Civil-uzucapiune

La ordine pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată, având ca obiect acţiune în constatare şi accesiune imobiliară, formulată de către reclamanţii ###### ######, în contradictoriu cu pârâţii ###### #######, ####### #########, prin moştenitor ####### ########, ######## #######, prin moştenitori ######## ########, ######## ##### – ######, ######## ######## , ######## ####### , ######## ####, ######## ####### ŞI ######## ######, ######## #########, ######### #####, ####### #####, ###### #######, ##### ##########, ##### #######, #### ##### ### ###### ### prin moştenitori ###### #######, ####### ########, #### #######, #### ###### – ######, ##### ########, ###### ######## şi ###### ######### şi COMUNA ##### - PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMARUL. Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 15.02.2021 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi. S-au declarat dezbaterile închise, după care: INSTANŢA, Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei ##### sub nr. ####/188/2018 la data de 1.08.2018, reclamantul ###### ######, a chemat în judecată pârâţii, solicitând instanţei să dispună constatarea dobândirii de către sine prin uzucapiune cu joncţiunea posesiei sale cu cea a părinţilor părţilor a dreptului de proprietate asupra terenului de 1837 mp din care 914 mp teren curţi construcţii şi 923 mp teren arabil, situat în intravilanul satului Sabasa, ###### #####, judeţul Neamţ şi prin accesiune imobiliară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pe acest teren, respectiv una casa de locuit identificata pe schiţa C3, în suprafaţa de 69 mp construită în anul 1932 cu fundaţie din piatră, pereţi din lemn, acoperită cu draniţă, compusă din două camere şi hol, o bucătărie de vară identificata C2 pe schiţă, în suprafaţă de 21 mp cu fundaţie din beton, pereţi din lemn, acoperită cu tablă, compusă dintr-o cameră şi beci şi un grajd, identificat C4 pe schiţă, în suprafaţa de 34 mp cu fundaţie din piatră şi pereţi din lemn. A solicitat şi să se constate că în cauză a intervenit o intervertire a posesiei din posesie ###### ## ####### ### #### ## ##########. În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul de 1837 mp a fost dobândit de el de zestre de la părinţii săi, a pârâţilor din prezenta cauza, respectiv ###### ######## şi ###### ######## încă din 1981, reclamantul fiind singurul dintre fraţi care a rămas împreună cu mama în casa bătrânească după decesul tatălui. A arătat reclamantul că el a stăpânit acest teren, dar şi construcţiile în mod continuu, public si sub nume de proprietar de la deschiderea rolului şi până în prezent, ba mai mult decât atât, pe acest teren şi-a construit şi un magazin alimentar conform autorizaţiei de construire nr. 43 din 23.12.2004. În anul 1993 a fost promovată o acţiune de partaj succesoral după defuncţii părinţi, ###### ######## şi cele doua soţii ale acestuia ###### ##### şi ###### ########. Deşi terenurile au fost împărţite potrivit dispozitivului sentinţei nr. #### din 14.03.1995 în 10 loturi, nefiind respectat prin această hotărâre modul de stăpânire a terenurilor, în fapt, moştenitorii au continuat să stăpânească terenurile potrivit înzestrării făcute de părinţi. Prin hotararea sus menţionată s-a atribuit reclamantului lotul nr. 7, respectiv suprafaţa de 20 prăjini la punctul „#### Plaiului”, iar parte din terenul de „Acasă” pe care l-a stăpânit şi îl stăpâneşte şi în prezent i-a fost atribuit fratelului ###### #######, respectiv lotul nr. 8 din hotărâre. A arătat faptul că la data introducerii acţiunii de partaj de către ###### ###, moştenitorii deja stăpâneau terenurile aşa după cum le stăpânesc şi în prezent, având fiecare trecut în rolul agricol terenurile primite de zestre de la părinţii lor. A precizat reclamantul că el a stăpânit dintotdeauna terenul de 10 prăjini ( 1837 mp) din vatra satului Sabasa împreună cu casa bătrânească (care în prezent se afla in stare de degradare şi nu este locuibilă), grajdul şi bucătaria de vară (care a fost demolată şi construită o noua bucătărie pe acelaşi amplasament de către reclamant). Totodată, ###### ####### a stăpânit şi stăpâneşte 6 prăjini din terenul din vatra satului Sabasa, fără a stăpâni vreodată şi construcţiile menţionate în sentinţa de partaj şi fără a ridica vreodată pretenţii cu privire la aceste construcţii în cei peste 30 de ani de când reclamantul le stăpâneşte. În anul 2014 reclamantul a promovat o acţiune în constatare pe rolul Judecătoriei ##### în contradictoriu cu Comuna ##### prin Primar pentru a i se constata dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei din rolul agricol si asupra construcţiilor, cauza făcând obiectul dosarului nr. ###/188/2014 acţiunea fiind admisă prin Sentinţa nr. ###/26.02.2015. După pronunţarea acestei hotărâri, fratele reclamantului, ###### ####### a înţeles să revendice terenul şi construcţiile pe care reclamantul pretinde că le-a stăpânit în mod continuu, public şi sub nume de proprietar şi pentru care obţinuse sentinţa nr. ###/26.02.2015, cu menţiunea că această hotărâre nu îi este opozabilă, întrucât nu a fost pronunţată şi în contradictoriu cu moştenitorii, prevalându-se astfel de hotărârea de partaj din care rezultă că acest teren revendicat îi fusese lui atribuit, deşi din 1995 nu a invocat niciun drept asupra lui. Cauza având ca obiect revendicarea a făcut obiectul dosarului nr. ###/188/2016, fiindu-i admisă cererea de revendicare fratelui ###### #######, cauza fiind soluţionată şi în apel prin respingerea apelului, iar hotararea prin care reclamantul obtiunse dreptul de proprietate prin uzucapiune nu a fost valorificata, motivat de faptul ca acesta ar fi incercat pe ascuns să-şi obţină dreptul de proprietate, fiind in contradictoriu doar cu Comuna #####. În dovedirea acţiunii, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, fiind atașate documentația cadastrală, certificat de atestare fiscală, adeverință de rol agricol, şi proba testimonială. În drept s-au invocat prevederile art.492, art.494, art.1846, art.1847 Cod civil din 1864, art.1050 şi urm. Cod procedură civilă. Prin încheierea civilă din data de 18.09.2018, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar şi a dispus eşalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1462,39 lei, în 24 tranşe lunare. Acţiunea a fost comunicată pârâţilor la data de 03.10.2018. Pârâtul ###### ####### a formulat Întâmpinare (fila 91 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de interes (motivat de faptul că la data de 10.02.2016, reclamantul a vândut terenul respectiv unei terţe persoane) şi în subsidiar, ca nefondată, motivat, în principal de faptul că după decesul autorilor toţi moştenitorii au exercitat acte de stăpânire, posesia exercitată de către reclamant nefiind una utilă, sub nume de proprietar prezumat a stăpâni pentru sine. Reclamantul a formulat Răspuns la întâmpinare ( fila 122 dosar), prin care a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes, invocată de către pârâtul ###### #######. La data de 21.09.2020, pârâtul ###### ####### a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat (fila 395), excepţie respinsă de către instanţă pentru lipsa triplei identităţi, pârâtul invocând în continuare excepţia puterii lucrului judecat. Această ultimă excepţie, împreună cu excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, au fost unite cu fondul de către instana de judecată. Prin încheierea din data de 21.09.2020, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere ce vizează accesiunea imobiliară artificială faţă de considerentele Deciziei nr. ##/2019 a Î.C.C.J. Instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu 2 martori. Declaraţiile martorilor audiaţi se află ataşate la dosar. Analizând susţinerile părţilor, probatoriul administrat, raportat la normele aplicabile în materie civilă, instanţa reţine: Prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat instanţei să constate în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi, că acesta a dobândit drept de proprietate, prin prescripţia de lungă durată, asupra terenului în suprafaţă de 1.837 mp, situat în sat Sabasa, ###### #####, ####### #####, în ceea ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin accesiune imobiliară artificală instanţa invocând şi admiţând excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere, raportat la considerentele Deciziei nr.##/2019 a ÎCCJ. Uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului, în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege. Uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, efect al exercitării unei posesii utile în intervalul de timp stabilit de lege, este o sancţiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care, dând dovada de lipsa de diligenţă, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane. În cazul dobândirii dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii, şi anume: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună sau de rea-credinţă. Prescripţia achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar, pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Potrivit dispoziţiilor art.1846 alin.2 Cod civil din 1864, posesia reprezintă o stare de fapt, constând în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, de către o persoană asupra unui bun, cu intenţia şi voinţa de a se comporta faţă de toţi ceilalţi ca proprietar, în art.1847 Cod civil din 1864 fiind prevăzut în mod expres că, pentru a se putea uzucapa, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar, adică să fie o posesie utilă. De asemenea, art. 1890 Cod civil din 1864 prevede, ca regulă specială, dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil ca fiind posibilă prin simpla exercitare a unei posesii utile timp de 30 de ani, fără ca persoana care posedă să fie ţinută a produce vreun titlu şi fără să i se poată opune reaua credinţă. Până la împlinirea termenului de 30 de ani, în timpul posesiei exercitate de posesorul neproprietar, există numai o aparenţă de proprietate, în sensul că, în toată perioada, posesorul se află într-o situaţie incertă, existând permanent posibilitatea ca adevăratul proprietar să facă acte prin care să întrerupă prescripţia achizitivă. Prin urmare, numai după împlinirea termenului fixat de lege, faptul posesiei de până atunci se transformă într-o stare de drept şi se consolidează dreptul de proprietate, posesorul devenind proprietar. Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa în cauză, instanţa constată că posesia exercitată în cauză este viciată. În acest sens, reţine instanţa că prin s.c.nr.848/18.10.2017, pronunţată în Dosarul nr. ###/188/2016 al Judecătoriei #####, rămasă definitivă prin dec.civ.nr.638/08.05.2018 a Tribunalului Neamţ- Secţia I civilă şi prin dec.civ.nr.630/10.12.2019 a Curţii de Apel Bacău- Secţia I civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul ###### #######, pârât în prezentul dosar, fiind obligaţi pârâții să lase reclamantului ###### ####### în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1.676 mp, situat în intravilanul comunei #####, sat Sabasa, ####### #####, identificat pe schiţa anexă raportului de expertiză topografică ( fila 171 dosar ###/188/2016) care face parte integrantă din respectiva hotărâre, între punctele ##############-115-114-104-103###############6###############5##########. La pronunţarea acestor soluţii s-a avut în vedere că bunurile imobile revendicate de reclamant au fost dobândit de acesta prin sentinţa civilă de partaj judiciar nr. 3815/14.03.1995 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. ##########, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Neamţ prin decizia civilă nr. ###A din 29.04.1998 şi devenită irevocabilă, prin nerecurare. Au reţinut instanţele de judecată că la acel moment, niciun copărtaş nu a contestat componenţa masei succesorale supuse împărţelii judiciare, inclusiv reclamantul din prezentul dosar. Or, cât timp ###### ###### a fost parte în procesul de partaj finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. ####/14.03.1995, fiindu-i atribuit în proprietate terenul în suprafaţă de 20 de prăjini situat în pct. „#### Plaiului”, ###### ##### ## ## # ####### ## ######### #### ## #### ######### ######### ## ####### ## ########### ## ######### # ######### ## ## ######### ########### ##### ###### ########, nu poate pretinde că hotărârea judecătorească anterior menţionată nu are aptitudinea juridică de a face dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor teren şi construcţii revendicate de reclamantul ###### #######, atâta timp cât acestuia i-au fost atribuite în mod definitiv şi irevocabil prin hotărâre judecătorească în anul 1998. A reţinut, totodată, Tribunalul Neamţ că, deşi ###### ###### a susţinut că a primit bunurile imobile în litigiu cu titlu de zestre de la părinţi, acesta şi-a deschis rol agricol începând cu anul 1981, deci după un an după decesul tatălui său, astfel că nu poate pretinde înzestrarea de către tată. În aceste condiţii, stăpânirea efectivă a imobilului de către reclamantul ###### ######, în intervalul 1981 şi până în anul 1991, când a intervenit decesul mamei reclamantului, respectiv ###### (născută ######) ########, nu poate echivala cu o posesie utilă, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată (de 30 de ani) întrucât a fost lovită de viciul echivocului rezultat din exercitarea asupra imobilului de acte de stăpânire atât de către reclamantul ###### ###### cât şi de către mama acestuia, moştenitoare acceptantă a defunctului soţ ###### ######## (conform certificatului de moştenitor nr. 504/09.06.1980), cei doi, mamă şi fiu convieţuind în aceeaşi gospodărie (conform evidenţelor de rol agricol confirmate de susţinerile părţilor), până la decesul mamei survenit în anul 1991. Or, cum moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii cât timp se găsesc în stare de indiviziune, posesia lor având un caracter echivoc, titularul posesiei terenului din care face parte şi terenul în suprafaţă de 1.676 mp a fost stabilit în mod definitiv prin sentinţa civilă de partaj judiciar nr. 3815/14.03.1995 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. ##########, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Neamţ prin decizia civilă nr. ###A din 29.04.1998 şi devenită irevocabilă, prin nerecurare, în persoana pârâtului ###### #######. În aceste condiţii, este evident că posesia reclamantului nu a fost utilă, orice presupus act exercitat asupra terenului în cauză neconstituind o posesie sub nume de proprietar. În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar accepta susţinerea pârâtului ###### ###### în sensul că reclamantul nu a avut niciodată stăpânirea bunurilor imobile litigioase atribuite la partajul judiciar definitivat în anul 1996, tribunalul a reţinut că termenul de prescripţie achizitivă de 30 de ani, calculat începând cu anul 1991, se împlineşte de abia în anul 2021, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele cerute de lege pentru a i se recunoaşte pârâtului ###### ###### calitatea de proprietar al bunurilor imobile litigioase, calitate dobândită prin posedarea acestora în condiţiile instituite de art. 1890 Cod civil 1864. În consecință, reținând că pârâtul ###### #######, prin apărător, a invocat excepția puterii de lucru judecat, care nu este o excepţie propriu-zisă, ci o prezumţie, care impune consecvenţă în judecată, fiind vorba despre cereri şi soluţii ale instanţelor judecătoreşti, pronunţate în dosare diferite, în speţă nu se poate vorbi despre o autoritate de lucru judecat dar, potrivit noilor reglementări procesuale, nu se poate ignora puterea lucrului judecat de care se bucură aceste hotărâri, dispoziţiile art.432 alin.(2) Cod de procedură civilă, reglementând prezumţia legală de lucru judecat şi care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat. Reclamantul nu a făcut proba contrară, care să răstoarne prezumţia indicată, în contextul în care, pe de o parte, martorii audiaţi nu au putut preciza cu certitudine că reclamantul a exercitat posesia sub nume de proprietar, timp de 30 ani, din declaraţiile acestora nefiind clară stăpânirea terenului, iar pe de altă parte, aceasta a fost viciată, în contextul în care au existat litigii cu privire la acest teren. Consideră instanţa că, odată ce reclamantul nu a contestat (nu a formulat cale de atac) faptul că terenul în cauză a fost atribuit fratelui său, pârâtul ###### #######, prin sentinţa civilă de partaj judiciar nr. 3815/14.03.1995 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. ##########, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Neamţ prin decizia civilă nr. ###A din 29.04.1998 şi devenită irevocabilă, prin nerecurare, de la acea dată ar fi putut curge un nou termen de 30 ani, care să atragă incidenţa prescripţiei achizitive. Acest termen nu numai că nu este împlinit, dar a fost şi întrerupt, prin actele de rezistenţă din partea pârâtului, manifestate fie sub forma construirii unui garaj, fie sub forma chemării în judecată a reclamantului ###### #######, pentru acţiune în revendicare. În ce priveşte joncţiunea posesiei cu cea a părinţilor, instanţa reiterează că, după decesul autorului ###### ######## şi până la decesul mamei ###### ########, în anul 1991, posesia nu a fost exclusivă, ci a fost exercitată de toţi moştenitorii defunctului tată al părţilor. Totodată, susținerea reclamantului ###### ###### potrivit căreia hotărârea judecătorească de partaj nu a fost pusă niciodată în executare este contrazisă de procesul verbal de punere în posesie încheiat de executorul judecătoresc ##### #### care la data de 28 aprilie 1998 însoțit de un organ de poliție s-a deplasat la amplasamentul în litigiu și în prezența moștenitorilor ###### ###, ###### ####### și ####### ##### care și-au asumat sub semnătură procesul verbal, a fost împărțit terenul atribuit lotului 3, 6 și 8 din intravilanul satului Sabasa, ###### ##### ## #### ## ##### ######### ## ############# ########## ########, aspect reţinut de instanţele anterioare. După cum şi Judecătoria ##### a reţinut prin s.c.nr.848/18.10.2017, până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj posesia exercitată a fost echivocă și fiind viciată nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate. Abia ulterior datei de 29 aprilie 1996, data rămânerii definitive a hotărârii de partaj, moștenitorii au început o posesie sub nume de proprietar, exclusivă, corespunzător bunurilor atribuite prin hotărâre judecătorească. Există posibilitatea ca dreptul de proprietate să fie recunoscut retroactiv în proprietatea moștenitorului la care a figurat în evidențele agricole dacă bunul îi este atribuit prin hotărârea de ieșire din indiviziune dar nu este cazul pârâtului (###### ######). Concluzia logică ce rezultă este că reclamantul ###### ###### nu a exercitat nicio posesie publică, liniştită, sub nume de proprietar pentru întreaga suprafaţă de 1.837 mp, formată din suprafaţa de 1.676 mp, (pentru care s-a admis acţiunea în revendicare şi care a fost identificată de către expert ca făcând parte din lotul nr.8, atribuit lui ###### #######) şi din suprafaţa de 162 mp, care excede suprafeţei anterior menţionate, dar care se regăseşte în s.c.nr.240/26.02.2015, pronunţată în dosarul având ca obiect acţiune în constatare, astfel cum este identificată de expert la fila 171 dosar nr.###/188/2016. Pentru această ultimă suprafaţă, având în vedere că argumentele anterior enunţate conduc la neîndeplinirea condiţiilor privind incidenţa uzucapiunii, pentru suprafaţa de 1.676 mp, este firesc ca şi această din urmă suprafaţă să urmeze regimul juridic al suprafeţei mai mari, în condiţiile în care martorii audiaţi nu au putut-o identifica în mod individual, ca fiind delimitată de suprafaţa revendicată. În plus, chiar dacă expertul nu a identificat-o ca făcând parte din lotul nr.8, atribuit pârâtului ###### #######, potrivit s.c.nr.3815/14.03.1995, această suprafaţă de 162 mp, situată în sat Sabasa, învecinată cu lotul nr.8 nu a fost inclusă în lotul nr.7, atribuit reclamantului în altă zonă. Depoziţiile martorilor duc şi ele la concluzia vicierii posesiei. Astfel, atât martorul ######### ####### (filele 465-466), cât şi martorul ######## ####, au confirmat faptul că în urmă cu 10 ani, pârâtul ###### ####### şi-a construit pe terenul pentru care reclamantului solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, un garaj, care există şi în prezent. Acest fapt converge către ideea că pârâtul a construit garajul pe propriul său teren, primit prin hotărârea de partaj. Este adevărat că şi reclamantul a construit un magazin pe terenul atribuit fratelui său, dar în lipsa coroborării cu alte probe, acest fapt nu dovedeşte, prin el însuşi, existenţa elementului animus al posesiei exercitate de către reclamant. Va reţine instanţa alte susţineri ale martorilor: în ultimii ani din viaţă ai defunctei ###### ########, reclamantul nu locuia cu aceasta, ci la concubina sa, care avea propria locuinţă. Gardul dintre proprietăţi a fost ridicat cu ocazia litigiilor declanşate în ultimii ani, anterior, proprietatea nefiind delimitată în interiorul lotului nr.8, atribuit pârâtului. Prin urmare, în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate de către ###### ###### prin joncționarea posesiei cu a părinţilor săi, se constată că la acest moment posesia este viciată de viciul echivocității în condițiile în care aceasta nu exercită și nu poate exercita o posesie exclusivă asupra terenului. În plus, dată fiind starea conflictuală între părți nu se poate reține o posesie netulburată. Prin urmare, instanţa consideră că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile pentru constatarea dreptului de proprietate prin posesia de 30 ani, motiv pentru care va respinge acţiunea ca neîntemeiată. Relativ la excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtul ###### ####### prin întâmpinare, instanţa va lua act de renunţarea pârâtului la invocarea acestei excepţii. În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere soluţia ce va fi adoptată în cauză, instanţa va obliga reclamantul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezentul proces, efectuate de către pârâtul ###### #######, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂŞTE: Ia act de renunţarea de către pârât a invocării excepţiei lipsei de interes. Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamantul ###### ######, CNP #############, domiciliat in sat Sabasa, ###### #####, ####### #####, în contradictoriu cu pârâţii ###### #######, CNP #############, domiciliat in sat Sabasa, ###### #####, ####### #####, ####### #########, prin moştenitor ####### ########, domiciliat în ###### #######, sat Boboieşti, ####### #####, ######## #######, prin moştenitori ######## ########, domiciliată în ######, #### ###### ### ##, #####, judeţul ######, ######## ##### – ######, domiciliată în ######, #### ###### ### ##, #####, judeţul ######, ######## ########, domiciliat în ###### #######, sat Leghin, #### ###### ####### ### ###, ####### #####, ######## #######, domiciliat în ######, #### ####### ### ##, ### #, ### #, judeţul ######, ######## ####, domiciliat în ###### ########, sat Ruseni, ####### #####, ######## #######, domiciliat în Piatra Neamţ, #### ########### ### ##, ### ##, ### #, etaj 1, ### #, judeţul Neamţ şi ######## ######, domiciliat în ###### #######, sat Boboieşti, ####### #####, ######## #########, domiciliata în sat ######, ###### ######, ####### #####, ######### #####, domiciliata in #####, str. Cojusana, ### #, ### #, ### #, judeţul Neamţ, ####### #####, domiciliata in #####, #### ########## ### #, ####### #####, ###### #######, domiciliata in sat Sabasa, ###### #####, judeţul Neamţ ##### ##########, domiciliat in sat Pîrîul Pîntei, ###### #####, judeţul Neamţ ##### #######, domiciliat in sat Pîrîul Pîntei, ###### #####, ####### #####, #### ##### ###, domiciliata in sat Sabasa, ###### #####, ####### #####, ###### ### prin moştenitori ###### #######, domiciliat in #####, #### ########## ### #, ####### #####, ####### ########, domiciliată în ###### #######, sat #######, ####### #####, #### #######, domiciliată în #####, #### ########## ####, ####### #####, #### ###### – ######, domiciliat în oraşul #####, str. ######, ####### #####, ##### ########, domiciliată în #####, str. Codrului, ####### #####, ###### ########, domiciliat în ###### ######, sat Crivaia, judeţul Neamţ şi ###### #########, domiciliată în #####, #### ########## ### #, ####### ##### ## ###### ##### # #### ############ ##### ########, având ca obiect acţiune în constatare. Obligă reclamantul ###### ###### să plătească pârâtului ###### ####### suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria #####. Pronunţată azi, 19.02.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Domenii speta

Spete similare