Acţiune în pretenţii

Dosar nr. 679/188/2019  acţiune în pretenţii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINȚA CIVILĂ NR. xx

Şedinţa publică din data de 06.11.2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte – RA

Grefier –  IM 

La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanta CCM, cu domiciliu în comuna xx, jud. xx, în contradictoriu cu pârâta SC Asigurarea Românească-Asirom Vienna Insurance SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Carol I, nr. 31-33, sector 2, având ca obiect acţiune în pretenţii.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 23.10.2019 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, a stabilit termen pentru pronunţare şi deliberare pentru data de astăzi, 06.11.2019.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 18.03.2019, sub nr. 679/188/2019, reclamanta CCM în contradictoriu cu pârâta ASIGURARE ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP SA  a solicitat  instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 180.000 lei reprezentând despăgubiri, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală datorată pentru dauna produsă şi suferită în urma incendiului provocat la imobilul aflat în folosinţa şi administrarea reclamantei situat în comuna xx, judeţul xx, în evenimentul petrecut la data de 19 martie 2016,  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pe un teren concesionat familia sa a ridicat un imobil – casă de vacanţă, cabană pe care intenţiona să-l introducă în circuitul turistic. La data de 19.03.2016 în jurul orelor 21,00 a avut loc un incendiu care a distrus clădirea în totalitate. Pentru înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la cauzele incendiului şi găsirea unor eventuale persoane vinovate, s-a început şi o cercetare penală, cercetări care au durat 2 ani de zile. Cercetările, inclusiv o expertiză pirogenică  au stabilit că incendiul s-a datorat unor cauze externe, neprevăzute şi s-a dispus clasarea.

De la momentul începerii construcţiei şi până la evenimentul produs, imobilul a fost supus acoperirii riscului pieirii lui prin poliţe de asigurare încheiate cu pârâta. Încă înainte de producerea incendiului, imobilul era asigurat prin poliţa de asigurare împotriva dezastrelor naturale seria RA-023 nr 32603201/14.08.2014 şi prin poliţa de asigurare facultativă complexă a locuinţei seria AL nr 201951/14.08.2014, poliţe care au fost prelungite  şi în 2015 şi 2016. Deşi imediat după incendiu a anunţat asiguratorul, nu a primit nici o despăgubire. După finalizarea cercetării penale, a notificat pârâta prin intermediul executorului judecătoresc să procedeze la plata despăgubirii către subsemnata a sumei de aproximativ 40.000 euro, cât stabiliseră reprezentanţii asiguratorului că ar reprezenta contravaloarea daunei suferite  dar neprimind nici un răspuns, a promovat prezenta acţiune.

În drept s-au invocat prevederile Legii nr 136/1995.

La solicitarea instanţei au fost depuse înscrisuri ( filele 22-76).

Pentru plata taxei judiciare de timbru s-a formulat cerere de ajutor public judiciar. Prin încheierea din data de 17.04.2019 s-a dispus eşalonarea taxei de timbru de 4705 lei în cinci rate lunare.

Pârâta Societatea Asigurarea Românească – ASIROM Vienna Insurance Group SA a formulat întâmpinare prin care a invocat cu prioritate excepţia prescrierii dreptului reclamantei la acţiune în pretenţii şi, dacă excepţia va fi respinsă, respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Astfel, potrivit art 2516 alin 1 Cod civil, dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare se prescrie în 2 ani de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata îndemnizaţiei de asigurare. Se precizează că evenimentul a avut loc la data de 19.03.2016 şi la data de 20.04.2016, cu adresa nr 2779/20.04.2016 reclamanta a fost informată că în speţă nu se pot acorda despăgubiri, termenul de prescripţie împlinindu-se la data de 20.04.2018. Raportat la data promovării acţiunii, cererea este prescrisă. Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că imobilul distrus în incendiu nu avea autorizaţie de contruire, nu există un proces verbal de recepţie a lucrărilor, acte cadastrale şi nici intabulare a construcţiei.

La data de 18.09.2019 Cernat Ioan a formulat cerere de intervenţie accesorie alăturată cererii principale care a fost anulată ca netimbrată. 

Pentru reclamantă s-au depus concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea prescripţiei dreptului la acţiune întrucât la dosar nu s-a depus dovada comunicăriin adresei nr 2779/20.04.2016 şi termenul de prescripţie a fost întrerupt prin notificarea nr 11/13.03.2018 iar dosarul penal a întrerupt de asemenea prescripţia, comunicarea ordonanţei de clasare având de asemenea efect întreruptiv.

Analizând cu prioritate potrivit art 248 Cod procedură civilă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune se reţin următoarele:

La data de 19.03.2016 a avut loc un incendiu în care construcţia deţinută de reclamantă a fost distrusă în totalitate. Aceasta făcea obiectul unor poliţe de asigurare obligatorii şi facultative.

 La data de 22.03.2016 s-a deschis un dosar de daună şi în urma cercetărilor s-a constatat că imobilul ars avea o suprafaţă mult mai mare decât autorizaţia de construire pe care-a prezentat-o reclamanta, că nu există o autorizaţie de construire şi nici un proces verbal de recepţie a construcţiei arse şi nici intabularea acesteia în cartea Funciară. În baza acestor concluzii, prin adresa nr 2779/20.04.2016 reclamanta a fost informată că nu se pot acorda plăţi de despăgubire. Este adevărat că nu există o dovadă de comunicare a acestei adrese dar aceasta este însoţită  de fişa electronică a dosarului de daună care consemnează că la data de 11.04.2016 dosarul de daună a fost închis, ulterior fiind purtată o convorbire telefonică cu clienta  la nr de telefon 0746454586 şi trimiterea adresei la data de 20.04.2016. În aceste condiţii, în contextul în care reclamanta nu a făcut nici o dovadă că până la notificarea transmisă prin intermediul executorului judecătoresc a mai interacţionat cu asiguratorul, ştiut fiind că orice despăgubire se acordă într-un termen rezonabil ( acesta fiind şi considerentul pentru care termenul de prescripţie în materie de asigurări este mai scurt decât termenul general de prescripţie), în speţă se prezumă că aceasta a avut cunoştinţă despre închiderea dosarului de daună.

 Este adevărat că ulterior a fost înregistrată o plângere penală pentru distrugere formulată de către Cernat Ioan, întocmindu-se dosar penal în care s-au efectuat cercetări dar această împrejurare nu a fost avută în vedere de societatea de asigurări la data refuzului acordării de despăgubiri astfel că perioada cercetărilor penale nu are nici o influenţă asupra termenului de prescripţie, indiferent de soluţia care s-a dispus în cauză. De altfel, la dosar nu  s-a depus soluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz ci propunerea de clasare a IPJ Neamţ datată 19 iulie 2017, până la împlinirea termenului de prescripţie reclamanta având de altfel destul timp pentru eventuala verificare a stării dosarului de daună despre care susţine că nu a fost informată. 

La data de 13.03.2018 reclamanta a înaintat prin intermediul BEJ V.C o notificare către pârâtă, menţionând că acel demers constuituie punere în întârziere, în conformitate cu dispoziţiile art 2540 Cod civil.

 Potrivit art 2547 pct 4 Cod civil prescripţia se înrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere cu condiţia ca, potrivit art 2540 Cod civil punerea în întârziere este urmată de chemare în judecată  a celui în folosul căruia curge prescripţia în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

În speţă, reclamanta a promovat acţiunea în pretenţii  la data de 18.03.2019, aşadar la peste un an de zile.

Concluzionând la data de 20.04.2016 societatea de asigurare a informat reclamanta că în cauză nu pot fi acordate despăgubiri, reclamanta fiind informată şi telefonic , dosarul penal întocmit în cauză neavând vreo legătură cu motivele pentru care s-a respins plata despăgubirilor.

 Potrivit art 2519 alin 1 Cod civil dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani.

 Având în vedere toate consideraţiile expuse mai sus, dreptul la acţiune în pretenţiile rezultate din contractul de asigurare este prescris şi cererea va fi respinsă în consecinţă.

 Faţă de soluţia dată capătului principal, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de reclamanta CCM, cu domiciliu în comuna XX, jud. XX în contradictoriu cu pârâta SC Asigurarea Românească-Asirom Vienna Insurance SA, cu sediul în Bucureşti, B-dul Carol I, nr. 31-33, sector 2, având ca obiect acţiune în pretenţii.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bicaz.

 Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi 06.11.2019.

Președinte,Grefier,

xxx xxx

Domenii speta

Spete similare