Pensie pentru limita de vârstă. Reducerea vârstei standard de pensionare în cazul unei persoane încadrată în grad de handicap accentuat, permanent și nerevizuibil. Efectivitatea stagiului de cotizare realizat în condiţii de handicap preexistent.

Decizie 456/Ap din 14.03.2022


Reducerea vârstei standard de pensionare în cazul unei persoane încadrate în grad de handicap

- art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, Decizia CCR nr.632/2018

Scopul prevăzut de legiuitor prin instituirea art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010 a fost acela de a acorda un beneficiu persoanelor care au realizat un anumit stagiu de cotizare într-o situație foarte dificilă, respectiv în situație de handicap, independent de data dobândirii acestuia, astfel cum a statuat CCR prin Decizia nr. 632/2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "preexistent calității de asigurat" cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este neconstituțională.

Esenţial pentru incidenţa textului de lege menţionat nu este încadrarea intimatei într-un grad de handicap şi stagiul total de cotizare realizat de aceasta în muncă, ci anume exercitarea de către ea a activităţii în condiţii mult mai dificile de muncă tocmai din cauza handicapului, care presupunea prin el însuşi avansarea unui efort suplimentar, precum şi existenţa unor repercusiuni tocmai din cauza acestei stări fiziologice delicate.

Deliberând asupra cererii de apel de faţă, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 869/Mas din 18 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Braşov, s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B. împotriva Deciziei nr. 226110 din 23.12.2020 emisă de intimată și în consecință:

A fost anulată Decizia nr. 226110 din 23.12.2020 emisă de intimată.

A fost obligată intimata să emită pe numele contestatoarei o decizie de pensie pentru limită de vârstă, drepturile de pensie și plata acesteia fiind stabilite începând cu data de 21.09.2020.

 A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial diminuat conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunța această soluţie, instanța de fond a reținut următoarele:

 Contestatoarea A. a fost beneficiară a pensiei de invaliditate începând cu data de 07.1990, conform mențiunilor din decizia nr. 226110/23.12.2020 (fila 8) și a înscrisurilor de la dosar.

Conform mențiunilor din Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 95/08.01.2018 (fila 11), contestatoarea este încadrată în grad de handicap accentuat, permanent și nerevizuibil.

Stagiul complet de cotizare realizat de contestatoare este de 23 ani, 3 luni și 17 zile conform mențiunilor din anexa la Decizia nr. 226110/18.01.2016 – fila 13.

Din înscrisurile depuse la dosar în probațiune reiese faptul că data ivirii handicapului este 07.1990, aspect inserat și de intimată în motivarea întâmpinării.

Prima instanţă a reţinut că refuzul intimatei de a emite pe numele contestatoarei o decizie de trecere de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, astfel cum s-a motivat prin decizia contestată, este determinat de greșita interpretare a textului de lege aplicabil în cauză.

În acest sens, a fost avută în vedere Decizia nr. 632/2018 a Curţii Constituționale a României, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că sintagma ”preexistent calității de asigurat” prevăzută în art. 58 din Legea nr. 263/2010, conform pct. 43 va fi interpretată în sensul că ”beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, precum şi a stagiilor de cotizare şi persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap dobândit ulterior dobândirii calităţii de asigurat, fără a fi însă afectat dreptul persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat. Această din urmă categorie de persoane va continua, prin urmare, să beneficieze de dreptul prevăzut de dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 263/2010” .

S-au avut în vedere dispoziţiile  art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010 şi ale art. 32 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, apreciindu-se că partea contestatoare este îndreptățită să beneficieze de pensie  pentru limită de vârstă conform dispozițiilor legale anterior menționate și în raport de  prevederile art. 16 alin. 1 din Constituția României care prevede că: ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, s-a reţinut, în esenţă, că partea contestatoare a dovedit cheltuielile de judecată avansate, constând în onorariu de avocat, în cuantum de 2000 lei, potrivit chitanţei ataşate la fila 6 din dosar, apreciind că se impune reducerea lor, conform dispoziţiilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

În motivarea acestei dispoziţii, s-au reţinut considerentele Deciziei nr. 165 din 27 martie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și ale art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă a Curții Constituționale.

Așa fiind, instanța a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial, diminuat în conformitate cu prevederile textului de lege precizat.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel intimata Casa Judeţeană de Pensii B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, apelanta a arătat, în esenţă, că prin Decizia nr. 226110/23.12.2020, s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârsta întrucât nu a îndeplinit condiţia privind realizarea efectiva a stagiului de cotizare prevăzut de lege în condiţii de handicap, respectiv de cel puţin 23 ani lucraţi efectiv după data dobândirii handicapului.

Conform certificatului de handicap nr. 2865/15.09.2020 de încadrare în grad de handicap accentuat, rezultă ca data ivirii handicapului: luna 7 an 1990.

A precizat că intimata a realizat stagiu de cotizare în grupa I de muncă - 13 ani 5 luni şi 30 zile şi 3 ani 4 luni şi 26 zile condiţii normale, iar stagiu asimilat - 18 ani, în care a beneficiat de pensie de invaliditate nu pot fi valorificaţi ca stagiu de cotizare realizaţi.

Apelanta a conchis în sensul că intimata nu a îndeplinit condiţia privind realizarea efectivă a stagiului de cotizare prevăzut de lege în condiţii de handicap, respectiv 23 ani lucraţi efectiv după data dobândirii handicapului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 alin. 1, art. 470, Legea nr. 263/2010, Ordinul nr. 50/1990.

În apărare, la data de 25 ianuarie 2022, intimata A. a formulat întâmpinare (f.10-13), prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, intimata a arătat, în esenţă, că este incidentă Decizia CCR nr. 632/2018, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „preexistent calităţii de asigurat” cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010.

Intimata a invocat dispoziţiile art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 263/2010, menţionând că perioadele necontributive se asimilează stagiului de cotizare, astfel că aceste perioade denumite asimilate se valorifică la obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale, conform acestui act normativ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 205  şi art. 453 Cod procedură civilă.

În apel, nu s-au depus şi nu s-au administrat probe noi.

Analizând sentinţa apelată în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, curtea reţine următoarele:

Critica principală din cererea de apel de faţă constă, în esenţă, în inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010 situaţiei intimatei, care nu a realizat efectiv stagiul de cotizare prevăzut de lege în condiţii de handicap, respectiv 23 de ani lucraţi efectiv după data dobândirii handicapului.

Curtea reţine că această critică este fondată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data formulării cererii de recalculare, „Persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent* calităţii de asigurat beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5, în funcţie de gradul de handicap, după cum urmează:  b) cu 10 ani, în situaţia asiguraţilor cu handicap accentuat, dacă au realizat, în condiţiile handicapului preexistent calităţii de asigurat, cel puţin două treimi din stagiul complet de cotizare;”

Din analiza logico-gramaticală a textului de lege care reprezintă cauza juridică a cererii deduse judecăţii în dosarul de faţă, rezultă că scopul prevăzut de legiuitor prin instituirea aceste norme a fost acela de a acorda un beneficiu persoanelor care au realizat un anumit stagiu de cotizare într-o situație foarte dificilă, respectiv în situație de handicap, independent de data dobândirii acestuia, astfel cum a statuat CCR prin Decizia nr. 632/2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "preexistent calității de asigurat" cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este neconstituțională.

Beneficiul acordat de legiuitor vizează două aspecte, şi anume reducerea atât a vârstei de pensionare, precum şi a stagiului de cotizare, cu condiţia ca solicitantul să fi realizat stagiu de cotizare prevăzut de lege în condiţii de handicap.

Aşadar, curtea reţine că esenţial pentru incidenţa textului de lege menţionat nu este încadrarea intimatei într-un grad de handicap şi stagiul total de cotizare realizat de aceasta în muncă, ci anume exercitarea de către ea a activităţii în condiţii mult mai dificile de muncă tocmai din cauza handicapului, care presupunea prin el însuşi avansarea unui efort suplimentar, precum şi existenţa unor repercusiuni tocmai din cauza acestei stări fiziologice delicate.

Or, în cauza de faţă, curtea reţine faptul că data ivirii handicapului a fost luna iulie 1990, prin decizia nr. 226110/17.05.2001 emisă de apelantă (f.21 dosar de fond), fiind admisă cererea intimatei de înscriere la pensia de invaliditate, începând cu data de 09.03.2001.

Raportat la această stare de fapt, se constată că relevanţă în cauza de faţă are stagiul de cotizare realizat în condiţii de handicap, respectiv perioada iulie 1990-09.03.2001.

Însă, potrivit textului de lege menţionat, în situaţia intimatei, era necesară realizarea de către aceasta, în condiţii de handicap, a unui stagiu de cotizare de cel puţin 2/3 din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege în cazul său, prin raportare la Anexa 5 la Legea nr. 263/2010, ceea ce în mod evident, nu a realizat.

Aşadar, se impune a fi subliniat faptul că textul de lege nu este aplicabil în cazul tuturor persoanelor care au fost încadrate în grad de handicap, ci numai acelora care au realizat stagiu de cotizare în condiţii de handicap, legiuitorul înţelegând, astfel, să recompenseze tocmai efortul suplimentar depus de aceştia.

Pentru a reţine o astfel de interpretare, Curtea are în vedere şi considerentele Curţii Constituţionale din decizia sus menţionată,. paragraful 44, care a reţinut că ,,dispozițiile art. 58 din Legea nr. 263/2010 vor fi interpretate în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare și a stagiilor de cotizare toate persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap, indiferent de momentul dobândirii calității de asigurat. Bineînțeles, la verificarea îndeplinirii condiției realizării stagiului complet de cotizare, potrivit diferențierilor operate în prevederile art. 58 lit. a), b) și c) din Legea nr. 263/2010, vor fi luate în calcul doar stagiile realizate după data dobândirii handicapului, nu și stagiile realizate anterior datei dobândirii handicapului”.

Așadar, pentru a i se acorda facilitatea prevăzută de lege și a putea beneficia de înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, în temeiul dispozițiilor art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, cu reducerea vârstei standard de pensionare prevăzută în anexa 5 a Legii nr. 263/2010, cu 10 ani, și cu un stagiul redus de 2/3 din stagiul complet de cotizare prevăzut în Anexa 5, intimata contestatoare trebuia să fi realizat efectiv în condiții de handicap acest stagiu care reprezintă condiția de la care se pornește în analiza unei cereri pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, formulată de o persoană care are handicap accentuat.

Dacă această condiție ar fi fost îndeplinită, s-ar fi calculat pensia pentru limită de vârstă, cu valorificarea ca stagiu asimilat și a perioadei cât a beneficiat de pensie de invaliditate.

Adică, această perioadă se utilizează la calculul pensiei, dar nu poate fi luată în considerare cu ocazia analizei condițiilor efective pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă în condițiile prevăzute de art. 58 lit. alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010.

Cu alte cuvinte, situația reglementată de art. 58 reprezintă o cauză de reducere atât a vârstei standard de pensionare, cât și a stagiului complet de cotizare care va fi utilizat la calculul punctajului, respectiv 2/3 din stagiul complet, în Legea nr. 263/2010, existând reglementate și alte situații când operează reducerea vârstei standard de pensionare, de exemplu stagiu realizat în grupa I de muncă, stagiu de cotizare realizat în condiții speciale, etc.

Nu se poate accepta apărarea intimatei, respectiv considerentul instanţei de fond, potrivit căruia perioada cât intimata a beneficiat de pensie de invaliditate trebuie inclusă în perioada de stagiu realizat efectiv, deoarece, pe de o parte, chiar legea îl reglementează ca stagiu asimilat în art. 49 alin. 1 lit. a, care se valorifică cu acest titlu la calculul pensiei pentru limită de vârstă, iar pe de altă parte, s-ar ajunge la situația ca în cazul în care o persoană a realizat efectiv un stagiu de cotizare doar de un an sau doi în condiții de handicap accentuat și, în rest, a beneficiat de pensie de invaliditate, să fie cumulate cele două categorii de stagii și să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare cu 10 ani, dar și de stagiu de cotizare redus la 2/3 din stagiul complet prevăzut de lege.

Procedând în acest mod, s-ar ajunge să se acorde și perioadei cât o persoană a beneficiat de pensie de invaliditate, natura unei cauze de reducere a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare ce va fi utilizat la calculul pensiei, ceea ce contravine scopului legiuitorului prin reglementarea dispoziţiei legale menţionate, contravenind, astfel dispoziţiilor exprese în vigoare.

Art. 3 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, definește cele două noțiuni, astfel:

„(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

j) perioade asimilate - perioadele pentru care nu s-au datorat sau plătit contribuții de asigurări sociale și care sunt asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;

p) stagiu de cotizare - perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii;”

După cum se poate observa, norma de drept enunţată detaliază expres care este sensul celor două categorii de stagii, nelăsând loc de interpretare şi de extindere a sferei celor doua noțiuni.

Conchizând, raportat la considerentele obligatorii ale CCR din decizia sus evocată, paragraful 44, Curtea reține că, pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, o persoană trebuie să fi realizat efectiv, după data dobândirii handicapului accentuat, un stagiu de cotizare de 2/3 din stagiul complet de cotizare prevăzut de Anexa nr. 5, stagiul de cotizare realizat anterior datei dobândirii handicapului neputând fi luat în calcul, ceea ce în cauza de faţă, intimata nu a realizat.

Față de aceste considerente, Curtea urmează ca, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația ca nefondată.