Constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate ulterior pronuntarii unei hotarari judecatoresti in revendicare.Lipsa interesului in promovarea actiunii

Sentinţă civilă 4539 din 27.03.2008


SENTINŢA CIVILĂ nr.4539

Şedinţa publică din data de 27.03.2008

Constatarea nulitati absolute a titlului de proprietate ulterior pronuntarii unei hotarari judecatoresti in revendicare.Lipsa interesului in promovarea actiunii

Dacă acţiunea în revendicare s-a soluţionat fără să se fi cerut nulitatea absolută atunci nu se mai poate invoca ulterior nulitatea absolută a titlului de proprietate pe calea unei acţiuni separate, întrucât a operat decăderea persoanei care a fost parte în acţiunea în revendicare de a mai solicita constatarea nulităţii absolute, titlul care a fost analizat de instanţa care a soluţionat acţiunea în revendicare. O astfel de interpretare este determinată, în primul rând de aspectul negativ al puterii de lucru judecat, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu, iar, în alt doilea rând de necesitatea asigurării principiului securităţii raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de o instanţă cu privire la orice litigiu să nu mai poată fi repusă în discuţie. Acest ultim principiu reiese şi din  jurisprudenţa constantă a Curţii Europene, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe judecătoreşti, garantat de art. 6 alin. 1, se interpretează conform preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză (Hotărârea CEDO în cauza Androne împotriva României).

Pentru toate raţiunile expuse instanţa constată că reclamanţii nu mai justifică interes în promovarea prezentei acţiuni şi urmează să admită excepţia lipsei de interes şi pe cale de consecinţă să  respingă acţiunea.

***************

Prin cererea înregistrată la 16.10.2007, reclamanţii M. Gh. şi M.C., în contradictoriu cu pârâţii R. N., Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991-Craiova şi Comisia Judeţeană de aplicare a legii 18/1991-Prefectura Judetului Dolj au solicitat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.1902-9551/04.08.1997, emis pe numele pârâtului, ca moştenitor al autorului S.F.F.

In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilului casă şi teren, situat în Craiova, strada F., nr.X, proprietate dobândită în baza sentinţei civile nr.3272/01.04.2004, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr.16274/2003.

Au mai arătat că terenul pe care îl stăpânesc l-au dobândit în anul 1996 de la numiţii M. G. D. şi M. N. ,dată de la care a folosit fără să fie tulburaţi de vreo persoană.

S-a mai învederat că la data de 04.08.1997 Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar  a emis titlul de proprietate pe numele pârâtului, titlul în care se regăseşte şi  o parte din terenul lor, fără ca acesta să fi aparţinut vreodată autorilor pârâtului. 

In drept a invocat dispoziţiile art. III din legea 169/1997.

 La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: sentinţa civilă nr.3272/01.04.2004, copie de pe încheierea nr.9411/2004, copie de pe titlul de proprietate nr.1902-9551/04.08.1997 şi copii de pe procesul verbal de punere în posesie.

Din oficiu instanţa a solicitat înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, acestea fiind depuse cu adresa nr.341524/12.12.2007 de către Primăria Craiova.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin titlul de proprietate nr. 1902-9551/04.08.1997 s-a  reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1 ha şi 6000 m.p,  pe raza localităţii Craiova, sat Cernele, din care suprafaţa de teren de 1300 m.p , situat în intravilanul localităţii în T54 P36, beneficiarul reconstituirii fiind R.Şt.N., ca moştenitor al autorului S. F.F.

Titlul de proprietate reprezintă actul prin care se finalizează activitatea autorităţilor publice special înfiinţate, în vederea punerii în aplicare a  L.g 18/ 1991 modificată şi a Comisiilor Judeţene, care sunt autorităţi publice administrativ jurisdicţionale.

Aşadar titlul de proprietate are o natură juridică complexă, conferită pe de o parte, atât de caracterul autorităţii emitente, acela de autoritate administrativă, cât şi de procedura specială administrativă, de emitere a actului, iar pe de altă parte de caracterul drepturilor care decurg, în puterea legii, din aceasta.

Potrivit art. III din legea 169/1997, pe calea acţiunii în constatarea nulităţii absolute  se poate obţine desfiinţarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, legiuitorul având în vedere, în principiu titlurile de proprietate şi procesele verbale de punere în posesie, care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate.

Pentru promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes. Interesul care fundamentează acţiunea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie legitim, să fie personal şi să fie născut şi actual. Şi în această situaţie interesul de care se prevalează reclamanta trebuie să îndeplinească condiţiile mai sus menţionate. Dreptul de a invoca nulitatea este un drept potestativ care trebuie exercitat în condiţiile impuse de legea specială sub sancţiunea decăderii. Nulitatea absolută a titlurilor de proprietate poate fi invocată pe calea unei acţiuni principale, fie pe cale de excepţie pe calea unei acţiuni în revendicare.

Prin sentinţa civilă nr.10001/28.11.2006, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr.1943/C/2006, s-a admis în parte acţiunea în revendicare formulată de R. N., împotriva numiţilor M. Gh. şi M. C. şi au fost obligaţi aceştia din urmă să lase în deplina proprietate şi liniştita posesie  lui R. N., terenul în suprafaţă de 714 m.p. situat în Craiova, strada F., T54 P36 având următoarele vecinătăţi: la N-Nicolae Marin; la E-Cehi Sorin, la S-strada Fermierului şi la V-Chiriac Alexandru.

Din considerentele expuse în această sentinţă instanţa reţine că s-au analizat titlurile de proprietate evocate de ambele părţi, respectiv titlul de proprietate nr.1902-9551/04.08.1997, a cărui nulitate se solicită şi sentinţa civilă nr.3272/2004 a Judecătoriei Craiova, prin care s-a constatat valabilitatea convenţiei de vânzare cumpărare încheiată de reclamanţi cu numiţii M. Gh. D. şi M. N., având ca obiect terenul în suprafaţă de 808, 77 m.p, reţinându-se cu putere de lucru judecat că titlul de proprietate nr.  1902-9551/04.08.1997, este preferabil întrucât S. F.F., autorul lui R. N. a deţinut terenul în suprafaţă de 1300 m.p, înainte de 1962, teren care a fost preluat de CAP, iar după apariţia legii 18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra  terenului pentru moştenitorul adevăratului proprietar, faţă de reclamanţii M.G. şi M. C., care au încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu numiţii M. Gh. şi N., fără a putea opune un titlu al acestora din urmă.

Din considerentele expuse instanţa reţine că în cadrul acţiunii în revendicare soluţionată prin sentinţa civilă nr.10001/28.11.2006, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr.1943/C/2006, a avut loc o comparare a titlurilor de proprietate, invocate de părţile din prezenta acţiune, fără ca la aceea dată reclamanţii din prezenta acţiune să solicite nulitatea titlului de proprietate nr. 1902-9551/04.08.1997.

Dacă acţiunea în revendicare s-a soluţionat fără să se fi cerut nulitatea absolută atunci nu se mai poate invoca ulterior nulitatea absolută a titlului de proprietate pe calea unei acţiuni separate, întrucât a operat decăderea persoanei care a fost parte în acţiunea în revendicare de a mai solicita constatarea nulităţii absolute, titlul care a fost analizat de instanţa care a soluţionat acţiunea în revendicare. O astfel de interpretare este determinată, în primul rând de aspectul negativ al puterii de lucru judecat, în sensul că partea care a pierdut procesul nu mai poate pune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu, iar, în alt doilea rând de necesitatea asigurării principiului securităţii raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de o instanţă cu privire la orice litigiu să nu mai poată fi repusă în discuţie. Acest ultim principiu reiese şi din  jurisprudenţa constantă a Curţii Europene, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe judecătoreşti, garantat de art. 6 alin. 1, se interpretează conform preambulului Convenţiei, care enunţă supremaţia dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluţia definitivă dată de instanţe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză (Hotărârea CEDO în cauza Androne împotriva României).

Pentru toate raţiunile expuse instanţa constată că reclamanţii nu mai justifică interes în promovarea prezentei acţiuni şi urmează să admită excepţia lipsei de interes şi pe cale de consecinţă să  respingă acţiunea.

1