Procedură necontencioasă. Contestaţie expert tehnic judiciar cu privire la onorariul definitiv stabilit de instanţa de judecată prin sentinţă. Inadmisibilitate.

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 02.11.2018, sub nr. xxx/64  (filele 3-6 din dosar), petenta A., în calitate de expert judiciar, a contestat modul de stabilire a onorariului ce i se cuvine realizat prin sentinţa nr. 153/18.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxx/64/2012.

În motivarea cererii, petenta a arătat că sentinţa de mai sus nu i-a fost comunicată oficial. Arată că sentinţa se bazează pe concluziile extrase de instanţă din raportul de expertiză judiciară fiscală depus la data de 01.03.2018 de către ea. Contestă modalitatea de stabilire de către instanţă a onorariului definitiv pentru respectivul raport de expertiză judiciară fiscală, exprimându-şi îngrijorarea faţă de tratamentul inechitabil aplicat unei lucrări ştiinţifice, complexe, de lungă durată dar finalizată cu profesionalism. Contestă valoarea de 30.000 lei a onorariului definitiv făcând trimitere la tariful mediu acceptat de 70 lei/oră, la onorariul de 36.000 lei stabilit pentru primul raport de expertiză efectuat în cauză, la modul de stabilire a onorariilor experţilor consilieri ai părţilor, la cererile de amânare efectuate de ea pe parcursul dosarului al căror conţinut a fost aprobat tacit, la faptul că timp de 8 luni după e a depus raportul părţile au încercat să îşi însuşească lucrarea fără a plăti onorariul, deşi realizarea acesteia a implicat mari sacrificii într-o perioadă lungă de timp şi la faptul că opiniile separate ale experţilor consilieri au dovedit aceeaşi finalitate a concluziilor expertizei. Solicită reanalizarea valorii onorariului care i se cuvine în calitate de expert judiciar.

La data de 23.11.2018 petenta a  precizat că cererea sa este o cerere necontencioasă care este în legătură cu o cauză soluţionată deja de o instanţă, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 527 şi următoarele Cod procedură civilă (filele 2 şi 3 din dosar).

La termenul de judecată din data de 17.01.2019 petenta, prin apărător ales, a făcut aceleaşi precizări.

A fost invocată din oficiu de instanţă excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. 153/18.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxx/64/2012 s-a dispus majorarea onorariului expertei A. la suma de 30.000 de lei şi încuviinţarea onorariului definitiv în această limită, fiind obligat pârâtul B. la plata onorariului majorat în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul C. în termen de 5 zile de la data comunicării sentinţei.

S-a reţinut în sentinţă că, faţă de dispoziţiile art. 22 din O.G. nr. 2/2000, instanţa a apreciat că, în raport de explicaţiile expertei date în faţa Curţii, coroborate cu faptul că experta a indicat un număr uriaş de ore lucrate pentru activităţi în mare măsură suprapuse ca obiect, dar indicate separat cu o titulatură diferită în nota de evaluare, faţă de neconcordanţele vădite (cu titlu de exemplu) între timpul indicat a fi alocat studiului dosarului la arhivă şi cel rezultat din evidenţa Ecris, majorarea onorariului se impune (doar) la această sumă şi nu la cuantumul solicitat de expertă în nota sa de evaluare (234.071 lei), majorarea fiind în concordanţă cu cerinţele legii, asigurând respectarea dreptului la un proces echitabil al părţii obligate la plată.

Obligarea pârâtului B. la plata onorariului majorat în contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus în baza art. 22 alin. 3 din O.G. nr. 2/2000.

Potrivit art. 22 din OG nr. 2/2000:

(1) Raportul de expertiză sau suplimentul la raportul de expertiză, însoţit de nota de evaluare a onorariului şi, dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau al altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei şi în strânsă legătură cu aceasta, se depune la organul cu atribuţii jurisdicţionale care a încuviinţat expertiza.

(2) La termenul la care se pronunţă asupra raportului de expertiză sau, după caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atribuţii jurisdicţionale care a dispus efectuarea expertizei se pronunţă şi asupra sumei definitive solicitate de către expert, înştiinţând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivă aprobată la plată expertului.

(3) La termenul prevăzut la alin. (2), organul cu atribuţii jurisdicţionale înştiinţează partea despre suma rămasă de plată şi pune în vedere acesteia să efectueze plata în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare în termen de 5 zile de la înştiinţare.

Potrivit art. 339 alin. 2 Cod procedură civilă:

(2) La cererea motivată a experţilor, ţinându-se seama de lucrarea efectuată, instanţa va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părţilor, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecţiuni sau a raportului suplimentar, după caz.

Conform art. 451 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă:

(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3).

În speţa de faţă, instanţa a statuat asupra onorariului definitiv cuvenit expertului A. prin sentinţă.

Instanţa reţine că legalitatea şi temeinicia celor statuate şi dispuse printr-o hotărâre judecătorească nu poate fi cenzurată pe calea unei cereri întemeiată pe dispoziţiile referitoare la procedura necontencioasă.

Pe calea unei cereri formulate pe calea procedurii necontencioase care este în legătură cu o cauză soluţionată deja de o instanţă nu se poate solicita şi obţine modificarea hotărârii pronunţate de instanţă în cauza respectivă.

Pe o astfel de cale nu poate fi modificat (nici direct, nici indirect) dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

La un astfel de rezultat se poate ajunge prin promovarea căii de atac prevăzute de lege.

Împrejurarea că art. 444 alin. 3 Cod procedură civilă acordă în mod expres posibilitatea expertului să formuleze o cerere de completare a hotărârii, în timp ce dispoziţiile referitoare la apel ori recurs nu indică în mod expres calitatea expertului judiciar (care justifică un interes – a se vedea art. 458 Cod procedură civilă) de a promova o astfel de cale de atac nu justifică în niciun fel admisibilitatea obţinerii rezultatului scontat pe calea procedurii necontencioase. 

În plus, în cazul în care ar fi admisă o astfel de cerere, s-ar ajunge ca, printr-o încheiere care nu are autoritate de lucru judecat, să se încalce autoritatea de lucru judecat provizorie a sentinţei care priveşte, conform art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă, dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină (în cazul unei hotărâri judecătoreşti definitive, inadmisibilitatea unei astfel de cereri cum este cea de faţă este cu atât mai evidentă întrucât s-ar încălca puterea de lucru judecat al respectivei hotărâri).

Se observă şi că se solicită ca statuarea asupra onorariului definitiv se solicită a fi făcută printr-o încheiere care nu se bucură de autoritate de lucru judecat, potrivit art. 535 Cod procedură civilă.

De asemenea, solicitarea expertului are caracter contencios din moment ce este vorba şi despre obligarea, prin sentinţa în discuţie, a pârâtului B. la plata onorariului majorat către expert, prin contul Biroului Local de Expertize Tehnice Judiciare de pe lângă Tribunalul C. (caracterul contencios ar fi mai vădit în situaţia în care partea care a căzut în pretenţii ar fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către partea care a câştigat procesul, cheltuieli în care este inclus şi onorariul definitiv încuviinţat expertului, iar respectivul onorariu a fost stabilit a fi plătit de partea care a obţinut câştig de cauză în acel litigiu).

Din moment ce se solicită reanalizarea cuantumului unui onorariu stabilit definitiv a fi cuvenit expertului şi la plata căruia a fost obligată o parte, cererea are caracter contencios.

Or, art. 531 Cod procedură civilă prevede că, dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei ori prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.

Situaţia de faţă nu este similară cu cea analizată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii, care se referea la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi prin care s-a arătat că misiunea judiciară cu care expertul a fost însărcinat, în beneficiul interesului social, printr-o hotărâre judecătorească - numită în doctrină şi „hotărâre de desemnare a experților” - nu coincide cu expertiza judiciară clasică, reglementată de Codul de procedură civilă. 

Având în vedere argumentele menţionate, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea formulată de petenta A. în temeiul art. 527 şi următoarele Cod procedură civilă, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare