Ucidere din culpa

Prin rechizitoriul nr. 3526/P/2019 s-a pus  în  mişcare acţiunea penală  şi s-a  dispus  trimiterea  în  judecată, în stare de libertate, a inculpatului  C..... M......... M........., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă că, în ziua de 23.12.2020, în jurul orei 17,50, inculpatul C..... M......... M......... se deplasa, în condiții de întuneric, cu autoturismul marca VW Bora, cu nr. de înmatriculare OT-92-...., pe DJ 642A, între localitățile Vlădila şi Traian, jud. Olt, din direcția com. Vlădila- com. Traian.

La jumătatea distanţei dintre cele două comune, la km 11+100 metri, inculpatul C..... M......... M......... a observat că din sens opus se deplasa un alt autoturism, a cărui marcă sau număr de înmatriculare nu a putut fi identificat, autoturismul având sistemul de iluminare în funcțiune.

Inculpatul a  comutat lumina de drum cu lumina de întâlnire a autoturismului său, după care a observat la o mică distanţă, în faţa autoturismului, un biciclist, care se deplasa în același sens de mers, pe partea carosabilă şi pe care nu l-a mai putut evita, acroșându-l cu partea laterală dreapta faţă a autoturismului său.

În urma impactului, biciclistul, identificat în persoana victimei B.......... Ș..........., a căzut pe partea carosabilă, pe banda de deplasare a autoturismului, iar bicicleta a fost proiectată în șanțul din partea dreaptă a drumului, în apropierea victimei. Autoturismul a mai parcurs circa 25-30 metri, după care a oprit.

Inculpatul a anunțat organele de poliție şi ambulanța care s-au deplasat la fața locului în cel mai scurt timp, însă cadrele medicale nu l-au mai putut salva pe B.......... Ș..........., constatând decesul acestuia.

Din raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 4214/A3/488 din data de 24.12.2019, întocmit de SJML Olt, rezultă că moartea numitului B.......... Ș........... în vârstă de 59 ani, din com. Traian, jud. Olt, a fost violentă şi a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorie acută, urmare a contuziei şi dilacerării de măduvă spinală urmare a unui traumatism forte, cranio-cervical, acut, închis cu fractură cominutivă de corpuri vertebrale C1-C2 şi C3-C4, în condițiile unui accident rutier.

În sângele recoltat la autopsie s-a constatat o concentraţie de 2,42 gr. ‰ alcool etilic.

În vederea stabilirii mecanismului de producere a accidentului, a vitezei de deplasare a autoturismului, a cauzelor producerii accidentului şi a posibilităților de evitare a acestuia s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea auto, iar din raportul întocmit în cauză, s-au constatat următoarele:

Mecanismul producerii accidentului este cel descris mai sus şi a constatat în deplasarea inculpatului C..... M......... M......... în seara zilei de 23.12.2019, în jurul orei 18,00, pe DJ 642A, între localitățile Traian şi Vlădila, din direcția com. Vlădila - com. Traian, împrejurare în care, în timp ce s-a intersectat cu un autovehicul care circula din sens opus, cu luminile aprinse, a observat la mică distanța, în faţa autoturismului său, un biciclist pe care nu l-a mai putut evita şi l-a acroșat cu partea laterală dreaptă faţă a autoturismului.

În raportul de expertiză se arată că din analiza avariilor înregistrate atât la autoturism, cât şi la bicicletă, se evidențiază faptul că în momentul impactului, bicicleta a avut o poziție paralelă cu drumul şi nu era înclinată dinspre acostament, aşa cum a declarat inculpatul în încercarea de a minimaliza culpa sa în producerea accidentului.

Argumentele care demonstrează că bicicleta se deplasa în același sens cu autoturismul şi într-o poziție paralelă cu drumul public, au fost identificate de raportul de expertiză ca fiind următoarele:

-pe partea laterală dreapta a autoturismului, aripa dreaptă faţă şi uşile din dreapta au fost imprimate de către partea stângă a ramei portbagajului bicicletei, urme de zgâriere paralele cu solul la înălțimea lămpii de semnalizare de aripă şi mânerele uşilor (f. 78)

-pe partea inferioară a barei faţă, a aripii şi uşii dreapta a fost imprimată o altă serie de urme de către pedala stângă a bicicletei, pedală care a fost avariată la rândul său (f. 78 verso).

-în partea frontală dreapta a aripii dreapta faţă a autoturismului a fost imprimată o urmă de înfundare de către piciorul stâng al biciclistului, iar autoturismul nu mai are alte avarii la partea frontală, cum de altfel nici bicicleta nu are avarii sau deformări ca urmare a unui impact din lateral. (f. 79)

-spargerea parbrizului în apropierea stâlpului din dreapta, ruperea oglinzii exterioare dreapta şi spargerea geamului de la uşa dreapta faţă a autoturismului, dovedesc şi acestea faptul că în momentul impactului, poziția bicicletei a fost paralelă cu autoturismul şi nu era virată spre stânga aşa cum susține inculpatul (f. 79)

-planșele judiciare întocmite cu prilejul cercetării locului faptei conturează o configurație a acostamentului şi a zonei adiacente acesteia, pe care o bicicletă nu se putea deplasa, cu atât mai mult, nu se putea pătrunde în drumul public venind dinspre câmp (zona prezenta denivelări mari şi exista o diferenţă de nivel mare). (f. 21 şi 79 verso)

Raportul de expertiză judiciară a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului la momentul impactului a fost de aproximativ 85-90 km/h.

Aceeași viteză a fost considerată de raportul de expertiză ca fiind şi cea de la momentul apariției pericolului de accident.

În raportul de expertiză tehnică judiciară, se arată că starea de pericol a fost creată atât de câtre biciclistul B.......... Ș..........., care a circulat în condiții de noapte, fără a fi echipat corespunzător, cât şi de conducătorul auto, inculpatul C..... M......... M........., prin faptul că la întâlnirea cu autovehiculul care circa din sens opus, nu a redus şi adaptat viteza autoturismului pe care-l conducea încât să poată opri la limita câmpului de vizibilitate spre înainte.

Referitor la posibilitățile de evitare a accidentului, raportul de expertiză tehnică judiciară a stabilit că atât victima B.......... Ș..........., cât şi inculpatul C..... M......... M......... puteau evita producerea accidentului, dacă ar fi respectat regulile de circulație pe drumurile publice.

Astfel, victima B.......... Ș........... putea evita producerea accidentului dacă ar fi avut bicicleta echipată corespunzător cu lumini şi dispozitive fluorescent- reflectorizante şi ar fi purtat vestă cu elemente fluorescent- reflectorizante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C..... M......... M........., raportul de expertiză a stabilit că acesta avea posibilitatea de a evita accidentul dacă ar fi redus viteza şi totodată ar fi adaptat viteza de circulație a autoturismului pe care-l conducea în aşa fel încât să poată opri în limita câmpului de vizibilitate, înainte de locul impactului cu biciclistul aşa cum era obligat atât de prevederile art. 48 din OUG 195/2002, cât şi ale art. 114 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

 În raportul de expertiză se arată că în cazul accidentului ce formează obiectul prezentului dosar, fără a lua în considerare un eventual fenomen de „orbire” provocat de luminile de drum ale autovehiculului care circula din sens opus (care ar fi redus şi mai mult distanța de observare a pietonului), viteza la care inculpatul ar fi putut să oprească autoturismul în condiții de siguranță ar fi trebuit să fie mai mică de 53 km/h.

Faţă de situația de fapt prezentată mai sus şi de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto s-a reținut culpa comună a inculpatului şi a victimei în producerea accidentului rutier din data de 23.12.2019, soldat cu decesul numitului B.......... Ș............

În cauză, au fost audiaţi şi martorii P........... N............. V..............şi C............ E......... I........., ocupanţi ai autoturismului condus de inculpat, declaraţiile acestora nefiind în măsură să stabilească cu exactitate modul de producere al accidentului, întrucât, referitor la poziţia bicicletei la momentul impactului, cei doi martori nu au putut să precizeze dacă aceasta se deplasa pe drumul public sau a apărut brusc pe partea carosabilă din afara acesteia, de pe acostament.

Situaţia de fapt si vinovăţia inculpatului, in cursul urmăririi penale s-a probat cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto şi schiţe (f. 15-39 ); diagramă examinare cu aparat etilotest (f. 50); buletin de analiză toxicologică (f. 49); certificat medical constatator al decesului (f. 58), raport de expertiză medico-legală (autopsie) (f. 54-55); raport de expertiză tehnică auto (f. 76-85); declaraţie martor P........... N............. V..............(f. 71-72), declaraţie martor C.........  I............ E.............(f. 74-75), declarații inculpat C..... M......... M......... (f. 41-45); alte acte.

Cu privire la latura civilă, s-a retinut că numita B........ S........ G..........., fiica victimei B.......... Ș........... s-a constituit parte civilă în procesul penal, fără să precizeze cuantumul despăgubirilor civile pe care le solicită (f. 63-64)

De asemenea, numita B........ L........, soţia victimei B.......... Ș........... s-a constituit parte civilă în procesul penal, fără să precizeze cuantumul despăgubirilor civile pe care le solicită (f. 68-69).

În procedura de Cameră Preliminară, cauza a fost înregistrată sub nr. .........../207/2021/a1.

La  data de 28.06.2021 au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpat, privind nelegalitatile constatate in faza de urmărire penala in dosarul mai sus menţionat, in sensul că actul de sesizare este nelegal din punctul de vedere al adminsitrării probatoriilor in cursul urmăririi penale.

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 138/ 13.07.2021, ramasă definitivă prin încheierea nr. 109/30.09.2021, prin respingerea contestatiei, judecătorul de cameră preliminara din cadrul Judecătoriei Caracal a respins cererile si exceptiile formulate de catre inculpat.

Judecătorul  de cameră preliminară a constatat  în temeiul art. 342 C.proc.pen.,  că instanţa este competentă material şi teritorial să judece prezenta cauză.

Judecătorul  de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul nr. 3526/P/2019 din 27.05.2021 cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În  baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.  judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.  3526/P/2019 din 27.05.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, a administrării probelor, precum şi a actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii în cauza privind pe inculpatul C..... M......... M........., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 C.p.

În cauză a fost stabilit prim termen de judecată la data de 06.12.2021, pentru cand au fost citate părtile.

La solicitarea instantei, au fost înaintate la dosar fişa de cazier judiciar actualizată a inculpatului.

În şedinţa publică din data de 06.12.2021, a fost luată o declaratie persoanei vătămate B........ L........, care  s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 250.000 lei din care 50.000 lei daune materiale si 200.000 lei daune morale ( f. 24).

La acelaşi termen de judecată, a fost audiat inculpatul C..... M......... M........., care a recunoscut acuzaţiile aduse, declaraţia fiind consemnată si atasată la dosar (f.25), instanţa încuviinţând judecarea cauzei in procedura simplificată, astfel cum prevad disp. art. 375 si 396 alin. 10 cpp.

În cauză, părtile civile B........ S........ G........... si N.............. M............, fiicele victimei au solicitat despăgubiri civile, respectiv 200.000 lei daune morale (B........ S........ G...........) si 250.000 lei daune materiale si morale (N.............. M............).

Inculpatul a depus la dosar acte in circumstanţiere.

La data de 21-02-2022, partea responsabilă civilmente  SC E..............Romania Asigurare Reasigurare SA a depus la dosar o precizare prin care a arătat ca la data de 21.02.2022, a făcut o ofertă de despăgubiri de câte 18.000 lei pentru părtile civile B........ S........ G........... si N.............. M............ si suma de 26.000 lei pentru  B........ L........, solicitând admiterea actiunii civile conform ofertei.

Pe latură civilă, au fost încuviinţati părtilor civile proba testimoniala.

In cursul judecăţii, au fost audiati martorele N........... C................si D........... G............., declaratiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

În fapt, în ziua de 23.12.2020, în jurul orei 17,50, inculpatul C..... M......... M......... se deplasa, în condiții de întuneric, cu autoturismul marca VW Bora, cu nr. de înmatriculare OT-92-...., pe DJ 642A, între localitățile Vlădila şi Traian, jud. Olt, din direcția com. Vlădila- com. Traian, împreună cu martorii P........... N........ V............, ocupant al locului din dreapta faţă şi C............ E......... I........., ocupantă a locului din dreapta spate.

În timp ce se deplasa, ja jumătatea distanţei dintre cele două comune, la km 11+100 metri, inculpatul C..... M......... M......... a observat că din sens opus se apropia un alt autoturism, a cărui marcă sau număr de înmatriculare nu a putut fi identificat, autoturismul având sistemul de iluminare în funcțiune.

În consecinţă, pentru a continua sa-şi continue deplasarea in conditii de siguranţă, inculpatul a  comutat lumina de drum cu lumina de întâlnire a autoturismului său, după care a observat la o mică distanţă, în faţa autoturismului său, un biciclist care se deplasa în același sens de mers, pe partea carosabilă.

Datorită distantei mici existente intre autoturism si biciclist, inculpatul  nu a mai putut evita contactul, acroșându-l cu partea laterală dreapta faţă a autoturismului său.

În urma impactului, biciclistul, identificat în persoana victimei B.......... Ș..........., a căzut pe partea carosabilă, pe banda de deplasare a autoturismului, iar bicicleta a fost proiectată în șanțul din partea dreaptă a drumului, în apropierea victimei.

Se retine ca după producerea impactului, autoturismul a mai parcurs circa 25-30 metri, după care a oprit.

Ca urmare a accidentului produs, inculpatul a anunțat organele de poliție şi ambulanța care s-au deplasat la fața locului în cel mai scurt timp, însă cadrele medicale nu l-au mai putut salva pe B.......... Ș..........., constatând decesul acestuia.

Instanţa constată din raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 4214/A3/488 din data de 24.12.2019, întocmit de SJML Olt,  că moartea victimei B.......... Ș........... în vârstă de 59 ani, a fost violentă şi a fost cauzată de insuficiența cardio-respiratorie acută, urmare a contuziei şi dilacerării de măduvă spinală urmare a unui traumatism forte, cranio-cervical, acut, închis cu fractură cominutivă de corpuri vertebrale C1-C2 şi C3-C4, în condițiile unui accident rutier.

Se mai retine că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce cel mai probabil prin lovire cu şi de corpuri/planuri dure, însoțite de hiperflexia coloanei cervicale, produse în condițiile unui accident rutier şi au legătură directă şi necondiționată de cauzalitate cu decesul, iar victima avea o concentraţie de 2,42 gr. ‰ alcool etilic.

Această modalitate de producere a accidentului, a rezultat si in urma efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea auto dispusă în vederea stabilirii mecanismului de producere a accidentului, a vitezei de deplasare a autoturismului, a cauzelor producerii accidentului şi a posibilităților de evitare a acestuia.

Din raportul întocmit în cauză, se retine că mecanismul producerii accidentului este cel descris şi a constatat în deplasarea inculpatului C..... M......... M......... în seara zilei de 23.12.2019, în jurul orei 18,00, pe DJ 642A, între localitățile Traian şi Vlădila, din direcția com. Vlădila - com. Traian, împrejurare în care, în timp ce s-a intersectat cu un autovehicul care circula din sens opus, cu luminile aprinse, a observat la mică distanța, în faţa autoturismului său, un biciclist pe care nu l-a mai putut evita şi l-a acroșat cu partea laterală dreaptă faţă a autoturismului.

În raportul de expertiză se arată că din analiza avariilor înregistrate atât la autoturism, cât şi la bicicletă, se evidențiază faptul că în momentul impactului, bicicleta a avut o poziție paralelă cu drumul şi nu era înclinată dinspre acostament, aşa cum a declarat inculpatul în încercarea de a minimaliza culpa sa în producerea accidentului.

Argumentele care demonstrează că bicicleta se deplasa în același sens cu autoturismul şi într-o poziție paralelă cu drumul public, au fost identificate de raportul de expertiză ca fiind următoarele: pe partea laterală dreapta a autoturismului, aripa dreaptă faţă şi uşile din dreapta au fost imprimate de către partea stângă a ramei portbagajului bicicletei, urme de zgâriere paralele cu solul la înălțimea lămpii de semnalizare de aripă şi mânerele uşilor (f. 78 d.u.p.); pe partea inferioară a barei faţă, a aripii şi uşii dreapta a fost imprimată o altă serie de urme de către pedala stângă a bicicletei, pedală care a fost avariată la rândul său (f. 78 verso d.u.p.); în partea frontală dreapta a aripii dreapta faţă a autoturismului a fost imprimată o urmă de înfundare de către piciorul stâng al biciclistului, iar autoturismul nu mai are alte avarii la partea frontală, cum de altfel nici bicicleta nu are avarii sau deformări ca urmare a unui impact din lateral. (f. 79 d.u.p.); spargerea parbrizului în apropierea stâlpului din dreapta, ruperea oglinzii exterioare dreapta şi spargerea geamului de la uşa dreapta faţă a autoturismului, dovedesc şi acestea faptul că în momentul impactului, poziția bicicletei a fost paralelă cu autoturismul şi nu era virată spre stânga aşa cum susține inculpatul (f. 79 d.u.p.), planșele judiciare întocmite cu prilejul cercetării locului faptei conturează o configurație a acostamentului şi a zonei adiacente acesteia, pe care o bicicletă nu se putea deplasa, cu atât mai mult, nu se putea pătrunde în drumul public venind dinspre câmp (zona prezenta denivelări mari şi exista o diferenţă de nivel mare)- (f. 21 şi 79 verso d.u.p.).

Raportul de expertiză judiciară a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului la momentul impactului a fost de aproximativ 85-90 km/h.

Aceeași viteză a fost considerată de raportul de expertiză ca fiind şi cea de la momentul apariției pericolului de accident.

În raportul de expertiză tehnică judiciară, se arată că starea de pericol a fost creată atât de câtre biciclistul B.......... Ș..........., care a circulat în condiții de noapte, fără a fi echipat corespunzător, cât şi de conducătorul auto, inculpatul C..... M......... M........., prin faptul că la întâlnirea cu autovehiculul care circa din sens opus, nu a redus şi adaptat viteza autoturismului pe care-l conducea încât să poată opri la limita câmpului de vizibilitate spre înainte.

Referitor la posibilitățile de evitare a accidentului, raportul de expertiză tehnică judiciară a stabilit că atât victima B.......... Ș..........., cât şi inculpatul C..... M......... M......... puteau evita producerea accidentului, dacă ar fi respectat regulile de circulație pe drumurile publice.

Astfel, victima B.......... Ș........... putea evita producerea accidentului dacă ar fi avut bicicleta echipată corespunzător cu lumini şi dispozitive fluorescent- reflectorizante şi ar fi purtat vestă cu elemente fluorescent- reflectorizante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C..... M......... M........., raportul de expertiză a stabilit că acesta avea posibilitatea de a evita accidentul dacă ar fi redus viteza şi totodată ar fi adaptat viteza de circulație a autoturismului pe care-l conducea în aşa fel încât să poată opri în limita câmpului de vizibilitate, înainte de locul impactului cu biciclistul aşa cum era obligat atât de prevederile art. 48 din OUG 195/2002, cât şi ale art. 114 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

 În raportul de expertiză se arată că în cazul accidentului ce formează obiectul prezentului dosar, fără a lua în considerare un eventual fenomen de „orbire” provocat de luminile de drum ale autovehiculului care circula din sens opus (care ar fi redus şi mai mult distanța de observare a pietonului), viteza la care inculpatul ar fi putut să oprească autoturismul în condiții de siguranță ar fi trebuit să fie mai mică de 53 km/h.

Instanţa avand in vedere  situația de fapt coroborată cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto,  va reține culpa comună a inculpatului C..... M......... M......... şi a victimei B.......... Ș........... în producerea accidentului rutier din data de 23.12.2019, pentru fiecare în procent de 50%.

Astfel, instanţa retine ca inculpatul C..... M......... M......... a încălcat mai multe  reguli de circulație constând în nerespectarea regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță prevazut de art. 48 din OUG 195/2002.

Acest text de lege impune două limitări ale vitezei maxime cu care se poate deplasa un autovehicul pe diferite sectoare de drum. O primă limită de viteză este cea legală şi este prevăzută de textele de lege care reglementează regimul legal de deplasare al vehiculelor, în speță art. 50 alin.  1 lit. a din OUG 195/2002 care stabilește viteza maximă de deplasare a unui autovehicul din categoria „B” în afara localității la 90 km/h, pe drumurile județene.

Cea de-a doua limită de viteză impusă de textul de lege este una variabilă şi se apreciază de la caz la caz, în funcție de condițiile concrete de deplasare a autovehiculului.

Această limită de viteză se apreciază în raport de condițiile concrete de deplasare determinate, ca de exemplu, de starea drumului, deplasarea pe timp de noapte, timp ploios sau drum alunecos, pe timp de ceață, într-o zonă aglomerată, cu mulți pietoni, trafic de mașini cu gabarit depășit, etc.

În prezenta cauză, inculpatul a încălcat această prevedere legală întrucât deși se deplasa în condiții ce i-ar fi putut afecta vizibilitatea, respectiv pe timp de noapte şi în timp ce din sens opus se deplasa un alt autovehicul cu sistemul de iluminare pornit, s-a deplasat cu o viteză de aproximativ 85-90 km/h, deci cu o viteză la limita maximă de deplasare pe sectorul de drum respectiv, fapt ce l-a împiedicat să observe în timp util prezența biciclistului pe partea carosabilă.

De asemenea, inculpatul nu a respectat  condiţiile de deplasare conform art. 114 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în care se menționează că „pe timpul nopții, la apropierea a două vehicule care circulă din sensuri opuse, conducătorii acestora sunt obligați ca de la o distanța de cel puţin 200 metri, să folosească luminile de întâlnire concomitent cu reducerea vitezei.”

Astfel, din declarația inculpatului rezultă că la momentul producerii accidentului a observat din sens opus la o distanța de circa 500-600 metri de locul în care se afla un autoturism care venea din sens opus motiv pentru care a schimbat sistemul de iluminare de pe faza de drum pe faza de întâlnire şi a mai circulat circa 50-100 metri după care i-a ieșit de pe acostament, oblic, în faţă un biciclist.

Din această declarație a inculpatului rezultă că deși a întâlnit un autovehicul ce venea din sens opus pe timp de noapte cu luminile pornite, a schimbat faza de drum cu faza de întâlnire, fără să reducă şi viteza de deplasare acceptând astfel că ar putea să întâlnească un obstacol, lucru ce de altfel s-a şi întâmplat.

Instanţa retine ca inculpatul a încălcat disp. art. 118 alin. 1 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în care se stabilește obligația pentru conducătorul vehiculului care efectuează depășirea să păstreze în timpul depășirii o distanța laterală suficientă față de vehiculul depășit şi art. 118 alin. 2 din același regulament, în care se recomandă ca la depășirea unei biciclete distanța laterală să fie de minim 1,5 metri, întrucât nu a păstrat o distanța suficientă faţă de vehiculul depășit în speță, bicicleta condusă de victima B....... S.........., cu atât mai mult nu a respectat distanța recomandată de 1,5 metri, fapt ce a condus la acroșarea bicicletei depășite cu consecința provocării unor leziuni incompatibile cu viața victimei.

Instanţa retine cu privire la  victima B.......... Ș........... că aceasta a încălcat următoarele reguli de circulație pe drumurile publice:

-art. 70 alin. 3 din OUG 195/2002 în care se arată că „biciclete şi monedele care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare şi dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulație acestora pe timp de noapte şi fără aceste mijloace şi dispozitive în stare de funcționare”.

-art. 14 lit. d şi e din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în care se arată că în circulația pe drumurile publice, bicicleta trebuie să fie echipată în faţă cu lumină de culoare albă sau galbenă, iar în spate cu lumină de culoare roşie şi cel puțin un dispozitiv fluorescent-reflectorizant vizibil de aceeași culoare. Trebuie să fie echipată cu elemente sau dispozitive, care, în mișcare, formează, un cerc continuu, fluorescent- reflectorizant de culoare portocalie fixate pe spițele roților.

-Art. 160 alin. 4 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 în care se recomandă că în circulație pe drumurile publice, biciclistul să poarte cască de protecție omologată.

-Art. 161 alin. 1 lit. f, l şi r din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 în care „Se interzice conducătorilor de biciclete ...:

f.) să circule în timp ce se află sub influenţa alcoolului....;

l.) să circule pe timp de noapte....fără să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 14 ...;

r.) să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei....”

Se retine ca în condițiile în care victima B.......... Ș........... nu a purtat îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, a favorizat producerea accidentului prin limitarea posibilităților de observare din partea conducătorului auto,  folosind o bicicletă neechipată potrivit dispozițiilor legale şi a condus acest vehicul pe drumurile publice având o concentrație alcoolică foarte mare (2,42 gr. ‰), astfel că acesta a încălcat dispozițiile legale prezentate mai sus, iar culpa sa a dus, alături de culpa conducătorului auto, la producerea accidentului rutier.

Declaratiile  martorilor P........... N............. V..............şi C............ E......... I........., ocupanţi ai autoturismului condus de inculpat, nu sunt în măsură să stabilească cu exactitate modul de producere al accidentului, întrucât, referitor la poziţia bicicletei la momentul impactului, cei doi martori nu au putut să precizeze dacă aceasta se deplasa pe drumul public sau a apărut brusc pe partea carosabilă din afara acesteia, de pe acostament.

Instanţa are în vedere că situaţia de fapt anterior descrisă rezultă şi din declaraţia inculpatului, care la primul termen de judecată a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei. 

Faţă de recunoaşterea inculpatului si disp. art. 375 si 396 alin. 10 Cpp, situaţia de fapt si vinovăţia inculpatului se probează cu următoarele mijloace de probă administrate in cursul urmării penale şi existente in dosarul de urmărire penală: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto şi schiţe, diagramă examinare cu aparat etilotest, buletin de analiză toxicologică, certificat medical constatator al decesului, raport de expertiză medico-legală (autopsie); raport de expertiză tehnică auto, declaraţiile martorilor P........... N............. V.............. şi C............. I........... E........, declarații inculpat C..... M......... M..........

În drept, fapta inculpatului C..... M......... M........., care în ziua de 23.12.2019, în jurul orei 17,50-18,00, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca VW Bora, cu nr. de înmatriculare OT-92-...., pe DJ 642A, cu viteza de 85-90 km/h, din direcţia com. Vlădila- com. Traian, nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de drum, respectiv la întâlnirea unui autovehicul ce circula din sens opus cu sistemul de iluminare în funcţiune, şi l-a acroşat astfel cu partea laterală dreapta pe numitul B.......... Ș..........., care se deplasa pe partea carosabilă în acelaşi sens de mers cu o bicicletă echipată necorespunzător, fără să poarte vestă fluorescent-reflectorizantă şi având în sânge o concentrație de 2,42 gr. ‰ alcool etilic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 2 C.p.

Sub aspectul laturii obiective instanţa apreciază ca probele administrate in cauza sunt concludente in ceea ce priveşte existenta elementului material al infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 C.p.,  deoarece inculpatul prin acţiunea sa nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de drum, respectiv la întâlnirea unui autovehicul ce circula din sens opus cu sistemul de iluminare în funcţiune şi a acroşat-o cu partea laterală dreapta pe victima B.......... Ș............

În ceeea ce priveste urmarea imediata a realizarii elementului material al infracţiunii de ucidere din culpă, aceasta consta in moartea victimei B.......... Ș........... aşa cum rezultă din  raportul de expertiză medico-legală (autopsie).

Între leziunile produse şi deces a existat o legătură de cauzalitate directă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică judiciara auto întocmit de expert ing. Petre Niţă.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihica a inculpatului la momentul savarşirii faptelor se caracterizeaza prin vinovatie sub forma culpei cu prevedere inculpatul în calitatea sa de conducător auto, având posibilitatea de a prevedea rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea ca, urmare a nerespectării prevederilor legale referitoare la nerespectarea vitezei legale si neadaptarea deplasării la condiţiile de trafic, să intre în coliziune cu alte  vehiculele sau pietoni, determinând  uciderea unei persoane, rezultat pe care însă inculpatul nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.

Instanţa va avea în vedere că aşa cum s-a reţinut, starea potenţială de pericol în producerea accidentului a fost creată de atât de conducătorul auto C..... M......... M........., cât si de victima B.......... Ș........... care se deplasa pe partea carosabilă în acelaşi sens de mers cu o bicicletă echipată necorespunzător, fără să poarte vestă fluorescent-reflectorizantă şi având în sânge o concentrație de 2,42 gr. ‰ alcool etilic, iar starea iminentă de pericol a fost generată în egală măsură de cei doi.

In aceste conditii, constatand ca faptele inculpatului întrunesc  elementele constitutive  ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C.p., prezinta pericol social, fiind savarsită cu vinovatie şi prevazută de legea penala, şi ţinând cont şi de dispoziţiile art. 1. potrivit căruia infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale, instanţa apreciază că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

 La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 alin. 1 C.p., respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă speciale, pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului şi  împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, se va avea în vedere faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, iar după acest moment a avut o comportare sinceră, recunoscând şi regretând  săvârşirea faptei şi prezentându-se în faţa autorităţilor judiciare.

De asemenea, instanţa reţine că inculpatul nu are antecedente penale, fapt ce reiese din fişa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei, fiind  o persoană integrată din punct de vedere social în comunitate fapt ce reiese din caracterizarea depusă la dosarul cauzei .

Instanţa are în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Instanţa apreciază totodată  că scopul pedepsei  este prevenirea săvârşirii de noi infracţiunii, iar acest scop se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate respectiv închisoarea într-un cuantum ridicat, ci şi prin aplicarea acestei pedepse într-un cuantum moderat.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa  apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii pentru infracţiunea de ucidere din culpă săvârşită se impune aplicarea pedepsei cu închisoarea, într-un cuantum orientat spre minimul special, care să reprezinte deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient al inculpatului.

Instanţa reţine totodată că urmarea infracţiunii săvârşită de către inculpat a fost una deosebit de gravă, respectiv moartea unei persoane, cu ample consecinţe atât în cadrul familiei victimei cât şi cu răsunet în cadrul comunităţii locale.

 Astfel prin fapta sa inculpatul a adus atingere unor valori sociale deosebit de importante, respectiv viaţa unei persoane, valoare ocrotită atât de dispoziţiile Codului Penal cât şi de dispoziţiile art.2 CEDO. 

Ţinând seama de toate cele arătate, în in baza art. 192 alin. 2  C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 şi art. 375 alin. 1 C. pr. pen. instanţa va condamna pe inculpatul C..... M......... M........., pentru săvârşirea infracţiunii ucidere din culpă la pedeapsa de 2 ani  închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanţa apreciază, în contextul celor deja menţionate, că scopul preventiv, educativ coercitiv al pedepsei nu implică în mod indispensabil privarea de libertate a inculpatului.

Instanţa consideră raportat la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, că scopul pedepsei astfel cum a fost anterior expus poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei aplicate.

Astfel instanţa apreciază că mediul penitenciar ar avea consecinţe nefaste asupra personalităţii inculpatului, vieţii de familie a acestuia, motiv pentru care nu se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei.

 În concret inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol pentru societate simpla aplicare a pedepsei reprezentând un avertisment suficient de natură să atragă atenţia inculpatului şi să-l conştientizeze pe acesta din urmă de valoarea socială a normelor penale încălcate prin săvârşirea faptei.

Faţă de cele expuse instanţa urmează a dispune suspendarea sub supraveghere a  executării pedepsei de 2 ani  închisoare, condiţiile prevăzute de art. 91 C.p. fiind îndeplinite şi stabileşte potrivit art.92 alin 1 Cod penal un termen de supraveghere de 2 ani.

Astfel, pedeapsa  aplicată este închisoarea de 2 ani, încadrându-se în limita de pedeapsă instituită de art. 91 alin. 1 lit a Cod. penal., inculpatul nu a mai fost anterior condamnat,  pe cale de consecinţă, fiind indeplinită şi cerinţa impusă de lit. b,  a aceluiaşi text legal, totodată inculpatul manifestându-şi acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii .

În baza art.93 alin.1 din Codul penal, instanţa va dispune ca inculpatul C..... M......... M........., pe durata termenului de supraveghere, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

  În baza art. 93 alin. 2 din Codul penal, instanţa va impune inculpatului C..... M......... M........., pe durata termenului de supraveghere, să execute următoarea obligaţie: să frecventeze programul de reintegrare socială, derulat de către Serviciul de Probaţiune Olt.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, instanţa va dispune ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C..... M......... M........., să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei comunei Studina şi Şcolii Gimnaziale Studina, judeţul Olt.

În temeiul art. 91 alin. 4 raportat la art. 96 din Codul penal,  instanţa va atenţiona pe inculpat asupra conduitei sale viitoare şi asupra aspectului că în cazul comiterii de noi infracţiuni sau a nerespectării măsurile de supraveghere ori a neexecutării obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere se expune revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 93 alin. 5 din Codul de procedură penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra obligaţiei de a îndeplini integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la modalitatea de soluţionare a acţiunii  civile promovate instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 1349 alin. 1 şi 2  Cod civil, „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Instanţa va avea  în vedere şi dispoziţiile  art. 1357 alin. 1 Cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.”

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa vinovăţiei celui căruia i se impută fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu si a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

De asemenea instanţa reţine totodată că, potrivit art. 97 din Codul de procedură penală, este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte latura ei civilă, pe bază de probe.

Conform dispoziţiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data naşterii raportului juridic ce constituie temeiul cererilor de despăgubiri (Legea nr. 136/1995 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 54 din 14 septembrie 2016) asigurătorul ”plăteşte despăgubirea nemijlocit celui pagubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat”.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”

Potrivit art. 49 lit. d) din ORDINUL nr. 14 din 29 noiembrie 2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (aplicabil la data accidentului rutier în speţă) „La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:

1. în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; (...)

d) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.”

Potrivit art. 1373 Cod civil comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa apreciază că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Instanţa reţine că existenţa prejudiciului este o condiţie necesară, pentru naşterea obligaţiei de reparare. Pentru a fi reparabil este necesar ca orice prejudiciu să îndeplinească următoarele condiţii: să fie cert, direct, personal, şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.

Un prejudiciu este cert când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi totodată poate fi stabilită întinderea sa până în prezent.

Prejudiciile viitoare si sigure sunt acele prejudicii care, deşi încă nu s-au produs, este sigur că se vor produce putând fi stabilită întinderea sau valoarea lor,pe baza unor elemente îndestulătoare. Rezultă aşadar că certitudinea unui prejudiciu viitor se referă atât la existenţa cât şi la întinderea sa.

  Referitor  la  despăgubirile materiale şi morale, instanţa constată că evenimentul  rutier  a fost provocat  prin culpa inculpatului, survenind decesul unui membru de familie al părţilor civile, în acest  mod  devenind  evident  existenţa unui  prejudiciu  în sensul  inerentelor cheltuieli  efectuate în astfel de împrejurări, îndeosebi de familie adică, de cei apropiaţi.

 În ceea ce priveşte cuantificarea prejudiciului moral, este de reţinut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare.

În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În speţă, instanţa apreciază, având în vedere natura faptei săvârşite, în raport de gravitatea atingerii aduse părţilor civile, că aceasta a suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de siguranţă şi demnitate, fiind evident că loviturile aplicate  i-au produs traume psihice .

Suma de bani care urmează să fie acordată cu titlu de daune morale, trebuie, pe de o parte, să aibă efecte compensatorii, şi pe de altă parte, să nu constituie nici o amendă excesivă pentru autorul daunelor, nici venituri nejustificate pentru cei care le-au suferit.

Principiul fundamental al justiţiei, este de a repara orice leziune deoarece numai în acest fel se poate ajunge la acel echilibru de interese care este condiţia primară a unei vieţi sociale, principiul regăsit în adagiul „just est reali set personalis homenis ad hominem proportio quae sevanta sevat societate, corrupta corrumpit”.

Având înscrisurile depuse si declaratiilor martorilor audiati in dovedirea laturii civile, instanţa constată că daunele materiale reprezentand cheltuieli de înmormântare şi pomenire  sunt in parte dovedite, instanţa avand in vedere totodată si culpa victimei astfel încât părtile civile nu pot benefica de despăgubiri mai mare de cel mult jumătate din ceea ce li s-ar cuveni.

De asemenea, se constată că în ceea ce priveste oferta de despăgubire a părtii responsabilă civilmente  SC E..............Romania Asigurare Reasigurare SA respectiv de câte 18.000 lei pentru părtile civile B........ S........ G........... si N.............. M............ si suma de 26.000 lei pentru  B........ L........, instanţa constată că aceasta este insuficientă, deoarece suma  nu este de natură a acoperi în măsura posibilului prejudiciul produs.

Instanţa retine ca suferinţa părtilor civile  cauzată acestora prin decesul părintelui, respectiv soţului este greu de perceput, pe de o parte datorită reprezentării subiective a acestora si suferinţelor fizice de terminată de accident, iar pe de altă parte de repararea corespunzătoare  a prejudiciului, ceea ce presupune măsurarea amplorii reale a acestuia şi o strictă echivalare in drepturi băneşti.

Prin urmare, în baza dispoziţiilor  art. 25 alin.1 şi art.393 alin.3 Cod pr.penală şi art. 1357 Cod civ, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile  şi va obliga partea responsabilă civilmente  SC E..............Romania Asigurare Reasigurare SA să plătească părţilor civile B........ L........ suma de 65.000 lei, din care 15.000 lei cu titlu de daune materiale şi 50.000 lei cu titlu de daune morale; părţii civile B........ S........ G........... suma de 35.000 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000 lei cu titlu de daune morale şi părţii civile N.............. M............ suma de 35.000 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune materiale şi 30.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 276 alin.2 Cod pr.civilă obligă inculpatul la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea părţilor civile, reprezentând onorariu avocat.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală, instanţa va obliga pe inculpatul C..... M......... M......... la plata sumei de 2.500 lei, din care 1.500 lei în faza de urmărire penală, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Postat 04.04.2022

Domenii speta

Spete similare