Succesiune. Moştenitoare legală şi testamentară.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 23.05.2019 sub numărul 14641/299/2019, reclamanta TD a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele MC, AI și AA, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei PA, decedată la data de 07.03.2018, cu ultimul domiciliu în B., str. P.  nr. ..., sector 1, să se constate că masa succesorală este compusă din activ succesoral: apartament situat în B. , str. P. nr. ., bl. .., sc. B, .., ap. ..., sector 1, compus din două camere și dependințe și 4 locuri de veci situate în cimitirul parohial A. și pasiv succesoral: cheltuielile efectuate de reclamantă cu tratamentele medicale și întreținerea defunctei în perioada ianuarie 2014 – iulie 2018, datorii provenite din impozite și taxe și cheltuieli de înmormântare, să se constatate că reclamanta, în calitate de fiică, este moștenitoare legală și testamentară, pârâta MCL în calitate de fiică este moștenitoare legală, iar fiicele acesteia AI și AA sunt moștenitoare testamentare, să se stabilească cotele ce li se cuvin în calitate de moștenitoare legale și testamentare, să se dispună partajul averii succesorale, prin lichidarea stării de indiviziune și atribuirea în natură a bunurilor succesorale conform testamentului autentificat sub nr. 1503/22.08.2014 de notar B., după scăderea pasivului succesoral din valoarea activului succesoral, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat reclamanta că mama sa, PA, a decedat la data de 07.03.2018, iar în timpul vieții a încheiat un testament prin care a hotărât să lase reclamantei cota de ½ din întreaga sa avere mobilă și imobilă, cealaltă jumătate urmând a reveni, în cote egale de ¼, numitelor AI și AA, fiicele surorii reclamantei, MC.

A precizat reclamanta că, în ultimii ani din viața mamei sale, s-a ocupat de aceasta, făcând constant și continuu cheltuieli pentru acoperirea nevoilor mamei. În testament, a fost specificat faptul că averea se va împărți între moștenitori, după scăderea tuturor cheltuielilor pe care reclamanta le-a făcut pentru întreținerea mamei sale. A menționat că aceste aspecte au fost cunoscute de pârâte, care inițial au acceptat dezbaterea succesiunii la notar, însă ulterior au rămas în pasivitate.

Reclamanta a mai învederat că a avut o relație apropiată cu mama sa, locuind aproape de aceasta, aspect care a determinat ca majoritatea problemelor mamei să fie discutate și rezolvate împreună cu reclamanta. De asemenea, ca urmare a problemelor medicale ale mamei, coroborat cu necesitatea supravegherii constante, mama reclamantei a decis să se interneze într-un cămin de bătrâni începând cu data de 06.04.2015, la acel moment fiicele sale neopunându-se, însă doar reclamanta angajându-se să suporte parte din cheltuielile generate, anume un total de 14.562 lei diferența taxă lunară percepută de cămin, 5.300 lei deconturi medicale, 6.300 lei alimente suplimentare, 1.000 lei utilități achitate de reclamantă pentru apartamentul mamei, 300 lei impozite pentru acest apartament, 1.200 lei cheltuieli de înmormântare. Valoarea totală a acestor cheltuieli este de 28.662 lei și reprezintă pasivul succesiunii.

Pe cale de consecință, a solicitat reclamanta ca apartamentul să îi fie atribuit în deplină proprietate și posesie, cu obligarea sa la plata sultelor către cele două nepoate, sulte stabilite în urma evaluării bunului imobil, urmând ca din valoarea sultelor să fie scăzut pasivul succesoral.

A solicitat reclamanta să îi fie atribuite cele două locuri de veci situate în parcela B nr. 170 conform actului de concesiune nr. 124/1996, având în vedere că în aceste locuri sunt îngropați părinții, iar nepoatele sale să primească fiecare câte un loc de veci în parcela B nr. 168, deținute conform actului de concesiune nr. 123/1996.

În drept, au fost invocate dispoziţiile 670, art. 953,  Cod civil, 980 și urm. C. proc. civ.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, martori şi expertiză evaluatorie.

Cererea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10.299,66 lei.

La data de 04.09.2019, pârâta MCL a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este parțial de acord cu cele prezentate în cererea de chemare în judecată.

A precizat că din averea succesorală fac parte și 13 tablouri, solicitând să fie incluse în masa succesorală. A menționat că nu a fost consultată în privința internării mamei în azil și consideră că pensia de 2.000 lei era suficientă pentru supraviețuire și întreținere, astfel că nu este de acord cu pasivul succesoral indicat de reclamantă.

De asemenea, a învederat pârâta că nu este de acord cu testamentul prezentat de reclamantă, considerând că a fost obținut prin presiune psihică asupra mamei bolnave. A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 08.11.2019, reclamanta a arătat că tablourile indicate de pârâtă în întâmpinare nu au valoare artistică și financiară și că, din cele 13 tablouri, două au fost atribuite sub formă de dar manual reclamantei (tabloul Mahala ieșeană) și pârâtei (tabloul Palat de țăran) în anul 2011, neregăsindu-se în patrimoniul defunctei. A menționat că nu are nicio pretenție cu privire la modul în care vor fi atribuite părților aceste tablouri, urmând ca atribuirea să se facă pur aleatoriu.

Pârâtele AI și AA nu au formulat întâmpinare.

Prin încheierea din data de 14.10.2019, instanța a reținut că pârâta MC, având o pretenție proprie față de reclamantă, a formulat, pe lângă întâmpinare, și cerere reconvențională. De asemenea, a admis excepția tardivității formulării întâmpinării și a cererii reconvenționale depuse la dosar la data de 04.09.2019.

Instanţa a încuviinţat în cauză proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori şi expertiză tehnică judiciară.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, constată următoarele:

În fapt, după cum rezultă din certificatul de deces seria D10 nr. 189674/08.03.2018 anexat la fila 10 vol. I, la data de 07.03.2018 a decedat numita PA.

Conform art. 954 alin. (1) Cod civil, moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia. În consecință, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, reținând că numita PA a decedat la data de 07.03.2018, instanța va constata deschisă succesiunea de pe urma defunctei.

Conform testamentului autentificat sub nr. 1503/22.08.2014 de notar public B,, numita PA, văduvă, având ambii părinți decedați, a hotărât, pentru cazul încetării sale din viață, să lase fiicei sale, TD, cota parte de ½ și nepoatelor de fiică, AI și AA, cota parte de ¼ pentru fiecare din întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va fi aflat în patrimoniul său la data decesului, desemnându-le legatari cu titlu universal. Conform testamentului, averea se va împărți între moștenitori după scăderea tuturor cheltuielilor pe care fiica Tănase Dana le-a făcut și le va fi făcut pentru întreținerea mamei sale (hrană, medicamente, cheltuieli cu medicamentele, locul de veci).

Constatând tardiv formulată cererea reconvențională prin care pârâta MC a arătat că înțelege să conteste testamentul, considerând a fi fost obținut prin presiune psihică asupra mamei sale, instanța reține că nu poate analiza eventuala nevalabilitate a acestui act, nefiind legal învestită cu o astfel de cerere.

În privința componenței masei succesorale, se constată, în raport de al doilea capăt al cererii, că masa succesorală se compune din activ succesoral format din apartamentul situat în B., str. P.nr. ..., bl. .., sc..., ..., ap. ..., sector 1, dobândit de defunctă prin contractul de donație autentificat sub nr. 19518/24.10.1991 de notariatul de Stat Local Sector 1 București și înscris în cartea funciară 255191-C1-U39 UAT București Sector 1 sub nr. cadastral 255191-C1-U39, două locuri de veci (pentru două morminte fiecare) situate în cimitirul parohial A., deținute de defunctă conform actelor de concesiune nr. 123/1996 și nr. 124/1996 şi 13 tablouri (menționate în cererea precizatoare), respectiv din pasiv succesoral în cuantum de 32.125 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert VO.

Potrivit art. 955 Cod civil, patrimoniul defunctului se transmite prin moștenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament. O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moștenire testamentară, iar cealaltă parte prin moștenire legală.

Conform art. 963 alin. (1) Cod civil moștenirea se cuvine, în ordinea și după regulile stabilite în prezentul titlu, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, după caz.

Reținând relația de rudenie dintre defuncta PA, reclamanta TD și pârâta MC, în sensul că defuncta este mama reclamantei și pârâtei, constatând și existența testamentului autentificat sub nr. 1503/22.08.2014 de notar public B., față de prevederile antemeționate instanța va constata, în raport de al treilea capăt al cererii, că reclamanta este moştenitoare legală (în calitate de fiică a defunctei) şi testamentară (conform testamentului), pârâta MCL este moştenitoare legală (în calitate de fiică a defunctei), iar pârâtele AI și AA sunt moştenitoare testamentare (conform testamentului).

În privința cotelor ce revin fiecărei părți, se reține că, potrivit testamentului autentificat sub nr. 1503/22.08.2014 de notar public B., reclamantei TD îi revine cota parte de ½ și nepoatelor de fiică, AI și AA, cota parte de ¼ pentru fiecare din întreaga avere mobilă și imobilă a defunctei. În cuprinsul testamentului, se constată precizarea numitei PA conform căreia a luat cunoștință de dispozițiile art. 1088 Cod civil, privind rezerva succesorală.

Într-adevăr, constată instanța că, potrivit art. 1068-1088 Cod civil, rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri. Sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului. Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.

Potrivit art. 975 alin. (4) Cod civil, moștenirea sau partea din moștenire care li se cuvine descendenților se împarte între aceștia în mod egal, când vin la moștenire în nume propriu, ori pe tulpină, când vin la moștenire prin reprezentare succesorală.

Astfel, în condițiile în care, în urma defunctei PA au rămas doi moștenitori legali, anume fiicele sale TD și MC, se reține că, pentru a se da eficiență în mod legal dispozițiilor testamentare, trebuie ținut cont de rezerva succesorală pe care o are pârâta MC, în calitate de fiică a defunctei. Astfel, acestei pârâte în revine o cotă de ¼ din masa succesorală, adică jumătate din cota de ½ care i-ar fi revenit în absența testamentului.

În consecință, din masa succesorală (1/1) se va scădea cota de ¼ ce revine pârâtei MC, pentru a se determina cotitatea disponibilă, adică ¾. Această cotitate de ¾ se va împărți între moștenitoarele testamentare conform dispozițiilor din testament, anume ½ din ¾ va reveni reclamantei, aceasta deținând așadar o cotă de 3/8 din masa succesorală, iar pârâtelor AI și AA le va reveni câte o cotă de ¼ din ¾, acestea deținând fiecare o cotă de 3/16 din masa succesorală.

Astfel, cu privire la al patrulea capăt al cererii, instanța va constata că reclamanta este moştenitoare legală şi testamentară, pârâta MCL este moştenitoare legală, iar pârâtele AI şi AA sunt moştenitoare testamentare. Se va stabili că reclamantei, în calitate de moştenitoare legală şi testamentară, îi revine o cotă de 3/8 din masa succesorală, pârâtei MCL, în calitate de moştenitoare legală, îi revine o cotă de 1/4 din masa succesorală (rezerva succesorală), pârâtei AI, în calitate de moştenitoare testamentară, îi revine o cotă de 3/16 din masa succesorală, iar pârâtei AA, în calitate de moştenitoare testamentară, îi revine o cotă de 3/16 din masa succesorală.

În privința partajului averii succesorale, se reține că, potrivit art. 669 Cod civil, încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească

Pe de altă parte, potrivit art. 676 Cod civil, partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar. Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora; b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, şi distribuirea preţului către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Conform art. 988 C. proc. civ., la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea.

Din raportul de expertiză evaluatorie efectuat în cauză de expert Dorel Pauliuc, rezultă că bunul imobil situat în B. str. P. nr..., bl. .., sc. .., , ap. .., sector 1 este reprezentat de un apartament format din două camere, valoarea imobilului fiind de 197.434 lei.

În efectuarea partajului, instanţa va ţine cont de faptul evident că un apartament de două camere, cu o singură baie și o singură bucătărie (conform releveu apartament), nu este comod partajabil în natură în condiţiile în care prin partajare nu s-ar respecta accesul liber individual la spaţiul locuibil, fără tulburarea posesiei şi a folosinţei exclusive a spaţiului deţinut de o altă persoană, neavând 2 intrări separate, 2 spaţii pentru prepararea hranei separate, spaţii de circulaţie separate şi nici acces separat la energia electrică, apă potabilă, la evacuarea controlată a apelor uzate şi a reziduurilor menajere.

Se va ține cont, în efectuarea partajului, și de mărimea cotei ce se cuvine fiecărei părţi din masa bunurilor de împărţit, reclamantei revenindu-i 3/8 din masa succesorală, pârâtei MC ¼, iar pârâtelor AI și AA câte 3/16.

Astfel, constatând că imobilul nu este comod partajabil în natură, potrivit art. 676 Cod civil instanţa va dispune atribuirea întregului bun reclamantei, având în vedere că o astfel de soluţie se poate dispune la cererea unuia dintre coproprietari, conform dispoziţiilor legale antemenţionate. Pentru a hotărî astfel, instanţa va obliga reclamanta la plata către pârâte a sultei proporţional cu cota-parte deţinută de pârâte din masa succesorală.

După cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea imobilului este de 197.434 lei.

Se reţine însă, conform prevederilor art. 1.155 alin. (1) Cod civil, că moştenitorii universali şi cu titlu universal contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii proporţional cu cota succesorală ce îi revine fiecăruia.

Conform art. 984 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.

Din această perspectivă, cheltuielile denumite de reclamantă pasiv succesoral reprezintă, de fapt, o sarcină a moştenirii, anume o obligaţie care nu există în patrimoniul defunctului, dar care se naşte în persoana moştenitorilor la deschiderea succesiunii sau ulterior, independent de voinţa defunctului sau moştenitorilor, urmând a fi suportate de moştenitori conform cotelor ce le revin din masa succesorală.

Cu privire la sarcinile moștenirii, se reține, din declarația martorului audiat în cauză, că reclamanta TD se ducea la mama sa, ce se afla într-un cămin de bătrâni, de câteva ori pe săptămână, să vadă ce mai are nevoie, să îi ducă medicamente, suportând cheltuielile necesare pe perioada în care PA s-a aflat în centrul rezidențial. Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert VO pe baza înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că, în perioada 22.08.2014 (data întocmirii testamentului) și data de 07.03.2018 (data decesului), diferența dintre încasări (pensia și ajutorul de handicap al defunctei) și cheltuielile efectuate cu defuncta sau bunurile aflate în patrimoniul acesteia (hrană, cămin, alimente, utilități) este de 32.125 lei (103.704 lei cheltuieli minus 71.579 lei încasări), această sumă reprezentând o sarcină a moștenirii, urmând a fi suportată de moştenitori conform cotelor ce le revin din masa succesorală.

Așadar, toate părțile litigiului sunt obligate la a suporta sarcinile moștenirii, inclusiv reclamanta, în calitate de moștenitor legal și testamentar.

Astfel, din sulta ce ar reveni fiecărei pârâte din valoarea imobilului, conform cotei corespunzătoare, va fi scăzută, tot proporțional cu cota fiecărei pârâtei, valoarea sarcinilor moștenirii (numit de reclamantă pasiv succesoral).

Astfel, din valoarea de 197.343 lei, pârâtei MC i-ar reveni o cotă de ¼ constând în 49.358,5 lei din care va fi scăzută cota de ¼ din pasiv, deci ¼ din 32.125 lei, adică 8.031,25 lei, rezultând o diferență de 41.327,25 lei cu titlu de sultă, pe care reclamanta o va achita pârâtei MC. Pârâtelor AI și AA le-ar reveni, din valoarea de 197.343 lei, o cotă de 3/16 fiecăreia anume în 37.018,87 lei, din care va fi scăzută diferenţa de 3/16 din pasiv, deci 3/16 din 32.125 lei, adică 6.023,43 lei, rezultând o diferență de 30.995,43 lei cu titlu de sultă, pe care reclamanta o va achita fiecăreia dintre pârâtele AI și AA.

Cu privire la atribuirea locurilor de veci, se reține faptul că în masa succesorală sunt incluse 2 locuri de veci (iar nu 4 cum susține reclamanta), pentru 2 morminte fiecare, astfel cum reiese din actele de concesiune nr. 123/1996 și nr. 124/1996 și din adeverințele nr. 253/05.06.2019 și nr. 254/05.06.2019 emise de Parohia A.. În consecință, instanța nu este convinsă de faptul că fiecare loc de veci (a câte 2 morminte / locul) poate fi partajat, în condițiile în care fiecărui loc de veci (iar nu fiecărui mormânt în parte) îi este atribuită o parcelă (168, 170), ceea ce duce la concluzia că este posibil ca mormintele să fie plasate unul peste celălalt, iar nu unul lângă celălalt. Chiar dacă ar fi situate unul lângă celălalt, se constată că fiecare 2 morminte creează un singur loc de veci, atribuit în baza unui unic act de concesiune, de aceea constată instanța că este vorba despre 2 bunuri a cărora partajare se solicită (2 locuri de veci pentru 2 morminte fiecare), iar nu despre 4 bunuri.

Așa fiind, instanța, reținând că reclamanta, respectiv de pârâta MC dețin cele mai mari cote din masa succesorală (3/8, respectiv 1/4), va atribui reclamantei 1 loc de veci (a câte 2 morminte) situat în cimitirul A. parcela B nr. ... conform actului de concesiune nr. 124/1996 (reținându-se solicitarea expresă a reclamantei de a i se atribui acest loc de veci, solicitare la care pârâtele nu s-au opus), iar pârâtei MCL 1 loc de veci (a câte două morminte) situat în cimitirul A. parcela B nr .. conform actului de concesiune nr. 123/1996.

Se constată prin această atribuire, reclamanta a primit ½ din masa de 1/1 compusă din cele 2 locuri de veci a câte 4 morminte fiecare, deci mai mult cu 1/8 decât cota sa de 3/8, iar pârâta MC a primit ½ din masa de 1/1 compusă din cele 2 locuri de veci a câte 4 morminte fiecare, deci mai mult cu ¼ decât cota sa de ¼, astfel că fiecare va trebui să achite pârâtelor AI și AA sulta corespunzătoare ce revine acestor două pârâte în raport cu cotele părți aferente (3/16 fiecare).

Constatându-se că valoarea fiecărui loc de veci (a câte 2 morminte fiecare) este de 2.000 lei, conform adeverințelor nr. 253/05.06.2019 și nr. 254/05.06.2019 emise de Parohia A., instanța va obliga reclamanta să plătească pârâtelor AA şi AI sulta în cuantum a câte 250 lei (adică 1/8 din 2.000 lei, 1/8 fiind cota primită în plus de reclamantă prin atribuirea unui loc de veci pentru două morminte, față de cota sa de 3/8 din masa succesorală) pentru fiecare pârâtă antemenţionată, corespunzătoare cotei de 3/16. În același sens, va obliga pârâta MCL să plătească pârâtelor AA şi AI sulta în cuantum a câte 500 lei (adică 1/4 din 2.000 lei, 1/4 fiind cota primită în plus de pârâtă prin atribuirea unui loc de veci pentru două morminte, față de cota sa de 1/4 din masa succesorală) pentru fiecare pârâtă antemenţionată, corespunzătoare cotei de 3/16.

Față de prevederile art. 990 C. proc. civ., instanța va stabili că fiecare parte obligată la sultă o va achita în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În privința celor 13 tablouri enumerate în cererea precizatoare, instanța va atribui reclamantei cinci tablouri dintre cele menţionate în cererea precizatoare (1. Cap de ţărancă, 5. Cerşetor pe drum de ţară, 9. Casa cu trei fete, 11. Florile albe, 13. Icoana - Goblen), pârâtei MCL patru tablouri dintre cele menţionate în cererea precizatoare (2. Spoi tingiri, 6. Femei egiptene, 10. Ciobănaşul, 12 Florile galbene), pârâtei AI două tablouri dintre cele menţionate în cererea precizatoare (3. Hoge, 7. Barceloneza – negresa), pârâtei AA două tablouri dintre cele menţionate în cererea precizatoare (4. Dorobanţul cu câine de pază, 8. Învăţătorul).

Pentru a proceda la această împărțire, instanța a ținut cont de cota parte ce revine fiecăreia dintre părți din masa succesorală (în acest sens atribuind reclamantei 5 tablouri, pârâtei MC 4 tablouri, iar pârâtelor AI şi AA câte 2 tablouri) și le-a alocat pe rând, câte un tablou fiecărei părți, până la epuizarea numărului de picturi atribuite fiecăreia, urmând ordinea numerotării acestora în cererea precizatoare raportat la ordinea menționării părților în cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în procesele de partaj, soluţia de ieşire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor şi, reţinând, specificul raportului juridic existent între părţi, se impune suportarea cheltuielilor de judecată potrivit cu cota ce revine fiecăruia din masa succesorală. Pentru aceste motive, instanţa consideră că pârâtele nu pot fi obligate la plata către reclamantă a întregii sume reprezentând cheltuieli de judecată, ci doar a ¼, respectiv 3/16 din aceasta, potrivit cu cotei pe care fiecare pârâtă o deţine din masa succesorală.

Reclamanta a efectuat în cauză cheltuieli de judecată în cuantum de 10.299, 66 lei taxă judiciară de timbru [conform chitanțelor seria 2019 179141/2019 nr. 118146 (34)/06.05.2019 și seria 2019 179141/2019 nr. 138568 (113)/26.06.2019, depuse la filele 2 și 71 vol. I], onorariu expert în cuantum total de 3.700 lei (conform chitanțelor nr. 1878819025/1/06.11.2019 și nr. 1878819097/1/06.11.2019 depuse la filele 102-103 vol. II), respectiv onorariu avocat în cuantum de 10.230 lei (conform chitanței nr. 771/15.05.2019 și 779/27.06.2019 depuse la dosar la ultimul termen de judecată).

Astfel, în temeiul art. 451, 452, 453 alin. (1) raportat la art. 455 C. proc. civ., instanţa va obliga pârâta MCL la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.557,4 lei taxă judiciară de timbru, 2.557,5 lei onorariu avocat, 925 lei onorariu expert, pârâta AI la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.918,06 lei taxă judiciară de timbru, 1.918,12 lei onorariu avocat, 693,75 lei onorariu expert, pârâta AA la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.918,06 lei taxă judiciară de timbru, 1.918,12 lei onorariu avocat, 693,75 lei onorariu expert.

Se constată, potrivit art. 452 C. proc. civ., că pârâta MC nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată pe care le pretinde de la reclamantă.

În consecință, cererea de chemare în judecată va fi admisă în parte, din perspectiva modalității de împărțire a averii succesorale (reținându-se că, deși reclamanta solicită lichidarea stării de indiviziune conform testamentului, omite să țină cont, la calculul cotelor, de dispozițiile imperative ce reglementează rezerva succesorală, deși chiar și în cuprinsul testamentului erau menționate) și acordării cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare