Ucidere din culpă prevăzută de art. 192, alin.2 si 3 din C.p

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăţei, nr. /P/2017, inculpatul E. V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă  prevăzută de art.192 alin.2 şi 3 Cod penal.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că la data de 21.09.2017, în jurul orelor 0640, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota Yaris cu nr.de înmatriculare xxx, pe DE 584, la km 53 + 250 m, în afara localităţii Însurăţei, pe fondul oboselii, a pierdut controlul volanului, provocând un accident de circulaţie soldat cu decesul soţiei sale, E. A. şi al fiului său minor, E. M.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: (...)

Inculpatul a solicitat procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 21.09.2017, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Brăila au fost sesizate în jurul orelor 0645, cu privire la faptul că pe DE 584, în afara localităţii Însurăţei, s-a produs un accident de circulaţie soldat cu decesul unei persoane şi vătămarea corporală a altor două persoane.

Deplasându-se la locul faptei, pe DE 584, la km 53 + 250 m, în afara localităţii Însurăţei, către com.Bărăganu, organele de poliţie au identificat în afara carosabilului, pe un drum agricol, autoturismul implicat în evenimentul rutier sesizat, marca Toyota Yaris, înmatriculat în Republica Moldova cu nr.xxx, proprietatea inculpatului E. V.

Maşina era poziţionată perpendicular pe drumul agricol, partea din faţă aflându-se pe acesta, iar partea din spate, pe o solă cultivată cu porumb.

Autoturismul prezenta avarii însemnate, îndeosebi la partea din faţă.

În apropiere, la o distanţă de circa 2 m de la nivelul roţilor din faţă, se afla un canal de desecare.

În albia canalului, a fost găsită bara de protecţie faţă a autovehiculului şi plăcuţa cu nr.de înmatriculare aferentă.

Pe marginea drumului agricol, aproape de malul canalului, la o distanţă de 5,40 m de roata din dreapta faţă a maşinii, a fost identificat cadavrul numitei E.A., în vârstă de 28 ani, soţia inculpatului.

Conducătorului auto, inculpatul E. V., i s-au acordat îngrijiri medicale la locul accidentului, iar testarea sa alcoscopică a relevat că nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Acest fapt a fost confirmat ulterior de buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.

Tot la faţa locului au fost identificate şi transportate la spital, alte două victime, respectiv minorii E.A., în vârstă de 3 ani şi E.M., în vârstă de 8 luni.

Datorită leziunilor grave suferite, minorul E.M. a decedat la spital, în cursul zilei de 21.09.2017.

Conform concluziilor Raportului medico-legal de necropsie nr. din data de 22.09.2017 emis de Serviciul de Medicină Legală , „moartea minorului E.M. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral.”

Raportul medico-legal de necropsie nr.  din data de 22.09.2017 a stabilit că „moartea numitei E. A. a fost violentă şi  s-a datorat decapitării în cadrul unui politraumatism cu numeroase leziuni ale viscerelor parenchimatoase şi fracturi costale. Leziunile constatate la autopsie s-au produs, în totalitate, prin lovire de corpuri dure, în cadrul unui accident rutier.

Din Raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. din data de 20.02.2019 emis de Serviciul de Medicină Legală B, a rezultat că minorul E. A., a prezentat policontuzii  ca urmare a unui accident rutier produs la data de 21.09.2017, fără a necesita zile de îngrijiri medicale şi fără ca viaţa să-i fie pusă în primejdie.

Întrucât la faţa locului nu au fost identificaţi martori oculari, singura persoană care a putut relata împrejurările în care s-a produs accidentul a fost inculpatul E. V.

Din declaraţiile acestuia a rezultat că în noaptea de 20/21.09.2017, în jurul orelor 0130 a plecat împreună cu familia sa din Chişinău – Republica Moldova către Bulgaria, cu destinaţia staţiunea „.....”, cu autoturismul marca Toyota cu nr.de înmatriculare xxx.

În autoturism se mai aflau soţia sa, E.A. şi cei doi copii ai lor, E. A. – în vârstă de 3 ani şi E. M., în vârstă de 8 luni.

Soţia şi cei doi copii se aflau pe bancheta din spate, fiecare dintre copii fiind aşezat într-un scaun special.

În jurul orelor 0330 au trecut frontiera în România prin PCTF , jud.G, au rămas puţin în zona din afara localităţii respective pentru a mânca şi după ce inculpatul a băut o cafea, şi-au continuat deplasarea pe ruta G– B – C. În jurul orelor 0640 circulau pe DE 584, tronsonul dintre localităţile Însurăţei şi Bărăganu. Afară începea să se lumineze, însă vizibilitatea era destul de redusă.

Inculpatul a precizat că avea în funcţiune luminile farurilor pe faza de întâlnire, carosabilul era puţin umed, traficul moderat, iar el circula cu o viteză de circa 90 km/h.

La un moment dat, din contrasens s-au apropiat două – trei vehicule de mare tonaj. După ce s-a intersectat cu primul dintre ele, inculpatul a resimţit un curent de aer, destul de puternic. A trecut şi al doilea vehicul, însă al treilea a pătruns cu roţile din stânga pe banda sa de rulare (a inculpatului), fapt ce l-a determinat pe inculpat să reducă viteza şi să tragă dreapta de volan pentru a evita un eventual acroşaj. Autoturismul condus de inculpat a ieşit cu roţile din dreapta pe acostament, moment în care inculpatul s-a speriat, gândindu-se că poate derapa. Atunci a accelerat pentru a trece mai repede de autotren, după care a tras de volan către stânga, intenţionând să revină pe carosabil şi cu roţile din partea dreaptă. În clipa următoare autoturismul a intrat într-un derapaj necontrolat, îndreptându-se către sensul opus. Totul s-a întâmplat într-o fracţiune de secundă (a precizat inculpatul), astfel că nu a mai putut face nimic pentru redresarea maşinii. A simţit că aceasta părăseşte carosabilul, datorită zdruncinăturilor puternice, iar din acel momet nu mai ştie ce s-a întâmplat.

Inculpatul a mai declarat că se consideră vinovat pentru producerea accidentului, întrucât nu a reuşit să-l evite, însă este sigur că nu a aţipit la volan pentru că nu se simţea obosit.

Inculpatul a apreciat că reacţia sa bruscă a fost determinată de faptul că acel autotren a intrat parţial pe banda corespunzătoare sensului său de mers. El a crezut că impactul era inevitabil şi a încercat să se retragă cât mai mult pe partea dreaptă, numai că atunci când autoturismul a ajuns cu roţile din dreapta pe acostament, a simţit că pierde controlul asupra volanului. A accelerat şi a virat spre stânga pentru a nu ieşi în decor în partea dreaptă, dar maşina şi-a pierdut stabilitatea cu totul, derapând necontrolat, părăsind partea carosabilă şi lovindu-se puternic de malul unui canal de desecare situat în stânga sensului său de mers.

Pentru a se stabili cauzele producerii accidentului, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto.

Aceasta a evidenţiat următoarele:

- viteza cu care a circulat autoturismul condus de inculpat a fost de 108,56 km/h în momentul începerii derapării şi de 90,28 km/h atunci când a părăsit partea carosabilă;

- cauza producerii accidentului a constituit-o pierderea controlului asupra direcţiei de deplasare a autoturismului, urmată de părăsirea suprafeţei carosabile şi traversarea terenului cu mari denivelări. În acelaşi context (a apreciatul expertul), cauza schimbării traiectoriei şi traversarea întregii lăţimi a părţii carosabile, s-a datorat  lipsei de atenţie şi de îndemânare din partea conducătorului auto;

- în condiţiile concrete (viteză de 108 km/h şi deviere spre stânga de la traiectoria normală de deplasare), inculpatul E.V. putea evita accidentul prin efectuarea unor manevre de rotire uşoară a volanului către dreapta, în scopul redresării autovehiculului.

Expertul a opinat că manevrarea bruscă către stânga induce presupunerea că în momentul apariţiei semnalelor (constând în şocuri însoţite de zgomote), inculpatul, cel puţin, aţipise la volan.

În opinia expertului, evenimentul nu s-a produs, în totalitate, în împrejurările declarate de inculpat.

La faţa locului organele de poliţie nu au identificat urme de rulare-derapare care să indice faptul că după ce presupusul autotren a pătruns cu roţile din partea stângă pe direcţia de deplasare a inculpatului, autoturismul condus de inculpat a ieşit cu roţile din partea dreaptă pe acostament şi apoi a revenit pe carosabil.

Singura urmă de rulare-derapare identificată la locul evenimentului rutier îşi avea originea în interiorul suprafeţei carosabile, chiar lângă marcajul longitudinal continuu ce o delimitează de acostament, sens de referinţă B – S. Acest fapt denotă că devierea autoturismului Toyota de la traiectoria sa normală de deplasare, s-a produs brusc, poziţia sa în timpul rulării fiind apropiată de marginea părţii carosabile.

Presupunând că inculpatul a pierdut la un moment dat contactul vizual cu partea carosabilă, fie din cauza neatenţiei, fie că a adormit la volan, este uşor de imaginat că, atunci când a sesizat că autoturismul se îndreaptă spre marginea părţii carosabile, a tras brusc de volan spre stânga. Efectul manevrei bruşte a fost, în mod inevitabil, pierderea totală a controlului asupra direcţiei de rulare a maşinii.

Chiar dacă inculpatul a negat, este foarte probabil ca acesta să fi resimţit o stare acută de oboseală în momentul producerii accidentului, în condiţiile în care, aşa cum a afirmat, începuse călătoria noaptea, pe la orele 0130, deci în urmă cu aproape 5 ore. Un moment de neatenţie, explicabil în această situaţie, a condus la reacţia bruscă, nepotrivită ce a avut ca efect pierderea controlului asupra volanului.

S-a apreciat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei că un alt factor care a contribuit la producerea evenimentului rutier, a fost viteza de deplasare a autovehiculului care, chiar dacă nu a fost cu mult situată peste limita legală, s-a aflat în strânsă legătură cu ceilalţi doi factori – oboseala şi neatenţia. Reacţia necorespunzătoarea a inculpatului, constând în manevrarea bruscă a volanului de la un nivel ridicat al vitezei (108 km/h) a fost suficientă pentru a determina pierderea stabilităţii autovehiculului.

Prin urmare, pentru argumentele prezentate anterior, apreciem că inculpatul E. V. se face vinovat de producerea accidentului soldat cu decesul soţiei sale şi al minorului E. M.

Ca formă de vinovăţie, inculpatul a săvârşit fapta sub forma culpei cu prevedere – întrucât, conducând autoturismul cu viteză ridicată, neadecvată la condiţiile de trafic (carosabil umed, noapte) şi resimţind o stare de oboseală accentuată, inculpatul a realizat că poate produce un accident, însă a sperat, cu uşurinţă, că acest lucru nu se va produce.

Sub aspectul laturii civile, aparţinătorii victimei E.A., părinţii acesteia, pe parcursul urmăririi penale, s-au constituit părţi civile în cauză cu suma de 60.000 euro, reprezentând prejudiciul moral suferit prin pierderea fiicei lor.

Prin adresa nr.  Spitalul Judeţean de Urgenţă B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3.914,42 lei reprezentând c/valoarea serviciilor medicale acordate victimelor accidentului

Serviciul de Ambulanţă Judeţean B prin adresa nr. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 1.233,63 lei reprezentând c/valoarea serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar acordate victimelor.

În drept, fapta inculpatului E.V., care la data de 21.09.2017, în jurul orelor 0640, în timp ce conducea autoturismul marca Toyota Yaris cu nr.de înmatriculare xxx, pe DE 584, la km 53 + 250 m, în afara localităţii Însurăţei, pe fondul oboselii, a pierdut controlul volanului, provocând un accident de circulaţie soldat cu decesul soţiei sale, şi al fiului său minor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art.192 alin.2 şi 3 Cod penal.

Dosarul a fost înaintat Judecătoriei Brăila, spre competentă soluţionare, fiind înregistrat sub nr  .

În cauză a fost introdus asigurătorul D V I G prin corespondent VIG M S M.

Prin încheierea Camerei de consiliu din data de 21.06.2019, judecatorul de Camera preliminara a constatat legalitatea sesizării instantei si a dispus începerea judecarii cauzei privind pe inculpatul E.V.

Persoanele vătămate P. S.şi P. N. s-au constituit părţi civile cu suma de 60.000 euro fiecare, reprezentând prejudiciu moral, în calitate de părinţi pentru pierderea fiicei, E.A. şi cu câte 10.000 euro fiecare, reprezentând prejudiciu moral cauzat de pierderea nepotului E.M.

La termenul de judecata din data de , inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevazuta de art 396 al 10 Cod procedură penală, recunoscand fapta si solicitând judecarea cauzei pe baza probelor administrate la urmarirea penala.

De asemenea, inculpatul a declarat ca este de acord sa desfasoare munca în folosul comunitatii.

Instanţa la termenul din data de a pus în discuţie dispoziţiile art 126 din legea 302/2004 privind transferul de proceduri, în materia penală, cu Republica Moldova, apreciind la acel moment, că o eventuală hotărâre de condamnare la pedeapsa cu suspendare sub supraveghere nu ar putea fi pusă în executare în România, având în vedere că inculpatul are domiciliul în Republica Moldova, fiind cetăţean al acestui stat şi că executarea unei astfel de hotărâri în statul solicitat, ar fi susceptibilă să amelioreze posibilităţile de integrare socială ale condamnatului.

Din notele scrise depuse de părţile civile cu privire la acest aspect, rezultă că aceste părţi au apreciat ca inoportună operarea transferului de proceduri în faza de cercetare judecătorească, când au fost deja administrate toate probele. De asemenea, părţile invocă lipsa unor garanţii suficiente privind echitatea şi transparenţa procedurilor judiciare în statul de destinaţie, care nu este membru al Uniunii Europene şi în care nu există un sistem de monitorizare şi protecţie a respectării drepturilor fundamantale ale părţilor.

Verificând dispoziţiile Codului penal al Republicii Moldova, instanţa constată că art 90 cuprinde dispoziţii cu privire la condamnarea cu suspendare a executării pedepsei şi obligaţiile pe care le poate stabili instanţa în sarcina inculpatului, existând şi un termen de probă în acest sens, sub controlul unui organ care veghează asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, aceste dispoziţii fiind relative asemănătoare cu cele din Codul penal roman.

De asemenea, potrivit capitolului IV art 50 punctele 1,2 din tratatul dintre România şi Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în M.Of. nr. 310/13.11.1997, există posibilitatea recunoaşterii şi executarea hotărârilor emise de statul contractant.

„Fiecare parte contractantă recunoaşte şi încuviinţează executarea, pe teritoriul său, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunţate pe teritoriul celeilalte părţi contractante.

2. În sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înţelege:

b) hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauzele penale, cu privire la obligaţia de despăgubire pentru daunele cauzate.

Analizând situaţia sub acest aspect, instanţa apreciază că ar fi fost oportun să se discute  transferul de proceduri încă din faza de urmărire penală, aşa cum exista posibilitatea potrivit tratatului dintre România şi Republica Moldova, privind asistenţa juridică în materie penală, Capitolul III, art 81, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicată în M.Of. nr. 310/13.11.1997.

„Fiecare parte contractantă, la cererea celeilalte părţi contractante, va porni, în conformitate cu propria sa lege, acţiunea penală împotriva unui cetăţean al său, în cazul în care există date suficiente că a săvârşit, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, o faptă care este prevăzută ca infracţiune de legile ambelor părţi contractante.”

Însă, din punct de vedere practic şi al riscului de tergiversare a executării hotărârii penale, ţinând cont de faptul că cercetarea judecătorească s-a finalizat în prezenta cauză, instanţa, analizând dispoziţiile legale mai sus amintite, apreciază, la acest moment, că este oportun  să se pronunţe cu privire la fondul cauzei în baza Codului penal roman, urmând ca Serviciul de probaţiune să coordoneze procesul de supraveghere a respectării măsurilor de supraveghere şi executării obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina persoanei faţă de care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi să aibă în vedere că inculpatul din prezenta cauză este cetăţean moldovean, în vederea punerii în executare a hotărârii judecătoreşti.

 Pe fondul cauzei, analizând materialul probator administrat în cauză se constată că s-a probat neîndoielnic săvârşirea infracţiunii de către inculpat, declaraţia sa de recunoaştere coroborându-se cu toate celelalte probe aflate la dosar.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa reţine că fapta dedusa judecăţii a fost dovedita, fiind dovedită şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acesteia.

Retinand vinovatia inculpatului, instanta îl va condamna în baza situatiei de fapt si a textelor incriminatoare, la o pedeapsa cu închisoarea pentru fapta savarsita, la individualizarea pedepsei avand în vedere criteriile generale prevazute de art 74 Cp respectiv împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, conduita dupa savarsirea infractiunii si în cursul procesului penal, nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate situatia familiala si sociala a inculpatului.

Instanţa mai reţine că inculpatul este cetăţean moldovean, deţine funcţia de electromontor sisteme de pază şi semnalizare a incendiilor la (…) din luna decembrie 2012, până în prezent. Nu are antecedente penale.

Instanta apreciaza ca pedeapsa de 2 ani închisoare pentru fapta savarsita este necesara si utila în scopul educarii inculpatului si prevenirii savarsirii altor infractiuni .

Instanta apreciaza ca scopul educativ al pedepsei poate fi atins si fără executarea efectiva a acesteia, si în consecinta, instanta va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prevazut de art 92 Cp, atragand în acelasi timp atentia inculpatului ca, potrivit art. 96 Cp, săvârşirea în acest termen de  supraveghere a unei noi infracţiuni atrage revocarea suspendarii conditionate, urmand ca pedeapsa închisorii sa fie executata în întregime.

In baza art. 91 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen, apreciind ca pedeapsa isi poate atinge scopul educativ si fara privarea de libertate, iar inculpatul nu va mai comite alte infractiuni, fiind insa necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinate.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

 e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal impune inculpatului să execute următoarea obligaţie: sa frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de serviciul de probatiune sau organizat în colaborare cu institutii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliului Local Municipal B- Serviciul de utilitate publică, administrare şi gospodărire locală B, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal cu privire la revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la latura civilă, este cert ca persoanele vatamate au suferit o traumă psihică majoră, prin pierderea fiicei şi nepotului, însă suferinţa acestora nu va fi alinată doar prin primirea unei sume de bani. Prejudiciul moral nu poate fi evaluat pe baza unui mercurial economic, neavand o valoare bănească .

Instanta va avea în vedere ca această sumă de bani sa fie într-un cuantum rezonabil, să nu reprezinte o sursă de îmbogaţire pentru părţile civile, ţinandu-se seama şi de condiţiile generale economico sociale, motiv pentru care va admite în parte cererile acestora privind acordarea de daune morale, apreciind ca sumele de câte 30.000 euro fiecare, reprezentând  despăgubiri pentru daune morale, pentru decesul fiicei E.A.şi câte 5000 euro fiecare (echivalentul în lei la data plăţii) reprezentând despăgubiri pentru daune morale, pentru decesul nepotului E.M., sunt suficiente pentru a asigura o reparaţie în prejudiciul de afectaţiune, aceasta constituind doar un substitut pentru suferinţele psihice provocate de acţiunea inculpatului, cu menţiunea că în mod evident, aceste sume, indiferent cât de mare ar fi cuantumul, nu pot compensa pierderea persoanelor dragi.

Va admite în parte acţiunile civile formulate de părţile civile Spitalul Judeţean B şi Serviciul de Ambulanţă B

Va obliga asigurătorul D V I G prin corespondent VIG M S M să plătească părţii civile Spitalul Judeţean B suma de 3042,78 lei, reprezentând cheltuieli îngrijiri medicale acordate victimei E.M. şi părţii civile Serviciul de Ambulanţă B, suma de 923,18 lei reprezentând îngrijiri medicale acordate victimei E.M..

Domenii speta

Spete similare