Reziliere contract

Sentinţă civilă 52 din 22.01.2020


Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 52/22.01.2020

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B  sub nr. ......./2019 la data de 23.04.2019, reclamanta G  P. M , a chemat în judecată pe pârâta SC O  I  SRL pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună rezilierea contractului de arendă încheiat la 01.10.2012 și înregistrat la Consiliul Local B  sub nr. 3610 din 14.12.2012, motivat de neexecutarea în mod repetat, cu rea credință, a obligațiilor care derivă din contract și care sunt în sarcina arendașului.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii  a învederat următoarele:

La data de 01.10.2012 a încheiat cu pârâta un contract de  arendare a suprafeței de  5,5460 ha teren agricol situat în comuna B , județul G , prin care arendașul se obliga să-i achite, anual, redevența de 800 kg grâu/ha sau 50 litri ulei/ha.

Încă din primul an de contract pârâta a manifestat o totală ignorare a obligațiilor contractuale, achitând redevența cu mari întârzieri, de luni de zile și achitându-se parțial de obligații, deși în contract la capitolul V art. 6 punctul 2, este inserat că „plata arendei în natură se face imediat după recoltarea culturii dar nu mai târziu de 45 de zile”, iar la punctul 3 se prevede că „plata se face până la 50 zile de la recoltarea produsului respectiv ...”. A încercat să atragă atenția arendașului că nu este normal să încalce prevederile contractului și obligațiile  astfel asumate.

A mai arătat reclamanta că la data de  18.07.2018 a înregistrat la Consiliul Local B  sub nr. 1136/18.07.2018, o notificare prin care informa că reziliază contractul de arendare indicat mai sus.

În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 12 și 24 din Legea nr. 16/1994, art. 1423, 1435 și 1439 Cod civil.

În dovedirea acțiunii, a  solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba cu un martor.

Reclamantul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 260 lei (fila 29).

Pârâta SC O  I  SRL,  a  depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea întâmpinării a învederat următoarele:

În contractul de arendă încheiat între părți s-a stabilit faptul că nivelul arendei este de 800 kg grâu/ha sau echivalent în bani la prețul de vânzare-cumpărare a produselor (cereale) din perioada recoltării sau 50 litri ulei/ha. Pe terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 5,5460 ha a fost cultivat grâu.

A mai arătat pârâta, cu titlu de exemplu, pentru anul agricol 2018, reclamanta a  primit suma de 2461 lei pentru suprafața cultivată de 5,5460 ha. Dovada primirii acestei sume o face cu dispoziția de plată nr. 01/18.09.2018, în care reclamanta a semnat pentru primirea acestei sume. În plus, reclamanta a primit o sumă echivalentă de bani pentru p cantitate mult mai mare de ulei față de cea stipulată în contractul de arendă. Reclamanta nu contestă faptul că a primit arenda și nici nu i s-a reținut impozitul pe venit de 10 % pe care l-a plătit.

Neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor despre care face vorbire reclamantul nu este motivată în fapt și în drept, reclamantul nu a indicat în mod concret care obligații contractuale nu au fost respectate. Pe de altă parte, reclamantul nu a notificat niciodată pârâta despre intenția de a rezilia contractul de arendă încheiat.

În dovedirea întâmpinării a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.

La data de 20.11.2019 reclamantul a depus la dosar precizări prin  care a arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1549 – 1551 Cod civil.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Între reclamanta G  P. M  – în calitate de arendaș și pârâta SC O  I  SRL – în calitate de arendator s-a încheiat contractul de arendă nr. 3610 din 14.12.2012 asupra suprafeței de 5,5460 ha teren arabil situat în extravilanul localității B, județul Galați.

Conform clauzelor contractuale, durata acestuia a fost stabilită  pe o perioadă de 10 ani începând cu data de 01.10.2012  până la data de 01.10.2022.

În speță, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de arendă pe considerentul că pârâta nu a respectat obligațiile contractuale privind termenele de plată și plata arendei.

Instanța reține că prin contractul de arendă, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei terenul ce a făcut obiectul arendării iar pârâtul s-a obligat să plătească arenda la nivelul de 800 kg/ha grâu sau echivalent în bani sau 50 litri ulei/ha, în termen de 45 de zile de la recoltarea culturii, respectiv 50 de zile de la recoltarea produsului în situația plății în bani.

Conform disp. art. 1549 alin. 1 Coc civil „ dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin”.

Pârâta, prin apărările formulate prin întâmpinare, a precizat că  și-a respectat obligațiile asumate prin contract și a arătat cu titlu de exemplu, pentru anul agricol 2018, faptul că reclamanta a primit suma de 2461 lei pentru suprafața cultivată de 5,5460 ha astfel cum  rezultă din dispoziția de plată nr. 01/18.09.2018 care a fost semnată de reclamantă. De asemenea, a precizat că a calculat o cantitate mai mare de ulei decât cea stabilită în contract.

Prin răspunsurile la interogatoriu pârâta a negat susținerile reclamantei în ceea ce privește nerespectarea termenelor de plată a arendei și a precizat că nu acceptă rezilierea contractului prin acord.

Instanța reține că potrivit disp. art. 249 Cod procedură civilă „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.

Coroborând lipsa nejustificată a reclamantei la termenul stabilit pentru  luarea interogatoriului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă instanța apreciază acțiunea ca nefondată, urmând a o respinge.

Ca parte căzută în pretenții, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.