Constatare nulitate act juridic - certificat de vacanţă succesorală - orice act juridic încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune. Astfel, actul înch

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.05.2017, sub nr. x/299/2017, reclamanta O.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.R., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a certificatului de vacanţă succesorală nr. X/1976 eliberat de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, la data de 30.03.1976, a decedat bunicul său, G.N., conform certificatului de deces nr. X/31.03.1976, emis de către Consiliul Popular al Sectorului 1. Ulterior, la data de 11.04.1976, la numai 11 zile de la decesul bunicului, a decedat şi bunica reclamantei, G.S., conform certificatului de deces nr. X/12.04.1976, emis de către Consiliul Popular al Sectorului 1.

Ca urmare a decesului numitei G.S., la data de 11.06.1976, Notariatul de Stat al Sectorului 1 a emis certificatul de moştenitor nr. X/1976, moştenitor legal fiind numitul G.E.  (tatăl reclamantei), în calitate de fiu.

Reclamanta a învederat că, de pe urma defunctului său bunic, G.N., a fost emis certificatul de moştenitor nr. X/1976, prin care s-a constatat vacanţa succesorală, ca efect al renunţării moştenitorilor legali, moştenirea fiind culeasă de către S.R.. Astfel, a fost constatat faptul că au renunţat la moştenire numiţii G.N. (fiu), G.S. (soţie) şi G.E.  (fiu), în cuprinsul certificatului de moştenitor fiind cuprinse declaraţiile de renunţare la moştenire înregistrate sub nr. 187/1976 (G.N.), nr. 188/1976 (G.S.) şi nr. 189/1976 (G.E. ).

În continuare, reclamanta a susţinut că bunica sa, G.S., nu a renunţat niciodată la succesiunea de urma defunctului său soţ, în condiţiile în care decesul său a survenit la numai 11 zile de la decesul bunicului, aceasta fiind bolnavă şi netransportabilă la acel moment.

De asemenea, din cercetările efectuate, prin solicitări la Camera Notarilor Publici, la dosarul succesoral nr. X/1976, nu se regăseşte declaraţia de renunţare nr. X/1986 a bunicii G.S., pentru că aceasta nu există în sens juridic. Astfel, pentru a crea o aparenţă de legalitate, în dosarul respectiv există o declaraţie de renunţare care reprezintă un fals grosolan, întrucât nu este semnată, nu cuprinde încheierea de autentificare şi este datată 11.06.1976, după decesul bunicii. Pe verso, pentru a da impresia de legalitate, se regăseşte o încheiere de legalizare, şi nu o încheiere de autentificare.

Reclamanta a considerat că certificatul de vacanţă succesorală nr. X/1976 a fost eliberat prin fraudarea legii, ignorându-se existenţa moştenitorilor legal şi vocaţia lor succesorală în scopul prejudicierii drepturilor succesorilor. Astfel, este evidenţă nulitatea absolută a acestui certificat, întrucât, la încheierea actului, au fost efectuate menţiuni false în scopul eludării unor dispoziţii legale imperative, respectiv s-a menţionat că numita G.S. a renunţat la moştenire. Or, bunica reclamantei nu a fost nici măcar citată în dosarul succesoral şi, chiar dacă ar fi fost citată, nu s-ar fi putut prezenta, deoarece aceasta era grav bolnavă, fiind ţintuită la pat.

În ceea ce priveşte renunţările numiţilor G.E.  şi Grigoriu Niculae, reclamanta a susţinut că acestea au fost „smulse” prin şantaj de către Statul Român, prin notarul instrumentator, obiectul şantajului fiind destituirea din serviciu şi îndepărtarea de lângă familie prin deportare în lagărele de muncă forţată.

Reclamanta a precizat că menţiunile din certificat în sensul că bunica sa, G.S., este străină de succesiune prin renunţare, sunt false, un motiv cert de nulitate absolută a respectivului certificat fiind nerespectarea prevederilor art. 12 din Decretul nr. 40/21.01.1953.

În ceea ce priveşte eventuala calificare a cauzei de nulitate prin raportare la prevederile art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 ca fiind una de nulitate relativă, reclamanta a apreciat că nulitatea nu este determinată de eventuala viciere a consimţământului succesorilor participanţi la procedura succesorală notarială, ci este dedusă din omisiunea citării tuturor succesibililor la dezbaterea moştenirii, în faţa notarului public.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a S.R., reclamanta a menţionat că, la data emiterii certificatului de vacanţă succesorală, acesta a fost reprezentant în procedura notarială de către Ministerul de Finanţe, prin organele sale de valorificare, respectiv circumscripţiile financiare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 155, art. 111 C.pr.civ., Legea nr. 36/1995, Decretul nr. 40/1953.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus înscrisuri.

Prin încheierea din 13.07.2017 dată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/299/2017/a1 a fost admisă cererea de reexaminare formulată de reclamantă, sens în care a fost constatat că taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulate este de 100 lei.

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 30).

La data de 23.10.2017, prin serviciul registratură, reclamanta a depus concluzii scrise prin care a învederat că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul S.R.

La termenul din data de 24.10.2017, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acel termen (fila 44).

La data de 27.12.2017, prin serviciul registratură, Camera Notarilor Publici a depus precizările şi înscrisurile solicitate de instanţă (filele 51-57).

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri şi proba testimonială constând în audierea martorului O.P. (fila 62).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum rezultă din certificatul de deces nr. 204147 (fila 8), la data de 30.03.1976, a avut loc decesul numitului G.N., bunicul reclamantei O.I. (certificat de naştere – fila 6; certificat de căsătorie – fila 5; certificat de moştenitor nr. X/28.04.2015 emis de SPN Fides – filele 10-11).

Astfel, la data de 11.10.1976, Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 Bucureşti a eliberat certificatul de moştenitor nr. X (fila 19), în care se menţionează că masa succesorală de pe urma defunctului G.N. este compusă din terenul în suprafaţă de 3.000 mp situat în Bucureşti, …... De asemenea, din cuprinsul certificatului anterior menţionat rezultă că unicul moştenitor al defunctului este S.R., respectiv că numiţii G.N. (în calitate de fiu), G.S. (în calitate de soţie) şi G.E.  (în calitate de fiu) sunt străini de succesiune, conform declaraţiilor de renunţare înregistrate sub nr. X/1976, nr. ‚X/1976 şi nr. X1976.

Ulterior decesului numitului G.N., la data de 11.04.1976, a avut loc şi decesul numitei G.S. (bunica reclamantei), unic moştenitor de urma acesteia fiind numitul G.E.  (tatăl reclamantei), în calitate de fiu (certificat de deces nr. X – fila 8; certificat de moştenitor nr. X/11.06.1976 – fila 18).

Instanţa mai reţine că, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. X/28.04.2015 emis de SPN Fides (fila 10), de pe urma defunctului G.E. , decedat la data de 13.01.2015, a rămas ca unic moştenitor legal reclamanta O.I. , în calitate de fiică, ce a acceptat succesiunea în mod expres, având o cotă parte de 1/1 din masa succesorală.

 Instanţa constată că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de vacanţă succesorală nr. X/1976 eliberat de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti pentru fraudă la lege, întrucât notarul public a încălcat prevederile art. 12 din Decretul nr. 40/1953, în sensul că a omis să citeze toţi succesorii, menţiunile cu privire la declaraţia de renunţare a numitei G.S. fiind consemnate în fals, iar declaraţiile de renunţare a numiţilor G.N. şi G.E.  fiind „smulse prin şantaj”.

Instanţa reţine că orice act juridic încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă este supus nulităţii, dacă prin lege nu se prevede o altă sancţiune. Astfel, actul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general este lovit de nulitate absolută, în timp ce nerespectarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular determină nulitatea relativă a respectivului act juridic.

Aşadar, nulitatea absolută este sancţiunea care intervine, dacă legea nu dispune altfel, în cazul în care, la încheierea unui act juridic civil, nu sunt respectate dispoziţiile referitoare la condiţiile de validitate ale actului juridic instituite pentru ocrotirea unui interes general ori dacă au fost eludate norme legale imperative, astfel încât acel act nu va mai produce, în tot sau în parte, efecte juridice.

Conform art. 12 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială (în vigoare la data emiterii certificatului de vacanţă succesorală), „notarul de stat, după ce a constatat că de pe urma unei persoane decedate au rămas bunuri, cheamă înaintea sa pe toți moștenitorii presupuși şi pe legatari, pentru împărțirea bunurilor succesiunii.”

De asemenea, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 696 C.civ. 1864 (forma în vigoare la data deschiderii succesiunii), „eredele ce renunţă este considerat că n-a fost niciodată erede”.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că numiţii G.E. , G.N. şi G.S. au renunţat la moştenirea de pe urma defunctului G.N., conform declaraţiilor de renunţare autentificate de Notariatul de Stat Local al Sectorului 1 sub nr. X/02.04.1976 (fila 16) şi nr. X/02.04.1976 (fila 17), respectiv conform declaraţiei legalizate la data de 11.06.1976 (fila 61).

În ceea ce priveşte renunţarea numitei G.S. (soţia defunctului), instanţa reţine că, aşa cum rezultă din cuprinsul adresei nr. C8020/22.12.2017 emise de Camera Notarilor Publici Bucureşti (fila 51), declaraţia înregistrată sub nr. 188/1976, dată în dosarul nr. 468/1976, nu se regăseşte în mapele cu acte autentice cu termen de păstrare permanent create la fostul Notariat de Stat al Sectorului 1 Bucureşti. Cu toate acestea, instanţa constată că respectiva declaraţie a fost consemnată în Registrul Informativ şi în Registrul Notarial (filele 52-53), respectiv că reclamanta a depus la dosarul cauzei o copie legalizată a acesteia (fila 61). Prin urmare, susţinerile referitoare la inexistenţa din punct de vedere juridic a declaraţiei de renunţare a numitei G.S. urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În acest sens, instanţa apreciază că imposibilitatea de prezentare a declaraţiei înregistrate sub nr. 188/1976 nu echivalează cu inexistenţa acesteia din punct de vedere juridic, în condiţiile în care aceasta a fost menţionată în certificatul de vacanţă succesorală şi a fost trecută în registrele anterior menţionate, reclamanta fiind în posesia unei copii legalizate a declaraţiei.

Pe de altă parte, se apreciază că, în prezenta cauză, nu se pot analiza motive de nelegalitate a declaraţiilor de renunţare (lipsa semnăturii numitei G.S., lipsa încheierii de autentificare, vicierea consimţământului numiţilor G.N. şi G.E. ), deoarece instanţa a fost învestită cu o cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de vacanţă succesorală nr. X/1976, şi nu constatarea nulităţii/anularea declaraţiilor de renunţare înregistrate sub nr. X/1976, nr. X/1976 şi nr. X/1976.

Astfel, instanţa reţine că certificatul de vacanţă succesorală nr. X1976 a fost emis în baza declaraţiilor de renunţare anterior menţionate, pârâtul fiind unicul moştenitor de pe urma defunctului G.N. tocmai ca urmare a faptului că moştenitorii legali (soţia şi fiii defunctului) au renunţat la succesiune conform art. 696 şi următoarele C.civ. 1864. Prin urmare, în condiţiile în care certificatul de vacanţă succesorală este subsecvent declaraţiilor de renunţare, în raport de principiul de drept resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, instanţa apreciază că nu se poate constata nulitatea acestui act juridic pentru nevalabilitatea declaraţiilor de renunţare, câtă vreme acestea nu au fost desfiinţate în prealabil de către instanţa de judecată competentă.

Or, având în vedere că, la emiterea certificatului de vacanţă succesorală nr. X/1976,  notarul public nu a încălcat prevederile art. 12 din Decretul nr. 40/1953, în sensul că nu a omis să citeze toţi succesorii, în condiţiile în care aceştia au renunţat la succesiune, instanţa constată că actul juridic contestat în prezenta cauză nu este lovit de nulitate absolută, nefiind încheiat prin fraudă la lege.

Pe cale de consecinţă, reţinând că prezenta instanţă nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect constatarea nulităţii/anularea declaraţiilor de renunţare înregistrate sub nr. X/1976, nr. X/1976 şi nr. X/1976, iar în cauză nu a fost făcută dovada existenţei vreunui alt caz de nulitate absolută a certificatului de vacanţă succesorală nr. X/1976 eliberat de către Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea.

Instanţa va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta O.I.  în contradictoriu cu pârâtul S.R., ca neîntemeiată.

Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16.01.2018.

Domenii speta

Spete similare