Civil.contestatie la executare

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 22.05.2020 sub nr. x/200/2020, contestatorul C.L. în contradictoriu cu intimata K.R, a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei mobiliare emisă la data de 15.05.2020, în dosarul de executare nr. x/2016 al BEJ C.L. respectiv contractul de credit nr. x/21.07.2011, emis de Raiffeisen Bank SA, solicitând anularea acestei somaţii.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul a arătat că, la data de 19.07.2011, a încheiat cu Raiffeisen Bank SA contractul de credit nr. x, având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale în valoare de 42.885 lei.

Contestatorul a menţionat că, în urma încetării plăţii ratelor de credit, cauzată de neajunsurile financiare, creditoarea Raiffeisen Bank SA a iniţiat, în anul 2016, procedura executării silite împotriva sa, în vederea recuperării debitului.

Astfel, contestatorul a învederat că, în anul 2016, împotriva actelor de executare comunicate, respectiv, a  încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 23.03.2016 pronunţată în dosarul nr. x/200/2016 de Judecătoria Buzău, încheierii nr. x din 06.04.2016 privind stabilirea cheltuielilor de executare silita dosar executare nr. x/2016 BEJ şi somaţiei mobiliare din data de 06.04.2016, dosar de executare nr. x/2016, a formulat contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, formându-se dosarul nr. x/200/2016.

Prin prima critică a somaţiei atacate, contestatorul invocă prescripţia dreptului intimatei de  solicita executarea silită a creanţei restante în cadrul dosarului de executare.

În acest sens, contestatorul a învederat că executarea silită a început în anul 2016 la cererea creditoarei Raiffeisen Bank SA iar, din cuprinsul somaţiei mobiliare emise la 15.05.2020, reiese că banca a cesionat creanţa cesionarului KR.

Contestatorul a precizat că din cuprinsul somaţiei nu rezultă data formulării cererii de executare silită (sau a cererii de stăruinţă în executare) de către creditoarea cesionară, fiind imperios necesară dovada comunicării notificării cesiunii de creanţă, dovada comunicării şi formulării cererii de executare silită sau a cererii de stăruinţă în executare, astfel că, din anul 2016 până la data formulării noii cereri de executare de către intimată au trecut 4 ani.

Cu privire la temeiul de drept al acestui motiv de nelegalitate, contestatorul a invocat prevederile art. 702 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 6 din Decretul nr. 167/1958.

Prin cel de-al doilea motiv de nelegalitate a somaţiei mobiliare, contestatorul a invocat inopozabilitatea contractului de cesiune, având în vedere lipsa notificării debitorului cedat în condiţiile art. 1.570-1.578 C. civ.

În acest sens, contestatorul a susţinut că nu a primit notificarea cesiunii de creanţă, aflând de cesiunea de creanţă numai la data la care i-a fost comunicată somaţia din data de 15.05.2020.

Această critică a somaţiei a fost întemeiată în drept de către contestator pe dispoziţiile art. 71 din OG nr. 50/2010 şi art. 1.578 C. civ.

Prin cea de treia critică a somaţiei mobiliare, contestatorul a invocat lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei datorate.

Sub acest aspect, contestatorul a precizat că dispoziţia din somaţia din 15.05.2020, referitoarea la obligaţia contestatorului de a achita suma de 61.767,86 lei, este susceptibilă de interpretare, întrucât, din cuprinsul actului de executare, nu rezultă temeiul juridic al obligaţiei de plată, astfel că suma solicitată pe calea executării silite nu prezintă un caracter cert.

Cu privire la lichiditatea creanţei, contestatorul a menţionat că aceasta este îndoielnică, atât timp cât nu este determinată, dar nici determinabilă prin contractul de credit, contractul de cesiune sau actele de executare silită, raportat la faptul că din cuprinsul somaţiei nu rezultă componenţa concretă a debitului.

În drept, cu privire la această critică, contestatorul a invocat art. 663 C. proc. civ.

În dovedire, contestatorul a propus proba cu înscrisuri, la cerere anexând înscrisurile de la filele 16-18.

Prin întâmpinare, intimatele, InvestCapital Ltd. şi K.R., au invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, intimatele au invocat prevederile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., art. 10 alin. (2) OUG nr. 80/2013, solicitând admiterea excepţiei şi anularea contestaţiei ca netimbrată.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, intimatele au invocat prevederile art. 715 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că, faţă de motivele invocate de contestator, cu toate că este atacat un act de executare, acesta formulează o contestaţie la executarea silită însăşi, suspusă termenului imperativ de 15 zile prevăzut la art. 715 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, intimatele au invocat dispoziţiile art. 83 şi 85 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, intimatele au susţinut că executarea silită nu este prescrisă.

În acest sens, intimatele au menţionat că, din actele primite de la bancă, rezultă că ultima plată a fost efectuată în data de 02.09.2015, ulterior banca declarând creditul scadent anticipat şi declanşând executarea silită în anul 2016.

Intimatele au precizat că operaţiunea cesiunii de creanţă dintre creditorul iniţial şi InvestCapital Ltd. a avut loc în data de 29.10.2019 iar, conform art. 1.568 C. civ., prin cesiune se transferă cesionarului toate drepturile pe care le are în legătură cu creanţa cedată, InvestCapital Ltd. preluând toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa, inclusiv calitatea de creditoare în cadrul dosarului execuţional nr. x/2016 aflat pe rolul BEJ.

În apărare, intimatele au susţinut că poprirea este continuă, durând de la înfiinţare până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, astfel cum prevede art. 783 alin. (1) C. proc. civ., ori până la desfiinţare.

Intimatele au menţionat că executarea silită a fost încuviinţată sub toate formele de executare, inclusiv prin poprire, iar executorul a înfiinţat poprire asupra conturilor debitorului deţinute la mai mulţi terţi popriţi, indisponibilizarea sumelor întinzându-se şi asupra creanţelor cu exigibilitate în viitor.

Referitor la inopozabilitatea cesiunii de creanţă, intimatele au precizat că în anul 2016 contestatorul a formulat o contestaţie la executare, formându-se dosarul de instanţă nr. x/200/2016, pe rolul Judecătoriei Buzău, instanţa anulând contestaţia pentru neîndeplinirea obligaţiilor impuse contestatorului.

Prin cesiunea din 29.10.2019, intimatele au afirmat că au fost preluate toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa, inclusiv calitatea de creditoare în cadrul dosarului de executare, nefiind necesară obţinerea unei noi încuviinţări.

Intimatele au învederat că la data de 11.11.2019 au comunicat contestatorului notificarea privind cesiunea de creanţă, procedura de comunicare fiind legal îndeplinită.

Cu privire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, intimatele au menţionat că acesta rezultă din contractul de credit, precizând din ce este compus debitul în cuantum de 61.767,86 lei.

În drept, întâmpinarea a fost motivată pe articolele menţionate în cuprinsul întâmpinării.

În dovedire, intimatele au propus proba cu înscrisuri.

La data de 30.07.2020, intimatele au transmis la dosar o cerere precizatoare şi un set de înscrisuri (filele 35-51).

La data de 03.08.2020, contestatorul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.000 lei, în copie (fila 54).

La data de 26.08.2020, BEJ a transmis copia dosarului de executare nr. x/2016.

La termenul din 17.09.2020, contestatorul a depus originalul chitanţei prin care a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei.

La termenul din 17.09.2020, instanţa a respins excepţia netimbrării contestaţiei la executare, având în vedere depunere dovezii plăţii taxei judiciare de timbru, şi a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, având în vedere depunere la dosar a împuternicirii avocaţiale pentru contestator.

La termenul de judecată din 17.09.2020, contestatorul, prin apărătorul său ales, a precizat contestaţia la executare, în sensul că înţelege să introducă acţiunea împotriva creditorului InvestCapital Ltd., nu împotriva K.R., având în vedere îndreptarea de eroare materială emisă de executorul judecătoresc la data de 02.07.2020, prin care acesta a precizat că în dosarul de executare creditorul urmăritor este InvestCapital Ltd.

La dosarul cauzei, din dispoziţia instanţei de la termenul din 17.09.2020, s-a ataşat dosarul nr. x/200/2016 al Judecătoriei Buzău.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a constatat competenţa sa generală, materială şi teritorială și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea de executare silită înregistrată la BEJ sub nr. x/15.03.2016, Raiffeisen Bank SA a solicitat demararea procedurii executării silite împotriva debitorului Cîlţ Lili, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. din data de 21.07.2011, în vederea recuperării creanţei în cuantum de 42.060,26 lei.

Cererea de executare silită a fost admisă de BEJ prin încheierea din 15.03.2016, executarea silită din dosarul nr. x/2016 fiind încuviinţată prin încheierea din data de 23.03.2016, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. x/200/2016.

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește normele legale aplicabile contestaţiei la executare, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

În același sens, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevăd că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare iar, conform art. 25 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.

Având în vedere calificarea contestației la executare ca incident procedural intervenit în cursul executării silite, contestația va fi guvernată tot de legea aplicabilă procedurii executării silite, din perspectiva sa de fază a doua a procesului civil.

Prin urmare, raportat la normele legale mai sus menționate, instanța apreciază că, în speță, față de înregistrarea cererii de executare silită la executorul judecătoresc în data de 15.03.2016, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, executarea silită desfășurată în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ, precum și orice incidente procedurale intervenite în cursul acestei executării silite, astfel cum este contestația la executare în cauză, urmează a fi guvernate de prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește legea aplicabilă prescripției dreptului creditorului de a obţine executarea silită, instanța reține că, potrivit art. 711 noul C. proc. civ., prevederile capitolului V (referitoare la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită) se completează cu dispoziţiile noului C. civ. referitoare la prescripţia extinctivă.

Or, potrivit art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

În același sens, prevederile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, dispun că prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Referitor la momentul începerii prescripției, art. 7 din Decretul 167/1958, art. 2.523 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 405 alin. (2) vechiul C. proc. civ., art. 706 alin. (2) teza întâi noul C. proc. civ., stabilesc că acesta este reprezentat de momentul nașterii dreptului de a cere executarea silită.

Având în vedere că momentul nașterii dreptului creditorului de a obţine executarea silită a titlurilor executării constând în contractul de credit nr. x din data de 21.07.2011, este ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, raportat la data ultimei plăţi a creditului în 09.02.2015, instanța apreciază că prescripția dreptului creditorului de a cere executarea silită a contractului de credit este noul C. civ. şi noul C. proc. civ.

Având în vedere că, prin întâmpinare, intimatele au invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, excepţie unită de instanţă cu administrarea de probe, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra acestei excepţii.

În ceea ce privește excepția tardivității contestației la executare, instanța reține că potrivit art. 715 alin. (1) pct. 3 vechiul C. proc. civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Termenul de 15 zile de la data primirii somaţiei ori de la data când debitorul a luat cunoştinţă de primul act de executare, pentru introducerea contestației la executarea silită însăși, vizează cazurile când aspectele de nelegalitate ale executării silite, viciile titlului executoriu existau la momentul primirii somaţiei ori al luării la cunoștință de primul act de executare.

Motivele de nelegalitate ale executării silite înseși, care au survenit ulterior datei primirii primei somații sau a luării la cunoștință de primul act de executare, nu sunt ținute de termenul de 15 la care s-a făcut referire mai sus.

Contestatorului nu îi poate fi cerut să respecte termenul de 15 zile de la data somației iniţiale, în cazul motivelor de nelegalitate vizând executarea silită însăși care nu existau la momentul comunicării acestei somaţii.

În speță, criticile contestatorului vizează aspecte precum prescripţia dreptului creditorului de a obţine executarea silită intervenită după introducerea cererii de executare silită, respectiv în timpul executării silite, inopozabilitatea cesiunii de creanţă şi lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei din somaţia emisă în data de 15.05.2020, ca elemente noi, inexistente la data cererii de executare silită, cesiunea fiind ulterioară iniţierii executării silite, iar cuantumul nou al creanţei, după cesiunea intervenită, este pentru prima dată specificat în somaţia mobiliară din 15.05.2020.

Or, raportat la momentul când contestatorul a luat cunoştinţă de aceste motive de nelegalitate a executării silite, respectiv odată cu comunicarea somaţiei din 15.05.2020, comunicare realizată la data de 19.05.2020, potrivit dovezii din dosarul execuţional, contestaţia la executare, transmisă prin e-mail la data de 22.05.2020, este introdusă în termenul legal de 15 zile.

Asupra fondului cauzei instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie, referitor la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, instanţa va aprecia critica neîntemeiată.

Conform art. 706 alin. (1) teza I C. proc. civ., dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 709 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. proc. civ., cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare şi pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare.

Dispoziţiile art. 709 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că, după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Instanţa reţine că termenul de prescripţie a fost întrerupt la data de 15.03.2016, data înregistrării cererii de executare, şi ulterior, la datele îndeplinirii fiecărui act de executare în cadrul dosarul de executare. Instanţa observă, astfel, că executorul a emis două adrese de înfiinţare a popririi la data de 07.04.2017, prin care a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor contestatorului datorate de angajatorul Pastil SRL şi asupra tuturor conturilor pe care debitorul le are deschise la BRD GSG şi Raiffeisen Bank SA.

Potrivit art. 784 alin. (5) C. proc. civ., „poprirea întrerupe prescripţia nu numai cu privire la creanţa poprită, dar şi în ceea ce priveşte creanţa pentru acoperirea căreia ea a fost înfiinţată”.

Instanţa reţine că odată înfiinţată poprirea asupra contului bancar, deţinut la terţul poprit, instituţie bancară, indisponibilizarea vizează atât sumele actuale, cât și pe cele viitoare, astfel cum reiese din art. 781 alin. (2) 784 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., ceea ce permite creditorului să îşi satisfacă dreptul de creanţă de îndată ce este alimentat contul debitorului cu lichidităţi.

În aceste condiţii, alte demersuri din partea creditorului nu mai sunt necesare, nici alte acte de executare nu se mai impun cu necesitate, ceea ce arată că în sarcina creditorului nu se mai poate reţine pasivitatea în realizarea creanţei, sancţionabilă prin opunerea prescripţiei dreptului său de a obţine executarea silită.

În consecinţă, ulterior înfiinţării popririi asupra conturilor bancare, prescripţia nu mai poate opera, câtă vreme măsura indisponibilizării este în fiinţă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de contestaţie, referitor la lipsa calităţii de creditor a InvestCapital Ltd., urmare a inopozabilităţii cesiunii de creanţă faţă de contestator, instanţa apreciază neîntemeiată această critică.

Conform art. 1.578 C. civ.:

„(1) Debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care:

a) acceptă cesiunea printr-un înscris cu dată certă;

b) primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului. În cazul unei cesiuni parțiale, trebuie indicată și întinderea cesiunii.

(2) Înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul nu se poate libera decât plătind cedentului.

(3) Atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii.

(4) Până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata.

(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.”

În speţă, intimata a depus la dosar notificarea de cesiune a creanţei (fila 46) şi dovada comunicării acestei cesiuni contestatorului (fila 51).

Prin urmare, intimata a realizat opozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat.

Astfel fiind, această critică a executării silite, formulată de contestator, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de contestaţie, referitor la lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil, instanţa apreciază neîntemeiată această critică.

În acest sens, instanţa apreciază că suma de 61.767,86 lei, pentru care contestatorul este urmărit silit în dosarul execuţional, sumă precizată în somaţia din 15.05.2020, rezultă din clauzele contractului de credit încheiat cu instituţia bancară, componentele acestei sume fiind indicate de intimată astfel: 38.779,63 lei – debit principal, 2.109,34 lei – dobândă aferentă creditului acordat şi 20.878,99 lei – penalităţi aferente creditului acordat.

Cu privire la cuantumul de 61.767,86 lei al creanţei, instanţa reţine că acesta este cel indicat şi în notificarea de cesiune întocmită de Raiffeisen Bank SA şi InvestCapital Ltd., creditorul cesionar neurmărind contestatorul pentru o sumă mai mare decât valoarea nominală a creanţei achiziţionată de la bancă.

Tot în acelaşi sens, instanţa va avea în vedere şi faptul că debitorul cedat, contestatorul în prezentul litigiu, nu a contestat existenţa debitului sau a cuantumului acestuia în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării, cu privire la care a fost informat în temeiul art. 59 alin. (5) lit. a) din OUG nr. 52/2016.

În consecinţă, instanţa va respinge contestaţia la executare.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pentru judecarea contestaţiei la executare s-au suportat cheltuieli de către executorul judecătoresc, faţă de partea care a pierdut procesul, instanţa va obliga contestatorul la plata către BEJ a cheltuielilor de fotocopiere a dosarului execuțional nr. x/2016, în cuantum de 99,96 lei (84 lei + TVA).

Domenii speta

Spete similare