Cuprins pe materii:
Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 52/22.01.2020
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub nr. ......./2019 la data de 23.04.2019, reclamanta G P. M , a chemat în judecată pe pârâta SC O I SRL pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună rezilierea contractului de arendă încheiat la 01.10.2012 și înregistrat la Consiliul Local B sub nr. 3610 din 14.12.2012, motivat de neexecutarea în mod repetat, cu rea credință, a obligațiilor care derivă din contract și care sunt în sarcina arendașului.
A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a învederat următoarele:
La data de 01.10.2012 a încheiat cu pârâta un contract de arendare a suprafeței de 5,5460 ha teren agricol situat în comuna B , județul G , prin care arendașul se obliga să-i achite, anual, redevența de 800 kg grâu/ha sau 50 litri ulei/ha.
Încă din primul an de contract pârâta a manifestat o totală ignorare a obligațiilor contractuale, achitând redevența cu mari întârzieri, de luni de zile și achitându-se parțial de obligații, deși în contract la capitolul V art. 6 punctul 2, este inserat că „plata arendei în natură se face imediat după recoltarea culturii dar nu mai târziu de 45 de zile”, iar la punctul 3 se prevede că „plata se face până la 50 zile de la recoltarea produsului respectiv ...”. A încercat să atragă atenția arendașului că nu este normal să încalce prevederile contractului și obligațiile astfel asumate.
A mai arătat reclamanta că la data de 18.07.2018 a înregistrat la Consiliul Local B sub nr. 1136/18.07.2018, o notificare prin care informa că reziliază contractul de arendare indicat mai sus.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 12 și 24 din Legea nr. 16/1994, art. 1423, 1435 și 1439 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba cu un martor.
Reclamantul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în sumă de 260 lei (fila 29).
Pârâta SC O I SRL, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea întâmpinării a învederat următoarele:
În contractul de arendă încheiat între părți s-a stabilit faptul că nivelul arendei este de 800 kg grâu/ha sau echivalent în bani la prețul de vânzare-cumpărare a produselor (cereale) din perioada recoltării sau 50 litri ulei/ha. Pe terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 5,5460 ha a fost cultivat grâu.
A mai arătat pârâta, cu titlu de exemplu, pentru anul agricol 2018, reclamanta a primit suma de 2461 lei pentru suprafața cultivată de 5,5460 ha. Dovada primirii acestei sume o face cu dispoziția de plată nr. 01/18.09.2018, în care reclamanta a semnat pentru primirea acestei sume. În plus, reclamanta a primit o sumă echivalentă de bani pentru p cantitate mult mai mare de ulei față de cea stipulată în contractul de arendă. Reclamanta nu contestă faptul că a primit arenda și nici nu i s-a reținut impozitul pe venit de 10 % pe care l-a plătit.
Neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor despre care face vorbire reclamantul nu este motivată în fapt și în drept, reclamantul nu a indicat în mod concret care obligații contractuale nu au fost respectate. Pe de altă parte, reclamantul nu a notificat niciodată pârâta despre intenția de a rezilia contractul de arendă încheiat.
În dovedirea întâmpinării a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă.
La data de 20.11.2019 reclamantul a depus la dosar precizări prin care a arătat că își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 1549 – 1551 Cod civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Între reclamanta G P. M – în calitate de arendaș și pârâta SC O I SRL – în calitate de arendator s-a încheiat contractul de arendă nr. 3610 din 14.12.2012 asupra suprafeței de 5,5460 ha teren arabil situat în extravilanul localității B, județul Galați.
Conform clauzelor contractuale, durata acestuia a fost stabilită pe o perioadă de 10 ani începând cu data de 01.10.2012 până la data de 01.10.2022.
În speță, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de arendă pe considerentul că pârâta nu a respectat obligațiile contractuale privind termenele de plată și plata arendei.
Instanța reține că prin contractul de arendă, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei terenul ce a făcut obiectul arendării iar pârâtul s-a obligat să plătească arenda la nivelul de 800 kg/ha grâu sau echivalent în bani sau 50 litri ulei/ha, în termen de 45 de zile de la recoltarea culturii, respectiv 50 de zile de la recoltarea produsului în situația plății în bani.
Conform disp. art. 1549 alin. 1 Coc civil „ dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin”.
Pârâta, prin apărările formulate prin întâmpinare, a precizat că și-a respectat obligațiile asumate prin contract și a arătat cu titlu de exemplu, pentru anul agricol 2018, faptul că reclamanta a primit suma de 2461 lei pentru suprafața cultivată de 5,5460 ha astfel cum rezultă din dispoziția de plată nr. 01/18.09.2018 care a fost semnată de reclamantă. De asemenea, a precizat că a calculat o cantitate mai mare de ulei decât cea stabilită în contract.
Prin răspunsurile la interogatoriu pârâta a negat susținerile reclamantei în ceea ce privește nerespectarea termenelor de plată a arendei și a precizat că nu acceptă rezilierea contractului prin acord.
Instanța reține că potrivit disp. art. 249 Cod procedură civilă „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Coroborând lipsa nejustificată a reclamantei la termenul stabilit pentru luarea interogatoriului cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă instanța apreciază acțiunea ca nefondată, urmând a o respinge.
Ca parte căzută în pretenții, reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Tribunalul Constanța
Cazul subdobânditorului de bună credinţă şi cu titlu oneros al unui imobil, excepţie de la principiul efectelor nulităţii resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
Tribunalul Brăila
Penalităţi contractuale. Menţiunea penalităţilor pe factură nu constituie contract între părţi
Tribunalul Iași
Acțiune în răspundere contractuală
Judecătoria Mediaș
Prelungirea contractului de închiriere ( OUG 40 / 1999)
Curtea de Apel Târgu Mureș
Legea nr. 10/2001. Nulitate contract de vânzare-cumpărare. Prescripţia dreptului material la acţiune. Concursul dintre legea specială şi dreptul comun