Continuarea acțiunii de moștenitorii reclamantului decedat în cursul procesului

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de __.__.2019, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între aceştia, la data de __.__.2017, din culpa comună a părţilor, şi revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv acela de “_”.

În motivare, reclamantul A a arătat, în esenţă, că a fost căsătorit cu numita _, însă aceasta a decedat în luna August 2015, dată de la care a locuit singur şi că singurătatea a fost foarte urâtă. A afirmat că a decis să se recăsătorească, cu pârâta B, iar noua căsătorie a durat în fapt până în luna Iunie 2019, de când nu au mai existat relaţii, şi că din căsătoria cu pârâta nu au rezultat copii. A susţinut că o cunoştea pe pârâtă, fiind din aceeaşi comună, şi aceasta a fost de acord cu căsătoria, deşi la momentul respectiv reclamantul avea vârsta de 91 ani, adică mai mult cu 30 de ani decât aceasta. A învederat că a dorit să scape de singurătate şi să aibă o bătrâneţe frumoasă, dar nu s-a întâmplat aşa cum gândise, ci mai mult şi-a îngreunat viaţa, relaţiile fiind total diametral opuse, că în această perioadă nu a avut niciun ajutor de la pârâtă, deşi era mai tânără cu 30 de ani, că reclamantul trebuia să gătească pentru ambii şi să rezolve toate problemele pe care pârâta trebuia să le rezolve, arătând că se referă la mâncare, curăţenie, etc.. A precizat că în această perioadă şi în prezent a avut şi are grijă de dumnealui fiica sa, A1, la domiciliul căreia locuieşte în prezent. A conchis prin solicitarea de a se constata că relaţiile dintre soţi sunt grav vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă.

În drept, reclamantul A a invocat prevederile art. 373 lit. “b” şi art. 383 alin. 3 din Codul civil şi art. 194 şi art. 915 din Codul de procedură civilă.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, potrivit art. 15 lit. “b” din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, conform chitanţei _ (fila nr. _).

Pârâta B nu a formulat întâmpinare nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de __.__.2020, reclamanţii A1 şi A2, în calitate de moştenitori ai defunctului reclamant A, au solicitat continuarea judecăţii procesului de divorţ. În motivare, au învederat că decesul tatălui lor a intervenit la data de __.__.2020 şi că prin acţiunea introductivă, acesta solicitase divorţul în baza art. 373 lit. “b” din Codul civil. Au arătat, în esenţă, şi că pârâta, fiind mai tânără cu peste 30 de ani, a realizat că poate să moştenească o avere prin decesul reclamantului şi l-a convins să se căsătorească cu dumneaei, după care a avut o atitudine de neglijenţă şi chiar violenţă, după ce consuma băuturi alcoolice, în cei doi ani de căsătorie, până când reclamantul a fost luat la aceştia. Au susţinut că pârâta este cunoscută ca fiind o consumatoare excesivă de băuturi alcoolice, fără să facă vreun menaj în perioada căsătoriei, ci pe toată perioada reclamanţii şi-au ajutat tatăl şi chiar au plătit-o pe numita X pentru a le cumpăra alimente soţilor. Au precizat că, din luna Iunie 2019, numitul A a fost luat în locuinţa reclamantei, cheltuielile de întreţinere fiind suportate de ambii fii ai acestuia.

În drept, reclamanţii A1 şi A2 au invocat prevederile art. 373 lit. “b” şi art. 383 alin. 3 din Codul civil şi art. 295 alin. 2 şi art. 925 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Sub aspectul probatoriului, instanţa, considerând că sunt admisibile şi concludente, în temeiul art. 255 alin. 1 şi art. 258 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a încuviinţat pentru reclamantul A proba cu înscrisuri, constând în certificatul de căsătorie _, cartea de identitate a reclamantului, cartea de alegător a pârâtei, în copie, proba cu interogatoriul pârâtei şi proba cu un martor, şi, pentru reclamanţii A1 şi A2, proba cu înscrisuri, constând în certificate de stare civilă, în copie, și proba cu martorul X.

La termenul de judecată din data de __.__.2020, reclamanţii A1 şi A2 au fost introduşi în cauză ca moştenitori ai reclamantului A. La termenul de judecată din data de __.__.___, reclamanţii A1 şi A2 au renunțat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și a probei cu un martor.

Instanţa a audiat martorul X.

Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, numitul A şi pârâta B s-au căsătorit la data de __.__.2017, iar căsătoria lor a fost înregistrată la Registrul stării civile stării civile al _, Judeţul Y, sub numărul _, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie _, eliberat de Primăria _, Judeţul Y.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de __.__.___, conform vizei aplicate pe aceasta, iar, ulterior, la data de __.__.2020, persoana care a formulat-o, numitul A, a decedat, conform certificatul de deces seria _, eliberat de Primăria _, Judeţul Y.

În drept, potrivit art. 373 litera “b” din Codul civil, divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Conform art. 379 alin.1 din Codul civil, în cazul prevăzut la art. 373 litera “b”, divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei, însă, dacă, din probele administrate, rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ.

Potrivit art. 934 alin. 1 din Codul de procedură civilă, “instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”, iar potrivit alin. 2, “poate pronunţa divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei”.

Conform art. 926 alin. 1 din Codul de procedură civilă, “dacă în timpul procesului de divorț unul dintre soți decedează, instanța va lua act de încetarea căsătoriei și va dispune, prin hotărâre definitivă, închiderea dosarului” şi alineatul următor prevede următoarele: “Cu toate acestea, când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului și reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moștenitori, aceștia vor putea continua acțiunea, pe care instanța o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soțului pârât. În caz contrar, dispozițiile alin. 1 rămân aplicabile.”.

Art. 309 din Codul civil stipulează că soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral şi au îndatorirea de a locui împreună, putând hotărî să locuiască separat doar pentru motive temeinice.

Conform art. 383 alin. 2 din Codul civil, “pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei”, iar alineatul următor prevede că dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

În cauză, soţul care a formulat cererea de divorţ a decedat după introducerea ei şi, în urma continuării procesului la cererea reclamanţilor, în calitate de moştenitori ai săi, nu a rezultat culpa exclusivă a soțului pârât, condiţie fără de care care acţiunea nu poate fi admisă, prevăzută de art. 926 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Astfel, chiar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat divorţul din culpă comună, ceea ce înseamnă că reclamantul iniţial, A, şi-a asumat o parte din vina în destrămarea relaţiei.

Probele administrate au confirmat această apreciere. În concret, din declaraţia martorului X a reieşit că reclamantului iniţial, A, a început să nu îi mai convină atunci când pârâta s-a îmbolnăvit. De altfel, martorul a declarat că încă de la momentul încheierii căsătoriei pârâta avea afecţiunea medicală şi că ea s-a agravat ulterior. Potrivit declaraţiei, deşi a trimis de două ori pachete la spital prin martor, reclamantul iniţial nu a mai chemat-o înapoi ca să locuiască împreună. Or, această conduită contravine obligaţiei prevăzute de art. 309 din Codul civil, aceea de sprijin moral, în speţă de a fi alături de soţul care întâmpină probleme de sănătate.

Este adevărat că martorul a declarat în sensul existenţei unui interes financiar în căsătorie al pârâtei, dar din depoziţia sa se poate extrage şi interesul reclamantului iniţial în căsătorie, acela de a fi ajutat şi însoţit la bătrâneţe (“a luat-o să îl îngrijească”), altfel spus fiecare soţ ar fi avut propriul interes material.

Dată fiind constatarea privind existenţa unei culpe şi din partea reclamantului iniţial, nu este relevant – faţă de prevederile art. 926 alin. 2 din Codul de procedură civilă – a se determina culpa cărei părţi a fost mai importantă. Chiar dacă nu s-ar îmbrăţişa această interpretare, se apreciază că faptul că reclamantul inițial nu și-a informat copiii că urma să se căsătorească și faptul că pârâta îi dădea băuturi alcoolice reclamantului, care avea afecţiuni cardiace, în lipsa coroborării cu probe care să evidenţieze atitudinea și rațiunile reclamantului faţă de aceste chestiuni, nu conduc, dincolo de orice dubiu, la concluzia în sensul existenței vreunei intenţii a pârâtei de a obține moștenire de pe urma soțului și de a-i grăbi decesul.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 926 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 926 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va lua act de încetarea căsătoriei încheiate la data de __.__.2017 şi înregistrate la Registrul stării civile al _, Județul Y, sub numărul __ din data de __.__.2017, prin decesul soțului A, şi va dispune închiderea dosarului, privind pe reclamanții A1 și A2 și pârâta B.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Ia act de încetarea căsătoriei încheiate la data de __.__.2017 şi înregistrate la Registrul stării civile al _, Judeţul Y, sub numărul __ din data de __.__.2017, prin decesul soţului A, cu ultimul domiciliu în _, jud. Y, _, C.N.P. _.

Dispune închiderea dosarului, privind pe reclamanţii A1, domiciliată în _, jud. Y, C.N.P. _, şi A2, domiciliat în _, jud. Y, C.N.P.  _, şi pârâta B, domiciliată în _, jud. Y, C.N.P. _.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16.11.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare