Civil.respingerea plângerii contravenționale. obligația de a nu depozita materiale de construcție pe spațiul public. irelevanța înlăturării materialelor ulterior constatării faptei instanţa,

RESPINGEREA PLÂNGERII CONTRAVENȚIONALE. OBLIGAȚIA DE A NU DEPOZITA MATERIALE DE CONSTRUCȚIE PE SPAȚIUL PUBLIC. IRELEVANȚA ÎNLĂTURĂRII MATERIALELOR ULTERIOR CONSTATĂRII FAPTEI

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.09.2021 sub numărul .../200/2021, petenta TB a chemat-o în judecată pe intimata Primăria Municipiului Buzău – Direcţia de Poliţie Locală, solicitând instanței anularea procesului-verbal seria OP nr. ... din 08.09.2021, emis de intimată, precum și înlăturarea sancțiunii aplicate.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că în ziua de 07.09.2021, a depozitat nisip pe trotuarul din fața porții, dar acesta a fost mutat în curta casei sale, jumătate în aceeași zi, iar jumătate în ziua următoare.

În continuare, petenta a afirmat în data de 08.09.2021, agentul constatator din cadrul Poliției Locale a întocmit procesul-verbal contestat, în timp ce aceasta se afla la locul de muncă, în fața vecinilor săi, care au refuzat să îl semneze în calitate de martori. În jurul orelor 15:30 ale aceleiași zile, petenta a mutat întreaga cantitate de nisip, de pe trotuar în curtea casei sale.

Petenta a mai arătat că același lucru s-a petrecut și în data de 30.08.2021, când i s-a aplicat sancțiunea avertismentului și i s-a pus în vedere ca în termen de 48 de ore să elibereze trotuarul, lucru pe care l-a și făcut în aceeași zi, astfel că nisipul depus în data de 07.09.2021 era dintr-un alt transport, iar nu din același.

Petenta nu a motivat plângerea contravențională în drept.

În dovedirea plângerii, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

Intimata a arătat că la data de 08.09.2021, s-a constatat că petenta a depozitat materiale de construcții, nisip și bazarcă, pe trotuarul din fața porții, obstrucționând circulația pietonală, motiv pentru care a fost legal sancţionată de agentul constatator pentru fapta prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. b) din HCL nr. 326/2017.

În continuare, intimata a pretins că fapta a fost constatată direct de agentul constatator care este competent să constate și să sancționeze fapta contravențională dedusă judecății, în acord cu art. 17 alin. (2) și art. 6 lit. i) din Legea nr. 155/2010. Fapta dedusă judecății este prevăzută de Regulamentul privind măsuri edilitar-gospodărești, administrarea  fondului locativ public și privat și alte măsuri pentru asigurarea ordinii și curățeniei în mun. Buzău, aprobat prin HCL nr. 326/2017, modificată prin HCL nr. 42/2018, astfel că acest act are forța juridică a normelor de reglementare primară, neexistând neregularități privind competența organului constatator. 

Sub aspectul temeiniciei, intimata a susținut că procesul-verbal conține constatările agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dând naștere unei prezumții simple de veridicitate, iar procesul-verbal, fiind un act care emană de la o autoritate publică, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind în sarcina petentei să o răstoarne.

În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și cu planșele fotografice.

În drept, intimata a invocat art. 205-208 C.proc.civ.

În temeiul art. 255 şi art. 258 alin. 1 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și a probei cu mijlocul material de probă constând în planșe fotografice, considerându-le admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria OP nr. ..., încheiat la data de 08.09.2021 de intimata Direcţia de Poliţie Locală din cadrul Primăriei Municipiului Buzău, petenta a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, potrivit art. 5 alin. 2 din HCL nr. 326/2017, reţinându-se în sarcina acesteia că, la data de 08.09.2021, la ora 10:30, în str. ..., a depus pe trotuarul din fața imobilului nr. ... str. ... materiale de construcții (nisip și bazarcă, blocând trotuarul pietonal. Contravenienta a mai fost avertizată în data de 30.08.2021 ca în termen de 48 de ore să elibereze trotuarul, faptă prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. b) din HCL nr. 326/2017.

Petenta nu a semnat procesul-verbal la rubrica „am luat cunoștință și am primit p-v”, la rubrica destinată obiecțiunilor acestuia fiind precizat „Persoanele de față refuză calitatea de martor la încheierea procesului-verbal de contravenție”.

Referitor la contravenția reținută în sarcina petentei, instanța reține că prin art. 5 alin. 1 lit. b) din Anexa la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău din data de 16 noiembrie 2017 s-au stabilit măsuri pentru administrarea domeniului public și privat al municipiului Buzău printre care și obligația de a nu depozita direct pe trotuar, sol sau pe carosabilul străzilor a materialelor de construcție: mortar, beton, nisip, balast, pământ rezultat din săpături, altor deșeuri amestecate/resturi rezultate din activități de reparații la amenajări la clădiri și locuințe și din demolarea unor construcții civile sau industriale.

Nerespectarea oricăreia dintre obligațiile prevăzute la art. 5 alin. 1 din HCL nr. 326/2017 constituie contravenție, și se sancționează conform alin. 2 al art. 5 din acelaşi act normativ cu amendă între 1.000 și 1.500 lei în cazul în care fapta este săvârșită de persoane fizice și cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei pentru persoane juridice.

Împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost formulată de către petent, în termen legal, prezenta plângere contravențională.

În drept, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competent să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și se pronunță și cu privire la sancțiunea aplicată contravenientului.

În temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, instanța competent să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție și se pronunță și cu privire la sancțiunea aplicată contravenientului.

Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat prin prisma prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționată ale actului de constatare și sancționare contravențională, care trebuie invocate din oficiu, instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.

Astfel, instanța reține că procesul verbal de contravenție cuprinde numele şi prenumele agentului constatator (VC), numele şi prenumele contravenientului (TB), CNP-ul acesteia, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia (08.09.2021), precum și semnătura agentului constatator.

Întrucât petenta nu a invocat alte vicii ale procesului-verbal, care ar atrage anularea acestuia, instanța va constata că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

În acest sens este și jurisprudența CEDO, care nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Haiducu și alții împotriva României că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să fie sancționate încălcările legislației intrând în competența poliției.

 Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale. Procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, iar prezumţia de temeinicie are caracter relativ, persoana sancţionată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanța reține că prezenta contravenție este o contravenție ce poate fi constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator. Astfel, se prezumă relativ că menţiunile procesului-verbal corespund realităţii.

Referitor la fapta reținută în sarcina petentei, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Anexa la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău din data de 16 noiembrie 2017, constituie contravenţie: depozitarea direct pe trotuar, sol sau pe carosabilul străzilor a materialelor de construcție: mortar, beton, nisip, balast, pământ rezultat din săpături, altor deșeuri amestecate/resturi rezultate din activități de reparații la amenajări la clădiri și locuințe și din demolarea unor construcții civile sau industriale. Fac excepție de la aceste prevederi materialele de construcție ambalate sub orice formă, dacă nu afectează solul, cu condiția achitării taxelor legale pentru ocuparea temporară a domeniului public și depozitarea lor în mod ordonat.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Anexa la Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Buzău din data de 16 noiembrie 2017, nerespectarea prevederilor art. 5 alin. 1 se sancționează cu avertisment sau cu amendă între 1.000 și 1.500 lei în cazul în care fapta este săvârșită de persoane fizice și cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei pentru persoane juridice.

Instanța constată că atât în fotografiile depuse de petentă la dosarul cauzei (f. 13), cât și în fotografiile depuse de intimată (f.44) se observă că în fața imobilului petentei din str. ... nr. ... se aflau depozitate, la data de 08.09.2021, orele 10:30, materiale de construcții, pe trotuarul pietonal. De asemenea, cu ușurință se poate observa că materialele erau depuse în mod direct pe trotuar, fără a fi conținute într-un container sau alt ambalaj, astfel că acestea obstrucționau circulația pietonilor în zonă, nefiind posibilă trecerea pe trotuar cu ocolirea grămezii de nisip și bazarcă.

Împrejurarea că petenta a ridicat materialele în cursul aceleiași zile, ulterior constatării faptei, nu atrage netemeinicia procesului-verbal, fapta contravențională consumându-se în momentul constatării acesteia prin procesul-verbal de către agentul constatator.

Vizavi de susținerile petentei formulate oral la termenul de judecată, conform cărora nu avea posibilitatea de a depozita materialele de construcții în curtea sa, întrucât aceasta are o suprafață mică, instanța arată că aceasta nu se constituie într-o cauză care să justifice depozitarea materialelor pe trotuar, într-o manieră care să ducă la blocarea accesului pietonilor în acea zonă. Petenta ar fi avut datoria ca, aflându-se în imposibilitate de a le depozita în curtea casei, să găsească alternative, astfel încât trotuarul pietonal să rămână accesibil pietonilor.

De asemenea, instanța apreciază că nu are relevanță momentul în care au fost depuse respectivele materiale în spațiul public, respectiv dacă materialele erau aceleași cu cele pentru care îi fusese aplicat avertisment în data de 31.08.2021, sau alte materiale noi, depuse în ziua de 07.09.2021. Din conținutul constitutiv al contravenției, astfel cum este prevăzut de norma sancționatoare, reiese că reprezintă contravenție simpla depozitare a respectivelor materiale pe trotuar, la momentul constatării faptei, indiferent de durata în timp pentru care acestea au fost lăsate de contravenient în acel loc.

Drept urmare, instanța apreciază că petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal, deși îi revenea sarcina probei, conform art. 249 C.proc.civ., iar din ansamblul materialului probator, instanța reține că aspectele de fapt descrise în procesul-verbal sunt conforme cu realitatea.

Pentru aceste motive, instanța va reține că procesul-verbal a fost în mod temeinic întocmit.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța observă, în primul rând, că potrivit art. 5 alin.(2) din HCL nr. 326/2017, fapta contravențională se sancționează cu avertisment sau cu amenda în cuantum de la 1000 lei la 1500 lei, în cazul contravențiilor săvârșite de persoane fizice, cum este cazul petentei. Drept urmare, amenda contravențională de 1000 lei a fost legal aplicată petentei.

Totodată, art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 prevede că, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite , iar art. 7 alin. 2 din același act normativ prevede că, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă .

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii aplicate, instanţa reţine că aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite mai grave.

În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.

Analizând fapta petentei prin prisma criteriilor prevăzute de art. 21 alin.(3) din OG nr. 2/2001, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârşită contravenţia, modul concret în care s-a realizat fapta, instanța apreciază că sancţiunea amenzii aplicată de către agentul constatator, în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 1.000 de lei, este în deplină concordanţă cu gradul de pericol social al faptei reţinute şi al împrejurărilor în care a fost săvârşită, satisfăcând în acest fel principiile legii contravenţionale. Instanța are în vedere și că petenta nu s-a aflat la prima abatere de acest gen, fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului cu numai câteva zile înainte, la data de 31.08.2021, pentru săvârșirea aceluiași tip de contravenție, când i s-a pus în vedere de agentul constatator că trebuie să ridice respectivele materiale de construcții, întrucât și acelea obstrucționau circulația pe trotuarul pietonal.

Ţinând seama de ansamblul considerentelor mai sus reliefate, instanţa, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 reţinând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal seria OP nr. ... din data de 08.09.2021, va respinge plângerea contravențională formulată de către petentă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare