Revendicare imobiliara

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S_____ la data de 17.08.2016, sub nr. de mai sus, reclamanții A_______ A_______ A______ și B_______ B_______, prin avocat B____ M______, au chemat în judecată pe pârâții C______ C______, D______ D____, E______ E____, F______ F_________, G____ G______, H_____ H________ și I_____ I_________, solicitând instanței: stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, în urma stabilirii liniei de hotar să oblige pârâții C______ C______, D______ D____, E______ E____ la lăsarea în deplină proprietate și folosință a terenului de circa 400 de m.p., obligarea acelorași pârâți la demolarea construcțiilor realizate ilegal pe terenul lor, respectiv: magazie, coteț, obor, șopron, garaj, wc, hazna și gard, precum și ridicarea conductelor de apă și canal de pe proprietatea reclamanților, iar în caz de refuz, abilitarea reclamanților ca pe cheltuiala pârâților să efectueze aceste lucrări, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea solicitărilor reclamanții au susținut că în anul 1995 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 3787 din data de 13.05.1995 prin care au dobândit proprietatea asupra terenului de 5.000 m.p. situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova și asupra unei părți de locuință situată pe acest teren compusă din 3 camere, bucătărie, verandă, antreu, hol și gang, beci la demisol, conform schițelor anexă. Pârâții C______ C______ și soțul său D______ D____ (decedat cu succesori indicați), tot în anul 1995 au dobândit terenul în suprafață de 7.500 de m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 3786 din data de 13.05.1995. Pârâții O_____ CONSTANTI și E________ au dobândit teren în suprafață de 5000 de m.p. În toate cele 3 contracte autentice, calitatea de vânzători au avut-o B_______ B_______ și Ș_______ A______, părinții, respectiv socrii reclamanților.

Reclamanții au menționat că au efectuat măsurători cadastrale și au observat că pârâții D______ le-ar fi acaparat aproximativ 400 de m.p.din terenul lor, ridicând diferite construcții și folosind o parte din terenul acestora prin trasarea unor conducte.

În drept s-a invocat incidența are. 560, 563 și 1528 N.C.C.

În probațiune s-a solicitat proba testimonială și proba cu înscrisuri.

S-a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 361 de lei (f. 5).

La data de 18.10.2016 s-a înregistrat întâmpinarea pârâtei E______ E____ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

La data de 20.10.2016 s-a înregistrat întâmpinarea pârâților H_____ H________ și C_________ prin care au arătat că nu se opun stabilirii limitelor dintre proprietățile lor, că între părți nu au existat litigii sau alte certuri și că toate construcțiile ar fi fost edificate cu acordul părților.

În probațiune au solicitat înscrisuri, martori și interogatorii.

La data de 18.10.2016 s-a înregistrat întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâților reclamanți C______ C______ și moștenitorii pârâtului D______ D____, respectiv E______ E____, F______ F_________ și G____ G______ prin avocat C_________ M______, prin care au solicitat admiterea acțiunii în grănițuire și respingerea ca neîntemeiate a celorlalte pretenții.

În susținerea cererii, acești au indicat că diferența de teren s-ar datora modului deficitar de măsurare a suprafețelor existent în 1993 și că inclusiv aceștia, deși în acte era indicată suprafața de 17.500 de m.p., în realitate ar fi 17.028 de m.p., astfel că toți cumpărătorii ar fi dobândit mai puțin.

În plus, pârâții reclamanți au susținut că există anumite căi de acces, ferestre și țevi de gaz pentru care dețin acordul reclamaților și al foștilor proprietari. Astfel, în ceea ce privește existența construcțiilor a căror demolare se solicită, s-a subliniat că acestea au fost edificate în anul 1996 cu acordul reclamaților ce dețineau nuda proprietate și cu acordul părinților defuncți ce dețineau uzufructul viager.

P____ garaj ar exista o autorizație de construire nr. 89 07.07.1996 pe numele tatălui, respectiv pe numele defunctului B_______ B_______, iar prin autorizația nr. 53 din 26.01.1999 s-ar fi realizat o reamenajare a spațiului pentru comercializare.

În drept, s-a indicat art. 205 C.p.c.

În probațiune au solicitat înscrisuri, martori, interogatorii și expertiză.

Pe cale reconvențională, pârâții reclamanți au solicitat constatarea existenței dreptului de superficie constituit pe bază de convenție asupra terenului de sub magazie, coteț, obor, șopron, wc, hasna, cămin și gard și constatarea existenței unei servituți aparente de alimentare cu apă și canalizare amplasate pe terenul reclamaților-pârâți pe bază de convenție, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-a indicat art. 209 C.p.c.

În probațiune au solicitat înscrisuri, martori, interogatorii și expertiză.

S-au anexat taxe de timbru în cuantum de 40 de lei (f. 38 și 39).

La data de 09.11.2016 s-a înregistrat răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională formulate de către reclamanții-pârâți prin care s-a susținut că nu a existat nici un acord din partea acestora și că terenul de 400 de m.p. este acaparat în mod abuziv de către pârâții-reclamanți prin aceea că au ridicat diferite construcții pe terenul lor și că a existat un singur acord autentic cu privire la conducta de alimentare cu gaze naturale, ce nu face obiectul prezentului litigiu.

În ceea ce privește garajul, s-a susținut că nuda proprietate aparținea reclamanților-pârâți, în timp ce dreptul de uzufruct aparținea defunctului B_______ B_______, astfel că au solicitat instanței constatarea dreptului de proprietate al reclamaților pârâți asupra garajului prin invocarea accesiunii imobiliare artificiale.

În ceea ce privește contractul de închiriere, s-a procedat la denunțarea înscrisului ca fals. În consecință, au solicitat ca pentru perioada 15.03.2015 până în prezent, pârâții să fie obligați la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului și a construcției.

Referitor la dreptul de superficie și dreptul de servitute invocate de pârâții-reclamanți, s-a susținut că aceștia din urmă nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, astfel că nu au dreptul de a solicita dreptul de superficie asupra terenului de sub aceste construcții și că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru instituirea unei servituți în ceea ce privesc conductele de apă și canalizare ce traversează terenul reclamanților-pârâți.

La data de 24.11.2016 s-a înregistrat o completare de acțiune a reclamaților pârâți prin care au solicitat să se constate existența dreptului de proprietate a acestora asupra construcției garaj, transformată în magazin și obligarea pârâților-reclamanți la plata contravalorii lipsei de folosință aferentă construcției din perioada 15.03.2015 la zi.

În motivare au susținut că la decesul celor doi uzufructuari, proprietatea asupra garajului ar fi revenit acestora, în calitatea lor de nud proprietari și că astfel pârâții reclamanți le datorează despăgubiri aferente lipsei de folosință.

Au fost depuse taxe de timbru în cuantum de 355 lei (f.86 vol I) respectiv 605 lei (f.87 vol I).

La termenul de judecată din data de 06.12.2016 s-a dispus amânarea cauzei în vederea depunerii întâmpinării față de modificarea cererii principale.

La data de 04.01.2017 s-a înregistrat întâmpinarea și completarea la cererea reconvențională depusă de pârâții reclamanți prin care au solicitat respingerea celor 2 capete de cerere ca neîntemeiate.

În susținere au indicat instanței faptul că legea aplicabilă obținerii autorizației care guvernează și raporturile generate de dreptul de uzufruct este vechiul cod civil.

În plus, au solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra construcției garaj, sau a calității de constructor de bună credință asupra acestui imobil cu instituirea unui drept de retenție asupra constucției până la plata creanței și cu introducerea în cauză a numitului AF D______ D____ în calitate de reclamant.

La data de 16.01.2017 s-a înregistrat răspunsul la întâmpinare al reclamaților pârâți față de întâmpinarea pârâților reclamanți la cererea de modificare/completare a acțiunii reclamaților pârâți prin care au susținut că garajul este edificat de către fostul uzufructuar și nu de către pârâții reclamanți, sens în care au invocat excepția inadmisibilității constatării calității de constructor de bună credință și a dreptului de proprietate împreună cu AF D______ D____ și respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a acestuia pentru lipsa capacității procesuale de folosință. Totodată au invocat decăderea pârâților reclamanți din dreptul de a modifica acțiunea reconvențională și excepția netimbrării cererii completatoare.

La data de 20.02.2017 reclamanții pârâți au depus răspuns la precizarea cererii reconvenționale prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți D______ F_________ și G____ G______ cu privire la cererea reconvențională modificată.

La termenul de judecată din data de 21.02.2017 pârâții reclamanți au depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 605 lei (f. 126 vol I), și s-au mai invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâtelor-reclamante și excepția lipsei de interes a pârâtelor reclamante D______ și H____ cu privire la dreptul de proprietate asupra garajului, toate excepțiile fiind unite cu fondul. De asemenea, s-a luat act de renunțarea la cererea de introducere în cauză a PFA/AF D______ D____ și de renunțarea la excepția lipsei capacității de folosință cu privire la PFA/AF D______ D____. S-au încuviințat probele cu înscrisuri, interogatoriile părților, cu martori și expertize.

La data de 23.05.2017 întrucât reclamantul B_______ B_______ a decedat, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia în calitate de reclamanți K_______ K____ K_____ și J_______ J______ J____.

Pentru termenul de judecată din data de 31.10.2017 s-a depus raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expertul tehnic T______ C_______.

Pentru termenul de judecată din data de 28.11.2017 s-a depus raportul de expertiză în specialitatea topo întocmit de expertul tehnic O________ O______.

La data de 20.02.2018 întrucât pârâtul I_____ I_________ a decedat, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia în calitate de pârâți L_____ L_____ L_________, M_____ M______ L________ (decedat la data de 02.04.2018 fără alți moștenitori în afara părților deja prezente în dosar) și N_____ N_____.

Între părți au existat mai multe propuneri de tranzacții, însă nu s-au concretizat prin încheierea unei tranzacții.

La termenele ulterioare, s-au depus completări la rapoartele de expertiză, părțile depunând concluzii pe fondul cauzei la data de 27.10.2021.

Analizând probele dosarului, instanța reține următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privesc excepțiile invocate de părți și unite cu fondul, instanța se va pronunța mai întâi asupra acestora, conform are. 218 C.p.c.

Astfel, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta E______ E____ prin care a susținut că bunurile în litigiu sunt ale pârâtei C______ C______ (soacra sa) și ale descendenților socrului său, numitul DUMTRU C_________, instanța reține că pârâta este soția defunctului D______ D____ (fiul defunctului D______ C_________), astfel că are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fiind succesoare a pârâtului defunct D______ D____, care la rândul său este succesor al pârâtului defunct D______ C_________, urmând ca excepția lipsei calității procesuale pasive să fie respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția decăderii din dreptul de a modifica cererea reconvențională, și excepția inadmisibilității constatării calității de constructor de bună credință a pârâților C______ C______ și a pârâților succesori ai defunctului D______ C_________, invocate de către reclamanții-pârâți, instanța constată că pârâții-reclamanți au formulat o cerere reconvențională nouă, prin care au solicitat constatarea calității de constructor de bună credință și aconstatarea dreptului de proprietate împreună cu AF D______ D____ asupra garajului obiect al litigiului, împreună cu acordarea unui drept de retenție până la plata despăgubirilor în urma operării accesiunii imobiliare, ce a fost depusă odată cu întâmpinarea față de modificarea reclamanților-pârâți la acțiune, prin care au solicitat constatarea existenței unui drept de proprietate asupra garajului obiect al litigiului și au solicitat despăgubiri pentru lipsa de folosință a garajului și a terenului aferent construcției, deși inițial solicitaseră obligarea reclamaților la demolarea construcției. Astfel, se poate observa că pârâții reclamanți nu au avut posibilitatea de a solicita instanței, odată cu formularea primei reconveționale, constatarea calității de bună credință și să solicite și despăgubiri conform regulilor de la accesiune, întrucât reclamanții au operat o modificare a acțiunii la primul termen de judecată prin care nu mai doreau demolarea garajului de către pârâți ci constatarea unui drept propriu de proprietate asupra acestei construcții, astfel că pârâții aveau posibilitatea nu doar de a depune întâmpinare, ci și cerere reconvențională referitoare la pretențiile pe care le pt emite aceștia în cazul în care ar opera regulile accesiunii imobiliare. Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția decăderii formulării cererii reconvenționale față de modificarea cererii principale la primul termen de judecată.

Excepția inadmisibilității cererii de constatare a calității constructorului de bună credință, urmează a fi admisă întrucât o condiție de admisibilitate a acestei acțiuni privește imposibilitatea părții de a obține realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, conform are. 35 din C.p.c., ori în prezenta cauză, buna sau reaua credință a constructorului și consecințele legale aferente, urmează a fi avute în vedere de către instanță la momentul analizei regulilor accesiunii imobiliare, acțiune cu care instanța a fost legal învestită odată cu modificarea cererii introductive la primul termen de judecată, astfel că va respinge ca inadmisibil capătul de cerere referitor la constatarea calității de constructor de bună credință în acțiunea ce are ca obiect accesiunea imobiliară artificială.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâților reclamanți D______ F_________ și G____ G______ și a lipsei de interes cu privire la cererea reconvențională modificată cu privire la dreptul de proprietate asupra garajului și despăgubirile aferente, instanța reține aceste părți sunt moștenitoarele defunctului D______ C_________ și fiicele pârâtei reclamante C______ C______, astfel că stabilirea dreptului de proprietate asupra garajului și obținerea unor eventuale despăgubiri în temeiul accesiunii oferă acestor părți atât calitate procesuală activă în cererea reconvențională cât și interes, conform art. 33 C.p.c și art. 36 C.p.c., motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiate aceste excepții.

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 3787 din data de 13.05.1993 (f. 10-11 vol I) reclamanții soții A_______ A_______ A______ și moștenitorii defunctului B_______ B_______ au dobândit proprietatea asupra terenului de 5.000 m.p. situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova și asupra unei părți de locuință situată pe acest teren compusă din 3 camere, bucătărie, verandă, antreu, hol și gang, beci la demisol, conform schițelor anexă, cu rezerva dreptului de de uzufruct viager pentru B_______ B_______ și Ș_______ A______, care au decedat în anul 2006 (certificat de deces la fila 52 vol I) respectiv 2015 (certificat de deces la fila 56 vol I).

Pârâții C______ C______ și soțul său defunct D______ C_________, tot data de 13.05.1993 (f. 50-51 vol I) au dobândit terenul în suprafață de 7.500 de m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 3786 situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova împreună cu parte din casa de locuit situată pe acest teren compusă din 5 camere, 2 vestibul, 2 holuri, verandă, debara, baie și bucătărie, conform schițelor plan, cu rezerva dreptului de de uzufruct viager pentru B_______ B_______ și Ș_______ A______, care au decedat în anul 2006 (certificat de deces la fila 52 vol I) respectiv 2015 (certificat de deces la fila 56 vol I).

Pârâții defunctul I_____ I_________ și H_____ H________ au dobândit teren în suprafață de 5000 de m.p. situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova, cu rezerva dreptului de de uzufruct viager pentru B_______ B_______ și Ș_______ A______, care au decedat în anul 2006 (certificat de deces la fila 52 vol I) respectiv 2015 (certificat de deces la fila 56 vol I).

În toate cele 3 contracte autentice, calitatea de vânzători au avut-o defuncții B_______ B_______ și Ș_______ A______, părinții, respectiv socrii reclamanților și ai pârâților respectiv bunicii moștenitorilor acestora din urmă.

În drept, conform art. 560 din Noul Cod Civil care se referă la obligația de grănițuire: „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”

Conform art. 563 din Noul Cod Civil care reglementează acțiunea în revendicare: „(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. (2) Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. (3) Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. (4) Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă.”

Conform art. 566 din Codul civil referitor la efectele admiterii acțiunii în revendicare: „(1) Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii. (2) Posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar. (3) Proprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut. (4) Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel. (5) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și culegerea fructelor sau a productelor. (6) Pârâtul are un drept de retenție asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea și culegerea acestora, cu excepția cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanție îndestulătoare. (7) Dreptul de retenție nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violență ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor. (8) Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are dreptul de a-și însuși lucrările efectuate cu aceste cheltuieli numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează. (9) Dispozițiile alin. (3), (4) și (8) se aplică numai în acele situații în care cheltuielile nu se concretizează într-o lucrare nouă, caz în care sunt incidente dispozițiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.”

Conform art. 69 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil: „Drepturile de uzufruct în ființă și după intrarea în vigoare a Codului civil se exercită potrivit dispozițiilor acestuia, dacă nu se prevede altfel prin prezenta lege.”

Art. 746 din Codul civil: Cazurile de stingere a uzufructului: (1)Uzufructul se stinge pe cale principală prin moartea uzufructuarului”.

În ceea ce privesc lucrările și îmbunătățirile aduse bunurilor în timpul existenței dreptului de uzufruct, este incident art. 716 alin. 4 din Codul civil: „În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzător, în lipsă de stipulație sau dispoziție legală contrară, dispozițiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.”

Conform art. 578 din Codul civil care se referă la categoriile de lucrări: „(1) Lucrările pot fi autonome sau adăugate, cu caracter durabil sau provizoriu. (2) Lucrările autonome sunt construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări cu caracter de sine stătător realizate asupra unui imobil.”

Conform art. 579 din Codul civil: (1) Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară. *) Lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii. (2) Proba contrară se poate face când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Conform art. 581 din Codul civil: „Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credință: În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de bună-credință, proprietarul imobilului are dreptul:

a)să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării; sau

b)să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.”

Conform art. 582 din Codul civil: „Lucrările autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credință: (1) În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul:

a)să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau

b)să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau

c)să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.

(2)Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.”

Conform art. 586 din Codul civil: „Art. 586: Buna-credință a autorului lucrării: (1)Autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său. (2)Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege. (3)Dispozițiile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și autorului lucrării care se întemeiază pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, îi permite, realizând o lucrare asupra imobilului altuia, să devină proprietarul acesteia.”

Conform art. 588 din Codul civil: „: Lucrările provizorii: Când lucrarea are caracter provizoriu, în absența unei înțelegeri contrare, autorul ei va fi obligat să o desființeze, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, și, dacă este de rea-credință, să plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.”

În speță, cu privire la capătul de cerere referitor la grănițuirea proprietăților, instanța constată că potrivit art. 560 din Noul Cod Civil, care se referă la obligația de grănițuire, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Astfel, proprietarii terenurilor învecinate sunt soții reclamanți-pârâți A_______ A_______ A______ și moștenitorii defunctului B_______ B_______, respectiv reclamanții pârâți K_______ K____ K_____ și J_______ J______ J____, care au dobândit proprietatea terenului de 5.000 m.p. situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova și asupra unei părți de locuință situată pe acest teren compusă din 3 camere, bucătărie, verandă, antreu, hol și gang, beci la demisol, conform schițelor anexă, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 3787 din data de 13.05.1993 (f. 10-11 vol I), apoi mai sunt familia pârâților reclamanți C______ C______ și soțul său defunct D______ C_________ (decedat și cu succesori D______ D____ (decedat - cu succesor soția E______ E____), D______ F_________ și G____ G______), care tot la data de 13.05.1993 (f. 50-51 vol I) au dobândit terenul în suprafață de 7.500 de m.p. conform contractului de vânzare-cumpărare autentic nr. 3786 situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova împreună cu parte din casa de locuit situată pe acest teren compusă din 5 camere, 2 vestibul, 2 holuri, verandă, debara, baie și bucătărie, conform schițelor plan și pârâții I_____ I_________ (decedat cu succesori - L_____ L_____ L_________, N_____ N_____, M_____ M______ L________ - decedat fără moștenitori) și H_____ H________ au dobândit teren în suprafață de 5000 de m.p. situat în Comarnic, _______________________, Jud. Prahova , toți cu rezerva dreptului de de uzufruct viager pentru B_______ B_______ și Ș_______ A______, care au decedat în anul 2006 respectiv 2015, astfel că în anul 2015 dreptul de uzufruct s-a stins.

Întrucât semnele de hotar dintre proprietățile părților nu au fost niciodată stabilite și constatând că dimensiunile terenurilor proprietarilor sunt mai mari în acte decât în realitate, s-a procedat la constatarea suprapunerii a 827 m.p. și apoi la reducerea tuturor suprafețelor terenurilor în sensul diminuării lor, cu 0,973% (ce reprezintă raportul dintre suprafața reală și suprafața din acte) conform propunerii expertului tehnic O________ O______ ce a efectuat raportul de expertiză în cauză (fila 185-191 vol II dosar) respectiv anexa nr. 13 din completarea la raportul de expertiză (fila 190 vol II dosar).

Instanța va admite cererea de grănițuire și va stabili linia de hotar, conform raportului de expertiză în specialitatea topo întocmit de expertul tehnic O________ O______ și potrivit anexei 13 a raportului de expertiză (fila 190 vol II dosar) astfel:

Reclamanții pârâți familia Ș_______ vor deține suprafața de teren dintre punctele: 1-2-3-4-5-6-61-71-70-69-68-67-66-65-64-63-62-61-60-59-45-46-47-48-49-50-51-52-53-54-55-56-57-58-1 = 4863 m.p.

Pârâții reclamanți familia D______ vor deține suprafața de teren dintre punctele: 19-20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38-39-40-41-42-43-44-45-59-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-19 = 7295 m.p.

Pârâții familia O_____ vor deține suprafața de teren dintre punctele: 61-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-71-61 = 4863 m.p.

Referitor la legea aplicabilă și cu privire la situația construcțiilor edificate pe terenurile obiect al litigiului instanța reține că potrivit art. 69 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, drepturile de uzufruct în ființă și după intrarea în vigoare a Codului civil se exercită potrivit dispozițiilor acestuia, dacă nu se prevede altfel prin prezenta lege, iar în cauză, uzufructul s-a stins la decesul uzufructuarei Ș_______ A______ în anul 2015, fiind în ființă sub imperiul noul Cod civil, astfel că legea aplicabilă dobândirii bunurilor imobile conform regulilor de la uzufruct este noul Cod civil ce a intrat în vigoare încă de la 1 octombrie 2011.

În ceea ce privesc lucrările și îmbunătățirile aduse bunurilor în timpul existenței dreptului de uzufruct, este incident art. 716 alin. 4 din Codul civil: „În cazul lucrărilor autonome făcute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, în mod corespunzător, în lipsă de stipulație sau dispoziție legală contrară, dispozițiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.”

Pe cale de consecință, întrucât conform raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții (filele 9-15 vol. II dos.) au fost identificate mai multe construcții unele cu caracter definitiv, altele cu caracter provizoriu, construite între anii 1990-2015, instanța va face aplicarea regulilor de la accesiunea imobiliară artificială prevăzute de noul Cod civil.

În ceea ce privește acțiunea în revendicare, față de acțiunea în grănițuire ce va fi admisă, conform celor reținute mai sus, pârâții reclamanți familia D______, au acaparat o suprafață de 180 de m.p. din terenul reclamanților pârâți familia Ș_______, între punctele 65-66-67-68-69-65=180 de m.p. conform constatărilor expertului topo de la fila 24 vol II din dosar. Construcțiile ce acaparează terenul reclamanților pârâți sunt: haznaua, wc-ul, magazia și cotețul identificate în anexa nr. 5 la fila 28 din dosarul cauzei, urmând ca instanța să admită în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanții pârâți și va obliga pârâții reclamanți să lase în deplină proprietate și folosință terenul acaparat în suprafață de 180 de m.p. din terenul reclamanților pârâți familia Ș_______, între punctele 65-66-67-68-69-65=180 de m.p. conform constatărilor expertului topo de la fila 24 vol II din dosar.

Garajul este o construcție cu caracter definitiv, edificată în anul 1996, având autorizație de construcție pe numele uzufructuarului defunct B_______ B_______, însă conform mențiunilor de la fila 14 vol II dosar, există o neconcordanță majoră între între documentația tehnică a acestei construcții și starea de fapt, în sensul că garajul a fost extins cu încă un etaj și scări interioare și o anexă, fără a deține autorizații în acest sens.

Devin incidente prevederile art. 579 din Codul civil care prevăd că orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară. Proba contrară se poate face când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea, lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, în cadrul acțiunii în constatare, a dreptului de proprietate asupra unei construcții realizate de către proprietarul terenului, cu materiale proprii.

Astfel, instanța reține că deși reclamanții pârâți, respectiv familia Ș_______ sunt proprietarii terenului de sub garaj, existând încă din anul 1993 un drept de uzufruct, încetat în anul 2015, devin incidente regulile accesiunii imobiliare artificiale care prevăd că există o prezumție de proprietate în favoarea proprietarului care poate fi răsturnară când proprietarul imobilului nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi. În condițiile în care proprietarul nu și-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi, proba contară a fost admisibilă, iar pârâții reclamanți, familia D______, au dovedit că nu reclamanții pârâți sunt constructorii garajului, conform declarației martorilor (fila 49, 56) și conform propriilor susțineri a reclamanților pârâți, care nu au afirmat niciodată că ar fi edificat acest garaj.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea modificată a reclamanților pârâți de a se constata dreptul de proprietate al acestora asupra garajului la momentul stingerii uzufructului viager.

Constructorii garajului, respectiv familia D______ nu sunt îndreptățiți să obțină constatarea existenței dreptului lor de proprietate asupra garajului întrucât lipsa autorizației de construire sau nerespectarea prevederilor acesteia, precum și lipsa procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor constituie impedimente pentru recunoașterea pe cale judiciară, a dreptului acestora de proprietate.

Mai mult, instanța nu va constata buna-credință a autorilor lucrării întrucât conform art. 586 alin. 2 din Codul civil, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege, astfel că se reține că familia D______ este un constructor de rea-credință și respinge ca neîntemeiată solicitarea acestora de constatare a calității de constructor de bună-credință.

Întrucât pârâții sunt considerați constructori de rea-credință, reclamanții proprietari ai terenului, deși au solicitat inițial obligarea pârâților la desființarea garajului în temeiul acesiunii imobiliare artificiale, ulterior a operat o modificare de acțiune prin care au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin invocarea regulilor de la stingerea uzufructului, motivând dobândirea proprietății asupra garajului ca urmare a stingerii dreptului de uzufruct, nu ca urmare aplicării regulilor de la accesiune. Ori așa cum am arătat, reclamanții pârâți nu au dobândit proprietatea asupra garajului la momentul stingerii uzufructului întrucât nu aceștia au fost constructorii garajului, astfel că instanța va respinge ca neîntemeită solicitarea de obligare a pârâților reclamanți la plata contravalorii lipsei de folosință a garajului întrucât reclamanții pârâți nu au dovedit dreptul de proprietate asupra acestui imobil în temeiul stingerii uzufructului.

Wc-ul, magazia de lemne, haznaua, cotețul de păsări, conductele sunt toate construcții provizorii, edificate în perioada 1990-2015, în timpul existenței dreptului de uzufruct al defuncților B_______ B_______ și A______, uzufruct ce a încetat de drept la decesul acestora, ultimul în anul 2015, devenind incidente regulile aplicabile în cazul încetării uzufructului, care în cazul lucrărilor autonome, trimit la regulile accesiunii imobiliare artificiale, care prevăd la art. 588 din Codul civil că atunci când lucrarea are caracter provizoriu, în absența unei înțelegeri contrare, autorul ei va fi obligat să o desființeze, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, și, dacă este de rea-credință, să plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.

Autorii lucrărilor sunt familia D______ care au edificat aceste construcții pe terenul reclamanților pârâți, familia Ș_______, identificate la fila 15 vol II dosar în raportul de expertiză tehnică în construcții și în anexa nr. 5 la fila 28 vol II dosar din raportul de expertiză topo.

Astfel, instanța va admite cererea reclamanților pârâți Ș_______ și va obliga pârâții familia D______ la desființarea construcțiilor provizorii de pe terenul reclamanților pârâți constând în: Wc-ul, magazia de lemne, haznaua, cotețul de păsări, conductele, identificate la fila 15 vol. II dosar în raportul de expertiză tehnică în construcții și în anexa nr. 5 de la fila 28 vol. II dosar din raportul de expertiză topo, iar în caz de refuz instanța va abilita reclamanții pârâți să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților reclamanți familia D______.

Referitor la cererea reconvențională privind constatarea existenței unui drept de superficie și a unei servituți de trecere constituite pe bază de convenție asupra terenurilor de sub construcțiile: Wc-ul, magazia de lemne, haznaua, cotețul de păsări, conductele, identificate la fila 15 vol. II dosar în raportul de expertiză tehnică în construcții și în anexa nr. 5 la fila 28 vol. II dosar din raportul de expertiză topo, instanța consată că în conformitate cu art. 693 alin. 2 din Codul civil, dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege, iar servitutea se poate dobândi conform art. 756 din Codul civil în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile. Întrucât sunt drepturi reale, convenția care strămută sau constituie drepturi reale, trebuie să fie încheiată prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, iar în prezenta cauză este inadmisibilă proba testimonială ce are ca teză probatorie dovedirea constituirea dreptului de superficie sau de servitute, iar pârâții reclamanți nu au făcut dovada prin prezentarea unui înscris autentic care să ateste dobândirea convențională a dreptului de superficie sau de servitute, sub sancțiunea nulității absolute. Pe cale de consecință, va respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către părți, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Totodată, conform art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Aplicând dispozițiile legale la starea de fapt, instanța constată că reclamanții pârâți sunt îndreptățiti să solicite în parte obligarea pârâților la plata unei părți din cheltuielile de judecată suportate, având în vedere că prin prezenta hotărâre se va pronunța o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată și de respingere în tot a cererii reconvenționale.

Mai mult de atât, astfel cum rezultă din chitanțele și biletele de transport de la filele 160, 155, 140, 154 în cuantum de 1751 constând în taxele judiciare de timbru respectiv de la fila 177 din dosar în cuantum de 306 lei constând în cheltuieli de transport, reclamanții pârâți au făcut dovada achitării acestor sume, respectând astfel prevederile art. 452 C.pr.civ.

Instanța apreciază că toate părțile urmează să suporte cheltuielile efectuate cu onorariile avocațiale și onorariile experților, iar restul cheltuielilor solicitate de către reclamanții pârâți sunt neîntemeiate, nefiind dovedite, iar cele solicitate de către pârâții reclamanți, aceștia fiind în culpă procesuală, respingându-se în tot cererea reconvențională, urmează a fi respinse tot ca neîntemeiate.

Astfel, va obliga pârâții reclamanți la plata către reclamanții pârâți, în solidar, a sumei de 1751 lei și a sumei de 306 lei.

Domenii speta

Spete similare