Stabilire domiciuliu minor/stabilire legături personale minor

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2022:001.######

Dosar nr. ####/197/2022

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ######

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ####

Şedinţa publică din data de 28.06.2022

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: ######## #######

GREFIER: ####### ##### #######

Pe rol se află judecarea cauzei de Minori şi familie având ca obiect “ordonanţă preşedinţială“, formulată de către reclamanta ##### ##### #####, în contradictoriu cu pârâtul, ##### #####.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.06.2022, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28.06.2022, când a pronunțat următoarea hotărâre:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.03.2022, sub dosar nr. ####/197/2022, reclamanta ##### ##### ##### a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ##### #####, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. ############# având ca obiect divorț și cereri accesorii, stabilirea domiciliului minorilor ##### ######, născut la data de ########## și ##### #####-#########, născut la data de ##########, la mamă, stabilirea unui program de legături personale între pârât și minorul ##### ######, precum și a unui program de legături personale între pârât și minorul ##### #####-#########, în formele expuse pe larg în cuprinsul cererii introductive (f.3-6). Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, pe scurt, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 08.09.2011 și din căsătorie, la data de 01.12.2012 s-a născut minorul ##### ######, iar la data de 17.04.2019 s-a născut minorul ##### #####-#########, odată cu trecerea timpului relațiile maritale degradându-se în mod considerabil.

Reclamanta a arătat că ruptura dintre părți s-a produs definitiv la sfârșitul lunii februarie 2022, când pârâtul i-a luat cheile de la apartamentul unde locuiau împreună, astfel încât să aibă acces în casă doar în prezența lui, reclamanta găsindu-și o altă locuință, cu chirie, unde s-a mutat efectiv începând cu data de 21.03.2022, dată de la care pârâtul nu i-a mai permis să doarmă în locuința conjugală.

A învederat că a promovat pe rolul Judecătoriei ###### o acțiune de divorț, înregistrată sub nr. #############, că în prezent minorii  (în vârstă de 2 ani și 11 luni și, respectiv, 9 ani) locuiesc împreună cu tatăl lor, întrucât acesta nu i-a permis să ia copiii la noua sa locuință.

A susținut reclamanta că pârâtul îi permite să vadă copiii 2 h — 2 ½  h maxim/zi, doar în prezența lui, iar în unele zile nu îi permite chiar deloc, că această împrejurare este de natură să afecteze grav dezvoltarea psihică și emoțională a copiilor, îndeosebi a lui ##### care este separat brusc de mamă și care până în data de 21.02.2022 nu a stat niciodată separat de mamă.

În continuare a  mai susținut că cei doi minori nu sunt îngrijiți corespunzător, în vizitele la domiciliul conjugal putând să observe că nu există mâncare gătită în frigider, iar lui ##### nu i se asigură o igienă corespunzătoare (nu i se face baie, stă murdar pe față), precum și că pârâtul nu ține cont de regulile de bază privind alimentația sănătoasă, nu asigură un program adecvat pentru somnul copiilor.

A mai susținut că minorii au nevoie de prezența unui părinte care să răspundă adecvat nevoilor lor, că minorii sunt foarte atașați de mamă, care prezintă toate garanțiile morale și materiale pentru a asigura un climat optim pentru creșterea și dezvoltarea, în mod armonios, a copiilor.

Reclamanta a mai menționat că înțelege necesitatea prezenței tatălui în viața copiilor și încurajează pe deplin menținerea legăturilor personale dintre aceștia, solicitând un program de legături personale pe care îl consideră adecvat vârstei, dezvoltării fizice și psihice armonioase a fiecăruia dintre copii.

În privința condițiilor de admisibilitate a cererii, reclamanta, în esență, a precizat că urgența este prezumată, menționând și că este dovedită în cauză, având în vedere specificul cauzei și starea de fapt, că măsura va fi luată cu titlu provizoriu, până la soluționarea divorțului ce formează obiectul dosarului nr. #############, aflat pe rolul Judecătoriei ######, iar în ceea ce privește aparența de drept a arătat că față de faptul că cei doi minori, în vârstă de 2 ani și 11 luni și, respectiv, 9 ani, au nevoie de un climat de siguranță și liniște, de o persoană care să cunoască și care să răspundă în mod adecvat nevoilor de dezvoltare, sănătate și securitate, stabilirea provizorie a domiciliului minorilor la mamă și încuviințarea unui program de legături personale cu tatăl în maniera extinsă pe care a solicitat-o, este o soluție legitimă și, mai ales, corespunzătoare interesului minorilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 263 Cod civil, art. 920, art. 997 și urm. Cod procedură civilă.

În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f.13-27), a interogatoriului pârâtului, a probei testimoniale și a anchetei sociale.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform prevederilor art. 6 alin.4 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fiind achitată o taxă judiciară de timbru în sumă de 40 lei - f. 12).

## data de 16.05.2022 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat în principal respingerea cererii de ordonanță președințială, iar în subsidiar, în ipoteza în care se va considera că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii, a solicitat admiterea în parte a cererii cu privire la capetele de cerere privind stabilirea domiciliului minorului ##### ##### -######### la mamă și stabilirea unui program de legături personale ale pârâtului eu minorul #####.

În motivare, pe scurt, pârâtul a învederat că s-a căsătorit cu reclamanta la data de 08.09.2011, iar din căsătorie au rezultat 2 copii, ##### ###### născut la data de ########## și ##### #####-######### născut la data de ##########. A susținut că domiciliul conjugal al familiei a fost stabilit la adresa din #### ######, str. Zizinului nr. 18, #####, ### #, ### ##, jud. ######, într-un imobil aparținând părinților săi.

Pârâtul a învederat că relațiile au decurs bine o perioadă de timp, acceptând comportamentul inadecvat al soției sale față de membrii familiei lui, comportament din care a enumerat denigrarea permanentă a părinților lui, în condițiile în care aceștia de mai mulți ani nu mai stau cu ei și îi vizitau câteva zile pe an, comportamentul verbal agresiv la adresa surorii sale și a nepotului său ##### în vârstă de 8 ani, în condițiile în care ###### este foarte atașat de aceștia.

A mai arătat că timp de 8 — 9 luni aceasta a refuzat să meargă afară cu copiii, la rudele ei în vizită, petrece foarte mult timp vorbind la telefon și pe rețele de socializare, a efectuat o serie de cheltuieli din banii familiei sau a copiilor fără știrea pârâtului, fumează în prezența minorilor, alocă resurse importante pentru cumpărare de obiecte de îmbrăcăminte pentru aceasta.

Pârâtul a mai arătat că relațiile au fost iremediabil vătămate, după un incident (o ”spargere") produs la imobilul în care locuiesc în data de 13 mai 2021, în urma căruia au fost sustrase din apartament bijuterii și suma de 100.000 lei aparținând părinților pârâtului, precum și că în urma acestei spargerii, Politia Municipiului ######, a deschis dosarul penal nr. ####/P/2021, dosar în care a fost indicată ca suspectă soția sa.

A învederat că după acest eveniment, comportamentul reclamantei a fost total schimbat,  culminând cu sustragerea din apartament a unor bunuri, motiv pentru care a luat decizia de a permite intrarea, respectiv ieșirea acesteia din apartamentul părinților săi, doar în prezența sa.

Pârâtul a susținut că domiciliul copiilor de la naștere până în prezent este la domiciliul lui, minorii beneficiind în prezent de un climat de facțiune, stabilitate și continuitate a condițiilor de viață, schimbarea domiciliului lor ar conduce la încetarea acestui climat și ar putea să îi afecteze emoțional pe copii.

În continuare, a susținut că nu a îngrădit dreptul soție sale de a lua legătura cu cei doi copii,  că de o bună perioadă el este cel care se ocupă de îngrijirea minorilor, existând o relație deosebită, minorii petrecând majoritatea timpului cu pârâtul, care le cunoaște în detaliu programul, tabieturile și obiceiurile alimentare.

În privința condițiilor de admisibilitate, a susținut pârâtul că aparența dreptului este în favoarea sa întrucât domiciliul copiilor minori este la domiciliul său, iar pârâtul în calitate de părinte are aceleași drepturi cu privire la aceștia, ca și mama lor.

A mai învederat pârâtul că nu există nicio situație excepțională care sa justifice urgența acestor măsuri, având în vedere ca minorii au în prezent domiciliul la domiciliul unuia dintre părinții acestora, respectiv la domiciliul pârâtului (domiciliu la care minorii au locuit de la nașterea acestora și până în prezent), minori au în prezent toate condițiile, astfel încât să poată să crească și să se dezvolte conform vârstei și preocupărilor acestora, reclamanta poate avea în orice moment legături personale cu cei 2 minori, poate sa ii viziteze, respectiv poate să petreacă timp cu aceștia în afara domiciliului acestora.

În privința subsidiarului întâmpinării, pârâtul a arătat, pe scurt, că între el și minorul ##### ###### este o relație afectivă deosebită, minorul petrecând majoritatea timpului cu pârâtul, i-a spus de nenumărate ori că dorește să rămână cu el și nu dorește să plece din casa în care locuiesc împreună, pârâtul are resurse financiare și materiale, cunoaște programul, tabieturile și obiceiurile alimentare ale minorului, susținând și că a respectat și am protejat relația copilului cu soția sa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, art. 193, art. 194, art.205, art.209, art.254, art.255, art.265, art.309,art.453, art. 914, art.915, art.917, art.918, art.996, art.997, art.998 Cod procedură civilă, art.373, lit. b, art.379, art.383, art.396, art.397, art.400, art.401, art.402, art.499, art.529, art.530, art.532 și art.533 Cod civil.

În probațiune, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, ancheta psihosocială și proba testimonială.

Urmare a adresei instanței, la dosarul cauzei a fost înaintat raportul de anchetă întocmit în cauză de Primăria Municipiului ###### – Serviciul de Autoritate Tutelară (f.38-47, 61-67 ).

Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Ginerică ###### #########, încuviințat și audiat la solicitarea reclamantei (f.79), respectiv ##### #### #######, încuviințat și audiat la solicitarea pârâtului (f.80). Totodată, instanța a administrat din oficiu interogatoriu părților, prezente la termenul din 27.06.2022.

În aplicarea dispozițiilor art. 264 Cod civil, instanța a procedat la ascultarea minorului ##### ###### în vârstă de 9 ani, considerând necesar pentru soluționarea cauzei (f.82).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamanta ##### ##### ##### și pârâtul ##### ##### sunt părinții minorilor ##### ######, născut la data de ########## și ##### #####-#########, născut la data de ##########, potrivit copiei certificatelor de naștere ale minorilor, depuse la dosarul cauzei (f.14-15).

Pe rolul Judecătoriei ###### este înregistrat dosarul nr. ####/197/2022, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților prin divorț (f. 13,f. 56-60).

În cursul lunii februarie 2022, pe fondul unor neînțelegeri și a acuzațiilor aduse de pârât reclamantei privind dispariția unor bunuri din domiciliul conjugal, reclamanta s-a mutat în chirie, într-un apartament pe str. Zizinului din #### ######, potrivit Contractului de închiriere depus la dosar – f.23-26 (tot pe str. Zizinului aflându-se locuința familiei). ## momentul separării în fapt a părților, minorii au rămas în locuința familiei, în grija tatălui lor, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată în cauză, care se coroborează cu susținerile părților din acțiunile formulate.

Din cuprinsul întâmpinării, instanța reține că pârâtul a luat decizia de a permite intrarea și ieșirea în și din apartamentul locuința familiei de către reclamantă, doar în prezența lui (f.52).

Conform declarațiilor concordante ale martorilor audiați, părțile s-au înțeles, după momentul separării în fapt, ca minorii să locuiască o lună la tatăl lor și o lună la mama lor, martora ##### #### ####### arătând și că această înțelegere era dublată de un drept de vizită după amiaza zilnic și în weekenduri alternativ (f.80). După momentul acestei înțelegeri, martora ##### #### ####### a declarat că programul convenit s-a respectat, „mai puțin ######, deoarece acesta nu dorește să meargă la mama lui (...) ###### a refuzat spunând că nu dorește pentru că nu îi place acolo”. În mod similar, martora Ginerică ###### ######### a declarat că „luna iunie a fost luna acesteia de program cu ambii copii, dar ###### nu este la domiciliul acesteia”.

Ambele martore au declarat că minorii sunt atașați de ambii părinți, martora Ginerică ###### ######### declarând că mama era cea care se ocupa în principal de minori „tatăl era mai mult timp la muncă”, în timp ce martora ##### #### ####### a declarat că „de când a intervenit acel eveniment care rezultă din actele dosarului, o spargere, tatăl s-a ocupat de cei doi minori, iar înainte de acest eveniment se ocupau ambii”.

Din cuprinsul conversațiilor de tip sms purtate de părți, necontestate de pârât, rezultă multiple insistențe ale reclamantei pentru a vedea copiii (f. 16-20, 69-71). Totodată, în data de 21.03.2022, reclamanta a înregistrat o sesizare pe rolul Secției 1 Poliție, prin care a solicitat să i se aducă la cunoștință pârâtului „că este ilegal și inuman să mă țină departe de copii”, arătând că nu i se permite să rămână în locuința familiei și că își dorește să îi vadă pe minori (f.21). În același sens, reclamanta a înregistrat o sesizare și pe rolul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, prin care a adus la cunoștință că îi este interzis accesul în locuință, precum și că i se permite vizitarea minorilor 2 ore pe zi (f.22).

Relevantă este și situația minorului ##### ######, rezultată din probațiunea administrată. Astfel, minorul în interacțiunea cu reprezentantul autorității tutelare „a dezvăluit un copil cu un comportament ofensiv, care a avut un ton și o abordare nepotrivită în ceea ce o privește pe mama sa, dându-i acesteia replici de genul „tu ai chirie, tu să stai acolo” sau „la psiholog să mergi tu”, ocazie cu care tatăl  nu a intervenit pentru a corija modul în care acesta i se adresează mamei” (f.42).

Totodată, potrivit caracterizării psiho-pedagogice emise de către reprezentanții unității de învățământ în care studiază minorul (f. 72-74), este descrisă „o ușoară tendință spre agresivitate a lui ######, atitudine ce nu o avea anterior separării familiei, convenind împreună (cu mama minorului) ca ###### să meargă la psihologul școlii pentru a fi consiliat...Copilul era extrem de atașat de mamă în primii ani de școală...Temele sunt lucrate în totalitate și corect, însă în ultima perioadă se observă o doză de superficialitate în abordarea lor”.

Cu ocazia ascultării sale în cameră de consiliu, minorul a relatat o relație apropiată de tatăl lui, care se observă și din tema întocmită de minor „Eroul meu” (f. 67), însă, chiar de la momentul primei interacțiuni minorul era nemulțumit de necesitatea de a dialoga cu judecătorul, afirmând că este supărat pe mama sa care minte. Minorul a relatat cu ocazia audierii în mod repetat, aspecte privitoare la fratele lui #####, pe care mama dorește să îl ducă la grădiniță, deși acesta nu ar știi să comunice. A avut o serie de remarci nespecifice vârstei lui, cum ar fi că era nepotrivită grădinița aleasă de mama lui, atunci când avea 3 ani, întrucât era în limba germană, arătând că este supărat pe mama sa, fără însă a relata vreo situație de conflict ori abuz din partea acesteia (f.82).

În cadrul prezentei acțiuni, reclamanta solicită stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, până la soluționarea cererii privind desfacerea căsătoriei dintre părți, precum și stabilirea unui program de legături personale între tată și minori. Pârâtul, solicită în principal respingerea cererii, iar în subsidiar, admiterea în parte și stabilirea doar a locuinței minorului ##### #####-######### la domiciliul mamei sale, corelativ cu un program de legături personale tată-minor.

În drept, potrivit art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Procedura specială a ordonanței președințiale implică, prin urmare, trei cerințe esențiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi luată şi neprejudecarea fondului prin examinarea aparenței dreptului dedus judecății.

Totodată, potrivit art.920 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei familiei.

Astfel, cu privire la măsurile enumerate la art.920 Cod procedură civilă condiția urgenței este prezumată de legiuitor, partea reclamantă fiind ținută să facă dovada îndeplinirii celorlalte două condiții de admisibilitate.

În ceea ce privește  cererea de stabilire a locuinței minorilor ##### ######, născut la data de ########## și ##### #####-#########, născut la data de ##########, la domiciliul reclamantei mamă, instanța constată că luarea unor măsuri provizorii cu privire la locuinţa minorilor este admisibilă față de calea procedurală aleasă de parte şi se impune în speță, dat fiind faptul că urgența este prezumată în conformitate cu art.920 Cod procedură civilă.

Instanța reține că soluționând această cerere instanța nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunțată în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale neprezentând autoritate de lucru judecat. Astfel, aprecierile instanţei se limitează la asigurarea protejării intereselor minorilor, prin raportare la acest moment şi la conținutul dispozițiilor art. 263 şi urm. Cod civil, precum şi ale art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, care impun respectarea acestei cerințe în orice demers judiciar.

În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii de stabilire a locuinţei minorilor prezenta hotărâre îşi va produce efectele până la soluționarea în primă instanță a procesului de divorț, hotărârea primei instanțe având caracter executoriu de drept, conform art. 448 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Cu privire la fondul cererii de stabilire provizorie a locuinţei minorilor, instanța apreciază că aparența de drept este în favoarea reclamantei, contrar susținerilor pârâtului.

În analiza aparenței dreptului, instanța are în vedere prevederile art. 400 alin.1 Cod civil, potrivit cărora în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic, precum și pe cele ale art. 21 alin.1 din Legea 272/2004, care stabilesc că în cazul în care părinții nu se înțeleg cu privire la locuinţa copilului, instanța de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. ## evaluarea interesului copilului instanța poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi aspecte precum: a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale; c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

În cauză, instanța subliniază că, în ceea ce privește condițiile materiale locative de la domiciliile părților, atât reclamanta, cât și pârâtul îndeplinesc cerințele necesare asigurării bunei creșteri a minorilor.

Astfel, potrivit anchetei efectuate în cauză, domiciliul reclamantei este un apartament închiriat, compus din două camere, o baie, bucătărie și trei balcoane, apartamentul fiind mobilat și utilat corespunzător și bine întreținut, minorii având alocată camera de zi unde au jucării și obiecte specifice. În același sens, imobilul locuință a pârâtului este un apartament compus din trei camere, două băi, hol, bucătărie și balcon, în unul dintre dormitoare aflându-se lucrurile minorilor, apartamentul oferind condițiile igienico-sanitare corespunzătoare.

Totodată, ambii părinți desfășoară în prezent activitate lucrativă remunerată, cum rezultă din ancheta efectuată în cauză.

Este adevărat că domiciliul tatălui pârât este locuința familiei unde copiii s-au aflat cu stabilitate până la momentul separării în fapt a soților, precum și că este importantă stabilitatea minorilor, cu accent în contextul în care sunt expuși conflictului dintre părinți, apărut pe fondul destrămării relației de cuplu, însă, instanța apreciază că ansamblul situației de fapt conturate în cauză, justifică în prezent stabilirea locuinței ambilor minori la domiciliul mamei lor.

Plecând de la prevederile art. 21 alin.1 din Legea 272/2004, care stabilesc o serie de criterii, se constată că un element definitoriu în stabilirea locuinței minorului se concentrează pe conduita părinților acestuia, respectiv pe disponibilitatea părintelui de a îl implica pe celălalt în deciziile privind minorul și pe disponibilitatea părintelui de a permite celuilalt părinte menținerea relațiilor personale cu minorul.

În prezenta cauză, deși soții au avut o înțelegere de a împărți timpul minorilor în mod egal, o lună la tatăl lor și o lună la mama lor, cu un drept de vizită reciproc, după amiaza zilnic și în weekenduri alternativ, măsură care ar fi fost în interesul minorilor din perspectiva necesității păstrării legăturii cu ambii părinți, totuși această înțelegere s-a realizat doar cu privire la minorul ##### #####-#########, martora ##### #### ####### declarând că programul convenit s-a respectat, „mai puțin ######, deoarece acesta nu dorește să meargă la mama lui (...)”.

Probațiunea administrată a dovedit că de la separarea în fapt a soților, minorul ##### ###### s-a îndepărtat treptat de mama sa, în ciuda faptului că acesta „era extrem de atașat de mamă în primii ani de școală”, cum se arată în caracterizarea psiho-pedagogică privitoare la minor (f. 72-74). Mai mult, minorul se manifestă în prezent „cu un comportament ofensiv, care a avut un ton și o abordare nepotrivită în ceea ce o privește pe mama sa, dându-i acesteia replici de genul „tu ai chirie, tu să stai acolo” sau „la psiholog să mergi tu”, ocazie cu care tatăl  nu a intervenit pentru a corija modul în care acesta i se adresează mamei”, după cum se arată în ancheta socială efectuată în cauză.

Fără existența unor motive temeinice de reticență a minorului în interacțiunea cu mama lui (nu există dovezi privind manifestarea unor comportamente nepotrivite de către mamă la adresa minorului în ultima perioadă a timpului, iar de altfel, însuși pârâtul a afirmat că nu poate contesta calitățile de mamă ale reclamantei, afirmând că „aceasta s-a comportat exemplar cu cei doi copii” cu ocazia efectuării anchetei în cauză – f.40), se constată că atitudinea minorului se grefează pe evenimentele intervenite de la momentul separării soților.

Pârâtul, deși minorul a rămas în domiciliul său după separația soților, nu a contribuit eficient la o implica pe mamă în viața minorului și nu și-a manifestat concret disponibilitatea în a asigura continuitatea relației de familie minor-mamă. În același sens, în cuprinsul anchetei se arată că „la nivel declarativ, domnul ##### este de acord cu faptul că nevoile celor doi minori trebuie să fie mai presus de dezacordurile dintre soți, dar la încercarea concretă de a proiecta viitorul copiilor, sus-numitul aduce frecvent în discuție probleme financiare mai sus menționate, de care o învinovățește pe soția sa, pe care o și consideră responsabilă de disoluția cuplului”.

Instanța subliniază că interesul superior al minorului reclamă ca, după disoluția raporturilor conjugale, legăturile sale să se mențină cu ambii părinți, întrucât familia rămâne centrul vieții sociale pentru copil, care, pentru o dezvoltare echilibrată, are nevoie de prezența ambelor figuri în viața sa, atât a celei paterne, cât şi a celei materne. Dacă în cazul minorului ##### probațiunea administrată nu conturează lipsa interacțiunii lui cu ambii părinți, totuși în cazul minorului ######, se observă o îndepărtare a acestuia de mama sa, aspect ce nu poate fi încurajat, fiind contrar interesului superior al minorului.

Chiar dacă nu s-a dovedit că pârâtul are comportamente explicite de natură a îndepărta minorul de mama sa, instanța notează că minorul manifestă comportamente și are observații nespecifice unui copil în vârstă de 9 ani (cunoaște faptul că mama sa locuiește în „chirie”, prezentând acest aspect ca un element nefavorabil, deși noțiuni precum chirie/proprietate nu sunt specifice cunoștințelor limitate unui minor în vârstă de 9 ani, face observații privind competența mamei de a decide în legătură cu alegerea grădiniței fratelui său), iar pârâtul nu dovedește o manifestare activă în a corija comportamentele minorului față de mamă, în a îl încuraja să viziteze locuința mamei, să petreacă timp în compania acesteia, să depășească pretinsa „supărare” pe care  afirmă că o resimte, limitându-se la a susține că aceasta ar fi dorința minorului.

În ceea ce privește situația locativă din ultimii ani ai părinților, instanța reține că ambii dau dovadă de stabilitate, mutarea reclamantei apărând în contextului disoluției relației de căsătorie, iar de altfel, instanța notează că aceasta s-a mutat într-un imobil situat pe aceeași stradă cu domiciliul pârâtului. Față de împrejurarea că ambii părinți locuiesc pe aceeași stradă, instanța reține că ambele locuințe sunt caracterizate în raport de distanța față de instituția de învățământ a minorilor.

Totodată, instanța reține că intenția reală a pârâtului este aceea a separării celor doi minori, sub aspectul locuinței lor, dovadă fiind împrejurarea că acesta solicită pe calea cererii reconvenționale în procesul de divorț stabilirea locuinței minorului ###### la domiciliul său, ## # ##### ######, nu este în interesul superior al minorilor. De altfel, în cuprinsul anchetei efectuate în cauză, se arată că „tatăl susține varianta ca celor doi minori să le fie stabilit domiciliul separat, menționând că dorește ca ###### să locuiască cu el, pentru că este mai mare, iar lui ##### ar vrea ca, din cauza vârstei, să îi fie stabilit domiciliul la mamă”.

Deși dispozițiile Codului civil nu interzic separarea fraților, în practica judiciara s-a statuat în mod consecvent ca măsura separării să fie dispusă doar în situații excepționale și pentru cauze temeinic justificate, cum ar fi spre exemplu lipsa posibilităților materiale de a fi crescuți împreună, ceea ce nu este cazul în prezentul litigiu. Interesul superior al celor doi frați justifică ca aceștia să aibă aceeași locuință, să crească și să se dezvolte împreună, relația dintre aceștia fiind unică.

Instanța reține că nu prezintă relevanță faptul că minorul ###### preferă să se joace cu verișorul său #####, care îi este apropiat de vârstă (cum a declarat martora ##### #### #######), o bună relație între minor și verișorul său neexcluzând necesitatea dezvoltării unei relații firești cu fratele său, și nici nefiind de natură a înlocui relația de familie cu fratele său, minorul #####.

În final, instanța amintește ampla jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare CtEDO) în materie, Curtea stabilind „că posibilitatea părintelui şi copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt constituie un element fundamental al "vieţii de familie" în sensul art. 8 din Convenţie, chiar şi atunci când relaţia dintre părinţi s-a destrămat”, dar și că statului îi revine obligația de a dispune măsuri pozitive pentru a înlesni reîntregirea familiei.

În acest sens, cu titlu de exemplu instanța subliniază că în Hotărârea din 2018 în Cauza R.I. şi alţii împotriva României, constatând încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, CtEDO. a deplâns „faptul că autoritățile nu au acordat o atenție deosebită destrămării progresive a legăturii dintre prima reclamantă şi copiii săi şi nici comportamentului manipulator al tatălui”, în timp ce în  Hotărârea din 2009 în Cauza ############# împotriva României a arătat că dezaprobă „faptul că, pe o perioadă atât de lungă de timp, autoritățile nu s-au preocupat deloc de diluarea progresivă şi chiar de ruptura relațiilor dintre D. şi tatăl său, în special de lipsa contactelor concrete şi efective între părțile interesate; astfel, în loc să dispună măsuri pentru menținerea şi îmbunătățirea, dacă era cazul, a raporturilor dintre tată şi copil, instanțele naționale au preferat să lase timpul să rezolve situația, ceea ce a dus, având în vedere vârsta şi atitudinea copilului, la riscul unei înstrăinări crescânde şi definitive între cei doi, care nu poate fi deloc considerată ca fiind în interesul superior al copilului (vezi, Bianchi, menţionată mai sus, § 99 şi, mutatis mutandis, Kutzner împotriva Germaniei, nr. 46.544/99, § 79, CEDO 2002-I). Instanțele naționale nu au făcut decât să aprobe situația creată prin lipsa de diligentă a autorităților în a asigura executarea ordonanței președințiale”, constatând și de această dată încălcarea art. 8 din Convenție.

Față de aceste împrejurări, instanța conchide că pe de-o parte se impune ca, până la soluționarea cererii de divorț, locuința minorilor să fie stabilită împreună la același domiciliu, iar pe de altă parte, se justifică stabilirea acesteia la domiciliul mamei lor, criteriile analizate conducând la concluzia argumentată că aparența de drept este în favoarea reclamantei.

Referitor la stabilirea unui program de legături personale tată-minori, soluționând această cerere instanța nu procedează la prejudecarea fondului, hotărârea pronunțată în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale neprezentând autoritate de lucru judecat. Totodată, măsurile dispuse de către instanță au caracter vremelnic, urmând a fi dispuse până la soluționarea dosarului civil nr. ####/197/2022, aflat pe rolul Judecătoriei ######, în cadrul căruia, instanța va stabili locuința minorilor, dar și un eventual program de legături personale pentru părintele nelocator. Instanța reține că și această măsură prezintă caracter urgent.

Astfel, pe de-o parte, se apreciază că prevederile art. 920 Cod procedură civilă sunt incidente și la stabilirea unui program legături personale între părintele nerezident și minor. Pentru a reține astfel, instanța arată că împrejurarea că în cuprinsul textului normativ se face referire la „stabilirea locuinţei copiilor minori” nu poate fi interpretat în mod restrictiv, câtă vreme art. 496 Cod civil a cărui denumire marginală este „Locuinţa copilului” prevede la alin. 5 aspectul că părintele care nu locuieşte în mod statornic cu minorul are dreptul de a avea legături personale cu minorul, sens în care legăturile personale ale părintelui nerezident cu minora se impun a fi interpretate ca fiind o componentă a noțiunii de „locuinţa copilului”, atunci când copilul nu domiciliază cu ambii părinți. Mai mult, instanța reține că interpretarea prevederilor art. 920 într-o manieră extensivă şi coroborată de dispozițiile art. 496 Cod civil, se impune a fortiori în acord cu jurisprudență Ct.EDO în materie. În acest sens, instanța are în vedere că, prin Hotărârea din 2018 în Cauza ######## ####### ######### împotriva României # #######, Curtea de la Strasbourg a reținut calitatea insuficientă a dreptului intern cu privire la art. 613² din Codul de procedură civilă 1865 (al cărui corespondent în actuala reglementare este norma prevăzută de art. 920 Cod procedură civilă), câtă vreme cererea reclamantului privind acordarea drepturilor de vizită în timpul procedurii de divorț a fost respinsă ca inadmisibilă de instanțele naționale cu argumentul predominant al absenței reglementării acestui drept în temeiul art. 613² din Codul de procedură civilă 1865, actualmente art. 920 Cod procedură civilă.

Pe de altă parte, este în interesul superior al minorilor ca aceștia să mențină și să dezvolte relații de atașament cu ambii părinți, cum s-a arătat anterior, orice întârziere în acest sens putând prejudicia interesul superior al minorilor.

Ținând seama de propunerea reclamantei din cuprinsul cererii introductive, de poziția exprimată de pârât în subsidiarul apărării, de împrejurarea că pe calea prezentei se stabilesc măsuri provizorii până la soluționarea litigiului de fond privind desfacerea căsătoriei, instanța va stabili în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului civil nr. ####/197/2022, aflat pe rolul Judecătoriei ######:

Dreptul pârâtului ##### ##### de a avea legături personale cu minorul ##### ######, născut la data de ##########, în următoarea modalitate:

- În zilele de luni, marți și miercuri, de la ora 17:30 la ora 19:30, pentru a petrece timp afară sau la domiciliul pârâtului;

- În primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de joi ora 17:00/17:30, când tatăl îl va prelua pe minor de la aferschool/domiciliul mamei și până duminică ora 19:00, când îl va readuce pe minor la domiciliul mamei;

- Sărbătorile de Paști (începând cu Vinerea Mare, ora 17:00 și până a II-a zi de Paști ora 19:00) şi Sărbătoarea Anului Nou (din data de 30.12, ora 17:00  și până în data de 01.01 ora 19:00) în compania tatălui în anii impari, iar Sărbătoarea Crăciunului (din data de 24.12 ora 12:00, până în data de 26.12. ora 12:00) în compania tatălui în anii pari;

- Vacanța de vară (perioada iulie-august) a minorului va fi petrecută în mod egal cu ambii părinți, stabilirea concretă a perioadei urmând a fi făcută prin înțelegerea părinților (în absența unei înțelegeri, minorul va petrece prima jumătate din luna iulie în compania tatălui său și prima jumătate din luna august);

- Ziua de naștere a minorului va fi celebrată în compania ambilor părinți;

- În perioada de timp în care minorul se află la tată, mama poate lua legătura cu acesta zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, cu respectarea programului minorului; reciproc, tatăl poate lua legătura zilnic cu minorul prin mijloace de comunicare la distanță, atunci când minorul se află la locuința mamei sale.

Dreptul pârâtului ##### ##### de a avea legături personale cu minorul ##### #####-#########, născut la data de ##########, în următoarea modalitate:

- În zilele de luni, marți și miercuri, de la ora 17:30 la ora 19:30, pentru a petrece timp afară sau la domiciliul pârâtului;

- În primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 11:00, când tatăl îl va prelua pe minor de la domiciliul mamei și până duminică ora 19:00, când îl va readuce pe minor la domiciliul mamei;

- Sărbătorile de Paști (începând cu Vinerea Mare, ora 17:00 și până a II-a zi de Paști ora 19:00) şi Sărbătoarea Anului Nou (din data de 30.12, ora 17:00  și până în data de 01.01 ora 19:00) în compania tatălui în anii impari, iar Sărbătoarea Crăciunului (din data de 24.12 ora 12:00, până în data de 26.12. ora 12:00) în compania tatălui în anii pari;

- O perioadă de 20 de zile în vacanța de vară (perioada iulie-august) minorul va fi la domiciliul tatălui său, stabilirea concretă a perioadei urmând a fi făcută prin înțelegerea părinților (în absența unei înțelegeri, minorul va petrece 10 zile în prima jumătate din luna iulie în compania tatălui său și 10 zile din prima jumătate din luna august);

- Ziua de naștere a minorului va fi celebrată în compania ambilor părinți;

- În perioada de timp în care minorul se află la tată, mama poate lua legătura cu acesta zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, cu respectarea programului minorului; reciproc, tatăl poate lua legătura zilnic cu minorul prin mijloace de comunicare la distanță, atunci când minorul se află la locuința mamei sale.

Programul anterior arătat, conferă posibilitatea pârâtului de a avea contact frecvent cu ambii minori, tinde la împărțirea echilibrată a timpului pe care aceștia îl petrec cu părinții, fiind adaptat nevoilor minorilor în raport de vârsta acestora.

Astfel, pentru minorul ######, acesta a fost conceput într-o manieră extinsă, în primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de joi ora 17:00/17:30, până duminică ora 19:00, respectiv jumătate din vacanța de vară (înțeleasă ca perioada iulie-august), în timp ce pentru minorul #####-######### a fost conceput într-o manieră adaptată vârstei acestuia, de sâmbătă ora 11:00, până duminică ora 19:00, în aceleași weekenduri și o perioadă de 20 de zile în vacanța de vară.

Totodată, se justifică întâlniri frecvente între minori și tată, astfel încât în zilele de luni, marți și miercuri, de la ora 17:30 la ora 19:30 minori vor petrece timp în compania acestuia.

În același sens, programul de legături personale asigură posibilitatea ambilor părinți de a se bucura, alternativ, de prezența minorilor cu ocazia unor sărbători legale.

În acord cu susținerile reclamantei se justifică ca în perioada de timp în care minorii se află la tată, mama să poată lua legătura cu aceștia zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, cu respectarea programului minorilor, dar se justifică și măsura reciprocă, tatăl să poată lua legătura zilnic cu minorii prin mijloace de comunicare la distanță, atunci când minorii se află la locuința mamei lor.

În ceea ce privește celelalte dispoziții ale programului de legături personale propus, instanța apreciază că este suficientă forma anterior configurată pentru desfășurarea legăturilor de familie ale minorilor, pe perioada procesului privind desfacerea căsătoriei, aceasta răspunzând și asigurând interesul superior al celor doi minori.

Pentru toate motivele arătate, instanța va dispune admiterea în parte a cererii principale, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate, instanța reține că ambele părţi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Reținând că reclamanta a făcut dovada suportării unor cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.12) și onorariu de avocat în sumă de 1500 lei (f. 76-78), iar pârâtul a făcut dovada suportării unor cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 595 lei (f. 68), având în vedere soluția ce se va dispune în cauză și natura litigiului dintre părți, instanța în temeiul prevederilor art. 453 alin.2 Cod procedură civilă, va dispune compensarea cheltuielilor de judecată, fiecare parte urmând a suporta cheltuielile de judecată antrenate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta ##### ##### #####, CNP #############, cu reședința în ######, #### ######### #####, ### ##, ####, ap. 26, jud. ######, cu domiciliul procesual ales la ###. ##. ######### ########, în #### ######, #### ######, bd. ###### ############ nr. 19, ### #, ### ##,  în contradictoriu cu pârâtul ##### #####, CNP #############, cu domiciliul în #### ######, #### ######, str. Zizinului nr. 18, ### ##, ### #, ### ##, cu domiciliul procesual ales la ###. ##. ############ ####### #######, în ######, #### ######## ### #, #### ######.

Stabilește în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului civil nr. ####/197/2022, aflat pe rolul Judecătoriei ######:

Locuința minorilor ##### ######, născut la data de ########## și ##### #####-#########, născut la data de ##########, la domiciliul mamei, reclamanta ##### ##### #####.

Dreptul pârâtului ##### ##### de a avea legături personale cu minorul ##### ######, născut la data de ##########, în următoarea modalitate:

-În zilele de luni, marți și miercuri, de la ora 17:30 la ora 19:30, pentru a petrece timp afară sau la domiciliul pârâtului;

-În primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de joi ora 17:00/17:30, când tatăl îl va prelua pe minor de la aferschool/domiciliul mamei și până duminică ora 19:00, când îl va readuce pe minor la domiciliul mamei;

-Sărbătorile de Paști (începând cu Vinerea Mare, ora 17:00 și până a II-a zi de Paști ora 19:00) şi Sărbătoarea Anului Nou (din data de 30.12, ora 17:00  și până în data de 01.01 ora 19:00) în compania tatălui în anii impari, iar Sărbătoarea Crăciunului (din data de 24.12 ora 12:00, până în data de 26.12. ora 12:00) în compania tatălui în anii pari;

-Vacanța de vară (perioada iulie-august) a minorului va fi petrecută în mod egal cu ambii părinți, stabilirea concretă a perioadei urmând a fi făcută prin înțelegerea părinților (în absența unei înțelegeri, minorul va petrece prima jumătate din luna iulie în compania tatălui său și prima jumătate din luna august);

-Ziua de naștere a minorului va fi celebrată în compania ambilor părinți;

-În perioada de timp în care minorul se află la tată, mama poate lua legătura cu acesta zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, cu respectarea programului minorului; reciproc, tatăl poate lua legătura zilnic cu minorul prin mijloace de comunicare la distanță, atunci când minorul se află la locuința mamei sale.

Dreptul pârâtului ##### ##### de a avea legături personale cu minorul ##### #####-#########, născut la data de ##########, în următoarea modalitate:

-În zilele de luni, marți și miercuri, de la ora 17:30 la ora 19:30, pentru a petrece timp afară sau la domiciliul pârâtului;

-În primul și al treilea sfârșit de săptămână din lună, de sâmbătă ora 11:00, când tatăl îl va prelua pe minor de la domiciliul mamei și până duminică ora 19:00, când îl va readuce pe minor la domiciliul mamei;

-Sărbătorile de Paști (începând cu Vinerea Mare, ora 17:00 și până a II-a zi de Paști ora 19:00) şi Sărbătoarea Anului Nou (din data de 30.12, ora 17:00  și până în data de 01.01 ora 19:00) în compania tatălui în anii impari, iar Sărbătoarea Crăciunului (din data de 24.12 ora 12:00, până în data de 26.12. ora 12:00) în compania tatălui în anii pari;

-O perioadă de 20 de zile în vacanța de vară (perioada iulie-august) minorul va fi la domiciliul tatălui său, stabilirea concretă a perioadei urmând a fi făcută prin înțelegerea părinților (în absența unei înțelegeri, minorul va petrece 10 zile în prima jumătate din luna iulie în compania tatălui său și 10 zile din prima jumătate din luna august);

-Ziua de naștere a minorului va fi celebrată în compania ambilor părinți;

-În perioada de timp în care minorul se află la tată, mama poate lua legătura cu acesta zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, cu respectarea programului minorului; reciproc, tatăl poate lua legătura zilnic cu minorul prin mijloace de comunicare la distanță, atunci când minorul se află la locuința mamei sale.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În baza art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă compensează în totalitate cheltuielile de judecată suportate de părţi.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria ######.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 28.06.2022.

PREŞEDINTE GREFIER

######## ####### ####### ##### #######

Red. ####/29.06.2022/4EX.

Domenii speta

Spete similare