Răspundere civilă delictuală. Răspundere comitent pentru fapta prepusului. Acţiune în regres

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR.1589/C DIN DATA DE 13.09.2007

Răspundere civilă delictuală. Răspundere comitent pentru fapta prepusului. Acţiune în regres.

Prim cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia  la data de 23.04.2007 reclamanta S.C.  X S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul B. V. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 12659,7 RON reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate creditorului T. A. în baza sentinţei penale nr. 718/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta  a arătat că la data de 26.11.1999 pârâtul, angajat la acea dată ca şofer la societatea reclamantă, în timp ce conducea un microbuz a încălcat dispoziţiile Regulamentului de aplicare a Decretului nr. 328/1966 şi a provocat un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată T.A.  a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 80-90 zile de îngrijiri medicale.

S-a arătat că prin sentinţa penală nr. 718/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia pârâtul a fost condamnat, în baza art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a şi alin.2 Cod penal şi art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faţă de partea vătămată T.  A. iar în baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală raportate la art. 998 şi art. 1000 alin.3 Cod civil pârâtul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv cu  reclamanta S.C.  X S.R.L., la plata despăgubirilor civile.

Reclamanta a mai arătat că în baza titlului executoriu anterior menţionat a fost somată prin intermediul executorului să achite creditorului T. A. suma de 12 659,7 lei reprezentând despăgubirile civile, sumă pe care a achitat-o la CEC pe seama şi la dispoziţia executorului judecătoresc în cadrul dosarului de executare nr. 33/2007 şi că sunt întrunite astfel condiţiile legale pentru admiterea acţiunii în regres.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998 – 999 Cod civil.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care invocat excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de reclamată şi, în subsidiar,  a solicitat respingerea ca nefondată a acestei cereri şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepţiei invocate pârâtul a arătat că sentinţa penală nr. 718/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 399/2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, stabileşte o obligaţie solidară a pârâtului cu societatea reclamantă în achitarea daunelor civile către părţile civile din procesul penal, potrivit art. 1052 Cod civil, obligaţia solidară, în privinţa creditorului, se împarte de drept între debitori, fiecare dintre ei nefiind datori unul către altul decât pentru partea sa iar împărţirea între codebitorii solidari a ceea ce s-a plătit se face, în general, în părţi egale, în sensul că suportă fiecare câte o cotă egală din datoria plătită.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi următoarele Cod procedură civilă.

Instanţa, faţă de dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă,  a pus în discuţia contradictorie a părţilor şi a soluţionat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţie invocată de pârât prin întâmpinare .

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică instanţa a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către reclamant.

Pentru respingerea excepţiei instanţa a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată precum şi dispoziţiile art. 109 Cod procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dispoziţii ce garantează dreptul oricărei persoane de a se adresa unei instanţe independente şi imparţiale care să se pronunţe cu privire la temeinicia cererilor formulate în materie civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pentru combaterea cererii, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Deliberând asupra probelor solicitate de părţi instanţa a apreciat că sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei şi le-a încuviinţat.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Prin sentinţa penală nr. 718/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia, definitivă prin decizia penală nr. 399/21.06.2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa, pârâtul B. V. a fost condamnat, în baza art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a şi alin.2 Cod penal şi art. 76 alin.1 lit. e Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faţă de partea vătămată T. A.

Prin aceeaşi sentinţă instanţa a dispus, în baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală raportate la art. 998 şi art. 1000 alin.3 Cod civil, obligarea pârâtului la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv cu  reclamanta S.C. X S.R.L., a sumei de 70 000 000 ROL reprezentând despăgubiri pentru daunele morale şi a sumei de  30 000 000 ROL reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale către partea civilă T. A.

În baza art. 191 şi art. 193 Cod procedură penală pârâtul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. X S.RL. la plata către partea civilă T. A. a sumei de 13 000 000 ROL reprezentând cheltuieli de judecată.

În sarcina pârâtului s-a reţinut că la data de 26.11.1999, în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare CT-02-…, prin nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/19666 republicat, a cauzat un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată T. A. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 80-90 de zile de îngrijiri medicale.

Instanţa a reţinut şi împrejurarea că la data producerii accidentului de circulaţie pârâtul efectua transporturi pentru partea responsabilă civilmente S.C. X S.RL.

În vederea executării silite a sentinţei penale anterior menţionate creditorul T. A.  s-a adresat executorului judecătoresc.

Prin somaţia emisă de executor reclamanta S.C.  X S.RL a fost somată ca în termen de 1 zi de la primirea acestui act de executare să se conformeze titlului executoriu constând în sentinţa penală nr. 718/29.03.2006 pronunţată de Judecătoria Medgidia şi procesului verbal privind cheltuielile de executare  întocmit de executor şi să consemneze la CEC  pe seama şi la dispoziţia BEJ Grasu Gelu Iulian suma de 12 659,7 RON reprezentând debit potrivit titlului executoriu menţionat.

Reclamanta s-a conformat dispoziţiilor din somaţie şi a consemnat la CEC,  pe seama şi la dispoziţia executorului suma de 12 659,7 RON.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii formulate de reclamantă.

În drept, potrivit art. 998 Cod civil, „ orice faptă a omului,  care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”.

 Potrivit art. 1000 alin. 1 Cod civil, „ suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră” iar potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil , stăpânii şi comitenţii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.

Prin dispoziţiile legale anterior menţionate Codul civil reglementează două feluri de răspundere civilă delictuală: răspunderea pentru fapta proprie - art. 998 Cod civil şi răspunderea pentru fapta altei persoane, respectiv răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor.

Potrivit art. 1108 punctul 3 Cod civil, subrogaţia se face de drept în folosul aceluia care, fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că răspunderea comitentului nu reprezintă o răspundere pentru fapta proprie ci  pentru fapta prepusului  şi împreună cu solidaritatea dintre comitent şi prepus a fost prevăzută în folosul persoanei păgubite, ca o măsură de garantare a intereselor victimei faptei prejudiciabile.

Plătind despăgubirile, comitentul, în calitate de garant al prepusului,  nu face altceva decât să avanseze, în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urmă le datorează victimei în baza dispoziţiilor art. 998-999 Cod civil, şi preia, prin subrogare drepturile şi acţiunile victimei.

Cum în patrimoniul victimei a existat o acţiune civilă împotriva prepusului, această acţiune este preluată de către comitent în baza art. 1108 punctul 3 Cod civil iar temeiul juridic al acestei acţiuni îl constituie art. 998-999 Cod civil, adică acelaşi temei pe care l-a avut şi acţiunea victimei împotriva prepusului.

Având în vedere dispoziţiile legale anterior menţionate şi considerentele expuse precum şi împrejurarea că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că în persoana pârâtului au fost întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, reclamanta a fost obligată în solidar cu pârâtul la plata despăgubirilor civile către partea vătămată T.A. nu în temeiul răspunderii pentru fapta proprie ci în calitate de comitent, în temeiul răspunderii faţă de fapta prepusului, şi a făcut dovada achitării către creditor a despăgubirilor menţionate în titlul executoriu, instanţa a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată.

Susţinerile pârâtului în sensul că reclamanta nu –i poate pretinde să achite întreaga sumă achitată creditorului întrucât părţile au fost obligate în solidar la plata despăgubirilor şi că în cauză sunt aplicabile astfel dispoziţiile art. 1052 Cod civil nu pot fi primite.

Împrejurarea că faţă de victimă comitentul a răspuns în solidar cu prepusul său nu este de natură să ducă la o divizare a acţiunii în regres a comitentului în raporturile cu prepusul potrivit regulilor instituite prin prevederile art. 1052 şi art. 1053 Cod civil întrucât poziţia comitentului nu este aceea a unui codebitor solidar pur şi simplu.

Solidaritatea comitentului apare numai în raporturile cu victima faptei prejudiciabile şi decurge nu dintr-o răspundere împreună cu prepusul ci dintr-o răspundere pentru prepus.

În drept, potrivit art. 1055 Cod civil, „ dacă datoria solidară era făcută numai în interesul unuia dintre  codebitorii solidari, acesta în faţă cu ceilalţi codebitori răspunde pentru toată datoria, căci în raport cu el, ei nu sunt priviţi decât ca fidejusori”

Comitentul, în calitate de  garant al prepusului faţă de victimă, se găseşte într-o poziţie similară  fidejusorului sau, mai exact, în poziţia prevăzută de art. 1055 Cod civil, a unui codebitor solidar care plăteşte o datorie făcută exclusiv în interesul unui codebitor solidar, în cazul de faţă o datorie exclusivă a prepusului, născută din propria faptă cauzatoare de prejudicii.

Faţă de aceste dispoziţii legale, împotriva regresului comitentului prepusul nu se poate apăra invocând prezumţia de răspundere instituită prin prevederile art. 1000 alin. 3 Cod civil în interesul exclusiv al victimei ori divizarea datoriei potrivit art. 1052 Cod civil ci doar dovedind fapta proprie a comitentului, faptă care ar fi determinat total sau parţial producerea prejudiciului.

Domenii speta

Spete similare