Cerere reîncadrare salarială. Inechitate. Condiţii de studii, vechime şi grad profesional identice. Salarii de bază diferite

Sentinţă civilă 475 din 07.09.2017


Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. XXXXX din XXXXX, reclamanţii XXXXX, au chemat în judecată pe pârâţii TRIBUNALUL XXXXX, CURTEA DE APEL  XXXXX şi MINISTERUL FINANŢELOR  PUBLICE, solicitând obligarea pârâtei CURTEA DE APEL XXXXX să emită pentru fiecare dintre reclamanţi, în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data  intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), a unor decizi de încadrare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, aşa cum a fost  modificată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechime în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul  instanţei.

Au mai solicitat obligarea pârâţilor CURTEA DE APEL XXXXX şi TRIBUNALUL XXXXX să reîncadreze personalul conform dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, începând cu data de 09.04.2015, să le stabilească în mod corect modul de calcul al drepturilor salariale lunare şi să plătească, în solidar, reclamanţilor diferenţele salariale, începând cu 09.04.2015 până la data pronunţării sentinţei, precum şi în continuare, sume ce solicită să fie reactualizate cu indicele de inflaţie aplicat de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective, precum şi cu dobânda legală aferentă, începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă.

De asemenea, au solicitat obligarea  pârâtei CURTEA DE APEL XXXXX să emită, în favoarea reclamanţilor, grilele de salarizare privind noul salariu de încadrare, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015, şi obligarea pârâtului MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE să asigure CURŢII DE APEL XXXXX, în termen de cel mult 3 luni de la data pronunţării hotărârii definitive, sumele necesare acordării drepturilor salariale în favoarea reclamanţilor.

Totodată, au solicitat obligarea pârâţilor la acordarea, începând cu data de 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţelor salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/funcţie ulterior datei de 01.01.2011, precum şi obligarea CURŢII DE APEL XXXXX ca la emiterea deciziilor să ţină cont, în cazul promovărilor în funcţie, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în salariul de încadrare brut lunar de la 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi în funcţii de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei XXXXX.

Deşi la data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015, prin care s-a introdus art. 5 ind. 1 în OUG nr. 83/2014, pârâta, ca ordonator principal de credite a făcut abstracţie de existenţa acestei legi şi a continuat să îi salarizeze în baza  vechilor ordine de salarizare, care nu ţineau cont de nouă interpretare legală.

Au susţinut  că, prin adresa nr. XXXXX, s-a  comunicat că se impune  acordarea, în temeiul art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2015 a diferenţelor salariale  rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/funcţie  ulterior datei de 01.01.2011.

Procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie avute la data promovării trebuie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31.12.2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/funcţie a fost îndeplinită ulterior, faţă de art. 5 alin. 1, alin. 1 1şi alin. 12 din OUG nr. 83/2014, care vizează personalul nou încadrat, personalul numit/încadrat  chiar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, aflat în funcţie la data intrării în vigoare a legii, deoarece legea nu distinge, precum şi personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte.

La calcularea salariilor sunt diferenţe vădite între cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare  sau periculoase, cel pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi cel pentru păstrarea confidenţialităţii, grefierii cu o vechime mai mică în funcţie beneficiind de aceste sporuri într-un cuantum mai mare decât grefierii cu vechime  mai mare în funcţie,  situaţie în dezacord cu art. 16 din Constituţie.

Prin  modificările şi completările aduse prin Legea nr. 71/2015, prin care s-a introdus art. 5 ind. 1 în OUG nr. 83/2014, s-a urmărit reparaţia acestor inechităţi existente  la nivelul tuturor bugetarilor, inclusiv cu  privire la personalul din justiţie, cu atât mai mult cu cât, în anul  2010, în aplicarea Legii nr. 118/2010, prin care s-a dispus reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice,  indiferent de modul de finanţare al acestora, aceste prevederi au fost aplicate şi grefierilor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014.

În susţinerea  acţiunii, au depus, în copie, înscrisuri.

Pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE a  formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale şi, pe fond, a solicitat respingerea  acţiunii ca nefondată.

Cu privire la  excepţia invocată, a susţinut că dreptul solicitat este un drept de natură salarială, potrivit art. 267 Codul muncii, şi, într-o asemenea acţiune, pârâţi sunt CURTEA DE APEL XXXXX şi TRIBUNALUL XXXXX, care au atribuţii privind salarizarea reclamanţilor, faţă şi de dispoziţiile art. 38 C.pr.civ.

A solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, arătând că nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic, neavând calitatea de debitor faţă de reclamanţi sau faţă de ceilalţi pârâţi, faţă şi de dispoziţiile art. 19, 20 alin. 1 şi 28 din Legea nr. 500/2002.

A invocat, totodată, dispoziţiile art. 14, 6 pct. VII.3 din HG nr. 652/2009, precum şi art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009.

A susţinut că procedura legală de executare de către instituţiile publice a obligaţiilor stabilite prin titluri executării este reglementată de OG nr. 22/2002, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligaţia de diligenţă de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plăţilor sumelor stabilite prin titluri executorii, iar MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuţiile prevăzute de art. 19 lit. a,g, i din Legea nr. 500/2002, precum şi de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 şi 13 din HG nr. 34/2009.  În acelaşi sens, a  invocat şi  dispoziţiile art.  3 şi 4 din OG nr. 22/2002, precum şi art. 13 din  OUG nr. 99/2016.

În drept, a invocat disp. art. 205 C.pr.civ.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin prezenta acțiune, reclamanţii XXXXX,  au solicitat obligarea pârâtei CURTEA DE APEL XXXXX să emită pentru fiecare dintre  reclamanţi, în parte, începând cu 9.04.2015 la  data  intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, a unor decizii de încadrare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. 5 ind. 1 din OUG nr. 83/2014, aşa cum a fost  modificată prin Legea nr. 71/2015, în funcţia de vechime în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţia  îndeplinită în cadrul  instanţei, precum şi obligarea acestora la plata diferenţelor salariale începând cu 9.04.2015, până la data pronunţării sentinţei, precum şi în continuare  cu actualizare la data plăţii precum şi cu dobânda legală aferentă începând cu data scadenţei şi până la plata efectivă.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul  MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, tribunalul, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de prevederile art. 267 Codul Muncii,  constată că în cauză  au calitatea de părţi în proces, numai reclamanţii şi pârâţii CURTEA DE APEL XXXXX şi TRIBUNALUL XXXXX, întrucât numai aceşti pârâţi au atribuţii cu privire la salarizarea reclamanţilor.

Prin urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE este apreciată întemeiată şi urmează a fi admisă, iar pe cale de consecinţă acţiunea faţă de acest pârât va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Din considerentele ce se vor expune, acțiunea este apreciată întemeiată şi urmează a fi admisă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 1 din OUG 1/2010: „începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sistemul bugetar încadrat în autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranşelor de vechime în muncă şi pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale avute la 31.12.2009"

Apoi, prin art. 1 alin. 1 din Legea 285/2010, s-a stabilit că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice, pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Art. 2 din acelaşi act normativ prevede că: „în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat."

Legea nr. 283/2011, prin art. 1 alin. 1 a stabilit că: „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011"

Actul normativ reia la art. 2 dispoziţiile art. 2 din Legea 285/2010, stabilind că: „în anul 2012 pentru personalul nou încadrat pe funcţii,pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat."

în fine, prin art. 1 din OUG 84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, s-a stabilit că: „în anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012", iar prin art. 2 din acelaşi act normativ s-a stabilit şi că „Prevederile art. 7 alin.(l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2,3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6,7,9,11, art. 12 alin. (2) şi art. 13, ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Aplicându-se în mod corespunzător art. 2 din OUG 80/2010(care este preluat în totalitate în art. 2 din Legea 283/2011) şi pentru salarizarea aferentă anului 2013, rezultă în mod implicit că legiuitorul a avut în vedere că şi în acest an (2013), pentru personalul nou încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade (trepte, salarizarea să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.

Aşadar, este incontestabil că, raportat la actele normative anterior menţionate, salarizarea întregului personal bugetar a fost raportată la nivelul existent la data de 31.12.2009, însă este evident că această raportare trebuie avută în vedere doar în situaţia în care salariatul respectiv şi-a păstrat aceeaşi funcţie avută la nivelul anului 2009, aceasta deoarece, art. 2 din Legea 285/2010, art. 2 din Legea nr. 283/2011 şi art. 2 din OUG 84/ 2012, reglementează o situaţie diferită pentru „personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte" , stabilind că „salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat".

Cum legiuitorul nu face trimitere la o dată care trebuie avută în vedere, este evident că textul de lege trebuie interpretat în litera şi spiritul lui, în sensul că se impune aplicarea nivelului de salarizare în plată pentru funcţiile similare la data la care a avut loc trecerea reclamanţilor într-o altă tranșă de vechime în muncă sau funcție.

Prin urmare, în condiţiile în care la nivelul anilor 2012 și 2013 când a avut loc trecerea reclamanţilor într-o nouă tranșă de vechime în muncă sau funcție, erau în vigoare dispozițiile  art. 2 din Legea nr. 283/2011 și dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012, care impuneau aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010 (text care este preluat în totalitate în art. 2 din Legea 283/2011), se apreciază că reclamanţilor trebuiau să beneficieze de un nivel de salarizare aferent unei funcţii similare la data trecerii acestora într-o nouă tranșă de vechime în muncă sau funcție şi nu la data de 31.12.2009.

Analizând actele normative anterior enunţate rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca pentru reclamanţii care au trecut într-o nouă tranșă de vechime în muncă sau funcție, în anii 2012 și 2013, salarizarea să se facă la un nivel de salarizare ce se plăteşte pentru o funcţie ce are aceleaşi repere din perspectiva salarizării, astfel spus pentru o funcţie similară, asemănătoare din perspectiva criteriilor în funcţie de care se face salarizarea.

Totodată, potrivit art. 5 alin.11 din O.U.G. nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/2015, prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

De asemenea, se constată că, odată cu adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010, a intervenit o schimbare de optică a legiuitorului, potrivit căreia, pentru tranşele de vechime în muncă, se acordă cinci gradaţii, clase de salarizare - prin aplicarea unui procent ce variază între 2,5% şi 7,5% - aşadar, cu cât vechimea în muncă este mai mare, cu atât procentul corespunzător tranşei de vechime este mai mic [art. 1 alin. (2) - (5) din Legea-cadru nr. 284/2010], împrejurare în care persoanele care au împlinit o anumită vechime până la 31 decembrie 2010 au fost îndreptăţite să păstreze acelaşi cuantum al salariului, iar pentru persoanele nou-încadrate pe funcţii, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau grade/trepte după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu a prevăzut expres aceste drepturi.

În consecință, apreciază Tribunalul că, în raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, plata efectivă a drepturilor salariale trebuia să se efectueze potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, în ipotezele avute în vedere de legiuitor (numire, promovare în funcţie/grad etc.), prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, aplicând succesiv din urmă, respectiv de la Legea-cadru nr. 330/2009, actele de salarizare.

Așadar, prin modul de calcul a indemnizației ce li se cuvenea reclamanţilor ca urmare a trecerii într-o nouă tranșă de vechime în muncă și vechime în funcție, constată instanța că s-a creat o discriminare evidentă între reclamanţii  care au promovat după data de 01.01.2011 comparativ cu reclamanţii care s-au aflat în aceeași situație până la data de 31.12.2010, deoarece aceștia, deși se găsesc în prezent în același grad profesional, având aceeași vechime în muncă sau vechime în funcție, au o salarizare diferită.

Or, nu este posibil ca reclamanţii aflați în situații identice să fie beneficiarii unui tratament diferențiat, în absența unei justificări raționale și obiective, atâta timp cât din prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 284/2010 rezultă că sistemul de salarizare are la bază principiul echității.

Pe de altă parte,  la data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. 51 la art. 1, care prevede că, „prin excepţie de la alin. 1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Practic, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010 .

De altfel, prin raportul comun din data de 17.03.2015 al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului asupra proiectului de Lege pentru aprobarea OUG nr. 83/2014, s-a prevăzut că amendamentul, devenit alin. 51 al art. 1 la OUG nr. 83/2014, a fost propus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Or, în contextul în care voinţa legiuitorului a fost de a elimina discriminările salariale existente între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime, este evident  că  eliminarea  acestor discriminări  se aplică  tuturor  categoriilor de personal din cadrul  instituţiilor şi autorităţilor publice, întrucât  sintagma “salarizat la acelaşi nivel” din cadrul art. 1 alin. 51 nu se referă la categoriile de funcţionari şi personal contractual salarizat la acelaşi nivel cu aparatul Parlamentului, ci trebuie raportată la noţiunea de “acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014”, avută în vedere la art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 83/2014, prin care legiuitorul delegat a intenţionat păstrarea în plată a salariilor în cursul anului 2015 la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie a anului 2014.

În acest sens,  potrivit art. 5 alin. 11 din OUG nr. 83/2014, “prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii şi de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării”. Conform art. 5 alin. 12, “prevederile alin. 11 se aplică şi pentru calculul indemnizaţiei de încadrare pentru persoanele care sunt demnitari, ocupă funcţii publice şi de demnitate publică, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei."

În raport de cele expuse și având în vedere și Decizia nr. 32/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul va admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii: XXXXX şi va obliga  pârâta CURTEA DE APEL XXXXX să emită decizia de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare conform dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită.

Totodată, se vor obliga pârâţii CURTEA DE APEL XXXXX şi TRIBUNALUL XXXXX să plătească reclamanţilor diferenţele salariale rezultate din recalculare, dar şi din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie, ulterior datei de 01.01.2011, începând cu data de 09.04.2015 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală, întrucât numai în acest fel se dă expresie principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditori,  actualizarea cu indicele de inflaţie acoperind  prejudiciul  cauzat datorită devalorizării monedei naţionale (damnum emergens),iar plata dobânzii legale  acoperă beneficiul de care a fost lipsit  creditorul (lucrum  cessans).