Acţiune în pretenţii

Dosar nr. 1173/188/2018 acţiune în pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1071

Şedinţa publică din data de 30.10.2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte -  R.A. 

Grefier – I.M.

La ordine venind pronunțarea asupra având ca obiect acţiune în pretenţii, formulată de reclamantul DFI, domiciliată în Suceava, str. Emil Cioran, nr. 32, judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele D.S.N., cu sediul în Piatra Neamţ, str. V.A. Urechia, nr. 24, judeţul Neamţ, O.s., cu sediul în comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ și chematul în garanție C.I., domiciliat în comuna/sat Poiana Teiului, judeţul Neamţ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 23.10.2019 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, a stabilit termen pentru pronunţare şi deliberare pentru data de astăzi, 06.11.2019.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz, la data de 30.07.2018, sub nr.  1173/188/2018, reclamantul DFI  a chemat în judecată pe pârâții DSN și O.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora din urmă la plata sumei de 3980,196 lei , reprezentând valoarea prejudiciului cauzat de furtul de masa lemnoasă, plata dobânzii legale începând cu 24.03.2016,  precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că este proprietar al unui hectar de teren cu vegetație forestieră dobândit prin moștenire. Pentru paza acestui teren a încheiat cu pârâtele contractul de prestări servicii nr 982/10.11.2008 și respectiv nr 746/13.04.2016. Potrivit cap IV art 1 prestatorul este obligat să asigure paza pădurii prin personalul silvic de specialitate iar potrivit alin 2 în cazul tăierilor ilegale de arbori sau alte pagube, proprietarul va fi despăgubit conform legislației silvice în vigoare în termen de 30 zile de la data constatării faptei.

La data de24.02.2016 lucrătorii postului de poliție Hangu împreună cu lucrători din cadrul O.S  au constatat că de pe terenul său au fost tăiați 7 arbori, materialul lemnos fiind sustras. Potrivit estimării din fișa de calcul nr 5771/22.08.2016, cantitatea de lemn este de 12,218 mc. S-au efectuat cercetări penale dar nu s-au obținut rezultatele scontate, dosarul înregistrat  fiind trecut în evidența dosarelor cu autor necunoscut, așa cum probabil va rămâne în continuare.

În  aceste condiții a solicitat despăgubiri de la pârâte dar a obținut un refuz nejustificat fiind obligat să promoveze prezenta acțiune. Apreciază că răspunderea în acest caz este una contractuală și că în ceea ce-l privește s-a achitat de toate sarcinile contractului.

În drept s-au indicat dispozițiile legale referitoare la răspunderea contractuală.

Au fost atașate înscrisuri, filele 8-27.

La data de 14.08.2018 s-a depus dovada achitării taxei de timbru de 284 lei.

Inițial cererea a fost anulată dar în urma reexaminării cererii,  procesul și-a urmat cursul.

La data de 17.12.2018 pârâta RNP Romsilva – Direcția Silvică Neamț a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În apărare a arătat că obligația sa de despăgubire stipulată în sarcina sa potrivit pct 4 din contract este sub condiție suspensivă potrivit art 1400 Cod civil, adică este ținută de nejustificarea pagubelor prin procese verbale de contravenție/infracțiune. Ori, în cauză există un dosar penal în lucru, sesizarea tăierilor ilegale fiind făcută de către organele silvice imediat, astfel că nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa. Totodată a invocat potrivit art 1556 Cod civil excepția neexecutării contractului întrucât din verificările sale a rezultat că reclamantul nu ți-a îndeplinit obligația de plată a contractului la zi.

Cu privire la solicitarea de despăgubiri s-a arătat că din suma de 3980,196 lei cât reprezintă contravaloarea prejudiciului, 50% se face potrivit art 33 alin 2 lit e din Codul silvic și art 8 alin 2 lit b din OUG nr 80/2006  venit la fondul de conservare și regenerare a pădurilor iar diferența de 50% se acordă proprietarului. Mai arată că împotriva soluției dată în urma cercetărilor penale reclamantul avea posibilitatea atacării acesteia, având posibilitatea de a se constitui parte civilă în dosarul penal pentru recuperarea prejudiciului. Având  în vedere sesizarea penală, apreciază reclamanta că nu poate fi obligată la plata dobânzii legale. 

Totodată, potrivit art 72 Cod procedură civilă a chemat în garanție pe numitul CI, pădurarul din cadrul O.S. în gestiunea și paza căruia se afla terenul reclamantului.

Reclamantul a formular răspuns la întâmpinare prin care a arătat în primul rând că chemare în garanție a pădurarului CI este nefondată întrucât contractul de prestări servicii nu este încheiat cu acesta, urmând ca atribuțiile chematului în garanție să se stabilească potrivit fișei postului acestuia. Mai arată reclamantul că punctul 4 din contract pe care l-a invocat pârâta nu există în contractul invocat de el și că, faptul că există un dosar penal în lucru nu o absolvă pe pârâtă de răspundere potrivit contractului. Referitor la excepția de neexecutare a contractului arată ă a depus înscrisuri și facturi care demonstrează că a plătit paza pădurii și că dacă n-ar fi plătit-o, probabil ar fi executat silit. Apreciază că tăierile ilegale de arbori sunt urmare neglijenței în executarea contractului și că nu a atacat soluția din dosarul penal întrucât aceasta este perfect legală, nu au existat vicii de procedură, dispoziția în discuție arătând doar că nu există indicii cu privire la făptuitor.

Prin încheierea din data de 27.03.2019 cererea de chemare în garanție a fost admisă în principiu.

Chematul în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată. În primul rând a invocat că nu se invocă un motiv concret pentru tragerea sa la răspundere, simpla mențiune că terenul de pe care s-au efectuat tăierile se aflau în paza și gestiunea sa nefiind suficientă. Astfel, a invocat prevederile art 7,8 și 9 din HG nr 1076/2009 de aprobare a regulamentului de pază a fondului forestier în care sunt stipulate obligații și în sarcina șefului de district și a șefului de ocol și că este posibil ca tăierea să fi avut loc în perioada în care nu se afla la serviciu sau se afla înafara programului de lucru astfel că tăierile nu i se pot imputa și răspunderea comitentului pentru prepuși , dat fiind calitatea sa de salariat este una solidară. Principala sa obligație în calitate de pădurar este aceea  de a raporta ierarhic șefului de district și șefului de ocol orice activitate de tăiere ilegală și că în speță, a sesizat  tăierea a 12 arbori, în dimineața imediat următoare faptei și a solicitat sprijinul organelor de poliție astfel încât nu se poate reține o neîndeplinire corespunzătoare a sarcinilor sale de serviciu. Totodată a arătat că materialul lemnos este depozitat pe proprietatea numitului B.V., pe o proprietate privată adică unde nu are competențe de control. De asemenea s-a efectuat o cercetare la fața locului la care a participat inclusiv reclamantul.

Au fost atașate înscrisuri și planșe foto,  file 91-104

În cauză s-a încuviințat ți a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar. Din oficiu au fost solicitate relații de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz privind stadiul dosarului penal nr 195/P/2016.

Analizând şi coroborând susţinerile reclamantei şi înscrisurile existente la dosar, instanţa reţine următoarele:

 Cu titlu prealabil instanța reține că potrivit art 249 Cod procedură civilă sarcina probei în procesul civil aparține reclamantului acesta fiind potrivit art 10 Cod procedură civilă  obligat să urmărească desfășurarea procesului chiar dacă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Este adevărat că potrivit art 22 Cod procedură civilă judecătorul are un rol activ în aflarea adevărului dar, dat fiind dreptul de dispoziție al părților care caracterizează procesul civil atitudinea judecătorului trebuie să fie una rezervată care să asigure respectarea principiului imparțialității față de ambele părți.

 În fapt, între DSN și reclamant  este încheiat contractul de prestări servicii nr 746/13.04.2016 recunoscut de ambele părți dar nedepus la dosar. Reclamantul este moștenitorul defunctei D.L.,  titular al TP nr 36/595/4.11.2002 pentru 1 ha teren cu vegetație forestieră

 Având în vedere că acesta a fost încheiat ulterior datei de 22.02.2016,  cel mai probabil s-a apreciat că este aplicabil contractul nr 982/10.11.2008, încheiat cu autoarea reclamantului a cărui durată  nu rezultă din contract dar a cărei valabilitate o recunosc ambele părți.  Față de împrejurarea  că paza pădurii este în valoare de 35 lei/ha/an, maxim 45 lei și că aceasta se achită în termen de 45 zile de la emiterea facturii la începutul fiecărui trimestru ( după cum rezultă din contractul atașat)  față de chitanțele depuse la dosar care nu atestă în clar continuitatea plății contractului dar care coroborat cu adresa emisă de pârâta Direcția Silvică Neamț către Postul de Poliție Hangu potrivit căreia proprietarii terenurilor au încheiat contract de prestări servicii și pază cu Ocolul Silvic Poiana Teiului  dar și cu emiterea unei facturi de plată contract pentru anul 2017 , se va reține că plata contractului a fost efectuată în mod continuu.

În acest sens, excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâta Direcția Silvică Neamț nu subzistă.  Aceasta de altfel, în lipsa unor dovezi concrete a modalității de plată a contractului, are caracter strict formal, invocarea  fiind potrivit relațiilor furnizate de subunitatea noastră  - Ocolul Silvic Poiana Teiului, o dovadă a acestor relații nefiind depusă la dosar. Ori, este de esența contractului dedus judecății caracterul de continuitate a serviciilor și încheierea unui alt contract în 2016 nu ar fi fost acceptată dacă toate plățile nu ar fi fost efectuate, în speță operând o prezumție de plată a contractului.

La data de 22.02.2016 s-a depistat că și de pe terenul reclamantului s-ar fi efectuat tăieri ilegale de arbori. Cu toate că reclamantul a afirmat că sesizarea ar fi fost efectuată de către un cetățean din zonă, nu există nici o dovadă în acest sens.

De partea cealaltă, chematul în garanție a depus la dosar Raportul înaintat către Ocolul Silvic Poiana Teiului, înregistrat sub nr 1480/23.12.2016  din care rezultă în clar că în punctul Chirițeni – Mitrofanul în UP VI Hangu, ua 5-6-7-8 a depistat și constatat că în dimineața aceleiași zile au fost sustrași din ua 6 un număr de 12 arbori esență rășinoase specia molid de către persoane necunoscute. Raportul consemnează în continuare următoarele: am constatat că materialul lemnos a fost sustras cu atelaje hipo ( cal) urmând după urma acestuia indicând că lemnul a fost transportat în curtea numitului B.V., sat Chirițeni, comuna Hangu. Deoarece materialul lemnos este depozitat într-o proprietate particulară unde eu nu am competență de control, vă rog să mă sprijiniți împreună cu organele de poliție pentru a recupera materialul lemnos , tăiat ilegal și sustras  și tragerea la răspundere a persoanelor vinovate pentru fapt. Raportul este datat 22.02.2016.

În cauză s-a întocmit dosar penal, la cercetări a participat inclusiv reclamantul potrivit planșelor foto depuse la dosar de chematul în garanție și prin Ordonanța nr 195/P/2016 din 31.08.2016 Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz a dispus clasarea cauzei față de suspectul B.G.  pentru tăiere ilegală și furt de arbori și disjungerea cauzei privind cercetarea autorilor necunoscuți  pentru aceleași infracțiuni. Ordonanța a fost comunicată reclamantului la data de 18 septembrie 2017, împotriva acesteia nefiind înregistrată nici o plângere  potrivit adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz.

 În drept, se reține  că încheierea contractului a cărei analiză face obiectul dosarului  a avut loc în 2008, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. 

Având în vedere modificările legislative intervenite, respectiv intrarea în vigoarea a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, la stabilirea legii aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Codul civil potrivit cărora ,,actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot produce alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii sau producerii lor”.

În acelaşi sens, art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabileşte că actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa constată că raportul juridic dedus judecăţii este guvernat de prevederile vechiului Cod civil.

În speță, răspunderea reclamată derivă din contract. Potrivit art. 969 din Codul civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.  Din analiza prevederilor art. 1169 din Codul civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligaţii trebuie să facă dovada existenţei obligaţiei şi a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligaţia asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.

Totodată,  în conformitate cu dispoziţiile art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei.  În atare context, instanţa concluzionează că pentru reţinerea răspunderii civile contractuale a pârâtei trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum si a vinovăţiei celui care a săvârşit fapta. Lipsa oricărei dintre aceste condiţii este de natură să exonereze de răspundere contractantul.

În speţă, reclamantul care a depus la dosar contractul nr 982/10.11.2008 nu a recunoscut clauzele contractuale invocate şi citate de Direcția Silvică. Totuși, potrivit obligațiilor prestatorului inserate în contractul depus la dosar ( din cauza copierii defectuoase, denumirea marginală a articolelor şi punctelor nu este vizibilă astfel că nu va face referire la această numerotare) prestatorul este obligat să asigure paza pădurii, prin personalul silvic de specialitate – pădurari, în vederea prevenirii tăierilor, distrugerii sau degradării vegetației forestiere, pășunatului abuziv și a altor fapte infracționale sau contravenționale.

În cazul în care pădurarul gestionar al cantonului, unde este arondată suprafață de pădure a proprietarului , nu justifică prin procese verbale de contravenție sau infracțiuni, tăierile ilegale de arbori sau alte pagube ce se produc, proprietarul va fi despăgubit conform legislației silvice în vigoare. Plata despăgubirilor se va face în maxim 30 zile de la constatarea pagubei.

Așadar, potrivit clauzelor contractuale asumate de părți prin semnătură, despăgubirea proprietarului în termen de 30 zile de la constatarea pagubei este condiționată de nejustificarea prin procese verbale de contravenție sau infracțiuni, tăierile ilegale de arbori. Cu alte cuvinte, numai în situația în care pădurarul nu a observat tăierile și nu a sesizat organele competente, operează obligația de despăgubire.

În speță, s-a întocmit un dosar penal, pădurarul chemat în garanție a depus dovada demersurilor sale de reclamare a tăierii și furtului, chiar indicând un potențial suspect astfel că, se poate conchide că obligațiile sale au fost îndeplinite.

Instanța mai reține că potrivit competențelor legale, dosarul penal este instrumentat de alte instituții, reclamantul a știut de dosarul penal, soluția i-a fost comunicată astfel că drepturile și obligațiile acestuia se circumscriu unor astfel de relații juridice. Faptul că nu a fost identificat autorul sau că față de un suspect s-a dispus o soluție de clasare nu se poate imputa pârâților sau chematului în garanție, neexistând de altfel o soluţie finală. Verificând contractul, nu este stipulată nici o clauză care să reglementeze răspunderea patrimonială a prestatorului în situația în care dosarul penal rămâne cu autori necunoscuți. 

Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale, acțiunea este neîntemeiată urmând a fi respinsă în consecință. De asemenea este neîntemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamant. 

În condițiile date, cererea de chemare în garanție a rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepția de neexecutare a contractului.

Respinge ca neîntemeiată  acţiunea formulată de reclamantul DFI,  domiciliată în Suceava, str. Emil Cioran, nr. 32, judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtele DSN, cu sediul în Piatra Neamţ, str. V.A. Urechia, nr. 24, judeţul Neamţ, O.S., cu sediul în comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ și chematul în garanție CI, domiciliat în comuna/sat Poiana Teiului, judeţul Neamţ.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a numitului CI.

Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, urmând ca cererea să fie depusă la Judecătoria  Bicaz.

Pronunţată  astăzi 6 noiembrie 2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Președinte,Grefier,

XXXXXX

Domenii speta

Spete similare