Fond funciar -repunere in termen

SENTINŢA CIVILĂ NR. 775/11.10.2012 (fond funciar, repunere în termen, reconstituire)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect  fond funciar, repunere în termen, reconstituire, acţiune formulată de reclamanţii BED,  împotriva pârâtei CL DM APLIC LEGII 18/1991.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 04.10.2012 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa la cererea reclamantului pentru a-i da posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 11.10.2012 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă.

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1 Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 10.05.2012, reclamantele BED a chemat în judecată pârâtele CLDM APLICAREA LEGII 18/1991, şi CJSDPT C, solicitând 

- repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 171 ha 5731 m.p. din com. M, fosta MD, jud. I, Lotul 4 deţinut de dl. PG şi

- obligarea CLC DM să le reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 171 ha 5731 m.p. din Corn. M, fosta MD Jud. I, Lotul 4 deţinut de dl. PG, proprietate care a fost expropriată abuziv de regimul comunist în perioada 1945 – 1989.

Acţiunea principală este scutită de taxă de timbru cf. art.42 din Lg.1/2000.

I.2. CL DM a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii.

II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1. În motivarea acţiunii, reclamantele arată că solicită repunerea în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 171 ha 5731 m.p. din Corn. M, fosta MD, Jud. I, Lotul 4 conform Deciziunii civile nr. 18 pronunţată la data de 23.01.1935 de către CAB,  deţinut de dl. PG autorul lor, precizând că până la data de 19.04.2012 nu au avut la cunoştinţă de acest imobil, de care au aflat întâmplător prin demersurile pe care le-au făcut la Arhiva Naţională unde au depus cererea înregistrată la data de 01.03.2012 sub nr. 1125 BC, apreciind în baza art. 103 C.p.civ., că au fost în imposibilitate legală de a formula cererea de reconstituire în termenul prevăzut de lege.

În privinţa reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului arată că aceasta este întemeiată pe legea de reparaţie care conferă dreptul moştenitorilor de a solicita retrocedarea terenurilor preluate abuziv în perioada 1945 - 1989 de către stat. Arată că existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul defunctului autorului reclamantelor o dovedesc cu deciziunea civilă nr. 18/1935 pronunţată de CAB în care se atestă faptul că acesta deţinea cu titlu valabil imobilul solicitat la retrocedare şi că alte acte nu mai deţin şi că nu a fost formulată nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la acest imobil deoarece nu au avut cunoştinţă de existenţa acestuia.

În drept, se invocă disp. art. 103 C.p.civ., art. 2 coroborat cu art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, art. 5 lit. a şi b din HG 890/2005.

II.2 În apărare pârâta CLDM arată că PG a deţinut pe raza comunei DM 220 ha teren agricol, a decedat în anul 1950 şi a avut un fiu PP care a moştenit 3/4 din masa succesorală de pe urma defunctului tată, care a fost  căsătorit cu P (P) A. Aceasta din urmă în baza Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. l/2000, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 220 ha, iar comisia i-a reconstituit suprafaţa de 10 ha de la autorul PP moştenitor PA, înscris în anexa 19 poziţia 28 si 40,00 ha în baza Legii nr. 1/2000, înscrisă în anexa 37, fiind emise titluri de proprietate pentru suprafaţa de 50,0 ha teren arabil extravilan, amplasat în tarla 20/4 parcela 4 pe raza oraşului LG.

Mai arată că reclamantele nu au vocaţie succesorală după autorul PG, iar suprafaţa maximă de teren agricol arabil ce se poate retroceda în baza legilor fondului funciar este de 50 ha/autor, care s-a şi retrocedat.

În drept se invocă disp. art.115-118 C.pr.civ.

III. Probele administrate:

În dovedirea acţiunii reclamantele au a solicitat proba înscrisuri şi au ataşat în copie următoarele acte: certificat de moarte privind pe GP, certificat de naştere şi deces, privind pe PP, certificat de căsătorie PP şi PA, certificat naştere şi deces PA, certificat naştere PE, certificat căsătorie şi deces privind pe NE, certificat naştere şi căsătorie privind pe NED  (prin căsătorie - BED), CI. SAC, certificat naştere şi căsătorie, privind pe MC,  certificat de căsătorie privind pe OI şi MC, adresa nr.748/19.01.2005 emisă de D.J.T Arhivele Naţionale, certificat de adopţie PE (adoptată D), declaraţie notarială cu privire la numele purtat de PE, certificat deces privind pe  ME, certificat naştere privind pe DE, contract de vânzare - cumpărare încheiat între SAC şi OC la 22.11.2010, încheiere de legalizare a semnăturii din 29.11.2012 emisă de BN ATM şi TM, cerere a reclamantei BED, cerere eliberare documente nr.1125 din 01.03.2012, factura nr.MAN00009643 din 19.04.2012 şi chitanţa nr. 000018079 din 19.04.2012, deciziunea nr. 18/23.01.1935 a CAB Secţia V în dosarul 1347/934,  procura specială dată de reclamanta BED lui SI, Încheiere de autentificare nr.1663,  împuternicire avocaţială seria B, nr.694915/2012 av.CM.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. Starea de fapt reţinută de instanţă.

Astfel cum rezultă din actele de stare civilă reclamanta BED este nepoata de soră a lui PA, iar reclamanta SAC este străstrănepoata de soră (DE) adoptată a lui PA.

PA a fost căsătorită cu PP, acesta din urmă fiind fiul lui PG. Acesta din urmă a dobândit prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1412 din 13.01.1935 suprafaţa de 220 ha şi 1503 mp teren arabil ce făcea parte din moşia D de la M B.

La apariţia Legii 18/1991 PA (nora lui PG) formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.3067/15.03.1991 pentru terenul de 10 ha ce a aparţinut soţului său PP al cărui moştenitor este cf. certificatului de moştenitor nr.1337/1977 emis de Notariatul de Stat sector 6. Urmare a cererii formulate PA este înscrisă în Anexa 19, poz.28 cu suprafaţa de 10 ha.

La apariţia Legii 169/1997 PA (nora lui PG) formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.349/19.01.1998 pentru terenul de 220 ha ce a aparţinut soţului său PP – fila 43. Urmare a cererii formulate PA este înscrisă în Anexa 37, poz.28 cu suprafaţa de 40 ha şi ulterior i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren extravilan prin titlul de proprietate nr.121806/13.02.2002.

IV.2. Dispoziţii de drept aplicabile în materie

Potrivit art.103 C.p.civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neândeplinirea oricărui alt act de procdură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Potrivit art 1 din Legea 1/2000, modificată şi completată prin legea 247/2005, persoanelor fizice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prevăzute de prezenta lege, iar potrivit art 3 alin 2 din aceeasi lege reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevazute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.

De asemenea, potrivit art 33 alin 1 teza ultimă din Legea 1/2000 asa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, se dădea dreptul persoanelor care le–au fost respinse cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, dar şi celor care nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor anterioare să depună cerere în termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a acestei legi, respectiv până la data de 30 noiembrie 2005.

IV.3 Soluţia instanţei

Potrivit sustinerilor reclamantelor data de 19.04.2012, este data la care ar fi luat cunostinţă de bunurile ce au apartinut defunctului Plastara Petre.

Problema de drept dedusă judecăţii presupune stabilirea prealabilă a naturii juridice a termenului de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Pornind de la aceasta premisă, urmează a se analiza în ce masură este aplicabil art. 103 C.proc.civ. termenului mentionat. Aceasta presupune a se răspunde la întrebarea dacă dispozitiile art. 103 C.proc.civ. care reglementează repunerea în termenele procedurale de decădere sunt aplicabile şi termenelor de decădere de drept material.

Instituţia termenelor de decădere de drept material nu cunoaşte o reglementare expresă, însă existenţa acestora este necontestată şi identificarea acestora se face după efectul produs şi anume pierderea a însuşi dreptului nevalorificat înăuntrul termenului.

Art. 103 C.proc.civ. permite repunerea în termenul de decădere numai în cazul în care partea decăzută din drept a fost împiedicată să acţioneze dintr-un motiv mai presus de voinţa sa.

Instanţa reţine că împrejurările mai presus de voinţa lor pe care reclamantele le invocă pentru justificarea cererii de repunere în termen sunt reprezentate de faptul că la data de 19.04.2012 au luat cunoştinţă de decizia 18/23.01.1935 a CAB .

Notiunea „împrejurare mai presus de voinţa părţii" conduce la ideea existenţei unui caz de forţă majoră, a unei împrejurări externe, cu caracter excepţional şi cu caracter absolut invincibil, de natură a împiedica nu numai partea în sine, dar şi orice altă persoană aflată în aceeaşi situaţie, de la a-şi manifesta voinţa, anume, în speţă, de la a îndeplini şi a depune la autoritatea competentă, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Din probele administrate în cauză, nu reiese însă existenţa unei astfel de împrejurări excepţionale, întrucât PA a formulat cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991 pentru 10 ha şi ulterior în baza Legii 169/1997 pentru suprafaţa de 220 ha, însă aceastea au fost admise pentru suprafaţa de 50 ha, care a şi fost reconstituită. Prin urmare la data validării cererii, dacă autoarea reclamantelor era nemulţumită putea uza de procedura instituită de art.53 din Legea 18/1991 şi să atace hotărârea comisiei judeţene prin care i s-a validat reconstituirea în parte faţă de suprafaţa cerută.

În plus astfel cum rezultă din actele comunicate de comisia locală de fond funciar actul care a stat la baza reconstituirii celor 50 ha este actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1412 din 13.01.1935. Ori, decizia 18/23.01.1935 a CAB invocată de reclamante nu constituie un alt act de proprietate diferit de cel menţionat anterior, aceasta făcând referire tot la moşia D, com. M, Lotul 4 pentru aceeaşi suprafaţă.

Cât priveşte Extrasul din procesul verbal nr.230/27.09.1945 obţinut de la Arhivele Naţionale şi depus înainte de închiderea dezbaterilor, acesta nu legitimează repunerea în termenul de depunere a cererii de reconstituire, întrucât cererea este depusă la Arhivele Naţionale după investirea instanţei cu prezenta cerere (la 25.09.2012), ori împrejurarea excepţională care a împiedicat partea să formuleze cererea trebuie să fie anterioară sesizării instanţei şi nu ulterioară, după declanşarea procesului.

În lipsa unor circumstanţe excepţionale care să ateste imposibilitatea obiectivă pentru reclamante de a intra în posesia actelor primare, simplul fapt ca reclamantele nu se aflau în posesia deciziei 18/23.01.1935 a CAB, fără însă a se arăta motivul care a dus la această situaţie, nu poate constitui o „împrejurare mai presus de voinţa părţii".

În concluzie, întrucât din probele administrate nu reies a fi îndeplinite condiţiile pentru repunerea în termenul de decădere în interiorul căruia ar fi trebuit formulată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii 18/1991, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea 247/2005, instanţa urmează a aprecia prezenta acţiune ca fiind neântemeiată, urmând a o respinge ca atare.

Cât priveşte reconstituirea dreptului de proprietate în sine (în eventualitatea în care ar fi fost repuse în termen) instanţa reţine că solicitarea este neântemeiată (reţinând totodată că potrivit art.109 al.2,3 C.p.civ. neândeplinirea procedurii prealabile care în materia fondului funciar echivalează cu parcurgerea procedurii administrativ jurisdicţionale nu poate fi invocată decât de pârât prin întâmpinare, ipoteză neândeplinită în speţă), întrucât autoarei reclamantelor i s-a reconstituit suprafaţa maximă prev. de lege de 50 ha.

Contrar susţinerilor reclamantelor puse pe fondul cauzei instanţa apreciază că în speţă nu este aplicabil principiul restitutio in integrum, având în vedere şi jurisprudenţa constanţă a CEDO.

Astfel în interpretarea art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a statuat că prin convenţie nu este garantat dreptul unei persoane fizice sau juridice de a dobândi un bun şi că speranţa de a se recunoaşte supravieţuirea unui drept de proprietate de multă vreme imposibil de exercitat nu poate fi considerat un bun în sensul textului citat.

Un alt principiu ce se desprinde din jurisprudenţa Curţii Europene este acela că se poate pretinde reconstituirea unor bunuri aflate în stăpânirea statului numai dacă persoanei care formulează o astfel de pretenţie i-a fost recunoscută calitatea de titular actual al dreptului în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, pe calea unor măsuri legislative de restituire sau cel puţin persoana are o speranţă legitimă de redobândire a bunului în materialitatea lui sau prin echivalent. În speţă, speranţa legitimă rezultată din legislaţia fondului funciar prevede limita maximă pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole de 50 ha de autor deposedat fără posibilitatea de a depăşi această limită prevăzută de legiuitor (decât cu excepţiile prevăzute de lege în mod limitativ, respectiv terenuri cu destinaţia păşuni şi fâneţe) iar această suprafaţă a fost deja reconstituită prin titlul de proprietate nr.121806/13.02.2002.

Nu poate fi primit ca valabil argumentul reclamantelor în sensul că se impune restituirea în integralitate a terenului preluat de stat întrucât, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, există un drept suveran al organului legislativ al unui stat de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor reparatorii pe care le stabileşte prin lege şi că principiul egalităţii în faţa legii nu exclude ci presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

În plus chiar instanţa de la Strasbourg având o jurisprudenţa constantă a statuat că statele contractante dispun de o largă marjă de apreciere a măsurilor reparatorii dispuse în materia restituirii proprietăţilor confiscate şi în stabilirea compensaţiilor pentru acestea şi că  nu impun statelor membre nici o obligaţie specifică de a repara nedreptăţile sau daunele cauzate de predecesorii lor.

Nu în ultimul rând se reţine că restituirea „in integrum" se poate dispune în cazul cererilor în revendicare în care se poate analiza nevalabilitatea titlului statului, ori apelarea reclamantelor la dispoziţiile legilor speciale de restituire (Lg.18/1991 şi 1/2000) presupune faptul că au recunoscut dreptul statului de a dispune asupra cererii lor de retrocedare, deoarece art.6 alin.2 din Lg.213/1997 prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii lor doar dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.

V. Cheltuieli de judecată.

Urmează a lua act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantele BED în contradictoriu cu pârâtele CL DM PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 şi CJSDPPC, ca neântemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11.10.2012.

Domenii speta

Spete similare