Cerere cu valoare redusă

Cerere cu valoare redusă

Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 888/30.10.2019

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.04.2019, sub nr. ...../2019, reclamanta K.IN. I. RO S.A, a solicitat în contradictoriu cu pârâta C  E , pe calea procedurii cererii cu valoare redusă, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumelor restante, precum și a penalităţilor de întârziere conform clauzelor contractuale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între Vodafone România S.A. şi  pârâta C E ,  s-au încheiat contractele de servicii  de telefonie înregistrate sub număr de cod abonat 23......771.

La data semnării contractelor de servicii, pârâta a fost înştiinţată şi de cuprinsul  Clauzelor contractuale principale (CCP) şi de Termenii şi condiţiile generale (TCG). În cadrul contractului, părţile au stabilit tipul serviciului achiziţionat, valoarea acestuia, durata minimă contractuală, precum şi beneficiile suplimentare primite de către pârât pe durata determinată de contract.

Pentru fiecare serviciu prestat, respectiv număr de telefon/terminal de telecomunicaţii, Vodafone România S.A. a emis facturi lunare, reprezentând contravaloarea acestora, cu obligaţia pentru pârâtă de a efectua plata în termenul  agreat conform contract.

 Întrucât pârâta-debitoare nu şi-a achitat facturile emise la termenul scadent, Vodafone România S.A. a decis încetarea contractului în baza art. 9.2 din TGC.

 Ulterior, prin Contractul de cesiune din data de 01.05.2017, suma restantă a fost cesionată de Vodafone România S.A. către K  I  I  RO S.A.  Debitorul cedat a fost notificat cu privire la cesiunea încheiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1578 Cod civil.

În drept, creditoarea a uzat de procedura cu privire la cererile de valoare redusă reglementată în art. 1026-1033 C.proc.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 50 lei taxă de timbru potrivit art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, privind taxele de timbru.

În conformitate cu dispoziţiile art.1029 alin. 3 Cod procedură civilă, în dovedirea cererii, reclamanta a ataşat la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: certificatul constatator privind reclamanta, Contractele de servicii Vodafone România S.A., facturi, termenii şi condiţiile generale, Contractul de cesiune, Notificarea de cesiune şi dovada comunicării către debitor, dovadă înscrierii la AEGRM a contractului de cesiune, dovadă înregistrare ANPC şi în original taxa judiciară de timbru.

Pârâta C  E  nu a trimis formularul de răspuns completat sau orice alt mijloc adecvat și nu a solicitat administrarea de probe.

Pentru justa soluţionare a cauzei instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând cererea formulată, prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în baza relaţiilor dintre existente, Vodafone România S.A. s-a obligat să-i furnizeze pârâtei, în calitate de beneficiar, mai multe servicii de telefonie. În baza acestui contract, furnizorul i-a prestat serviciile prevăzute şi a emis facturile de plată pentru aceste servicii, însă pârâta, nerespectându-şi obligaţiile asumate, nu a achitat contravaloarea serviciilor furnizate. Suma datorată de pârâtă este în cuantum de 698,77 lei.

Ulterior, prin Contractul de cesiune din data de 01.05.2017, suma restantă a fost cesionată de Vodafone România S.A. către K  I  I  RO S.A.Debitoarea cedată a fost notificată cu privire la cesiunea încheiată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1578 Cod civil.

În drept, având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa arată că potrivit art. 1270 Cod civil: Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, potrivit principiului pacta sunt servanda, acestea fiind ţinute să-şi exercite drepturile, respectiv să-şi îndeplinească obligaţiile întocmai cum au fost prevăzute în contract.

Totodată, conform prevederilor art. 1516 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligaţiei asumate de către debitor prin contract. În materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanţă la executarea silită a obligaţiilor contractuale asumate ori de câte ori creditorul face dovada îndeplinirii obligaţiei sale, iar debitorul nu face proba executării obligaţiilor asumate prin contract.

Astfel, contractul reprezintă legea părţilor, acestea fiind ţinute să îşi îndeplinească obligaţiile asumate. Prin urmare, facturile emise de creditoare şi penalităţile calculate – ambele în baza contractului existent între părţi – se bucură de forţa obligatorie prevăzută de lege.

În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligaţie de a da, cum este obligaţia de a plăti o sumă  de bani, reclamantul în calitate de creditor are obligaţia sa dovedească existenţa acesteia, în sarcina pârâtului, ca debitor, operând o prezumţie de vinovăţie, iar dacă acesta nu dovedeşte îndeplinirea obligaţiei, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.

Prin urmare, dovada plăţii la timp a facturilor revenea debitoarei, fiind un fapt pozitiv al său, iar în cauză aceasta nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit obligaţia de plată ce îi incumba.

Faţă de situaţia de fapt reţinută instanţa constată culpa pârâtei în neexecutarea contractelor încheiate cu Vodafone România S.A, în sensul că aceasta nu a înţeles să achite plata serviciilor la termenele stipulate, astfel că în mod corect s-au calculat majorări de întârziere.

Potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată si alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, iar conform art. 1026 alin.1 Cod procedură civilă reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu si procedura de drept comun.

Din probatoriile administrate în cauză respectiv, facturile fiscale emise, extrasul de cont cu privire la debitul cu care figurează pârâta în evidenţele contabile ale reclamantei, rezultă că reclamanta deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Conform dispoziţiilor art. 1029 alin. 3 din Codul de procedură civilă, pârâtei i  s-a comunicat adresa prin care i s-a solicitat să-şi  formuleze apărări, însoţită de formularul de răspuns, însă pârâta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Întrucât pârâta nu si-a îndeplinit obligaţiile, instanţa urmează a admite în parte cererea formulată de reclamanta şi obligă pârâta să plătească societăţii reclamante suma de 698,77 lei reprezentând servicii de telecomunicaţii şi suma de 163,13 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Cu privire la suma de 300,09 lei solicitată de reclamantă cu titlu de despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, instanţa reţine că, potrivit art. 1.16 din Termenii şi condiţiile generale ale contractelor, dacă încetarea prezentului contract intervine înainte de expirarea duratei, după caz, beneficiarul trebuie să plătească creditoarei suma contravalorii abonamentelor aferente perioadei cuprinse între data încetării contractului şi data expirării duratei contractului.

Instanţa apreciază că aceasta reprezintă o sarcină evident excesivă impusă beneficiarului de servicii, ajungându-se la situaţia în care este mai profitabil pentru prestatorul de servicii să nu fie executat contractul, decât să fie executat.

Reclamanta a impus plata abonamentelor rămase până la împlinirea duratei minime contractuale ca urmare a rezilierii contractului, încălcând principiile generale de drept în materia rezilierii, în condiţiile în care obligă beneficiarul serviciului la plata unor sume disproporţionat de mari în cazul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către acesta, comparativ cu paguba suferită de prestatorul de servicii.

De asemenea, având în vedere contractul încheiat între părţi şi calitatea acestora, contractului de furnizare servicii îi sunt aplicabile dispoziţiile legii nr. 193/2000. Prin anexa Legii nr. 193/2000 sunt stabilite, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca abuzive, printre care și  clauza care  permite profesionistului obţinerea unor sume de bani de la consumator, în cazul neexecutării sau finalizării contractului de către acesta din urmă, fără a prevedea existenţa compensaţiilor în sumă echivalentă şi pentru consumator, în cazul neexecutării contractului de către profesionist ( litera r).

Clauza prevăzută de art. 1.16 din Termenii şi condiţiile generale ale contractelor se încadrează în exemplele de clauze abuzive enunțate de anexa la Legea nr. 193/2000 alin. (1) lit. r), motiv pentru care instanța apreciază că această clauză are un caracter abuziv, iar sancțiunea care intervine este lipsirea de efecte a acestei clauze, conform art. 6 din Legea nr. 193/200 interpretat in lumina art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 05.04.1993, cu consecința respingerii capătului de cerere privind plata despăgubirilor pentru încetarea prematură a contractului, ca neîntemeiat.

Văzând dispoziţia art. 1031 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Conform dispoziţia art. 1030 alin. 3 din Codul de procedură civilă, hotărârea este executorie de drept.

Domenii speta

Spete similare