Uzucapiune – posesia reclamantului a fost afectată de viciul echivocităţii; reclamantul nu a făcut dovada că detenţia precară specifică indiviziunii apărute ca urmare a decesului autorilor săi a fost intervertită într-o posesie utilă

Hotărâre 6168 din 30.09.2019


INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 23.02.2017 sub nr. …., reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B, C, D, E, F, G, H şi I, să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă de 30 de ani asupra terenului în suprafaţă de 289 mp din strada ..., Sector 1, Bucureşti (fosta strada ..., Sector 8), precum şi a imobilului casă, parte dobândit prin act sub semnătură privată şi parte construit de către bunicii reclamantului.

In motivarea cererii, a arătat că bunicii săi, numiţii J şi K au achiziţionat în anul 1938 un teren în suprafaţă de289 mp situat în strada ..., Sector 1, Bucureşti (fosta strada ..., Sector 8), precum şi construcţia aflată pe acest teren. Ulterior, aceştia au extins casa, construind în contribuţie egală un alt corp de imobil.

Bunicii reclamantului au avut doi copii, respectiv L şi M.

L a decedat în anul 1977, având ca moştenitori pe numita H (soţia supravieţuitoare), I (fiu) şi reclamantul A (fiu).

M a decedat în anul 1981, având ca moştenitori pe numita N (soţie supravieţuitoare - decedată în anul 2001), O (fiică-decedată în anul 2008), G  (fiu), P (fiu-decedat în anul 2001) şi Q (fiică).

Numita O a fost căsătorită cu numitul R şi a avut o fiică, S (în prezent …), aceasta fiind unica moştenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 16/29.08.2013.

Numitul P, decedat în anul 2001, a avut ca moştenitori pe R (soţie supravieţuitoare), C (fiu) şi D (fiică).

Numita Q, fiica lui M, în prezent este căsătorită şi poartă numele …..

A menţionat că a exercitat o posesie utilă şi neîntreruptă, ca proprietar necontestat pentru o perioadă mai mare de 35 de ani, în mod continuu asupra casei şi terenului situate în strada ..., Sector 1, Bucureşti. A menţionat că doar reclamantul mai locuieşte în fapt în acest imobil.

A rugat să se constate faptul că posesia asupra imobilelor a fost propriu-zisă şi neviciată, nefiind afectată de discontinuitate, violenţă, clandestinitate, precaritate.

În drept a invocat prevederile art. 1890 Vechiul Cod civil.

In susţinerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri şi a solicitat proba testimonială, expertiză tehnică topografică, interogatoriul pârâţilor.

Prin încheierea din data de 10.04.2017, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar şi a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 5902,74 lei.

Pârâţii, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare.

La termenul din data de 30.10.2017, instanţa a dispus scoaterea din citativ a pârâtei H, decedată.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pentru reclamant proba testimonială cu martorul T (fila 18 vol II) şi a dispus emiterea unei serii de adrese în vederea clarificării situaţiei terenului situat în strada ..., Sector 1, Bucureşti.  La termenul din data de 11.12.2017, instanţa a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize topografice şi a unei expertize în specialitatea construcţii şi evaluare imobiliară, regăsite la dosarul cauzei.

Analizând cererea prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine:

Reclamantul A a formulat prezenta acţiune, solicitând instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B, C, D, E, F, G, H şi I, constatarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 289 mp din strada ..., Sector 1, Bucureşti (fosta strada ..., Sector 8), precum şi a imobilului casă, parte dobândit prin act sub semnătură privată şi parte construit de către bunicii reclamantului, prin efectul uzucapiunii de lungă durată.

În fapt, numiţii J şi K au achiziţionat în anul 1938 un teren în suprafaţă de 289 mp situat în strada ..., Sector 1, Bucureşti (fosta strada ..., Sector 8), precum şi construcţia aflată pe acest teren.

Numita J a decedat la data de 07.02.1973 (certificat de moştenitor nr. 366/973 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 8 Bucureşti – fila 36 volum I), având ca moştenitori acceptanţi pe numiţii K, în calitate de soţ, L şi M, în calitate de fii. Conform prevederilor certificatului de moştenitor, masa succesorală se compunea din dreptul indiviz de ½ din imobilul situat în Bucureşti, ..., Sector 8, compus din teren în suprafaţă totală de 289 mp şi construcţia existentă pe partea dreaptă, dobândită de defunct prin cumpărare împreună cu soţul supravieţuitor, prin cumpărare cu act sub semnătură privată din anul 1938, iar construcţia ridicată ulterior, în contribuţie egală, cealaltă jumătate din imobil reprezentând cota de bun comun a soţului supravieţuitor.

Numitul K a decedat la data de 17.02.1973 (certificat de moştenitor nr. 618/29.12.1976 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 8 Bucureşti – fila 37 volum I), având ca moştenitori acceptanţi pe numiţii L şi M, în calitate de fii. Conform prevederilor certificatului de moştenitor, masa succesorală se compunea din cota indiviză de 5/8 din imobilul situat în Bucureşti, ..., Sector 8, compus din teren în suprafaţă totală de 289 mp şi construcţia existentă pe partea dreaptă. Cota de 4/8 în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub semnătură privată din anul 1938 în ce priveşte terenul, iar construcţia a fost ridicată ulterior, iar cota de 1/8 prin moştenire de la defuncta sa soţie, după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 366/973 emis de Notariatul de Stat Local al Sectorului 8 Bucureşti.

Numitul L a decedat la data de 22.10.1977 (certificat de moştenitor legal nr. 10/03.04.2012 emis de BN …. – fila 160 vol I), având ca moştenitori pe numiţii H (soţie supravieţuitoare), I (fiu) şi reclamantul A (fiu). Conform menţiunilor din certificatul de moştenitor, întreaga masă succesorală a revenit moştenitorului I, numiţii H şi A fiind declaraţi neacceptanţi conform art. 700 Vechiul Cod civil. Conform prevederilor certificatului de moştenitor, masa succesorală se compune din cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, ..., Sector 1 (fost Sector 8), compus din teren în suprafaţă totală de 289 mp şi construcţia existentă pe partea dreaptă, compusă din două camere din paiantă.

Numitul I a depus la data de 25.04.2012 declaraţia fiscală nr. 122675 (fila 149 vol I) în vederea stabilirii impozitului pe clădiri pentru imobilul din în Bucureşti, ..., Sector 1, precum şi declaraţia fiscală nr. 122678 (fila 150 vol I) pentru stabilirea impozitului pe teren pentru acelaşi imobil.

Numitul M a decedat la data de 02.02.1981 (certificat de deces seria D nr. 073750 – fila 40 volum I), având ca moştenitori pe numita N (soţie supravieţuitoare - certificat căsătorie fila 40 volum I verso – decedată la 08.06.2001), O (fiică-decedată în anul 2008), G, P (fiu-decedat în anul 2001 – certificat de deces fila 42 volum I) şi Q (fiică), după cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 135/30.10.2006 eliberat de BNPA …. (fila 41 volum I).

Deşi nu s-a depus certificatul de moştenitor emis de pe urma defunctului M, este evident că în masa succesorală de pe urma acestuia era inclusă şi cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, ..., Sector 1 (fost Sector 8), compus din teren în suprafaţă totală de 289 mp şi construcţia existentă pe partea dreaptă, compusă din două camere din paiantă.

Numita O a fost căsătorită cu numitul R şi a avut o fiică, S (în prezent …), aceasta fiind unica moştenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 16/29.08.2013 – fila46 volum II.

Numitul P, decedat în anul 2001, a avut ca moştenitori pe R (soţie supravieţuitoare), C (fiu) şi D (fiică).

Numita Q, fiica lui M, în prezent este căsătorită şi poartă numele …..

În drept, art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil dispune că „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”. Aşadar, în speţă vor fi aplicabile dispoziţiile legale aflate în vigoare la momentul începerii posesiei, respectiv C. civ. de la 1864.

Potrivit art. 1890 C. civ. de la 1864, „Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a defipt un termen de prescripţiune, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţiune să fie obligat a produce vreun titlu, şi fără să i se poată opune reaua credinţă”.

Art. 1846 C. civ. de la 1864 arată că „Orice prescripţiune este fondată pe faptul posesiunei. Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru”. În continuare, art. 1847 C. civ. de la 1864 stabileşte următoarele: „Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole”.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, pentru a opera uzucapiunea reglementată de art. 1890 C. civ. de la 1864, este necesară existenţa unei posesii utile şi neviciate şi împlinirea termenului de 30 de ani.

În speţă, reclamantul nu a indicat de când a început stăpânirea materială a imobilului, precizând doar că în anul 2017 exercitase posesia pentru o perioadă de peste 35 de ani, de unde rezultă că stăpânirea materială a început în jurul anului 1982.

Mai observă instanţa că pârâţii din prezentul litigiu sunt ceilalţi moştenitori ai autorilor reclamantului, uzucapiunea fiind opusă acestora.

De asemenea, observă că masa succesorală de pe urma autorului reclamantului, constituită din  ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, ..., Sector 1 (fost Sector 8), compus din teren în suprafaţă totală de 289 mp şi construcţia existentă pe partea dreaptă, compusă din două camere din paiantă, a intrat în patrimoniul pârâtului I, restul de ½ din imobil fiind transmis moştenitorilor defunctului M, pârâţi în prezentul litigiu.

Reţine instanţa că moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii cât timp se găsesc în stare de indiviziune, ipoteză aplicabilă în prezentul litigiu, cât timp bunul imobil se găseşte în cotă de ½ în proprietatea pârâtului I şi restul de ½ în proprietatea moştenitorilor defunctului M. În aceste condiţii, posesia invocată de către reclamant a avut un caracter echivoc şi nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Mai reţine instanţa că stăpânirea de către unul dintre moştenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, însă doar în situaţia în care a intervenit o manifestare exterioară din partea acestuia, care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, fiind astfel necesar să demonstreze că s-a produs o intervertire în fapt a posesiei, în unul din modurile prevăzute de art. 1858 Vechiul Cod civil, lucru nedovedit în litigiu.

Art. 1858 Vechiul Cod civil arată că posesiunea care se exercită nu sub nume de proprietar, nu se poate schimba in posesiune utila, decat prin vreunul din urmatoarele patru moduri: 

1. cand detinatorul lucrului primeste cu buna-credinta de la o a treia persoana, alta decat adevaratul proprietar, un titlu translativ de proprietate in privinta lucrului ce detine; 

2. cand detinatorul lucrului neaga dreptul celui de la care tine posesiunea prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau; 

3. cand detinatorul stramuta posesiunea lucrului, printr-un act cu titlu particular translativ de proprietate, la altul care este de buna-credinta; 

4. cand transmisiunea posesiunii din partea detinatorului la altul se face printr-un act cu titlu universal, daca acest succesor universal este de buna-credinta. 

Astfel, reclamantul trebuia să facă dovada clară a faptului că a intervertit detenţia precară specifică indiviziunii apărute ca urmare a decesului autorilor săi într-o posesie utilă pe care a exercitat-o până la data împlinirii termenului de 30 de ani, din nici o probă nerezultând schimbarea contactului material al acestuia cu bunul in animus domini.

Mai mult, pentru a opera uzucapiunea, reclamantul ar fi trebuit ca pe toată perioada deţinerii bunului să se fi comportat ca proprietar al terenului şi casei. Or, din înscrisurile de la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi făcut vreun act în acest sens. Mai mult, reclamantul nici nu a înţeles să accepte moştenirea de pe urma defunctului său tată, L, decedat la data de 22.10.1977, care includea şi cota de ½ din imobilul în litigiu, fiind declarat neacceptant conform art. 700 Vechiul Cod civil. De asemenea, reţine că după acceptarea succesiunii de pe urma autorului său, pârâtul I a a depus la data de 25.04.2012 declaraţia fiscală nr. 122675 (fila 149 vol I) în vederea stabilirii impozitului pe clădiri pentru imobilul din în Bucureşti, ..., Sector 1, precum şi declaraţia fiscală nr. 122678 (fila 150 vol I) pentru stabilirea impozitului pe teren pentru acelaşi imobil, invocând dobândirea dreptului de proprietate prin certificatul de moştenitor nr. 10/03.04.2012.

Mai reţine instanţa că din declaraţia martorului T de la fila 18 vol II rezultă că reclamantul locuieşte la nr. 6 împreună cu fratele acestuia, pârâtul I (acesta având domiciliul la aceeaşi adresă cu cea a reclamantului), fiecare parte folosind câte o construcţie (astfel cum rezultă şi din raportul de evaluare depus la dosar), însă curtea este comună, între imobile nefiind trasat gard, astfel că instanţa nu poate aprecia asupra suprafeţei de teren efectiv utilizată de către fiecare în parte, pentru a concluziona asupra posesiei exercitate.

Astfel, declaraţia martorului nu relevă o situaţia faptică care să conducă la concluzia că reclamantul ar fi avut pe perioada în care a locuit în imobil o trecere de la simpla detenţie la posesia utilă, reclamantul fiind, ca şi ceilalţi descendenţi, moştenitori ai bunicului şi bunicii sale, stăpânind, aşa cum se întâmplă în cazul oricărei indiviziuni succesorale, şi pentru ceilalţi moştenitori.

Mai mult, declaraţia martorului, care doar a afirmat că reclamantul locuieşte în acel imobil din anul 1956, de când îl cunoaşte, nu relevă o situaţie faptică care să conducă la concluzia că reclamantul ar fi avut pe perioada locuirii o trecere de la simpla detenţie la posesia utilă.

Prin urmare, locuirea sa nu a avut aptitudinea de a poseda pentru sine şi a fost afectată de viciul echivocităţii. Echivocul locuirii rezultă foarte bine şi din faptul că pârâtul I foloseşte acelaşi imobil cu reclamantul.

Prin urmare, chiar dacă reclamantul a avut un contact material cu imobilul în discuţie, după moartea bunicilor săi, nu se poate vorbi despre o posesie utilă care să conducă la recunoaşterea sa ca proprietar prin uzucapiune.

Pentru aceste motive, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, având domiciliul ales în …., în contradictoriu cu pârâţii B, C, D, toţi cu domiciliul în …., E, F, ambele cu domiciliul în …, G, având domiciliul în se…., H, având domiciliul în …., I, având domiciliul în sector 1, Bucureşti, Str. ..., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 30.09.2019.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta