principal la preţul pe care vânzătorul îl cere pe imobil (de regulă mai mare ca să poată ulterior negocia), taxele aferente vânzării, care includ şi impozitul pe tranzacţie imobiliară, comisionul Agenţiei, modalităţile de plată a preţului imobilului, etc. Este de spus şi faptul că în luna septembrie 2012 agenţia le-a prezentat reclamanţilor mai multe imobile, pentru cumpărare, servicii pentru care nu a perceput nici o taxă.

Pârâta arată că la data de 18.01.2013, PE împreună cu RG, administratorul Agenţiei Imobiliare E., s-au prezentat la imobilul reclamanţilor, au vizionat şi fotografiat imobilul, întocmindu-se şi semnându-se înscrisul Fişa de înregistrare în baza de date, act în care s-a consemnat şi comisionul agenţiei negociat de 1.000 Euro şi preţul de vânzare de 17.000 Euro negociabil. Reclamanţii au precizat verbal ca sunt de acord să plătească acest comision în condiţiile în care se va obţine pe imobil suma de 15.000 Euro cu tot cu comision. La  Agenţia CSI se oferea imobilul în ziar la 15.500 Euro. S-au verificat actele de proprietate, s-a dat agentului pârâtei, în copie, actul şi schiţa cadastrală a imobilului pentru eventuale prezentări, iar reclamanţii au primit un exemplar de pe fişa de înregistrare în baza de date, completată integral. La data de 21.01.2013, Agenţia Imobiliara E. a înştiinţat agenţia pârâtă că are un potenţial cumpărător din Bucureşti, care oferă suma de 16.000 Euro. Agenţia pârâtă a înştiinţat imediat reclamanţii de ofertă, în aceeaşi zi, reclamanţii au precizat ca sunt de acord cu suma oferită şi doresc urgentarea tranzacţiei deoarece nu mai au bani nici de mâncare, mai mult pierd ocazia cumpărării unui alt imobil la un preţ foarte avantajos.

Tot în aceeaşi zi, reprezentanţii celor două agenţii, împreună cu reclamantul NI, s-au deplasat la biroul d-ului CV (mandatarul  cumpărătorului din Bucureşti) ocazie cu care s-au făcut prezentările şi s-au discutat toate detaliile tranzacţiei (cumpăratul va cumpăra prin mandatar fără a se mai încheia precontract de vânzare cumpărare, preţul se va plăti în 2 tranşe etc.). Aceleaşi părţi s-au deplasat ulterior la BNP MAC pentru depunerea actelor în vederea  redactării contractului de vânzare cumpărare, ocazie cu care s-a stabilit şi s-a adus la cunoştinţă notarului modalitatea încheierii actului, plata preţului în rate, taxele aferente tranzacţiei.

Reprezentantul PE s-a deplasat împreună cu reclamantul NI la C.E.Z. Vânzare Rm Vâlcea pentru a achita datoriile restante şi a obţine adeverinţa solicitată de notar. Reclamantul NI a fost chiar împrumutat de PE - administratorul societăţii pârâte, cu sumele de bani necesare plăţii la zi a impozitelor şi celorlalte facturi de utilităţi ale imobilului. La data de 24.01.2013 s-a semnat actul autentic de vânzare cumpărare la notarul public, reclamanţii primind de la cumpărător suma de 8.800 lei, diferenţa în sumă de 61.600 lei urmând a fi achitată cel mai târziu la data de 31.01.2013. La data de 28.01.2013 agenţia pârâtă a fost informată de reclamantul NI că s-a virat în contul său şi diferenţa de preţ şi că se va prezenta pentru plata comisionului la punctul de lucru al agenţiei. S-a prezentat, a plătit comisionul, fiind emis bon fiscal, a dorit să se menţioneze pe ambele fişe de înregistrare că a plătit aceasta sumă, după care a plecat mulţumind de câteva ori agenţiei pentru serviciile făcute.

După câteva zile, agenţia a fost notificată de avocatul reclamanţilor să se prezinte pentru conciliere, întrucât se apreciază că încasarea comisionului s-a realizat necuvenit. La data concilierii, reprezentantul societăţii pârâte care s-a prezentat la conciliere fără avocat, văzând comportamentul ciudat al reclamanţilor şi ameninţările acestora a precizat ca doreşte să restituie 300 euro, nu pentru că s-ar simţi vinovată de vreo neregulă la efectuarea tranzacţiei, ci pentru că nu dorea să păstreze o stare conflictuală cu reclamanţii. Aceştia au refuzat oferta, cerând restituirea întregului comision de 1.000 Euro, lucru cu care administratorul societăţii pârâte nu a fost de acord, concilierea încheindu-se fără a se ajunge la un acord. Reclamanţii au sesizat O.P.C., instituţie care cu ocazia controlului nu a găsit nici o neregularitate la firma pârâtă, pentru ca apoi să formuleze prezenta acţiune.

În ceea ce priveşte cauza juridică, pârâta invocă lipsa legăturii juridice între capătul de cerere şi motivarea în fapt a acţiunii(fie plata lucrului nedatorat, fie răspunderea contractuală). În cuprinsul acţiunii, reclamanţii nu contestă îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiilor specifice activităţii de intermediere imobiliară. Din acest punct de vedere, este nereală susţinerea că pârâta a completat ulterior pe înscrisul intitulat „fisa de înregistrare în baza de date" comisionul în sumă de 1.000 Euro. Acest înscris, care are valoarea unei convenţii sinalagmatice, s-a completat integral şi semnat de către părţi la data de 18.01.2013, în două exemplare, un exemplar aflându-se la reclamanţi. Clauza din cuprinsul său, care are valoarea unei declaraţii a reclamanţilor, este clară şi nu lasă loc de nici o interpretare cu privire la intenţia reclamanţilor de a plăti comisionul stabilit în sumă fixă la valoarea de 1.000 Euro. Reclamanţii, după ce au plătit comisionul au cerut în mod expres ca pe cele două exemplare ale fişei de înregistrare să se consemneze faptul că s-a achitat acest comision, lucru care s-a întâmplat. Prin acest înscris se dovedeşte şi respectarea prevederilor art. 9.4 din OG nr. 21/1992, dar şi limitele declarate fiscal, având în vedere notificarea societăţii la organele fiscale, înregistrată cu nr. 52303/05.06.2009, prin care a declarat că practică un comision între 1-10%. Sub aspectul legalităţii comisionului, se poate stabili prin acordul părţilor şi în sumă fixă, legea neinterzicând o astfel de situaţie, chiar şi în euro, întrucât încasarea lui s-a realizat în lei, la cursul de schimb oficial al BNR.

Pe de altă parte, se susţine că este totalmente nereală susţinerea că pârâta a negociat preţul imobilului fără acceptul reclamanţilor. Reclamanţii au achitat suma de 1.000 euro, echivalent în lei la data plăţii,

reprezentând comisionul datorat, astfel încât nu se înţelege de ce se

solicită restituirea sumei de 2.000 Euro care se pretinde că a fost

încasată necuvenit. Faptul că în procedura concilierii societatea pârâtă a făcut o ofertă de stingere a litigiului pe cale amiabilă, mai mult de teama ameninţărilor

reclamanţilor, oferta neacceptata de aceştia, nu se poate prezuma că

şi-a recunoscut vreo culpă. În prezent, după analiza juridica a situaţiei,

nu este de acord să-i despăgubească pe reclamanţi cu nici o sumă de

bani, apreciind că aceştia le creează un prejudiciu de imagine

prin acţiunea formulată, motiv pentru care vor solicita daune interese pe

calea unei acţiuni separate.

In drept, se invocă dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă, dispoziţiile art. 1170, 1178 1182, 1270, 1272,1350 Cod Civil.

În dovedire se solicită proba cu înscrisurile ataşate; interogatoriul reclamanţilor şi 1 martor pe situaţia de fapt, respectiv a dovedirii condiţiilor de stabilire prin negociere a comisionului de 1.000 Euro.

În răspunsul la întâmpinare, reclamanţii precizează drept temei juridic al cererii de chemare în judecată, pe lângă dispoziţiile OG 21/1992, art. 9, şi dispoziţiile art. 1341 c.civ. nou.

Din probele administrate în cauză, respectiv acte, interogatorii şi martori, instanţa reţine că reclamanţii au prezentat spre vânzare, agenţiei imobiliare pârâte, imobilul situat în Băile Govora, str. T. Vladimirescu, nr.268, judeţul Vâlcea, constând în casă de 79 mp, compusă din 4 camere şi dependinţe, construită în 1966, precum şi teren de 1178 mp, la suma de 17.000 euro, negociabil. Oferta spre vânzare avea loc în data de 18.01.2013, când reprezentantul societăţii pârâte, PE, s-a  prezentat împreună cu martorul RN, administratorul Agenţiei Imobiliare E(şi care avea deja un posibil cumpărător), la imobilul reclamanţilor, l-au vizionat şi fotografiat, întocmindu-se cu aceeaşi ocazie şi „Fişa de înregistrare în baza de date”, act în care s-a consemnat şi comisionul agenţiei de 1.000 Euro, astfel cu rezultă din declaraţiile martorului PI şi RN, precum şi preţul de vânzare al imobilului de 17.000 Euro, negociabil. Cu aceeaşi ocazie, reclamanţii au dat agentului pârâtei, în copie, actul şi schiţa cadastrală a imobilului pentru eventuale prezentări.

În aceeaşi perioadă, reclamanţii au dat spre vânzare acelaşi imobil la mai multe agenţii imobiliare(vezi actele de la filele 39 şi 71-78) la un preţ ce oscila între suma de 19.000 euro şi 15.500 euro.

La data de 21.01.2013, RN i-a înştiinţat pe reclamanţi şi pe administratorul societăţii pârâte că are un potenţial cumpărător din Bucureşti, care oferă suma de 16.000 Euro, motiv pentru care în aceeaşi zi, reclamanţii, împreună cu reprezentantul societăţii pârâte, PE, s-au deplasat la biroul martorului CV (mandatarul cumpărătorului din Bucureşti) ocazie cu care s-au făcut prezentările şi s-au discutat detaliile tranzacţiei, inclusiv stabilirea preţului de vânzare la 16.000 euro, cumpărătorul fiind dispus să achite imediat preţul dacă vânzătorii acceptă pe loc oferta.

Astfel, cu rezultă din interogatoriile părţilor, dar şi din adresa înaintată de CPC Vâlcea, reprezentantului legal al reclamanţilor, la data de 10.04.2013, între reclamanţi şi agenţia imobiliară pârâtă nu s-a încheiat un contract de intermediere imobiliară.

La data de 24.01.2013 la BNP MAC s-a încheiat actul autentic de vânzare cumpărare al imobilului, autentificat sub nr.69/24.01.2013, la preţul final de 70.400 lei, din care suma de 8.800 lei, achitată pe loc, iar diferenţa de 61.600 lei, urmând a fi achitată cel mai târziu la data de 31.01.2013. Pentru diferenţa de preţ cumpărătorul a consimţit înscrierea în favoarea vânzătorilor, a unei ipoteci legale de rang I.

La data de 28.01.2013, reclamanţii au primit în cont diferenţa de preţ, motiv pentru care au dat declaraţia notarială autentificată sub nr.78/28.01.2013 la BNP MAC în vederea radierii ipotecii legale instituite asupra imobilului. Reclamanţii au înştiinţat agenţia pârâtă în legătură cu plata diferenţei de preţ şi s-au prezentat, la sediul agenţiei, unde au plătit comisionul, conform menţiunii de pe fişa de înregistrare, în sumă de 4400 lei.

Dispoziţiile legale pe care reclamanţii îşi întemeiază cererea de chemare în judecată sunt cele prevăzute de art. 1341 c.civ. nou, privind plata nedatorată. Acest articol de lege stabileşte, la alineatul 1, că cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.

În raport de dispoziţia legală invocată de reclamanţi, trebuie citate şi dispoziţiile art. 1344 c.civ. nou, potrivit cărora „restituirea plăţii nedatorate se face potrivit dispoziţiilor art. 1.635 - 1.649 c.civ. nou”, precum şi art. 1638 c.civ. nou, conform căruia, „prestaţia primită sau executată în temeiul unei cauze ilicite sau imorale rămâne întotdeauna supusă restituirii”.

În contextul obiectului cauzei se invocă dispoziţiile art.9 indice 9 lit. a) din OG 21/1992, potrivit cărora, agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere; Altfel, încălcarea dispoziţiilor art.9 indice 9 din OG 21/1992, constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, potrivit art. 50 alin.1 lit.f) din aceeaşi lege.

Un contract de intermediere imobiliară va cuprinde, potrivit art. 9 indice 5 din OG 21/1992, cel puţin următoarele elemente: datele de identificare a părţilor; obiectul contractului/natura serviciului prestat; preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul; termenul de valabilitate al contractului; condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral; condiţiile în care contractul poate fi reziliat; nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să se încheie; clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi; precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare; drepturile şi obligaţiile părţilor; situaţiile de forţă majoră; data încheierii contractului.

Raţiunea pentru care aceste dispoziţii instituie obligativitatea încheierii contractului de intermediere imobiliară sunt date de nevoia atenţionării părţilor asupra importanţei deosebite pe care o are actul juridic, asigurarea certitudinii consimţământului părţilor(şi înţelegerea clauzelor specifice de către consumatori), exercitarea unui control al societăţii, prin organele statului, asupra actelor ce reprezintă o anumită importanţă juridică ce depăşeşte interesele părţilor( ex. evaziunea fiscală, etc.).

După cum se poate observa în cauză, „Fişa de înregistrare în baza de date” nr.1 din data de 18.01.2013 nu conţine elementele specifice unui contract de intermediere imobiliară şi prin urmare nu poate fi calificată ca atare.

De asemenea, dispoziţiile legale speciale, în materia protecţiei consumatorului, stabilesc obligaţii clare, lipsite de echivoc, în ceea ce priveşte obligativitatea prestării unor servicii de intermediere imobiliară numai în baza unui contract de intermediere imobiliară, lipsa acestuia fiind sancţionată de lege cu imposibilitatea ca agenţia imobiliară să poată solicita din partea consumatorului plata comisionului.

Cu alte cuvinte, cauza juridică a contraprestaţiei în temeiul căreia agenţia imobiliară pârâtă(şi care nu se poate eschiva de la necunoaşterea legii, fiind socotită un profesionist în materie) poate solicita de la clientul său plata comisionului, este contractul de intermediere imobiliară, iar în lipsa acestuia, cauza devine ilicită, sancţiunea fiind restituirea contraprestaţiei executate fără contract, în temeiul art. 1341 coroborat cu art. 1638 c.civ. nou.

Astfel, perceperea unui comision de intermediere fără să fi fost încheiat un contract care să conţină elementele prevăzute de lege, este asimilată unei fraude la lege, şi cum frauda corupe totul (fraus omnia corrumpit), atunci executarea onor obligaţii specifice fără încheierea contractului compromite total raporturile juridice astfel, manifestate, conform principiului potrivit căruia drepturile recunoscute persoanelor fizice sau juridice trebuie exercitate cu bună-credinţă în conformitate cu scopul urmărit de lege la stabilirea lor.

Apreciind că sunt îndeplinite condiţiile restituirii plăţii nedatorate, anume, reclamanţii au achitat pârâtei suma de 4400 lei cu titlu de plată, din eroare, cu credinţa că sunt debitori ai pârâtei, iar plata este ilicită din punct de vedere juridic, instanţa urmează să admită, sub acest aspect, acţiunea şi să oblige pârâta să restituie reclamanţilor suma de 4400 lei.

În ceea ce priveşte restituirea sumei de 1000 euro, solicitată de reclamanţi cu titlu de despăgubire pentru negocierea defectuoasă de către pârâtă, în numele acestora, a preţului final al imobilului, se constată că nu întruneşte condiţiile restituirii plăţii nedatorate, astfel cum au fost ele identificate mai sus. Aşa se face că reclamanţii nu au recurs la plata acestei sume de bani către pârâtă(de fapt, nu le-a fost achitată cu titlu de preţ de cumpărător), cumpărătorul fiind beneficiarul acestei negocieri, finalizate cu încheierea unui contract de vânzare cumpărare autentificat notarial, în care părţile(inclusiv reclamanţii) au avut depline posibilităţi să ia la cunoştinţă de drepturile şi obligaţiile pe care şi le asumă(contract ce putea fi încheiat, sau nu de reclamanţi la preţul primit, dacă nu erau de acord cu suma obţinută). Reclamanţii au semnat personal în faţa notarului actul de vânzare cumpărare şi declaraţia notarială ulterioară vânzării privind încasarea diferenţei de preţ, fără a avea nici o obiecţie.

Faţă de aceste considerente, acţiunea va fi admisă în parte, pentru suma de 4400 lei achitată cu titlu de plată nedatorată, aşa cum s-a arătat mai sus.

Văzând dispoziţiile art.451 ncpc. va fi obligată pârâta să plătească reclamanţilor suma de 322 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulat de reclamanţii NI şi NM, ambii cu domiciliul ales ……., în contradictoriu cu pârâta SC CF SRL, ……….

Obligă pârâta să restituie reclamanţilor suma de 4400 lei.

Obligă pârâta să plătească reclamanţilor suma de 322 lei cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se va depune la sediul Judecătoriei Rm. Vâlcea.

Pronunţată în şedinţa publică din 12.09.2013.

Preşedinte,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare