Acţiune în anularea deciziilor de sancţionare disciplinară a unui elev. Condiţii. Nelegalitate decizie de aplicare a sancţiunii disciplinare a mustrării scrise. Nerespectarea cvorumului la adoptarea deciziei Consiliului clasei.

- Ordinului MEN nr. 5115/2014

- Ordinului MEN nr. 4619/2014

Doar dacă se întruneşte un anumit număr de membri ai consiliului clasei aceştia pot delibera şi adopta valabil hotărâri în cadrul unei şedinţe, cvorumul conferind legitimitate deciziilor adoptate şi procesului adoptării acestora. Incidenţa principiului anulării actului subsecvent urmare a anulării actului iniţial datorită legăturii lor juridice.

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 591 din 10.06.2016, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a respins excepţia inexistenţei actului administrativ şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., reprezentant legal pentru B., în contradictoriu cu pârâta Şcoala Gimnazială „C.”.

Prin cererea introductivă reclamanta A., în calitate de reprezentantă legală a minorei B., a solicitat în contradictoriu cu Şcoala Gimnazială C. a se dispune anularea atât a hotărârii înregistrată sub nr. 288 din 02.03.2016 prin care i s-a comunicat faptul respingerii contestaţiei împotriva sancţionării fiicei sale (fila 37 din dosarul de fond), cât şi a actului administrativ intitulat „înştiinţare” datat 04.02.2016, înregistrat sub nr. 167 (fila 20 din dosarul de fond), prin care i se comunică că minora a obţinut nota 6 la purtare, aplicându-i-se sancţiunea cu mustrare scrisă.

Ţinând cont că potrivit principiului disponibilităţii, părţile pot determina şi conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual, în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces, în speţă, reclamanta, până la primul termen de judecată, a formulat la data de 27.05.2016 o completare la acţiune prin intermediul căreia a cerut, pe lângă pretenţiile iniţial formulate, a se constata şi inexistenţa actului administrativ de sancţionare, a se dispune şi anularea hotărârii Consiliului Profesoral din data de 04.02.2016, a sancţiunii cu mustrare scrisă şi scăderea notei la purtare pentru semestrul I al anului şcolar 2015-2016, suplimentându-şi astfel şi argumentele aduse în susţinerea punctului său de vedere (fila 221 volum II dosar fond).

 Prin urmare, până la primul termen la care părţile au fost legal citate, cererea introductivă ce a declanşat procesul civil, a suferit o completare, generată de faptul că reclamantei nu i se comunicase documentul intitulat hotărârea Consiliului Profesoral din data de 04.02.2016 la care se face referire în cuprinsul „înştiinţării” cu nr. 167/04.02.2016. De altfel, aceasta susţine că respectivul act este inexistent câtă vreme nu numai că nu i s-a comunicat, dar nici nu a fost anexat întâmpinării, nu se regăseşte printre documentele întocmite de Consiliul profesoral.

Tribunalul Argeş, soluţionând cauza a reţinut următoarele aspecte:

- din adresa nr. 1812/14.12.2015 rezultă că autoritatea pârâtă a comunicat reclamantei faptele săvârşite de minoră, respectiv ameninţarea altor elevi cu bătaia în schimbul plăţii unor sume de bani şi acordării de protecţie,

- fapta a fost sesizată de profesoara D. şi confirmată de părinţii elevilor de la clasa a VI-a C,

- în semestrul I al anului şcolar 2015-2016 minora a înregistrat un număr de 16 absenţe,

- minora a fost sancţionată anterior în mai multe rânduri cu observaţie şi avertisment, aceasta nefiind la prima abatere disciplinară,

- la stabilirea sancţiunilor aplicate s-a avut în vedere şi procesul verbal întocmit la data de 04.02.2016 pe baza raportului dirigintelui clasei la care studiază minora, din care rezultă că aceasta a mai fost sancţionată anterior cu observaţii şi avertisment.

Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat recurs, în temeiul art. 485 şi următoarele  Cod procedură civilă, A., reprezentantă legală a minorei B., formulând critici de nelegalitate şi netemeinice, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 punctele 6 şi 8  Cod procedură civilă.

A solicitat casarea hotărârii, şi în rejudecarea cauzei, admiterea acţiunii formulate în sensul desfiinţării adresei nr 288/2.03.2016 de soluţionare a contestaţiei, a constatării inexistenţei actului administrativ de sancţionare a minorei, a anulării „înştiinţării” nr. 167/4.02.2016 şi a hotărârii consiliului profesoral din 4.02.2016, a anulării sancţiunii cu mustrare scrisă şi a măsurii scăderii notei la purtare la 6 pentru semestrul I al anului şcolar nr 2015 – 2016.

A arătat că tribunalul era chemat să analizeze şi să motiveze hotărârea prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamantă. Tribunalul a preluat conţinutul întâmpinării depuse de intimată, iar motivarea sentinţei este superficială, pur formală, nu lămureşte aspectele invocate şi nu arată care este raţionamentul instanţei care a condus la respingerea acţiunii formulate.

Hotărârea este practic nemotivată întrucât nu s-au analizat susţinerile reclamantei, iar motivarea sumară şi confuză echivalează practic cu o nemotivare a hotărârii judecătoreşti.

Susţine că instanţa de fond nu s-a conformat cerinţelor inserate în cuprinsul art. 425  Cod procedură civilă, în condiţiile în care forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă în raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

A arătat în continuare că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că din adresa nr 1812/14.12.2015 rezultă că pârâta a comunicat reclamantei faptele săvârşite de minoră, respectiv ameninţarea altor elevi cu bătaia în schimbul plăţii unor sume de bani şi acordării de protecţie, întrucât instanţa nu a analizat efectiv probele existente la dosarul cauzei, iar, mai mult, respectiva adresă nu a fost întocmită de către şcoală ci de către ea, în calitate de reprezentant legal. Prin această adresă susţine că a informat conducerea şcolii cu privire la faptul că la nivelul clasei a VII-a A, diriginta a dezvoltat un sistem de favoritisme, protejând anumiţi elevi, printre care şi pe propria-i fiică, situaţie care a generat o stare conflictuală între dascăl şi anumiţi elevi, printre care şi eleva minoră în discuţie, care în final a fost sancţionată pentru a fi determinată să nu mai reproşeze aceste favoritisme.

Instanţa de fond ar fi trebuit să analizeze şi să constate că nu s-a probat săvârşirea abaterilor invocate, deşi sarcina probei revenea intimatei pârâte, întrucât nu există probe în acest sens. În plus, tribunalul a ignorat probele depuse de reclamantă la dosar.

Recurenta a făcut o amplă analiză a probelor existente la dosar şi a solicitat instanţei de recurs să constate că din acestea nu rezultă săvârşirea faptei de către fiica sa, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ajungându-se la o soluţie nelegală şi netemeinică.

Instanţa de fond a ignorat prevederile Ordinului MEN nr. 5115/2014 ce reglementează procedura specială aplicabilă în cazul sancţionării disciplinare, precum şi faptul că acesta nu a fost respectat de intimată. Nu a motivat de ce a considerat că această procedură nu trebuie respectată.

A arătat că la dosar nu există nicio dovadă a respectării procedurii legale de cercetare disciplinară, făcând referiri la comisia competentă, la faptul că consiliul clasei nu a fost legal întrunit, nu s-a întrunit cvorumul legal pentru adoptarea măsurilor, nu s-a efectuat cercetare prealabilă de comisia competentă.

Instanţa de fond a preluat fără nicio verificare susţinerile intimatei pârâte, care sunt contrare realităţii, nu a analizat apărările formulate de reclamantă prin completarea depusă la termenul din 3.06.2016.

A invocat şi art. 488 pct. 8 din Legea nr 134/2010 privind Codul de procedură civilă, întrucât instanţa a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Ordinului MEN nr. 5115/2014, precum şi Ordinului MEN nr. 4619/2014.

A arătat că fiicei sale minore nu i-a fost aplicată sancţiunea de mustrare în formă scrisă, iar în lipsa acesteia nu putea fi aplicată nici sancţiunea complementară a scăderii notei la purtare. Ca urmare, trebuia admisă excepţia inexistenţei actului administrativ de sancţionare şi a se dispune anularea sancţiunii cu mustrare şi scăderea notei la purtare la 6 pentru semestrul I al anului şcolar 2015 – 2016, anularea înştiinţării nr. 167/4.02.2016 şi a hotărârii consiliului profesoral din 4.02.2015.

Mai exact, reclamanta a susţinut că convocarea Consiliului clasei urma a se face doar după ce comisia de violenţă ar fi realizat o anchetă detaliată, cercetare care în cauză lipseşte, după cum lipseşte mustrarea scrisă la care face referire expresă art. 150 punct 4 din Ordinul nr. 5115/2014 şi care ar fi trebuit comunicată şi reclamantei ca părinte al minorei. Or, în lipsa redactării sancţiunii cu mustrare, nu poate fi aplicată nici sancţiunea complementară a scăderii notei la purtare. Lipsa mustrării scrise, arată reclamanta, nu poate fi acoperită prin alte acte întocmite anterior, concomitent sau ulterior acesteia şi nici prin apărări făcute în faţa instanţei. Totodată, dacă legiuitorul ar fi consimţit ca descrierea faptei să se realizeze şi prin alte înscrisuri decât mustrarea scrisă ar fi dispus în acest sens, ceea ce nu s-a întâmplat.

Privitor la procedura de aplicare a sancţiunii complementare, susţine că dacă dirigintele propune, Consiliul clasei avizează iar Consiliul profesoral validează nota la purtare mai mică decât 7, în speţa de faţă, nu există nici un document prin care diriginta clasei să fi propus Consiliului clasei spre avizare nota 6 la purtare, şi nici un document prin care Consiliul clasei să avizeze această propunere. Raportul nr. CD-VI-20/04.02.2016, prezentat de partea adversă, spune recurenta, este doar semnat de dirigintă, dar nu în nume propriu ci în numele Consiliului clasei, diriginta neasumându-şi răspunderea pentru această notă, deşi iniţiativa sancţionării i-a aparţinut în exclusivitate, determinând astfel Consiliul clasei să lucreze abuziv, încălcându-şi atribuţiile. Era obligatorie, spune recurenta, realizarea unei anchete detaliate de către Comisia de violenţă ce funcţionează la nivelul unităţii de învăţământ, parte în litigiu, comisie care urma să convoace Consiliul clasei pentru a se stabili şi propune sancţiunea, cercetare inexistentă în cauză.

Mai arată, că Consiliul clasei din data de 04.02.2016 nu s-a întrunit legal, fiind prezenţi doar 9 membri din totalul de 18, care nu reprezintă 2/3 din totalul membrilor, respectiv 12 membri, fapt ce face ca numărul voturilor exprimat în această şedinţă să nu fie suficient pentru ca nota 6 la purtare să fie avizată. Mai mult, profesoara de religie a votat pentru aplicarea notei 6 deşi minora fusese retrasă de la această disciplină, considerent pentru care situaţia sa şcolară s-a încheiat fără a fi notată la această disciplină. Conchide asupra faptului că votul profesoarei de religie nu trebuia luat în considerare la calculul numărului de voturi necesar pentru avizare. Mai susţine că doamna profesoară D. deşi a fost menţionată în procesul-verbal al şedinţei Consiliului clasei din data de 11.12.2015 ca fiind prezentă la această şedinţă, aceasta nu avea calitatea de membru în acest consiliu, nefiind cadru didactic la clasa din care făcea parte şi minora B..

Mai arată că dacă dirigintele clasei trebuie să monitorizeze frecvenţa la ore a elevilor şi să informeze în scris părinţii sau susţinătorii legali, în cauză, acesta nu a informat-o cu privire la cele 19 absenţe nemotivate, neonorându-şi astfel obligaţia prevăzută la art. 67 punct 4 lit. d) din Ordinul nr. 5115/2014. Totodată, învederează că diriginta, în mod artificial şi cu rea-credinţă, i-a crescut numărul de absenţe din moment ce a contabilizat şi absenţele înscrise la disciplina religie de la care minora era retrasă, iar situaţia şcolară i-a fost încheiată fără a fi notată la această disciplină. 

Se arată că în cuprinsul înştiinţării nr. 167/04.02.2016 nu se indică faptele care au determinat aplicarea sancţiunii, nerespectându-se astfel cerinţa imperativă reglementată de art. 150 alin. 1 din Ordinul nr. 5115/2014, nu s-a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă, cerută prin acest act normativ, aspecte ce atrag nulitatea acesteia.

A mai susţinut că hotărârea Consiliului profesoral a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 din Ordinul nr. 5115/2004, nerespectându-se ierarhia sancţiunilor aplicabile, respectiv aplicarea lor graduală, câtă vreme minora nu a mai fost sancţionată până la acel moment. Faptul că sancţiunile i-au fost comunicate la data de 15.02.2016, după 67 de zile de la data convocării consiliului din 11.12.2015, dovedeşte lipsa de gravitate a pretinselor abateri. Deşi măsura complementară privind scăderea notei la purtare, se poate anula dacă elevul sancţionat dovedeşte un comportament ireproşabil până la încheierea semestrului/anului şcolar, în cauză, din moment ce înştiinţarea i-a fost comunicată reclamantei la data de 15.02.2016, în prima zi de şcoală a semestrului II, aceasta a fost pusă în imposibilitatea solicitării anulării măsurii până la încheierea semestrului I. Această manieră abuzivă confirmă, spune recurenta, urmărirea sancţionării fiicei sale cu orice preţ şi privarea sa de dreptul de a cere anularea sancţiunii complementare.

A mai formulat critici în sensul că instanţa a pronunţat o hotărâre care încalcă principiul motivării actului administrativ şi dreptul la o bună administrare, reglementat de art. 41 alin. 2 lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale a UE şi art. 150 alin 1 din Ordinul MEN nr. 5115/2014.

Prin decizia nr. 1480/109/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenta reclamantă A., reprezentantă legală a minorei B., împotriva sentinţei civile nr 591/10.06.2016 pronunţată de Tribunalul Argeş.

Instanţa de recurs a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 494 rap la art. 478 Cod procedură civilă în sensul că nu se poate schimba în recurs cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nu se pot formula pretenţii noi.

Reclamanta a dezvoltat în motivarea recursului noi cereri care nu se regăsesc în obiectul cererii de chemare în judecată şi asupra cărora instanţa de recurs s-a aflat în imposibilitate legală de a se pronunţa.

Motivele de casare invocate s-au analizat numai din perspectiva criticilor de nelegalitate aduse hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

Astfel, în privinţa cazului de casare prev. de art. 488 pct. 6  Cod procedură civilă ce poate fi invocat în situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este motivată, motivele reţinute nu sunt contradictorii ci urmează un raţionament cursiv.

Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8  Cod procedură civilă s-a constatat că recurenta formulează critici în ce priveşte greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor Ordinului MEN nr. 5115/2014, în vigoare la data emiterii actelor administrative, precum şi Ordinului MEN nr. 4619/2014, însă aprecierea recurentei cu privire la interpretarea probelor de către instanţa de fond şi solicitarea de a se reanaliza în recurs probele administrate nu se încadrează, în opinia curţii, în motivele de nelegalitate invocate.

Totodată, instanţa de fond a respins excepţia inexistenţei actului administrativ denumit „înştiinţare”, invocată de reclamantă, întrucât se încadrează în definiţia actului administrativ reglementată de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi, constatând admisibilă acţiunea, s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Instanţa de recurs a constatat că înscrisul denumit „înştiinţare” este o adresă emisă de pârâtă sub nr 167/4.02.2016 prin care se comunică reclamantei că fiica sa, B., elevă în clasa a VII-a A, are nota la purtare 6 (şase) şi sancţiune cu mustrare scrisă conform hotărârii Consiliului profesoral din 4.02.2016.

S-a mai constatat că, datorită efectului său de informare, acest act nu are caracter administrativ, în sensul art. 2 alin 1 lit. c din Legea nr 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a putea face obiectul unui control de legalitate, ci reprezintă doar o înştiinţare cu privire la măsurile administrative luate de Consiliul profesoral în 4.02.2016.

Ca urmare, şi criticile privind greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor prev. de art. 147, 150 şi 160 din Ordinul MEN nr 5115/2014 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, nu pot fi examinate întrucât lipseşte cadrul necesar care să permită o astfel de analiză.

În continuare, instanţa de recurs a mai constatat că hotărârea nr. 288/2.03.2016 a cărei anulare se solicită, este de fapt o adresă formulată de pârâtă, comunicată reclamantei, prin care i se aduce la cunoştinţă că: „urmarea solicitărilor dumneavoastră, înregistrate la unitatea noastră şcolară cu nr. 79/5.02.2016, respectiv 104/18.02.2016”, „Consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale C. E. întrunit în şedinţa din 19.02.2016 a respins contestaţia formulată împotriva sancţionării fiicei dumneavoastră, B., elevă în clasa a VII-a A cu „mustrare scrisă” şi scăderea notei la purtare la 6 (şase) pentru semestrul I al anului şcolar 2015 – 2016”.

Prin această adresă reclamanta este înştiinţată de măsurile luate de pârâtă, însă acest înscris nu este emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, nu dă naştere, nu modifică, nu stinge raporturi juridice, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ca urmare, s-a apreciat că recursul este nefondat şi, pentru aceste considerente, s-au aplicat corespunzător dispoziţiile art. 496 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în sensul respingerii căii de atac.

Împotriva acestei soluţii, transpunând în speţă dispoziţiile art. 503  Cod procedură civilă, reclamanta a formulat contestaţie în anulare, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. 2 punctele 2 şi 3  Cod procedură civilă, susţinând că instanţa de recurs şi-a fundamentat raţionamentul care a condus la pronunţarea hotărârii contestate pe o serie de erori materiale, derivate din neobservarea unor documente esenţiale aflate la dosarul cauzei, dar şi în considerarea faptului că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor motive de recurs prin care au fost expuse apărări esenţiale pentru dezlegarea cauzei.

Curtea, raportând decizia atacată la criticile aduse pe calea contestaţiei în anulare, la dispoziţiile legale invocate şi probatoriul existent la dosar, prin decizia nr. 171/21.02.2017, a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 918/R/25.11.2016 pronunţată de Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal pe care a anulat-o, fixând termen în vederea soluţionării cauzei la data de 14.03.2017, cu citarea părţilor.

S-a apreciat că, în mod eronat, instanţa de recurs a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată, dresată tribunalului, priveşte doar petitele din cererea introductivă, respectiv, anularea hotărârii nr. 288/2.03.2016 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă şi anularea actului administrativ intitulat „Înştiinţare” înregistrat sub nr. 167/4.02.2016, considerând greşit că pretenţiile legate de inexistenţa actului de sancţionare şi anularea hotărârii Consiliului profesoral din data de 04.02.2016 sunt cereri noi ce nu se regăsesc în obiectul cererii de chemare în judecată, mai ales că modificarea obiectului cererii iniţiale nu s-a făcut prin concluzii scrise depuse ulterior primei zile de înfăţişare sau după închiderea dezbaterilor şi fără a fi puse în discuţia părţilor, ci înainte de derularea primului termen de judecat. Reclamanta a făcut referire la precizarea de acţiune şi la momentul acordării cuvântului pe fond.

În principal, contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. 2 punct 2  Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Mai precis, a invocat faptul că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, esenţiale în adoptarea soluţiei instanţei, eroare ce se raportează la un act anexat dosarului de fond.

În speţă, s-a pus problema unei greşeli de natură procedurală pentru verificarea căreia nu era necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, nu s-a invocat stabilirea eronată a situaţiei de fapt, ceea ce ar echivala cu o greşeală de judecată. Criticile aduse de contestatoare au vizat un aspect formal al judecării recursului, respectiv greşita ignorare a precizării obiectului acţiunii introductive, precizare scriptică depusă în faţa primei instanţe, încât eroarea ce a stat la baza respingerii recursului este una materială, aptă prin natura sa să deschidă calea contestaţiei în anulare.

Greşeala materială săvârşită de instanţa de recurs prin neobservarea unui înscris esenţial pentru clarificarea obiectului cererii e de natură să afecteze în substanţa sa dreptul de acces la justiţie al contestatoarei reclamante, încadrându-se astfel în noţiunea de „defect fundamental” consacrată de jurisprudenţa CEDO.

Asistăm, prin urmare, la neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, la o greşeală procedurală care a determinat soluţia pronunţată, încât susţinerile contestatoarei nu necesită o analiză în drept, încadrându-se prin urmare în noţiunea de greşeală materială la care face referire art. 503  Cod procedură civilă.

Curtea, reinvestită cu analiza recursului declarat de reclamanta A., reprezentant legal pentru B., elevă în clasa a VII-a A a Şcolii Gimnaziale „C.”, reţine că recurenta reclamantă a invocat excepţia nulităţii întâmpinării formulate în recurs de către intimata pârâtă Şcoala Gimnazială „C.”, pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal.

Ţinând cont că regula este că excepţiile procesuale să se soluţioneze înainte de analiza fondului, evitându-se astfel continuarea unei judecăţi inutile şi efectuarea de cheltuieli suplimentare şi, în cauza dedusă judecăţii, curtea, transpunând în speţă, dispoziţiile art. 248  Cod procedură civilă, se va pronunţa mai întâi asupra acestei excepţii, invocată în condiţiile Codului de procedură civilă.

Sesizând că potrivit celor inserate în cuprinsul art. 196  Cod procedură civilă, aplicabil în condiţiile art. 494 Cod procedură civilă, o cerere adresată instanţei care nu cuprinde semnătura părţii sau a reprezentatului acesteia este nulă, că în cauză lipsa semnăturii de pe întâmpinarea formulată de către instituţia pârâtă, în recurs, nu s-a acoperit în tot cursul judecăţii, curtea, ţinând cont că lipsa acestui element esenţial al cererii este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută a respectivei cereri, urmează a admite excepţia ridicată urmare a neacoperirii neregularităţii constatate şi a anula actul de procedură astfel efectuat.

Asupra recursului declarat, Curtea reţine că prin acţiunea introductivă astfel cum a fost completată se solicită anularea hotărârii nr. 288/02.03.2016 prin intermediul căreia i s-a respins contestaţia administrativă împotriva sancţionării minorei cu mustrare şi scăderea notei la purtare la 6, existentă la fila 37 din vol. I dosar fond, anularea actului intitulat „înştiinţare” înregistrat sub nr. 167/04.02.2016 prin care i se fac cunoscute sancţiunile aplicate, existent la fila 20 din vol. I dosar fond, anularea hotărârii Consiliului profesoral din data de 04.02.2016, inclusiv a sancţiunilor aplicate, reclamanta cerând a se constata şi inexistenţa actului prin care i s-a aplicat minorei sancţiunea cu mustrare scrisă.

În privinţa motivelor de casare invocate, curtea reţine că punctul 6 al art. 488  Cod procedură civilă referitor la nemotivarea hotărârii se raportează la ipoteza în care o hotărâre nu este deloc motivată sau una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii, legiuitorul sancţionând prin aceste dispoziţii legale o motivare inexistentă, inexactă sau insuficientă.

Or, în cauză, curtea constată că motivarea sentinţei recurate cuprinde argumente coerente şi ample, prin raportare la normele juridice aplicabile situaţiei de fapt reţinute, fără a se regăsi motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ci în acord cu soluţia pronunţată prin dispozitiv. Prima instanţă s-a ocupat şi pronunţat implicit cu privire la toate motivele invocate de reclamantă, cercetându-le şi examinându-le separat şi motivat. Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut,în speţă ea fiind clară, concisă şi concretă. Instanţa este în drept să grupeze argumentele folosite de reclamant în dezvoltarea unui capăt de cerere, şi a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient să arate considerentele pentru care a găsit petitul a fi neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele reclamantului. De asemenea, motivarea este una accesibilă, iar stilul judiciar folosit este unul clar, concis, soluţia apărând ca o consecinţă inevitabilă şi imediată, iar nu ca efect al unei speculaţii, al unei interpretări arbitrare. Hotărârea atacată cuprinde argumentele care au format convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, judecătorul fondului precizând elementele care îi justifică decizia şi o fac să fie conformă dispoziţiilor art. 425 lit. b) şi c) Cod procedură civilă.

Prin urmare, criticile recurentei referitoare la acest aspect sunt nefondate.

Referitor la cazul de casare prevăzut la art. 488 punct 8  Cod procedură civilă, curtea, privitor la starea de fapt reieşită din probatoriul existent la dosar, reţine următoarele aspecte:

În data de 11.12.2015 s-a întrunit în şedinţă Consiliul profesoral al clasei a VII-a A pentru a analiza situaţia la purtare a elevelor B. şi F., urmare a sesizărilor verbale făcute de elevii clasei a VI-a C şi de profesorul de serviciu, doamna D., referitor la incidentul petrecut în data de 09.12.2015, când elevele în discuţie ar fi cerut diferite sume de bani elevilor clasei a VI-a C, ameninţându-i, în ipoteza neplăţii acestor sume, cu acte de agresiune fizică. Discuţiile purtate în timpul şedinţei s-au derulat în prezenţa dirigintelui clasei VII-a A, a unui grup de profesori ce predau în respectiva clasă, a elevelor B. şi F., inclusiv a reprezentanţilor lor legali, deci şi în prezenţa reclamantei, fiind de faţă şi ascultaţi elevii G. şi H. din clasa a VI-a C, bineînţeles asistaţi de părinţii lor.

Mai precis, în cursul zilei de 09.12.2015, mai mulţi elevi din clasa a VI-a C şi doamna profesor D., profesor de serviciu în acea dată, au adus la cunoştinţa dirigintei clasei a VII-a A că, în mod repetat, cele două eleve, au solicitat diferite sume de bani elevilor clasei a VI-a C, ameninţându-i cu acte de violenţă în caz de refuz, aspect confirmat în şedinţă şi de către diriginta clasei a VI-a C.

Profesoara de chimie a precizat, în cadrul acestei şedinţe, că eleva B. are un comportament deplasat pentru care şi dumneaei i-a făcut de mai multe ori observaţie, mai ales în calitate de profesor de serviciu la etajul I.

Profesorul diriginte care e abilitat prin art. 67 lit. b) din Ordinul nr. 5115/2014 a monitoriza comportamentul elevilor în timpul activităţilor şcolare şi extraşcolare, a precizat, la rândul său, că această elevă are în general un comportament cu tendinţe agresive (verbale şi fizice), că ridică tonul inclusiv la profesori, agresându-şi colegii, adresându-le atât cuvinte jignitoare, dar şi insulte în încercarea de a-i intimida.

Cele două eleve în discuţie, respectiv B. şi F., ascultate fiind în faţa părinţilor şi a cadrelor didactice prezente la şedinţă, au recunoscut că au cerut bani elevilor din şcoală „pentru a-şi cumpăra de mâncare”, diriginta clasei din care ele fac parte susţinând că au avut şi alte abateri pentru care au primit observaţii şi avertisment în faţa clasei. Aceasta a propus ca pentru abaterea ce a stat la baza convocării şedinţei cele două eleve să primească mustrare scrisă şi să li se scadă nota la purtare.

Dacă doamna F. nu a comentat şi nu a contestat faptele care i s-au adus la cunoştinţă, reclamanta A. a precizat că nu este de acord cu acuzaţiile care i se aduc fiicei sale, făcând mai multe observaţii la adresa modului în care este organizată activitatea şcolii şi sistemul de învăţământ în general.

Procesul-verbal al şedinţei aflat la filele 160-162 din volumul I dosar fond, este semnat de 9 membri ai Consiliului profesoral al clasei, inclusiv de către profesorul diriginte, îndrituit a organiza şi coordona activitatea acestui consiliu.

Reclamanta, la data de 14.12.2015, s-a adresat scriptic conducerii instituţiei care în urma ascultării cadrelor didactice care predau la clasa a VII-a A şi a colegilor minorei, a apreciat a fi justificată sancţiunea administrativă propusă de către Consiliul clasei, reţinându-se comportamentul nepotrivit abordat de elevă în timpul orelor de curs, aceasta afectând prin conduita sa buna desfăşurare a lecţiilor (fila 255 volum II). 

În cadrul şedinţei derulate la data de 04.02.2016, Consiliul profesoral al clasei a VII-a A, a dezbătut şi analizat situaţia la învăţătură şi purtare a elevilor clasei pentru semestrul I al anului şcolar 2015-2016.

S-a luat act şi de conţinutul raportului Consiliului clasei a VII-a A cu privire la propunerea de sancţionare disciplinară a elevelor B. şi F., în care se consemnează că de la începutul semestrului I al anului şcolar atunci în curs, gravitatea agresiunilor acestora la adresa colegilor şi a cadrelor didactice a crescut, părinţii elevilor cerând intervenţia conducerii şcolii pentru stoparea acestei situaţii. În urma celor constatate în şedinţa din 11.12.2015 acestea au devenit şi mai irascibile, făcând aproape imposibilă desfăşurarea orelor de curs la mai multe materii, având un râs necontrolat, făcând comentarii cu voce tare la adresa celorlalţi elevi, dar şi interpretări tendenţioase, folosind în incinta şcolii un limbaj obscen. Prin acest raport, semnat de dirigintele clasei şi directorul şcolii, s-a propus sancţionarea celor două eleve cu mustrare scrisă şi scăderea notei la purtare la 6.

După dezbateri, în şedinţa din 04.02.2016, s-a decis scăderea notei la purtare pentru absenţe şi nerespectarea regulamentului şcolar pentru mai mulţi elevi, printre care se regăsesc şi cele două eleve al căror comportament nu s-a schimbat, ele continuând şi după şedinţa din 11.12.2015 să îngreuneze activitatea profesorilor clasei, deranjând în mod repetat orele, sfidând colectivul clasei şi cadrele didactice.

Mai precis, Consiliul profesoral al clasei a propus sancţionarea celor două eleve cu mustrare scrisă şi scăderea notei la purtare la 6, sancţiunea urmând a se aplica şi pentru numărul mare de absenţe nemotivate: B. 19 absenţe iar F. 35 de absenţe.

Acest proces-verbal, aflat la filele 169-170 din volumul I, datat 04.02.2016, semnat de 8 membri plus dirigintele clasei, în total 9 membri, a fost înaintat Consiliului profesoral al şcolii în scopul validării celor decise.

În Consiliul profesoral al şcolii, întrunit în şedinţa din 04.02.2016, dirigintele clasei a VII-a A a prezentat raportul sus-menţionat, după care s-au supus la vot sancţiunile propuse, aprobându-se în privinţa minorei în discuţie scăderea notei la purtare la 6. Acest Consiliu era compus potrivit dispoziţiilor art. 48 din Ordinul nr. 5115/2014 din totalitatea cadrelor didactice din şcoală, cărora li s-a alăturat în mod corect şi profesorul de religie, preşedintele consiliului fiind directorul instituţiei de învăţământ.

Procesul-verbal este semnat atât de către directorul instituţiei de învăţământ cât şi de către cei 63 de membri prezenţi.

La data de 05.02.2016, în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al şcolii, s-a aprobat situaţia şcolară pentru semestrul I al anului şcolar 2015-2016, validată în Consiliul profesoral din 04.02.2016, procesul-verbal fiind semnat de directorul şcolii, de cei 8 membri, inclusiv de către reprezentantul S.I.P.A. (profesorul I.) şi secretarul şedinţei.

Prin înştiinţarea cu nr. 167/04.02.2016, emisă de instituţia pârâtă, semnată de directorul şcolii şi dirigintele clasei, i s-a adus la cunoştinţă reclamantei faptul că minora pe care o reprezintă, B., are nota 6 la purtare şi sancţiunea cu mustrare scrisă, conform hotărârii Consiliului profesoral al şcolii din 04.02.2016.

Acest act i s-a comunicat prin poştă la data de 15.02.2016, iar la 18.02. 2016, aceasta s-a adresat cu o contestaţie Consiliului de administraţie al şcolii, contestând sancţiunea mustrării şi scăderea notei la purtare aplicate fiicei sale, contestaţie respinsă în cadrul şedinţei Consiliului din data de 19.02.2016. S-a apreciat de către cei prezenţi că sancţiunea disciplinară şi scăderea notei la purtare au fost aplicate conform prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr. 5115/2014 (filele 183-185 din dosar).

 Instituţia i-a răspuns prin înscrisul înregistrat sub nr. 288/02.03.2016, aflat la fila 37 din volumul I, înscris ce poartă ştampila instituţiei şi semnătura directorului şcolii, comunicându-i-se soluţia asupra contestaţiei sale.

Prin urmare, faptele imputate minorei B. sunt, pe de o parte, acumularea unui număr de 19 absenţe nemotivate în semestrul I al anului şcolar 2015-2016, fapt pentru care s-a dispus scăderea notei la purtare cu un punct şi, pe de altă parte, ameninţările adresate altor colegi cu aplicarea de corecţii fizice în ipoteza refuzului de a plăti o sumă de bani, inclusiv asigurarea protecţiei împotriva altor elevi din cadrul şcolii tot în schimbul perceperii unei sume de bani, pentru care s-a dispus scăderea notei la purtare cu 3 puncte.

În ce priveşte aşa-zisa neparcurgere a procedurii legale de sancţionare, respectiv neconvocarea Consiliului clasei de către Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei, curtea, reţine că această Comisie are prerogativele conferite prin art. 74 din Ordinul MEN nr. 5115/2014, în principal, ea propunând conducerii instituţiei măsuri specifice menite a creşte gradul de siguranţă a elevilor şi a personalului din unitate şi prevenirea delicvenţei juvenile în incinta şi în zonele adiacente şcolii, nefiind abilitat a convoca întrunirea consiliului clasei ci doar de a elabora rapoarte privind securitatea elevilor din unitatea de învăţământ pe care să le prezinte conducerii şcolii. Consiliul clasei se întruneşte potrivit dispoziţiilor art. 51 (3) ori de câte ori situaţia o impune, la solicitarea profesorului diriginte, a reprezentanţilor părinţilor şi a elevilor ceea ce denotă că în speţă s-au respectat prescripţiile legale în privinţa modalităţii de convocare a acestui consiliu.

Legat de afirmaţiile axate pe lipsa comunicării în prealabil a celorlalte sancţiuni din istoricul minorei, curtea precizează că observaţiile şi avertismentul sunt sancţiuni a căror aplicare e verbală şi nu îmbracă formă scrisă. În ce priveşte ierarhia sancţiunilor aplicabile ori aplicarea lor graduală, curtea reţine că din cuprinsul proceselor-verbale datate 11.12.2015 şi respectiv 04.02.2016 rezultă că minora în discuţie a mai fost sancţionată verbal, făcându-i-se de mai multe ori observaţii, dându-i-se avertismente în faţa colegilor din clasă, aspect adus la cunoştinţa reclamantei nu numai de către dirigintele clasei dar şi de către profesoara de chimie prezentă în şedinţa din 11.12.2015.

Prin urmare, minora B. a mai fost sancţionată în prealabil, în faţa clasei din care face parte, cu sancţiunea „observaţiei” individuale şi a „avertismentului”, pentru deranjarea orelor şi încălcarea normelor de comportament acceptate, astfel încât există un istoric prealabil sancţiunii mustrării scrise.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 243 (1) din Ordinul nr. 5115/2014 părintele, tutorele sau susţinătorul legal are obligaţia de a asigura frecvenţa şcolară a elevului în învăţământul obligatoriu şi de a lua măsuri pentru şcolarizarea elevului, până la finalizarea studiilor, având obligaţia ca, cel puţin o dată pe lună, să ia legătura cu profesorul diriginte pentru a cunoaşte evoluţia elevului. Deci nu numai dirigintele clasei este obligat să comunice părintelui situaţia şcolară a elevului ci şi acesta trebuie să se prezinte la şcoală şi să ceară relaţii privitor la situaţia elevului.

În ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de către recurentă, referitoare la cvorum şi nerespectarea prescripţiilor art. 150 din Ordinul MEN nr. 5115/2014, curtea reţine următoarele aspecte:

Excepţia inexistenţei mustrării nu este o excepţie de procedură, ci o condiţie ce ţine de forma şi existenţa actului juridic propriu-zis, un motiv de nelegalitate al acestuia ce urmează a fi analizat ca atare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 150 din Ordinul nr. 5115/2014:

(1) Mustrarea scrisă constă în atenţionarea elevului, în scris, de către învăţător/institutor/ profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, cu indicarea faptelor care au determinat aplicarea sancţiunii.

(2) Sancţiunea se stabileşte de către consiliul profesoral, la propunerea consiliului clasei.

(3) Sancţiunea se consemnează în registrul de procese-verbale al consiliului clasei şi într-un raport care va fi prezentat consiliului profesoral de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, la sfârşitul semestrului în care a fost aplicată.

(4) Mustrarea scrisă este redactată de învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, este semnată de acesta şi de către director, este înregistrată în registrul de intrări-ieşiri al unităţii de învăţământ; documentul va fi înmânat părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, personal, de către diriginţi sub semnătură sau transmis prin poştă, cu confirmare de primire.

(5) Sancţiunea se înregistrează în catalogul clasei, precizându-se numărul sub care a fost înregistrată în registrul de intrări-ieşiri al unităţii.

(6) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, respectiv diminuarea calificativului, în învăţământul primar”.

Or, în speţa de faţă, într-adevăr, această sancţiune s-a stabilit de către Consiliul profesoral al şcolii la propunerea Consiliului clasei a VII-a A şi în baza raportului prezentat de profesorul diriginte, însă ceea ce trebuie menţionat e că în baza hotărârii Consiliului profesoral al şcolii din data de 04.02.2016 s-a purces la emiterea doar a actului intitulat „înştiinţare”, semnat de diriginte şi directorul şcolii, înregistrat sub nr. 167/04.02.2016. Prin intermediul acestuia i se aduce la cunoştinţă reclamantei faptul că în privinţa minorei pe care o reprezintă a fost dispusă sancţiunea mustrării scrise şi scăderea notei la purtare la 6, însă această înştiinţare ar trebui, din punct de vedere cronologic, să fie subsecventă mustrării scrise ce ar fi trebuit redactată în prealabil de către profesorul diriginte.

Art. 150 cere în mod expres ca mustrarea să îmbrace formă scrisă, să facă referire la abaterile disciplinare care au determinat aplicarea sancţiunii, la prevederile Regulamentului şcolar încălcate, ceea ce denotă că profesorul diriginte nu a parcurs toţi paşii ceruţi de legiuitor, el omiţând a redacta mustrarea scrisă, întocmind doar respectiva înştiinţare care practic ar fi trebuit anexată mustrării scrise. Prin respectiva notificare, reclamanta, nu a fost încunoştinţată despre abaterile reţinute în sarcina fiicei sale, despre prevederile legale nesocotite, ceea ce înseamnă că nu suntem în prezenţa unui act ce să întrunească cerinţele unei mustrări scrise, ci a unui act care este ulterior redactării acesteia.

 Prin urmare, această „înştiinţare”, aflată la fila 20 din volumul I dosar fond, nu descrie în concret abaterea săvârşită, nu face referire la data săvârşirii ei, la textele legale sau din regulamentul şcolar încălcate de către minora în discuţie, algoritmul de calcul al notei la purtare, la consecinţele create, elemente în funcţie de care instanţa poate stabili dacă instituţia publică a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sancţiunii prevăzute de lege. Abaterea disciplinară este condiţia necesară şi suficientă, unicul temei pentru declanşarea procedurii de aplicare a sancţiunii disciplinare, procedură ce ar fi trebuit însă a se finaliza prin redactarea mustrării scrise.

Prezenţa reclamantei la şedinţa consiliului clasei din 11.12.2015 nu poate complini cerinţa redactării mustrării scrise, întrucât dacă legiuitorul ar fi înţeles ca descrierea faptei să se realizeze şi prin alte înscrisuri decât „mustrarea scrisă” ar fi stipulat expres acest lucru, ceea ce nu s-a întâmplat. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă („ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”), ceea ce înseamnă că nu este permisă introducerea unor distincţii pe care legea nu la conţine.

Prin urmare, sunt întemeiate susţinerile recurentei reclamante potrivit cărora actul intitulat „înştiinţare” nu întruneşte cerinţele unui act de sancţionare disciplinară, necuprinzând raţiunile pentru care a fost adoptat, cu arătarea situaţiei legale şi a celei de fapt ce au condus la adoptarea actului, aşa cum se cere prin art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Referitor la condiţiile de cvorum şi numărul voturilor exprimate în şedinţele Consiliului clasei şi ale Consiliului profesoral al şcolii din 04.02.2016, curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 51 din Ordinul nr. 5115/2014, Consiliul clasei, ce are ca preşedinte pe profesorul diriginte, este abilitat a evalua şi analiza semestrial progresul şcolar şi comportamental al elevilor, stabilind potrivit dispoziţiilor art. 53 lit. c) notele la purtare pentru fiecare elev al clasei, în funcţie de comportamentul acestora în unitatea de învăţământ preuniversitar şi în afara acesteia, fiind îndrituit a propune consiliului profesoral al şcolii validarea mediilor mai mici decât 7,00. Hotărârile consiliului clasei se adoptă cu votul a jumătate plus 1 din totalul membrilor, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul acestora. Hotărârile adoptate în şedinţele consiliului clasei se înregistrează în registrul de procese-verbale ale consiliului clasei.

 Or, în cauza de faţă, Consiliul clasei a VII-a A, în anul şcolar 2015-2016, a fost constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 51 din actul normativ menţionat, având în componenţă 18 membri.

Profesorii semnatari ai procesului-verbal datat 04.02.2016 au fost doar în număr de 9, respectiv J. (diriginta clasei), K., L., M., N., O., P., Q., R..

 Prin urmare, din cei 18 membri ai Consiliul clasei au fost prezenţi la şedinţa în care s-a decis sancţionarea minorei cu mustrare scrisă şi scăderea notei la purtare, doar 9 membri, care au şi semnat procesul-verbal aflat la filele 169-170, nerespectându-se astfel cvorumul de jumătate plus unu pentru adoptarea de hotărâri. Chiar dacă hotărârea prin care s-a propus consiliului şcolii aplicarea sancţiunii disciplinare a fost dată cu unanimitatea voturilor celor prezenţi, practic cvorumul necesar pentru adoptarea ei nu a fost întrunit.

Potrivit dispoziţiilor art. 48 din Ordinul 5115/2014 Consiliul profesoral al şcolii se întruneşte legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul total al membrilor săi şi adoptă hotărâri cu cel puţin jumătate plus unu din numărul total al membrilor consiliului profesoral. Funcţie de dispoziţiile art. 49 lit. g şi h acest Consiliu validează raportul privind situaţia şcolară semestrială şi anuală prezentată de fiecare învăţător/institutor/profesor de învăţământ primar/diriginte şi hotărăşte asupra tipului de sancţiune disciplinară aplicată elevilor care săvârşesc abateri. Tot acest Consiliu validează notele la purtare mai mici decât 7.

 Or, în speţa dedusă judecăţii, Consiliul profesoral al şcolii întrunit în şedinţa din 04.02.2016, a aprobat sancţionarea minorei în prezenţa a 63 de membri plus directorul instituţiei, aceştia semnând procesul-verbal întocmit în acest scop. Din înscrisul anexat la fila 76 din dosarul de recurs, rezultă că Consiliul profesoral al şcolii în anul 2015-2016 era alcătuit din 81 de persoane, ceea ce denotă că s-a întrunit cvorumul pentru a se decide din moment ce au fost prezenţi la şedinţă 64 de membri, iar minimul era de 54 de membri. De asemenea, hotărârea prin care s-a aprobat măsura sancţionării minorei în discuţie a fost luată în unanimitate din moment ce nu s-a consemnat în procesul-verbal al şedinţei ca vreun membru al consiliului să fi avut o altă poziţie.

În privinţa Consiliului de Administraţie al şcolii, competent să soluţioneze contestaţia administrativă, acesta este legal întrunit în şedinţă în prezenţa a cel puţin jumătate puls unu din totalul membrilor acestuia, iar hotărârile acestuia se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 dintre membrii prezenţi (art. 10 din Ordinul MEN nr. 4619/2015). Or, în cazul dedus judecăţii, Consiliul de Administraţie era constituit din 9 membri potrivit art. 4 din Ordinul nr. 4619/2015, iar în cadrul şedinţei din 19.02.2016, când s-a pus în dezbatere contestaţia adresată de reclamantă, au fost prezenţi toţi membrii Consiliului de Administraţie al şcolii, iar discuţiile, punctele de vedere ale participanţilor se regăsesc în procesul-verbal anexat la filele 183-185 de la dosar, semnat de aceştia fără obiecţiuni.

Prin urmare, susţinerile recurentei referitoare la neîntrunirea cvorumului în şedinţa Consiliului clasei din 04.02.2016 sunt întemeiate, atunci fiind prezenţi 9 membri din totalul de 18, ei nereprezentând jumătate plus 1 din totalul membrilor, adică minim 10 membri, ceea ce denotă că nu era întrunit numărul de voturi necesar pentru validare şi pentru înaintarea propunerii de sancţionare spre aprobare Consiliului profesoral al şcolii.

Deci se pune problema neîntrunirii cvorumului de prezenţă necesar pentru ca Consiliul clasei să treacă la dezbaterea problemelor de pe ordinea de zi. Asistăm la o şedinţă în care cvorumul de prezenţă întrunit nu permitea adoptarea de hotărâri valabile, fapt ce face ca propunerea Consiliului clasei a VII-a A de sancţionare disciplinară a minorei în discuţie să fie lovită de nulitate absolută. Or, nulitatea acestei propuneri atrage implicit şi nulitatea parţială a hotărârii Consiliului profesoral al şcolii care a aprobat la 04.02.2016 respectiva propunere. Prin urmare, în speţă devine aplicabil principiul anulării actului subsecvent urmare a anulării actului iniţial datorită legăturii lor juridice, câtă vreme Consiliul profesoral al şcolii e abilitat prin art. 49 lit. g din Ordinul MEN nr. 5115/2014 să valideze notele la purtare mai mici decât 7 numai la propunerea Consiliului clasei, propunere devenită nulă în cazul de faţă, nefiind luată cu respectarea tuturor prescripţiilor legale. Această cauză a nulităţii este contemporană momentului încheierii procesului-verbal al şedinţei, întrucât presupune neîndeplinirea unor formalităţi anterioare încheierii lui.

Potrivit jurisprudenţei în materie, nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru un trecut, adică efectele nulităţii se produc din chiar momentul încheierii actului juridic. Aşadar vor fi înlăturate şi efectele actului juridic care s-au produs între momentul încheierii acestuia si momentul anulării efective a actului, efecte constând în cauză în aprobarea propunerii de sancţionare disciplinară şi în luarea efectivă a măsurii mustrării scrise şi a reducerii notei la purtare.

 Atâta timp cât pentru derularea şedinţei Consiliului profesoral al şcolii din 04.02.2016 era întrunit cvorumul necesar de prezenţă, iar secretarul Consiliului a redactat lizibil şi inteligibil procesul-verbal al şedinţei care s-a înscris apoi în registrul de procese-verbale ale acestui Consiliu, instanţa apreciază că se impune anularea în parte a hotărârii luate cu acel prilej, respectiv doar cu privire la măsura dispusă faţă de minora reprezentată de recurenta reclamantă.

Faţă de aceste considerente, ţinând cont că doar dacă se întruneşte un anumit număr de membri ai consiliului clasei aceştia pot delibera şi adopta valabil hotărâri în cadrul unei şedinţe, cvorumul conferind legitimitate deciziilor adoptate şi procesului adoptării acestora, curtea apreciază a fi inutilă cercetarea celorlalte motive aduse de recurentă în susţinerea petitului privitor la anularea hotărârilor datate 04.02.2016, motive referitoare la neprobarea abaterilor imputate minorei, nerelevanţa votului profesoarei de religie, neinformarea recurentei cu privire la absenţele fiicei sale, nerespectarea de către profesorul diriginte a dispoziţiilor art. 67 punct 4 lit. c) din Ordinul nr. 5115/2014, încălcarea dreptului conferit prin dispoz. art. 160 din Ordinul menţionat.

Prin urmare, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 496 alin. 2  Cod procedură civilă, curtea admite recursul dedus judecăţii, casează în tot sentinţa atacată şi admite acţiunea introductivă, anulând înscrisul înregistrat sub nr. 288/02.03.2016 prin care recurentei i s-a respins contestaţia administrativă în cadrul Consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale „C.”, hotărârea Consiliului clasei a VII-a A din data de 04.02.2016, în parte hotărârea Consiliului profesoral al şcolii din 04.02.2016, doar raportat la aprobarea sancţionării disciplinare a minorei B., în tot înscrisul intitulat „înştiinţare” datat 04.02.2016, înregistrat sub nr. 167 şi implicit sancţiunea cu mustrare scrisă şi scăderea notei la purtare dispusă faţă de minora în discuţie pentru semestrul I al anului şcolar 2015-2016. 

Domenii speta

Spete similare