Acţiune răspundere delictuală- cu asiguratorul

Sentinţă civilă 56 din 05.05.2021


Dosar nr. yyyy/297/2017

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA XXXXX

Şedinţa publică de la 20 Martie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE xxxxxx xxxxxx

Grefier xxxxxxxx xxxx xxxxxxxxx

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXX/2020

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea cauzei civile privind pe reclamant XXXXX XXXXXX - DECEDAT, reclamant XXXXX XXXXXXC, reclamant XXXXXXX XXXXXXXX şi pe pârât S.C. XXXXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXX XXXXXXXXXXXX S.A., intervenient XXXXXXX XXXXX XXXXXXX, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală

 Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 19.02.2020, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat iniţial pronunţarea pentru data de 05.03.2020 şi ulterior la data de 20.03.2020, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. yyyy/297/2017 la data de 10.10.2017, reclamantul XXXXX XXXXXX a chemat în judecată pe pârâta a S.C. XXXXXXX XXXXX XXXXXXXXXXXXXXXXXXS.A., şi pe intervenientul forţat XXXXXXX XXXXX XXXXXXX, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale si 70.000 lei cu titlu de daune morale, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de 06 ianuarie 2017, în jurul orelor 14.30- 15.00, suspectul Xxxxxxxx xxxxxxxxxxxse deplasa cu autoturismul marca Peugeot 307 cu numărul de înmatriculare XX XXX XXX, pe drumul comunal D.C.19 din localitatea Xxxxxxxxxxx, jud. Xxxxxxxxxxx, din direcţia Dângeni –Xxxxxxxxxxx, pe același drum și din aceeași direcție deplasându-se, pe partea stânga a drumului, soţia reclamantului, împreuna cu Ciubotariu Ştefania si Anichitoaie Dumitru, iar pe sensul opus se deplasa reclamantul Xxxxx xxxxxx.

S-a mai arătat că în dreptul locuinţei numitului Xxxxx xxxxxxxx se afla parcată o autoutilitară și, dorind să o ocolească, reclamantul s-a apropiat de axul drumului, moment în care a fost acroșat cu partea stânga fata a autoturismului condus de Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx, care se apropiase de axul drumului depășind grupul de persoane în care se afla și soția reclamantului. În urma impactului, reclamantul Xxxxx xxxxxx a fost proiectat pe asfalt, în stare de inconștientă, iar suspectul a oprit să se asigure dacă acesta trăiește.

Reclamantul a fost transportat la spital unde a fost diagnosticat cu fractura gamba dreapta, traumatism parietal, traumatism umăr drept, traumatism cranio - cerebral, urmare a accidentului rutier.

În urma acestui accident, reclamantul Xxxxx xxxxxx a stat internat în săpital un număr de 9 săptămâni, din care 6 săptămâni la Spitalul Xxxxxxxxxxxx Xxxxxxxxxxx si următoarele 3 săptămâni la Spitalul Clinic de Urgenta „ Prof.dr.N.Oblu” Iaşi și a suportat intervenții chirurgicale, ulterior fiind externat fara a fi recuperat in totalitate .

S-a susținut de către reclamant că  a rămas acasă în jur de 4 luni, timp în care fractura de la gamba dreapta s-a cangrenat, fiind transportat de urgenta la Spitalul Xxxxxxxxxxxx Xxxxxxxxxxx pentru intervenţie chirurgicală la data de 19.05.2017.

A mai susținut  reclamantul că de la data producerii accidentului până la data introducerii acțiunii nu s-a recuperat, evoluţia stării de sănătate fiind din ce în ce mai precară, la momentul formulării cererii acesta fiind imobilizat la pat, soția sa fiind cea care l-a îngrijit în mod constant.

A menționat reclamantul că fiind greu de transportat nu a fost examinat din punct de vedere medico-legal pentru a se stabili numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și că în urma acestui accident viaţa sa a fost afectata în mod iremediabil, fără vreo șansa de recuperare.A mai arătat reclamantul că a folosit tratamente cu calmante, unguente, spray-uri pentru calmarea durerilor și astfel s-au irosit toate economiile familiei, respectiv, suma de 2000 lșlei pe care familia o avea în casă, ulterior fiind nevoie de vânzarea unor animale pentru a obține banii ce au fost cheltuiți pentru spitalizare și medicamente.

A arătat reclamantul că acţiunea în despăgubiri pentru prejudiciul creat are la baza fapta ilicită a numitului Xxxxxxxx xxxxxxxx, fiind o  civilă ce decurge dintr-o acţiune penală, solicitând a se avea în vedere Decizia nr.1827 din 11 iunie 2014 a ICCJ.

A susținut reclamantul că asigurătorul de răspundere civilă preia, în baza contractului de asigurare, obligaţia care ar fi căzut în sarcina făptuitorului Xxxxxxxx xxxxxxxx, conf. art 49 din Legea nr.136/1995, care prevăd că „asigurătorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule”.

În privinţa dovedirii daunelor materiale, a arătat reclamantul că după accident a avut nevoie de tratament si de investigaţii medicale, dar nu a păstrat bonuri sau alte dovezi scrise, astfel încât invocă prezumţiile, iar în privinţa daunelor morale, precizează că a suferit un prejudiciu moral de o gravitate ridicată, având in vedere atât suferinţa fizică, cat si cea psihică generata de vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale prin accidentul rutier din data de 06.01.2017.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 192 Cod. proc .civilă şi art.49 din Legea 136/1995, temeiul legal al cererii fiind precizat la data de 20.06.2018 (fila 77 dos. vol. I), ca fiind Legea nr. 132/2017, coroborat cu art. 2223 din NCC și OG nr. 54/2016 în vigoare la data producerii accidentului (prin care s-a abrogat Legea nr. 136/1995).

În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, proba testimonială, expertiză medico-legală şi ataşarea dosarului nr. 50/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Xxxxx şi a dosarului nr. 1649/297/2017 al Judecătoriei Xxxxx.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 29 alin. 1 lit. i din OUG 80/2013.

Pârâta S.C. XXXXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXX XXXXXXXXXXXX S.A., în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, iar in subsidiar diminuarea pretenţiilor pretinse de catre reclamant, respectiv a daunelor materiale şi morale potrivit practicii, jurisprudenţei şi echității din Romania si a Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, cu diminuarea cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat excepţia netimbrării acţiunii raportat la cuantumul pretenţiilor formulate, având în vedere faptul ca aceasta acţiune este una comerciala, în pretenţii, putând fi evaluata în bani și a solicitat instanţei sa pună în vedere reclamantului să timbreze acţiunea la valoarea sumei solicitate prin cererea de chemare în judecată.

A susținut pârâta că  reclamantul nu beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru, conform art. 29, alin. 1, lit. i) din OUG nr. 80/2013, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, întrucât nu a fost pronunţată nicio Ordonanţă a Parchetului privind urmărirea penală faţă de conducătorul auto care a provocat accidentul.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea pretenţiilor având în vedere că reclamantul a declarat după accident că nu doreşte să formuleze plângere penală prealabilă cu privire la infracţiunea de vătămare corporala din culpa, neavând niciun fel de pretenţii fată de Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx.

A mai susținut pârâta că reclamantul nu a depus un certificat medico-legal din care să rezulte numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării şi a arătat că în cazul în care reclamantul va dovedi că a suferit o vătămare corporală ca urmare a accidentului rutier din 06.01.2017, solicită admiterea în parte a acţiunii pentru următoarele considerente: este un caz de culpă comună, aşa cum reiese din cuprinsul Referatului cu propunere de clasare a cauzei, emis de Inspectoratul de Politie al Judeţului Xxxxxxxxxxx, în care s-a arătat că vinovăţia în producerea accidentului aparţine atât conducătorul auto Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx cât şi reclamantului care circula sub influenta băuturilor alcoolice, prin loc nepermis, pe partea carosabilă, aproape de axul drumului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 28, alin. 1 teza a doua din Ordinul CSA nr. 23/2014 si art. 1371, alin. 1 C. civil.

În ce priveşte daunele morale solicitate, în cuantum de 70.000 lei, a invocat că  normele eticii moralei şi echității, în principiu, acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc, însă este justificată acordarea unor compensaţii materiale acelor persoane ale căror posibilităţi de viaţă familială şi socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane, aceste compensaţii fiind destinate sa creeze condiţii de viaţă care sa aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei, însă acestea trebuie sa aibă efecte compensatorii, fără ca sumele acordate să se transforme în amenzi excesive aplicate persoanei vinovate sau să conducă la îmbogățirea fără just temei.  A mai solicitat să se aibă în vedere că, la producerea accidentului, au concurat mai mulţi factori ceea ce impune, potrivit dispoziţiilor legale, acordarea despăgubirilor ce vor fi apreciate ca rezonabile, dată fiind și contribuţia victimei în sporirea vătămării.

 Referitor la despăgubirile materiale solicitate, în cuantum de 3000 lei, pârâta a arătat că nu este de acord cu plata acestora, având în vedere că pretenţiile materiale nu sunt dovedite.

În privinţa cheltuielilor de judecată a solicitat ca instanţa să facă aplicarea art. 451 alin. (2) Cod proc. civ. în sensul reducerii onorariului de avocat în raport de valoarea pricinii, activitățile îndeplinite de acesta, numărul termenelor de judecată, având în vedere că în cauză este necesară numai administrarea probei cu înscrisuri.

În concluzie, a solicitat admiterea excepţiei netimbrării cererii de chem,are în judecată, iar pe fondul cauzei, în principal, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar in subsidiar diminuarea pretenţiilor pretinse de către reclamant, respectiv a daunelor materiale si morale potrivit practicii, jurisprudenţei si echității din Romania, diminuarea cheltuielilor de judecată, toate acestea având în vedere şi culpa reclamantului în producerea accidentului.

Pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art 205 NCPC, Legea 136/1995, precum si pe cele ale Normei ASF nr.23/2014.

În dovedire, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, ataşarea dosarului nr. 50/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Xxxxx şi expertiză tehnică auto.

Pârâtul Niculcia Paul nu a formulat întâmpinare în termen legal.

La termenul de judecată din data de 18.04.2018, instanţa constatând decesul reclamantului Xxxxx xxxxxx, la solicitarea reprezentantului convenţional al reclamantului, a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor acestuia, Xxxxx xxxxxxc – soția supraviețuitoare și Xxxxxxx xxxxxxxx – fiică. La același termen de judecată instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de către pârâtă, apreciind că cererea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/20013, având în vedere că prin Decizia nr. 1827 din 11.06.2014 a ICCJ s-a statuat că sintagma ”cauze penale” din conținutul dispoziției legale anterior menționată nu este limitată doar la ipoteza în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, iar împrejurarea că în ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă de către inculpatul Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx s-a dispus clasarea cauzei pentru că lipsește plângerea prealabilă, nu echivalează cu inexistenţa cauzei penale.

La termenul de judecată din 20.06.2018, ca urmare a precizării tem eiului legal al cererii de chemare în judecată, reprezentantul legal al intervenientului forțat Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și  excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, susţinând că reclamantul trebuia să se adreseze mai întâi societăţii de asigurare şi ulterior instanţei de judecată.

Instanţa deliberând asupra excepțiilor invocate, la termenul din data de 19.09.2018 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientului Xxxxxxxx xxxxxxxx, având în vedere dispozițiile art. 21 din OG 54/2016, acesta fiind persoana care a produs accidentul în urma căruia reclamantul a suferit vătămari pentru care solicită despăgubiri de la pârâtă în virtutea existenței unei polițe de asigurare încheiată de intervenient cu pârâta şi a unit cu fondul excepţia prematurităţii introducerii acţiunii.

La termenul de judecată din 04.12.2019 reclamantele (moștenitoarele victimei) și-au majorat cuantumul obiectului cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 204 alin. 2 pct. 2 Cod proc. civilă, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de daune morale, restul pretențiilor rămânând neschimbate.

Cu privire la această cerere pârâta a invocat excepția inadmisibilității fiind tardiv formulată și excepția netimbrarii, ce au fost soluționate prin încheierea din 19.02.2020. 

Pentru justa soluţionare a cauzei, instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba cu martori şi proba cu expertiză medico - legală, iar pentru pârâtă a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică auto. Intervenientul forțat nu a solicitat administrarea de probe.

Potrivit art.248 Cod procedură civilă „ Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”

Cu privire la excepția prematurității formulării cererii invocată de către intervenientul forțat Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx, în a cărei motivare s-a invocat că reclamantul trebuia să se adreseze mai intâi asigurătorului și, ulterior, dacă cererea sa nu era soluționată, să se adreseze instanței, reține instanța că O.G. 54/2017, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, în vigoare la data producerii accidentului, nu prevede o procedură obligatorie și anterioară formulării cererii adresată instanței, motiv pentru care va respinge excepția prematurității formulării cererii.

Cu privire la fondul cauzei, analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în urma unui accident petrecut la data de 06.01.2017, în cadrul căruia autoturismul condus de numitul Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx a acroșat pe reclamantul Xxxxx xxxxxx, care se deplasa pe carosabil, reclamantul a suferit mai multe leziuni care i-au afectat integritatea corporală și sănătatea.

În cursul urmăririi penale ce a făcut obiectul dosarului nr. 50/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Xxxxx, privind pe suspectul Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx, pentru săvârșirea infracțiunilor de ”părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal și ”vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, numitul Xxxxx xxxxxx a înțeles să nu formuleze plângere penală prealabilă împotriva suspectului.

Prin Ordonanța din 05.09.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Xxxxx în dosarul nr. 50/P/2017, s-a dispus renunțarea la urmărirea penală pentru infracțiunea de ”părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal și, respectiv, clasarea cauzei privind infracțiunea de ”vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, întrucât a lipsit plângerea prealabilă, soluțiile dispuse fiind definitive.

Prin cererea formulată reclamantul a înțeles să solicite despăgubiri constând în daune materiale și daune morale de la pârâta S.C. XXXXXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXXXX – XXXXXXXXXXX S.A., societate de asigurări cu care numitul Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx avea încheiată polița de asigurare, având în vedere că urmare a accidentului în care a fost implicat conducătorul auto anterior menționat a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale, cheltuieli pentru suportarea tratamentelor medicale ce i-au fost recomandate și i-au provocat suferințe fizice și psihice de mare intensitate.

În drept, art. 1349 alin.1Cod civil prevede că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Art. 1357 Cod civil referitor la răspunderea pentru fapta proprie prevede că ”(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, iar art. 1371 alin. 1 Cod civil prevede că ”(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.

Potrivit art. 2223 alin. 1 Cod civil  privind asigurarea de răspundere civilă ”(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii față de terțele persoane prejudiciate și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.

Art. 21 din OG 54/2016, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie, în vigoare la data producerii accidentului,  referitor la stabilirea despăgubirilor prevede că ”(1) Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează în conformitate cu prevederile art. 15, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului RCA, în limitele obligaţiei acestuia cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi...(4) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează pe cale amiabilă şi/sau pe cale judecătorească”.

Din conţinutul acestor dispoziţii legale, rezultă că angajarea răspunderii civile delictuale a asiguratorului pentru intervenientul forţat impune verificarea îndeplinirii cumulative a condiţiilor referitoare la existenţa prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea ilicită a intervenientului forţat şi paguba suferită, precum şi existenţa vinovăţiei autorului faptei ilicite.

La data producerii accidentului rutier, 06.01.2017, erau în vigoare prevederile Legii nr. 136/1995, modificată.

Potrivit art. 50 alin.1 şi alin.2 din Legea nr. 136/1995, modificată, în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât şi pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepţia conducătorului vehiculului respectiv.

Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi. Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. (art. 54 alin.1 şi art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, modificată, în vigoare la data săvârşirii faptei ilicite).

 

Din probele administrate în cauză instanța reține următoarele:

Prin raportul de expertiză medico – legală întocmit în cauză (filele 6-11 dosar – vol II), ce a avut ca obiective să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru restabilirea sănătății victimei accidentului, pe baza înscrisurilor medicale aflate la dosar, deoarece nici la momentul producerii accidentului și nici ulterior victima nu a fost examinată medico - legal (examinarea victimei la m omentul dispunerii expertizei nemaifiind posibilă datorită decesului acesteia în cursul procesului), stabilirea legăturii de cauzalitate dintre accidentul suferit și alterarea stării de sănătate a victimei și a legăturii de cauzalitate dintre accident și decesul victimei, s-a stabilit că din documentația medicală examinată a rezultat că numitul Xxxxx xxxxxx a prezentat în luna ianuarie 2017 diagnosticul ”... Fractură gambă dreaptă. Sindrom confuzional. Policontuzionat accident rutier –pieton. Fracturi costale C4-C5 drepte. Contuzie abdominală. Traumatism cranio – cerebral. Disfonie... Paralizie coardă vocală dreapta”. De aseemenea, s-a stabilit că leziunile constatate s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, victima fiind pieton și că pot data din 06.01.2017, stabilindu-se că leziunile au necesitat un număr de 170 – 190 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S-a reținut în raportul de expertiză că, în lipsa unei confirmări clinice și paraclinice a diagnosticului de ”Osteomielită gambă dreaptă”consemnat în certificatul constatator al decesului (întocmit de către medicul de familie), nu se pot face aprecieri privind legătura de cauzalitate dintre accidentul rutier din 06.01.2017 și decesul victimei.

Din adresa nr. 39/16.09.2019 comunicată instanței de către cabinetul de medicină de familie din loc. Xxxxxxxxxxx (filele 199-201 dosar – vol I), medicul de familie fiind cel care a acordat îngrijiri medicale victimei, la solicitarea acesteia și a familiei, rezultă că în perioada aprilie 2017 – aprilie 2018 a fost solicitat de mai multe ori pentru vizite la domiciliul victimei, ocazii cu care a constatat, la data de 18.04.2017 că pacientul se afla imobilizat la pat, cu aparat gipsat la nivelul gambei drepte și acuza dureri violente la respectivul membru inferior, motiv pentru care i-a dat trimitere la Spit. Județean Xxxxxxxxxxx, unde s-a intervenit chirurgical pentru reducerea sângerândă a focarului de fractură, iar ulterior, în perioada mai 2017 – aprilie 2018, a mai efectuat încă douî vizite la domiciliu pacientului pe care l-a găsit imobilizat la pat, cu stare generală influențată ce s-a alterat progresiv, inapetență, perioade de dezorientare în timp și spațiu, stare febril.ă, insomnie, acuzând dureri violente la nivelul gambei drepte, unde prezenta o plagă postoperatorie infectată, cu colecții purulente, edem și eritem local. 

Din raportul de expertiză auto efectuat în cauză rezultă că părțile au avut culpă comună în producerea accidentului, respectiv, de 25% în sarcina victimei și de 75% în sarcina conducătorului auto, culpa victimei constând în faptul că circula pe carosabil și încerca să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise, iar culpa conducătorului auto constând în faptul că a depășit limita maximă de viteză în localități, nu s-a asigurat la trecerea pe o altă bandă de circulație și nu a redus viteza la trecerea pe lângă grupul de persoane ce se deplasa pe același sens de mers cu autoturismul condus de el.

Martorii Xxxxxxx xxxxxxxx și Xxxxxxxx xxxxxxxxxxxxxx au declarat că anterior producerii accidentului numitul Xxxxx xxxxxx era o persoană fără probleme aparente de sănătate, care se ocupa de gospodărie, lucra terenul pe care îl deținea și creștea animale. Au mai arătat martorii că după accident numitul Xxxxx xxxxxx a stat mult timp internat în spital, iar după externare s-a deplasat cu greutate, doar sprijinit de cîrje sau de o persoană, starea sa de sănătate s-a deteriorat progresiv și, în cele din urmă, a decedat, fără a-și mai reveni la starea de sănătate dinainte de accident. Martorii au mai declarat că tratamentele urmate de victimă au presupus cheltuieli mari ce n u au putut fi suportate de familie din economii și din veniturile curente, familia fiind nevoită să vândă animale din gospodărie (un cal, o vacă și alte animale) pentru a putea face față cheltuielilor în perioada în care victima s-a aflat în spital sau a urmat tratament la domiciliu.

Față de probatoriul administrat în cauză instanţa apreciază că a fost dovedită existenţa unei fapte ilicite, a vinovăţiei intervenientului forţat Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul suferit de victima accidentului. Reține instanța că, deși în raportul de expertiză medico – legală s-a reținut că nu se pot face aprecieri cu privire la legătura de cauzalitate dintre accidentul suferit și decesul ulterior al victimei, acest aspect nu are legătură cu pretențiile formulate de reclamant și majorate de moștenitorii acestuia, deoarece, despăgubirile solicitate se referă la cheltuielile făcute anterior decesului acestuia și la suferințele îndurate de acesta de la accident până la deces. 

În ce privește acordarea daunelor materiale solicitate instanța cva avea în vedere şi dispoziţiile art. 50 alin. 1 lit. d din Norma ASF nr. 23/2014, potrivit cărora la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere, în caz de vătămare corporală, eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare.

Din înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei (filele 13 -20, 100-120, 123-145, 156-157 vol. I) rezultă că victima a fost preluată de ambulanţă imediat după accident, a fosat consultată în serviciul UPU al Spăit. Judeţean Xxxxxxxxxxxx Xxxxxxxxxxx şi trimisă la Spitalul Clinic de Urgență N. Oblu din Iași, unde a fost internată în perioada 07.01.-23.01.2017, ulterior fiind internată şi la Spitalul Județean Xxxxxxxxxxxx Xxxxxxxxxxx, în perioadele 04.03.-10.03.2017 şi 24.04.2017 – 19.05.2017 și la externare din fiecare spital i s-a recomandat urmarea unor tratamente, administrarea unor medicamente.

Cu toate că nu s-au depus de către reclamant înscrisuri doveditoare ale sumelor de bani cheltuite pentru tratarea leziunilor produse prin accident și pentru recuperarea sănătății victimei, instanța apreciază că daunele materiale solicitate de către reclamante, în cuantum de 3000 lei, sunt dovedite, cuantumul este apreciat de instanță ca fiind rezonabil raportat la perioada lungă de timp în care victima a avut nevoie de îngrijiri medicale, perioadă în care în mod evident s-au cumpărat de către familia victimei medicamente, pansamente, s-au făcut cheltuieli cu deplasarea membrilor familiei pentru vizitele la spital (la Iaşi şi la Xxxxxxxxxxx), cu asigurarea unei alimentații adecvate stării precare de sănătate a victimei, fiind de notorietate că internarea unei persoane în spital, precum și îngrijirea unui bolnav la domiciliu necesită cheltuieli mari. De altfel, martorii audiați în cauză au declarat că soția victimei li s-a plâns că nu mai face față cheltuielilor, că a cheltuit economiile familiei în sumă de 2000 lei, după care a fost nevoită să vândă din animalele deținute în gospodărie pentru a acoperi cheltuiele necesare.

În ce privește daunele morale, reține instanța că inițial, s-a solicitat de către reclamant suma de 70.000 lei, care a fost majorată de către reclamante, la suma de 250.000 lei. Din cererea precizatoare comunicată la dosar de către pârâtă la data de 15.11.2019 (fila 20 vol II) rezultă că asiguratorul a făcut reclamantelor o ofertă pentru plata sumei de 52500 lei cu titlu de daune morale, reprezentând 75% din cuantumul daunelor morale solicitate inițial, precizând că a avut în vedere la formularea acestei oferte numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite prin raportul de expertiză medico – legală întocmit în cauză.

La stabilirea acestor daune instanţa va ţine seama că prin raportul de expertiză auto s-a stabilit că şi victima a avut o culpă de 25% la producerea accidentului, precum şi de dispoziţiile art. 1371 alin. 1 Cod civil prevede că ”(1) În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”, urmând să stabilească valoarea daunelor morale în raport de procentul de 75% din culpă care revine conducătorului auto.

Normele eticii morale si echităţii interzic, în principiu, acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, apreciind că suferinţa nu poate fi compensată în echivalent bănesc, dar se apreciază că este justificată acordarea unor compensaţii materiale acelor persoane ale căror posibilităţi de viata familială si socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvarsite de alte persoane, compensaţiile fiind destinate să aline într-o oarecare măsură suferinţele psihice ale victimei, sau ale membrilor familiei acesteia, scopul acordării daunelor morale constând în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe, iar nu al unei satisfacţii patrimoniale, însă sumele stabilite ca daune morale trebuie sa aiba efecte compensatorii fără a se transforma în obligaţii  excesive în sarcina persoanei vinovate, ori în venituri nejustificate pentru victimă şi a contribui la o îmbogăţire fără justă cauză.

 Potrivit Ghidului pentru soluţionarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, s-a procedat la determinarea mediei aritmetice a despăgubirilor acordate în funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite prin certificatul medico-legal sau expertiza medico – legală.

Astfel, media generală a despăgubirilor acordate pentru daune morale pentru fiecare zi de îngrijire medicală necesară vindecării este, potrivit ghidului, de 344 de lei/zi, în condiţiile în care pentru vătămări ce au necesitat mai puţin de 60 de zile de îngrijiri medicale, media este de 474 de lei/zi, iar pentru vătămări ce au necesitat mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, media rezultată este de 301 lei/zi. 

 La stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa va avea în vedere faptul că, deşi în raportul de expertiză medico-legală s-a stabilit că victima a avut nevoie de 170 – 190 zile de îngrijiri medicale, din celelalte probe administrate în cauză, înscrisuri medicale şi declaraţii de martori, a rezultat că, de fapt, suferinţa victimei s-a întins pe o perioada de mai mult de 1 an, timp în care numitul Xxxxx xxxxxx a fost internat în spital de mai multe ori, a fost operat, a stat imobilizat la pat şi a acuzat dureri accentuate, starea sa de sănătate s-a deteriorat foarte mult, în mod progresiv, aspect care i-a afectat capacitatea de muncă şi viaţa socială şi de familie.

Având în vedere toate aspectele şi considerentele expuse, instanţa apreciază că suma de 90000 lei reprezentând daune morale, este o sumă rezonabilă şi proporţională, raportat la toate criteriile şi aspectele anterior menţionate.

În ce priveşte culpa în producerea accidentului instanţa îşi însuşeşte punctul de vedere exprimat de expertul auto, care a reţinut în raportul de expertiză că a existat o culpă comună, în procent de 25% în sarcina victimei şi de 75% în sarcina interveninetului forţat.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, raportat la procentul de 75% din culpă ce revine intervenientului forţat, ţinând seama şi de suma de 3000 lei, reprezentând daune materiale la care a fost obligată pârâta, instanţa o va obliga pe aceasta să plătească reclamantelor suma de 66750 lei reprezent daune morale (90000 lei daune morale şi 3000 lei daune materiale=93000 lei despăgubiri materiale şi morale; 75% din 93000=69750 lei; 69750 - 3000 =66750 lei).

Are în vedere instanţa şi faptul că, raportându-se strict la numărul de zile de îngrijiri medicale stabilite prin raportul de expertiză, care reprezintă o perioadă mult mai mică decât perioada efectivă în care victima a fost afectată de urmările accidentului, pârâta a făcut o ofertă de despăgubire în valoare de 52500 lei, sumă care nu este cu mult mai mică decât cea stabilită de instanţă prin prezenta hotărâre, avându-se în vedere perioada mult mai lungă de timp în care victima a suferit, precum şi faptul că, în cele din urmă nu s-a mai recuperat.

Constatând că nu s-a achitat de către reclamante contravaloarea expertizei medico legale, în sumă de 25 lei, le va obliga, în solidar, să plătească suma de 25 lei reprezentând costul acestei expertize în contul XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX-Trezoreria Xxxxxxxxxxx, pentru Spitalul Judeţean Xxxxxxxxxxx.

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. 1 şi 2 Cod proc. civilă şi constatând că suma totală a cheltuielilor de judecată în cauză este de 2225 lei, respectiv, 1200 lei onorariul expertului, 1000 lei onorariul avocatului reclamantelor şi 25 lei costul expertizei medico – legală, din care suma de 1025 lei a fost suportată de reclamante şi suma de 1200 lei a fost suportată de pârâtă, precum şi soluţia dispusă în cauză, de admitere în parte a cererii, instanţa va dispune compensarea cheltuielilor de judecată făcute de părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia prematurităţii formulării cererii invocată de către intervenientul forţat Xxxxxxx xxxxx xxxxxxx.

Admite, în parte, cererea având ca obiect „acţiune în răspundere delictuală” formulată de reclamantul XXXXX XXXXXX – decedat în cursul judecăţii - şi continuată de XXXXX XXXXXXC, domiciliată în sat Xxxxxxxxxxx, comuna Xxxxxxxxxxx, judeţul Xxxxxxxxxxx şi XXXXXXX XXXXXXXX, domiciliată în mun. Xxxxxxxx, str. Xxxxxxxxxxxx nr. 122, ap.313, judeţul Xxxxxxxx, ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. Tîmpău Manuela, cu sediul în mun. Xxxxxxxxxxx, Bd. Mihai Eminescu nr. 38, cam. 10, judeţul Xxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta S.C. XXXXXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXXXX – XXXXXXXXXXX S.A., cu sediul în loc. Voluntari, Şoseaua Bucureşti Nord nr. 10, Global City Busines Park, judeţul Ilfov, înregistrată la registrul Comerţului sub br. J23/2823/2011, CUI 5328123,  şi cu intervenientul forţat XXXXXXX XXXXX XXXXXXX, domiciliat în sat Xxxxxxxxxxx, comuna Xxxxxxxxxxx, judeţul Xxxxxxxxxxx.

Obligă pe pârâta S.C. XXXXXXXX XXXXXXXX XXXXXXXXXXX – XXXXXXXXXXX S.A. să plătească reclamantelor, în solidar, suma de 66750 lei reprezentând daune morale şi suma de 3000 lei reprezentând daune materiale.

Obligă pe reclamantele Xxxxx xxxxxxc şi Xxxxxxx xxxxxxxx, în solidar, să plătească suma de 25 lei reprezentând costul expertizei medico – legală dispusă în cauză, în contul XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX-Trezoreria Xxxxxxxxxxx, pentru Spitalul Judeţean Xxxxxxxxxxx.

Constată că suma totală a cheltuielilor de judecată în cauză este de 2225 lei, respectiv, 1200 lei onorariul expertului, 1000 lei onorariul avocatului reclamantelor şi 25 lei costul expertizei medico – legală, din care suma de 1025 lei a fost suportată de reclamante şi suma de 1200 lei a fost suportată de pârâtă.

Compensează cheltuielile de judecată făcute de părţi.

Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a se depune la Judecătoria Xxxxx.

Pronunţată azi, 20.03.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,