Rezoluţiune contract - promisiune vanzare terenuri . Pretinsa neexecutare a contractului de mandat cu titlu gratuit nu poate să atragă sancțiunea rezoluțiunii contractului, câtă vreme acesta nu este sinalagmatic, ci unilateral.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.10.2018 pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub nr. 5109/312/2018, reclamanta IG, în contradictoriu cu pârâta EA, a solicitat instanței rezoluțiunea contractului de promisiune vânzare-terenuri nr. 2215/28.07.2010, încheiat între părți, și repunerea lor în situația anterioară.

În motivare, reclamanta a arătat că a aflat în anul 2017 că în luna octombrie 2015 s-a formulat o cerere pentru afișare ofertă vânzare teren și ofertă de vânzare teren, ambele întocmite în numele său, fiind trecut pe verso și fratele ei.

Potrivit art. 1.021 C.civ., contractul nu este desființat de drept, ci desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției. Așa cum se susține în doctrină, rezoluțiunea poate fi cerută numai de creditorul obligației neexecutate culpabil, nu și de partea vinovată de neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o prin contractul sinalagmatic.

Conform susținerilor reclamantei, din motive imputabile numai pârâtei, perfectarea în formă autentică a contractului de promisiune nu a fost posibilă până în anul 2016 și nici nu se mai poate realiza în prezent, pentru următoarele motive: pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate de efectuare a cărților funciare, nu și-a respectat înțelegerea referitoare la diferența de bani, a încheiat în numele ei, fără consimțământul reclamantei, contractul de arendă a pământului în anul 2012, situație de care a luat cunoștință în anul 2017, și a întocmit procedura prealabilă în baza Legii nr. 17/2014 (cerere afișare ofertă și ofertă vânzare terenuri) în luna octombrie 2015, fără consimțământul său, procedura pe care a scris-o și semnat-o în numele ei (această procedură a fost folosită în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești pentru cealaltă jumătate de teren care a aparținut fratelui său, decedat în 29.05.2013).

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1.021 C.civ..

În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei și efectuarea unei expertize grafologice.

La data de 29.10.2018, reclamanta a depus precizări (f. 13-16 dosar declinat), prin care a arătat că suprafețele de teren din contractul de promisiune vânzare-cumpărare nr. 2215/28.07.2010 nu au carte funciară, iar valoarea înscrisă în contract este de 1.500 lei.

De asemenea, aceasta a susținut că este vorba de rea-credință, întrucât, când a încheiat procedura prealabilă pentru conformitate cu Decizia CCR  nr. 755, pârâta nu putea să se folosească de numele, prenumele, datele sale de stare civilă și să o semneze fără cunoștința și consimțământul ei. Mai mult, pârâta a indus în eroare atât reclamanta, cât și instanțele de judecată prin adeverințele ce au fost obținute de la Primăria Urziceni, posibil prin complicitate cu un angajat sau din cauza neglijenței unui funcționar al primăriei.

Referitor la acest aspect, reclamanta a menționat că înțelege să conteste înscrisurile sub semnătură privată, conform art. 301 alin. 1 C.pr.civ., și că solicită instanței să facă aplicarea prevederilor art. 302 C.pr.civ.. De asemenea, a precizat că, potrivit art. 304 alin. 1 și 3 C.pr.civ., înțelege să se înscrie în fals, întrucât nu a scris, completat și semnat cererea de afișare ofertă și oferta de vânzare terenuri.

Aceasta a mai susținut că lipsa oricăror demersuri în vederea obținerii documentației cadastrale necesare încheierii actului de vânzare-cumpărare în forma autentică notarială, potrivit art. 54 din Legea nr. 7/1996, echivalează cu un refuz de încheiere a actului în formă autentică. Astfel, condiția existenței unui refuz nejustificat al unuia dintre cocontractanți este impusă de legiuitor pentru a evita încărcarea rolului instanțelor judecătorești cu cereri de chemare în judecată care nu au un veritabil caracter contencios. Interpretarea potrivit căreia existența unor presupuse dificultăți în întocmirea documentației cadastrale relevate cu prilejul judecății ar echivala cu lipsa refuzului intimaților pârâți conduce la concluzia că, față de atitudinea pasivă a pârâților, încheierea actului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu mai este posibilă.

De asemenea, reclamanta a susținut că părțile convenției de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri situate în extravilan sunt obligate să respecte dispozițiile art. 3, 4, 5 și 9 din Legea nr. 17/2014, adică să parcurgă procedura dreptului de preempțiune la care se referă legea. Promitentul-vânzător trebuie să facă dovada intabulării dreptului său de proprietate în cartea funciară și să obțină avizul final de la structurile teritoriale, necesar pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

Potrivit susținerilor reclamantei, cerințele art. 3, 4, 5 și 9 trebuie îndeplinite cumulativ, iar obligația de a demonstra îndeplinirea acestora revine reclamantului, conform art. 249 C.pr.civ..

Astfel, în ceea ce privește terenurile situate în extravilan, prin Legea nr. 17/07.03.2014 s-a stabilit că înstrăinarea prin vânzare se face cu respectarea dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al Statului Român prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale.

De asemenea, în aceeași lege se stipulează că în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3, 4 și 9, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris pe rolul fiscal și în cartea funciară.

Prin Decizia nr. 755/16.12.2014, Curtea Constituțională a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri agricole situate în extravilan este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde, asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate.

Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc acordului de voință nerealizat.

Îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, supus legii în vigoare.

Din perspectiva Legii nr. 17/2014 și a Deciziei Curții Constituționale nr. 755/2014, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate cu privire la un imobil este o condiție prealabilă pentru înstrăinare, justificată de necesitatea asigurării atât a securității juridice statice referitoare la existența și păstrarea drepturilor patrimoniale valabil dobândite, cât și a securității juridice dinamice, vizând circulația acestor drepturi. Acesta este de fapt scopul evidențelor de cadastru și de carte funciară și el nu contravine principiului libertății circuitului civil și garantării dreptului de proprietate și nu constituie o limitate în exercițiul atributelor acestui drept.

Reclamanta a atașat un set de înscrisuri (f. 17-36 dosar declinat).

Prin încheierea pronunțată la data de 27.02.2019 de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 5109/312/2018/a1, instanța a admis cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantă și a stabilit că aceasta datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 779,72 lei.

Prin încheierea pronunțată la data de 19.04.2019 de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 5109/312/2018, instanța a admis în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamantă și a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 779,72 lei pe o perioadă de șase luni, în rate lunare egale de 129,95 lei lunar.

La data de 10.06.2019, pârâta a depus întâmpinare (f. 95 dosar declinat), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției necompetenței teritoriale, pârâta a învederat că, potrivit art. 113 pct. 3 C.pr.civ., instanța competentă este Judecătoria Urziceni, întrucât contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare s-a încheiat la un notariat din acea localitate, iar terenul se află pe teritoriul municipiului Urziceni.

În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a învederat că a încheiat cu reclamanta contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr, 2215/28.07.2010 de BNP I. După încheierea contractului, a folosit terenul ce face obiectul contractului și îl folosește și în prezent.

Conform susținerilor pârâtei, aceasta a chemat-o în judecată pe reclamantă pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, dosar ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Urziceni, în care s-a admis cererea, conform Sentinței civile nr. 64/16.01.2018 în dosarul nr. 2692/330/2015. Această sentință a fost atacată cu apel de către reclamantă și suspendată cauza până la rămânerea definitivă a prezentei cauze.

Pârâta a susținut că reclamanta nu a arătat care este temeiul de drept și motivele pentru care solicită rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară.

De asemenea, a învederat că reclamanta face referire la înscrierea în fals cu privire la niște înscrisuri sub semnătură privată, fără să arate clar care sunt aceste înscrisuri și care este exact solicitarea cu privire la acestea.

În ceea ce privește procedura prealabilă conform Legii nr. 17/2014 (cerere, ofertă și adeverințe eliberate de Primăria Urziceni), s-a pronunțat Judecătoria Urziceni prin Sentința civilă nr. 1556/05.12.2016 în dosarul nr. 1171/330/2016, rămasă definitivă prin respingerea apelului.

De asemenea, a fost formulată și o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, unde s-a dat o ordonanță de clasare a cauzei având ca obiect infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Totodată, pârâta a susținut că, prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. 2692/330/2015, reclamanta a invocat excepția nulității absolute a contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2215/28.07.2010, excepție care a fost respinsă de instanța de fond.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ..

În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei cu interogatoriul reclamantei. Aceasta a atașat întâmpinării un set de înscrisuri (f. 96-107 dosar declinat).

Prin Sentința civilă nr. 2298 pronunțată la data de 21.10.2019 de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. 5109/312/2018, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Slobozia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 15.11.2019, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr de dosar.

Prin încheierea din data de 18.12.2019, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, ca neîntemeiată.

La data de 28.01.2020, respectiv 29.01.2020, pârâta a depus note scrise (f. 24-36), precum și un set de înscrisuri (f. 37-63).

La termenul din data de 29.01.2020, reclamanta a depus precizări (f. 65-66), precum și un set de înscrisuri (f. 67-89).

La data de 13.02.2020, reclamanta a depus precizări (f. 91-93).

La termenul din data de 19.02.2020, instanța a luat act că pârâta nu a înțeles să mai susțină excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa motivării în fapt și în drept și a calificat excepția de lucru judecat provizoriu, invocată de pârâtă, ca fiind o apărare de fond.

La același termen, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părții adverse.

La data de 11.03.2020, pârâta a depus note scrise (f. 99-102).

La termenul din data de 03.06.2020, pârâta a depus note scrise (f. 117-121), iar instanța a administrat proba cu interogatoriul părților, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 129-131).

La același termen, instanța a respins cererile reclamantei privind urmarea procedurii verificării de scripte și a procedurii verificării înscrisului denunțat ca fals, formulate cu privire la cererea de afișare ofertă și la oferta de vânzare din anul 2015, precum și proba cu expertiza grafologică solicitată de reclamantă, ca nefiind utile soluționării cauzei.

La termenul din data de 15.07.2020, instanța a respins cererea reclamantei privind suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. 1506/330/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Urziceni.

La data de 27.07.2020, respectiv la data de 28.07.2020, părțile au depus concluzii scrise.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 2512 pronunțată la data de 29.10.2009 de Judecătoria Urziceni în dosarul nr. 3615/330/2009, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta IG în contradictoriu cu pârâții EA, BV și II, a dispus sistarea stării de indiviziune și a luat act și a consfințit tranzacția părților cu privire la împărțirea bunurilor, obiectul tranzacției fiind reprezentat de ieșirea din indiviziune pentru imobilele ce constituie proprietatea defunctului Baciu Ion, compunându-se din teren extravilan în suprafață de 2,50 ha și teren intravilan în suprafață de 1.000 mp, situat în orașul Urziceni, jud. Ialomița, înscrisă în T.P. nr. .. din 18.08.1994 (f. 18-22 dosar declinat).

În cuprinsul tranzacției s-a stipulat, printre altele, că IG și II sunt de acord să dețină în deplină proprietate următoarele imobile: a) din terenul extravilan în suprafață de 2,20 ha, situat în T 216, P 37 (arabil) – lotul 3 – în suprafață de 7.333,33 mp; b) din terenul extravilan în suprafață de 3.000 mp, situat în T 359/8, P 48 (vie) – lotul 2 – în suprafață de 1.000 mp; c) din terenul intravilan în suprafață de 1.000 mp, situat în T 206, P 11 – Prelungirea Pușcași, FN (aabil) – lotul 1 – în suprafață de 333,33 mp.

La data de 28.07.2010, reclamanta IG, în calitate de promitentă-vânzătoare, și pârâta EA, în calitate de promitentă-cumpărătoare, au încheiat contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 2215 de B.N.P. IT, prin care reclamanta s-a obligat să îi vândă pârâtei, iar pârâta s-a obligat să cumpere următoarele imobile: 1. cota indiviză de ½ părți din suprafața de 7.333,33 mp teren arabil, situată în extravilanul municipiului Urziceni, jud. Ialomița, tarlaua ..., parcela 37, identificată prin: nord, DA, est, De 154/1, sud, EA și vest, I.  S.A.; 2. cota indiviză de ½ părți din suprafața de 1.000 mp  teren vie situată în extravilanul municipiului U. , jud. I. , tarlaua .., parcela 48, identificată prin: nord, P, est, EA, sud, De 359/9 și vest, BV; 3. cota indiviză de ½ părți din suprafața de 333,33 mp teren arabil, situată în intravilanul municipiului U., Prelungirea Pușcași, jud. I. , tarlaua 206, parcela 11, identificată prin: nord, AI, est, Ds 16, sud, EA și vest, CD, cotele din suprafețele de teren fiind dobândite prin moștenire de la BI, după cum rezultă din Sentința civilă nr. 2512/29.10.2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, jud. Ialomița și din titlul de proprietate nr. 006445/02526, eliberat la 18.08.1994 de Comisia județeană Ialomița, în schimbul plății unui preț de 1.500 lei, achitat integral de promitenta-cumpărătoare la data autentificării contractului (f. 23-24 dosar declinat).

În drept, instanța reține cu titlu prealabil că, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Astfel, întrucât contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2215 de B.N.P. IT, a cărui rezoluțiune se solicită, a fost încheiat la data de 28.07.2010, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil (01.11.2011), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.

În acest context, instanța reține că, potrivit art. 1.020 C.civ. din 1864, „condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său”.

De asemenea, conform art. 1021 C.civ. din 1864, „Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate”.

Așadar, rezoluțiunea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea retroactivă a acestuia și repunerea părților în situația anterioară avută anterior încheierii contractului. Temeiul juridic al acțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât se impune desființarea contractului.

Prin urmare, pentru a se putea dispune rezoluțiunea unui contract, este necesară întrunirea următoarelor condiții: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația, iar debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.

Analizând prevederile contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2215/28.07.2010 de B.N.P. IT, instanța reține că reclamanta, promitenta-vânzătoare, s-a obligat să vândă, iar pârâta, promitentă-cumpărătoare, s-a obligat să cumpere cotele din terenurile anterior menționate, în schimbul unui preț de 1.500 lei, pe care pârâta l-a achitat integral la data autentificării contractului.

De asemenea, reclamanta s-a obligat prin contract să facă toate demersurile pentru a putea încheia valabil contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, fiind stipulate totodată următoarele: „Pentru îndeplinirea tuturor formalităților prealabile, precum și pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare în forma autentică eu, promitenta-vânzătoare, împuternicesc pe promitenta-cumpărătoare, să mă reprezinte în fața tuturor autorităților competente și să încaseze orice subvenții acordate producătorilor agricoli, să întocmească și să ridice documentațiile cadastrale, să deschidă cărțile funciare și să obțină extrasele de carte funciară, precum și certificatul fiscal, să semneze contractul autentic de vânzare-cumpărare, să transcrie actul și să rectifice rolul fiscal de pe numele meu, să semneze în numele meu și pentru mine oriunde va fi necesar, semnata sa fiindu-mi opozabilă, în limitele prezentei împuternici. Prezentul mandat este gratuit și irevocabil”.

În ceea ce privește dispozițiile contractuale anterior menționate, instanța constată că acestea au natura juridică a unui contract de mandat, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin Sentința civilă nr. 1556 pronunțată la data de 05.12.2016 de Judecătoria Urziceni în dosarul nr. 1171/330/2016, definitivă ca urmare a respingerii apelului prin Decizia civilă nr. 623/A pronunțată la data de 08.06.2017 de Tribunalul Ialomița în același dosar (f. 96-102 dosar declinat).

În dosarul nr. 1171/330/2016, reclamanta IG, în contradictoriu cu pârâții EA, AG și Primăria U. , a solicitat constatarea nulității absolute a înscrisurilor ce formează dosarul nr. 76 din data de 28.10.2015, reprezentând procedură prealabilă vânzării unor terenuri în municipiul Urziceni, înscrisuri cu privire la care reclamanta s-a înscris în fals și în prezenta cauză (cerere pentru afișarea ofertei de vânzare a terenului și ofertă de vânzare teren din data de 28.10 2015 – f. 25-26 dosar declinat).

Judecătoria Urziceni, respingând cererea înregistrată sub nr. 1171/330/2016, a reținut următoarele: „În baza acestei împuterniciri și a unui alt antecontract de vânzare încheiat de pârâta EA cu numitul II, coproprietarul celeilalte cote de ½, EA a depus la Primăria Municipiului Urziceni oferta de vânzare teren și cererea pentru afișarea ofertei de vânzare a terenului de mai sus înregistrată sub nr. 76 din 28.10.2015, pe care le-a semnat personal în calitate de mandatar al reclamantei și al numitului II. Astfel nu s-a săvârșit un fals astfel cum susține reclamanta. (...) Având în vedere că dosarul constituit la Primăria Urziceni pentru procedura dată de Legea 17/2014 a avut la bază mandatul valabil dat de către reclamantă, iar notificarea și încheierea de certificare atacate în cauză nu cuprind motive de nulitate absolută, instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată”.

De asemenea, respingând apelul formulat de IG în dosarul nr. 1171/330/2016, Tribunalul Ialomița a reținut următoarele: „În ceea ce privește al doilea motiv de apel referitor la lipsa împuternicirii intimatei pârâte de a efectua procedura prealabilă, tribunalul îl apreciază tot ca neîntemeiat întrucât, în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2215 din 28.07.2010 la BNP IT s-a prevăzut expres că promitenta-vânzătoare o împuternicește pe promitenta-cumpărătoare să o reprezinte în fața autorităților competente „pentru îndeplinirea tuturor formalităților prealabile ..., să semneze în numele meu și pentru mine oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-mi opozabilă în limitele prezentei împuterniciri.” Rezultă astfel că pârâta EA a acționat în baza acestui mandat expres și în limitele conferite atunci când a întocmit oferta de vânzare și a făcut cerere de afișare a acesteia la primărie. Chiar dacă procedura administrativă prealabilă vânzării s-a modificat, mandatul a fost dat pentru îndeplinirea tuturor formalităților prealabile, astfel încât formalitățile îndeplinite de intimata pârâtă în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică sunt în limitele mandatului conferit.”

Totodată, tribunalul a reținut că „cererea de afișare ofertă și oferta de vânzare au fost întocmite de intimata pârâtă în baza mandatului acordat de apelanta reclamantă astfel încât nu se poate vorbi de lipsa consimțământului promitentei-vânzătoare, iar acordul privind utilizarea datelor sale personale este implicit, având în vedere conținutul mandatului și obligațiile mandatarului”.

Pe de altă parte, reclamanta a formulat o plângere penală împotriva pârâtei, ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 1328/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, în care s-a dispus, prin ordonanța din data de 06.12.2018, clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b C.pen., apreciindu-se că litigiul este de natură civilă (f. 103 dosar declinat). Soluția a fost menținută prin ordonanța Prim Procurorului din data de 10.03.2020 (f. 107).

În acest context, instanța reține, în primul rând, că aspectele invocate de reclamantă, privind faptul că nu ea a scris, completat și semnat cererea de afișare ofertă de vânzare și oferta de vânzare terenuri din data de 28.10.2015 nu mai pot fi reanalizate în prezenta cauză, câtă vreme în considerentele hotărârilor judecătorești menționate anterior s-a reținut în mod definitiv că cele două înscrisuri au fost semnate de EA în numele reclamantei, în baza și în limitele mandatului acordat de aceasta din urmă în cuprinsul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 2215/28.07.2010 de BNP IT. În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 430 alin. 1 și 2 C.pr.civ., referitoare la autoritatea de lucru judecat (efectul negativ).

În al doilea rând, contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2215/28.07.2010 de B.N.P. IT înglobează două convenții distincte, respectiv, pe de o parte, un contract de promisiune de vânzare-cumpărare și, pe de altă parte, un contract de mandat.

Or, întocmirea procedurii prealabile vânzării, fiind o acțiune îndeplinită în executarea mandatului gratuit dat de reclamantă, nu este de natură să conducă la rezoluțiunea contractului de contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2215/28.07.2010 de B.N.P. IT, întrucât contractul de mandat cu titlu gratuit este un contract unilateral (nu sinalagmatic), care nu este susceptibil de a fi rezoluționat.

Pe de altă parte, realizarea procedurii prealabile vânzării de către pârâtă nu poate fi, în mod evident, considerată ca o neexecutare de către aceasta a contractului de promisiune de vânzare-cumpărare, în virtutea căruia pârâta s-a obligat doar să cumpere cotele părți din imobilele respective, astfel încât nici această împrejurare nu poate duce la rezoluțiunea contractului.

În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de efectuare a cărților funciare, instanța apreciază că nici acest motiv nu poate sta la baza rezoluțiunii contractului, întrucât nu există nici în această privință o neexecutare din partea pârâtei a contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.

Reclamanta s-a obligat să facă toate demersurile pentru a putea încheia valabil contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, deci, implicit, să deschidă cărțile funciare, dar a ales să-și îndeplinească această obligație prin intermediul pârâtei, pe care a mandatat-o, cu titlu gratuit, să realizeze toate formalitățile prealabile vânzării. Or, prin faptul că reclamanta invocă lipsa efectuării cărților funciare, aceasta se prevalează de neexecutarea propriei obligații, ceea ce nu poate duce la rezoluțiunea contractului de promisiune de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în cele ce preced, pretinsa neexecutare a contractului de mandat cu titlu gratuit nu poate să atragă sancțiunea rezoluțiunii contractului, câtă vreme acesta nu este sinalagmatic, ci unilateral.

Referitor la afirmațiile reclamantei conform cărora pârâta nu a respectat înțelegerea privitoare la diferența de bani, instanța reține că acestea sunt lipsite de fundament, în contextul în care în cuprinsul contractului s-a stipulat în mod expres că prețul este de 1.500 lei și că a fost achitat integral de promitenta-cumpărătoare la data autentificării.

Alegațiile reclamantei din notele scrise referitoare la caracterul derizoriu al prețului nu pot fi analizate de instanță, câtă vreme acesta constituie un motiv de nulitate, nu de rezoluțiune a contractului.

Nici susținerile reclamantei în sensul că pârâta ar fi încheiat în anul 2012, fără consimțământul ei, un contract de arendă a pământului nu sunt de natură să atragă rezoluțiunea contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, având în vedere că reclamanta i-a predat terenurile pârâtei la data autentificării contractului, iar părțile au convenit că pârâta are dreptul de a folosi terenurile, de a le culege fructele, veniturile în bani obținute din exploatarea terenurilor, de a încasa orice fel de subvenții și de a face orice fel de investiții, asupra cărora reclamanta nu are și nu va avea nicio pretenție în viitor.

Față de considerentele expuse, constatând că, în raport de motivele invocate, nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune rezoluțiunea contractului şi, pe cale de consecinţă, nici repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanța va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ. prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Având în vedere că reclamanta este partea care a pierdut procesul, instanța va respinge solicitarea acesteia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, întrucât pârâta nu a depus nicio dovadă a cheltuielilor de judecată solicitate, constând în onorariu de avocat, în condițiile art. 452 C.pr.civ., instanța va respinge și cererea acesteia privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare