Pretenţii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 11.08.2020 (a cărei competenţă teritorială a fost declinată Judecătoriei Sinaia prin sentinţa civilă nr. 727/01.02.2021), reclamanta VI a solicitat în contradictoriu cu pârâta ST obligarea paratei la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata suportate in dosarul civil nr. 556/310/2017, cu ocazia judecării cererii de recurs; cu obligarea paratei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

In motivarea cererii se arată de reclamantă că intre părți s-a purtat litigiul înregistrat sub nr. dosar 556/310/2017, în care părţile au avut formulate pretenţii reciproce.

Prin sentinţa civilă nr. 478/2019 a Tribunalului Prahova au fost admise în parte pretenţiile părţilor, care, în consecinţă, au fost obligate în parte la plata cheltuielilor de judecată, după compensarea parţială.

Se mai arată că recursul declarat de ST împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca neîntemeiat, motive pentru care consideră ca se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata cauzei în recurs, compuse din taxa judiciară de timbru de 200 lei, onorariul de avocat de 2.000 lei, cheltuieli de transport pentru prezentarea apărătorului la 3 termene de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 453 alin. (1) Cod proc. civilă.

Pârâta ST a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, arătând că reclamanta a formulat această solicitare pe calea cererii de completare a hotărârii, potrivit art. 444 Cod proc.civilă, cerere respinsă ca fiind tardiv formulată, prin decizia civilă nr. 1565/2019 a Curţii de Apel Ploieşti.

Faţă de acest aspect, apreciază că nu este îndeplinită cerinţa vinovăţiei sale, privită ca o condiţie obligatorie de atragere a răspunderii civile delictuale pentru a se putea obţine obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată într-un alt litigiu.

Invocă şi disp. art. 452 Cod proc.civilă, potrivit cărora dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută în dosarul în care au fost ocazionate, până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, indiferent dacă au fost solicitate în acel dosar ori sunt solicitate pe cale separată, într-o nouă cauză având ca obiect pretenţii, norma legală fiind de strictă interpretare şi nefăcând nicio distincţie după cum sunt solicitate respectivele cheltuieli (filele 32-33 dosar declinat)

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civila nr. 478/19.04.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 556/310/2017, au fost admise în parte pretenţiile reciproce formulate de reclamanta ST în contradictoriu cu pârâta VI, pe calea cererii principale de chemare în judecată, respectiv pe calea cererii reconvenţionale, fiind admise în parte şi solicitările ambelor părţi de acordare a cheltuielilor de judecată, care au fost compensate în parte (filele 11-14 dosar declinat).

Această hotărâre judecătorească a fost schimbată în parte prin respingerea recursului reclamantei ST şi prin admiterea recursului declarat de VI, prin decizia civilă nr. 1104/02.10.2019 a Curţii de Apel Ploieşti (filele 15-20 dosar declinat).

Potrivit art. 453 alin.1 Cod proc.civilă „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Prin chitanţa nr.1094/18.09.2019 (f. 6 dosar declinat), pârâta VI a făcut dovada că a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei cu onorariul avocatului ales în dosarul nr. 556/310/2017  - curtea de apel, la care se adaugă cheltuieli de transport în cuantum de 300 lei (filele 7-9 dosar declinat), precum şi cuantumul taxeie judiciare de timbru de 200 lei achitate pentru soluţionarea cererii de recurs (fila 10 dosar declinat).

Referitor la susţinerile pârâtei din întâmpinare, prin care arată că nu are nicio culpă în solicitarea acestor cheltuieli pe cale separată, faţă de împrejurarea că cererea de completare a dispozitivului deciziei instanţei de recurs a fost respinsă ca tardiv formulată, este de menţionat că prin Decizia nr. 59/18.09.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casație si Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut în considerente:

„80. Reclamantului din astfel de acţiuni nu i se poate reproşa opţiunea recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată dintr-un litigiu anterior, după cum el nu poate fi considerat culpabil pentru valorificarea acestei posibilităţi legale şi nici nu poate fi prezumat de plano că exercită un abuz procesual manifestându-se în acest sens.”

De asemenea, la par.82 se reţine: „Cea de-a treia observaţie porneşte chiar de la conţinutul art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă care, doar într-o terminologie nouă, consacră, întocmai ca şi art. 274 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, drept fundament al plăţii cheltuielilor de judecată, culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziţiei legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia. Aceasta întrucât, ca regulă generală, deşi o persoană poate fi în culpă pentru declanşarea/purtarea unui proces, legea îngăduie totuşi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în condiţiile unei manifestări procesuale calificate, respectiv prin recunoaşterea pretenţiilor până la primul termen la care părţile sunt legal citate (dacă pârâtul nu a fost pus anterior în întârziere ori dacă acesta nu se afla de drept în întârziere) - art. 454 din Codul de procedură civilă.”

De asemenea, instanţa consideră că partea care a câştigat procesul poate avea la îndemână mai multe căi prin care poate obţine acordarea cheltuielilor de judecată, astfel că cererea de completare a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, formulată în dosarul în care au fost efectuate aceste cheltuieli, respinsă ca tardiv formulată, nu închide calea exercitării acestui drept prin formularea unei cereri separate prin care pot fi obţinute cheltuielile de judecată efectuate de parte în procesul pe care l-a câştigat.

De asemenea, nu poate fi primită ca fiind întemeiată nici susţinerea pârâtei, în sensul că aceste cheltuieli trebuia să fie dovedite în procesul care le-a generat în condiţiile art. 452 Cod proc.civilă, până la închiderea dezbaterilor pe fondul cauzei, deoarece cheltuielile sunt acordate într-un nou litigiu, suspus unor noi reguli cu privire la probaţiune, neputând fi aplicate dispoziţiile art. 452 Cod proc.civilă prin raportare la litigiul anterior existent între părţi, ci doar cu privire la cheltuielile de judecată efectuate cu soluţionarea prezentului litigiu.

Ca urmare, câtă vreme pârâta a pierdut calea de atac a recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti, aceasta se află în culpă procesuală, sens în care s eimpune a fi obligată atât la plata cheltuielilor de judecată efectuate în respectivul dosar, în cuantum de 2.500 lei, cât şi la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în prezentul dosar, în suma de 330 lei, compuse din onorariu avocat ales, taxa judiciară de timbru şi cheltuieli deplasare la sediul instanţei (filele 24, 46-47 dosar declinat, filele 18-19), acordate în temeiul art. 451-453 Cod proc.civilă.

Domenii speta

Spete similare