Plângere contravențională

Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 165/19.02.2020

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B  sub nr. ...../2019, la data de 02.08.2019 petentul R  M  în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G  a solicitat instanţei anularea procesului verbal de contravenţie seria PGLW nr. 0178...  încheiat la data de  20.07.2019 de Poliţia oraşului B şi a măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicul.

În motivarea plângerii petentul a arătat că prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria PGLW nr. 0178.... din data de 20.07.2019, încheiat de agent constatator din cadrul IPJ G  – Post Poliție C  a fost sancționat cu amendă în suma de 1305 lei şi cu reţinerea permisului de conducere  seria G00422......L, reținându-se în seama sa faptul că în data de 20.07.2019, ora 21,07, a condus autoturismul marca Audi A4 cu nr. GL-..... pe strada Trandafirilor din Orașul B., sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,05 mg/1 alcool pur în aerul expirat, în urma testării cu aparatul Drager ARSA-0379 la poziția 87.

A mai arătat petentul că la data de 20.07.2019, ora 21,07, a condus într-adevăr autoturismul marca Audi A4 cu nr. GL-.... pe strada Trandafirilor din Orașul B., a fost testat cu aparatul Drager ARSA-0379 la poziția 87 reieșind o valoare de 0,05 mg/1 alcool pur în aerul expirat, a solicitat prelevarea de mostre biologice la Spitalul T. B., deoarece el nu consumase  alcool în ziua respectivă.

În dovedirea plângerii s-a folosit de proba cu înscrisuri şi a anexat cererii procesul verbal contestat şi copia cărţii de identitate.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal de constatare a contravenţiei.

În  dovedirea susţinerilor  a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar istoricul cu sancțiuni ale petentului și poziția testării nr. 00087.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, OUG nr. 195/2002 şi ale O.G. nr. 2/2001.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

 Prin procesul verbal contestat s-a aplicat petentului R M.  o amendă contravenţională în sumă de 1305 lei şi reţinerea permisului de conducere  seria G0042....L, constând în aceea că la data de în data de 20.07.2019, ora 21,07, a condus autoturismul marca Audi A4 cu nr. GL-...... pe strada Trandafirilor din Orașul B.,în dreptul drogheriei HEPITES, din direcția T. B.către P., având o alcoolemie de 0,04 mg/1 alcool pur în aerul expirat, în urma testării cu aparatul Drager alcooltest 7410 la poziția 87 seria ARSA - 0379.

Procesul verbal este încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 şi nu conţine vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă  faţă de dispoziţiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 şi Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul – contravenient  beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze  face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speţă nu a fost făcută.

Potrivit disp. art. 102 alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune”.

Instanţa reţine că menţiunile procesului verbal de constatare a contravenţiei se coroborează cu rezultatul testării alcoolscopice, conform cărora, la data de 20.07.2019, petentul a circulat cu autoturismul fiind sub influența băuturilor  alcoolice, în urma testării cu aparatul etilotest Drager ARSA – 0379 la poziția 87 rezultând o valoare de 0,04 g/l alcool  pur în aerul expirat. 

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa apreciază că petentul a săvârşit fapta contravenţională reţinută în sarcina sa prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, prezumţia de validitate şi temeinicie de care beneficiază acest act nefiind răsturnată.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată petentului, instanţa apreciază că este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite prin care au fost încălcate dispoziţiile legale edictate în vederea asigurării siguranţei participanţilor la trafic.

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge plângerea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare