Conducere fara permis

DOSAR NR. …

Cod operator de date de cu caracter personal 8183

Cod ECLI ---

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA RĂCARI

SENTINŢA PENALĂ NR. …

Şedinţa publică din data de 17.06.2022

PREŞEDINTE: M.C.T.

GREFIER: L.A.M

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul S.C.C., pentru săvârșirea infracţiunilor prev. și ped. de art. 334 alin. 1, 335 alin. 2 şi 338 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod Penal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa de la 31.05.2022 şi au fost consemnate în încheierea  de şedinţă de la acea dată, când instanţa având nevoie de timp pentru a studia actele şi lucrările dosarului, în vederea deliberării, a pronunţării şi a motivării hotărârii, a stabilit termen la data de 17.06.2022.

INSTANŢA,

Mod de sesizare :

Prin rechizitoriul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari din data de 31.08.2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art.334, alin.1 Cod penal, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, reţinându-se ca situaţie de fapt că  la data de 05.05.2017, în jurul orei 21:00, având permisul de conducere anulat, a condus autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., care fusese radiat din circulaţie, iar pe raza comunei Odobeşti, județul Dâmbovița, pe DJ701, după ce l-a accidentat pe biciclistul P.T., a părăsit locul accidentului.

Conform încheierii penale nr.... pronunțată de judecătorul de cameră preliminară, s-a constatat  legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari din data de 31.08.2021, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art.334, alin.1 Cod penal, conducere pe drumul public a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod Penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal, legalitatea administrării probelor şi a efectuării tuturor actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul S.C.C.,  pentru săvârşirea infracţiunilor de punerea în circulație a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art.334, alin.1 Cod penal, conducere pe drumul public a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal şi părăsirea locului accidentului, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal.

Analizând actele dosarului, instanţa de fond  reţine următoarele:

Situație de fapt. Acțiune penală.

La data de 05.05.2017, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul IPJ Dâmbovița-Poliția Orașului Titu, s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art.196, alin.2 și 3 Cod penal și părăsirea locului accidentului, prev. de art.338, alin.1 Cod penal, reținând că în aceiași zi, la ora 21.26, în comuna Odobești, sat Odobești, județul Dâmbovița, pe DJ 701 km 25, a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unui biciclist, ce a fost lovit în spate și aruncat în șanț de un autoturism, după care a părăsit locul accidentului.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul S.C.C. a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă de procuror, cu excepţia punerii în circulație a unui vehicul neînmatriculat, acuzaţie cu privire la care se apără declarând că în cursul lunii martie 2017 i-a dat o sumă de bani unui coleg de şantier, pe care nu ştie cum îl cheamă şi cu privire la care nu poate furniza date de identificare, iar acesta i-a obţinut documente din care rezulta că autoturismul marca C.V. cu numărul de înmatriculare ... are ITP şi asigurare valabile emise de statul bulgar.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, martorii M.I.R., D.C. şi Ş.R.Ş. precum şi persoana vătămată P.T. au confirmat neechivoc faptele recunoscute de inculpat, arătând că acesta a condus autoturismul marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., în data de 05.05.2017, acroșând un biciclist, și deși i-au solicitat inculpatului să rămână la fața locului, acesta și-a continuat deplasarea.

În faza cercetării judecătorești, atât inculpatul cât și martorii au arătat, în esență, că la data de 05.05.2017, în jurul orei 21:00, având permisul de conducere anulat, inculpatul a condus autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., care fusese radiat din circulaţie, iar pe raza comunei Odobeşti, județul Dâmbovița, pe DJ701, a accidentat victima P.T. care se deplasa pe bicicletă și a părăsit locul accidentului, în ciuda faptului că martorii i-au atras atenția asupra accidentului rutier și i-au solicitat inculpatului să rămână la fața locului.

În drept, în conformitate cu prevederile art.335, alin.2 Cod penal, constituie infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoanã al cãrei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cãrei permis i-a fost retras sau anulat ori cãreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendatã sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumul public a unui autovehicul de cãtre o persoanã al cãrei permis de conducere i-a fost anulat, prev. de art.335, alin.2 Cod penal, din decelarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi a pledoariei de vinovăție inculpatului în cursul judecăţii, la termenul din 25.01.2022, instanţa de fond constată faptul că în cauză sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.335, alin.2 Cod penal, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, sub aspectul laturii obiective inculpatul S.C.C. a condus pe drumurile publice, la data de 05.05.2017,  pe DJ701, pe raza comunei Odobești, județul Dâmbovița autoturismul marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., înmatriculat în Bulgaria, în condițiile în care inculpatul avea anulat dreptul de a conduce pe drumurile publice.

Astfel, potrivit adreselor emise de IPJ Dâmbovița- Serviciul Rutier nr. 284262/19.07.2017, adresa emisă de IPJ Dâmbovița- Serviciul Rutier și adresa nr. 276520/30.01.2020 rezultă că inculpatul avea permisul de conducere anulat la data săvârșirii faptelor, ca urmare a unei condamnări anterioare, respectiv sentința penală nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., rămasă definitivă prin neapelare, în baza căreia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 11 luni de închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni rutiere, prev. de art.336 Cod penal, fiind aplicate dispozițiile art.91 Cod penal pe un termen de supraveghere de 2 ani, în cauză Șeful Serviciul Rutier Dâmbovița dispunând anularea permisului de conducere conform dispoziției de anulare nr.385114/13.10.2016.

Mai arată instanţa că deşi infracţiunea prevăzută de art.335, alin.2 Cod penal nu este o infracţiune de rezultat, urmarea imediată este reprezentată de o stare de pericol ce este generată tocmai de conduita inculpatului de a pilota autoturisme pe drumurile publice, fără ca acesta să deţină temporar autorizarea legală, interdicție aplicată acestuia cu titlu de anulare a permisului de conducere, ca urmare a unei condamnări anterioare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni rutiere.

În ceea ce priveşte latura subiectivă,  instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, prev. de art.16,alin.3, litera b Cod penal, acesta prevăzând, şi chiar dacă nu a urmărit, a acceptat totuşi rezultatul faptei sale socialmente periculoasă, aspect care se desprinde din declarația sa administrată în cursul cercetării judecătorești, în care a arătat că s-a urcat la volan deoarece prietenul său care trebuia să conducă, martorul M.I.R., era începător și afară ploua.

Tot în ceea ce privește forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, instanța sesizează că inculpatul S.C.C., a declarat în cursul urmăririi penale, în cuprinsul declarațiilor din 22.12.2020  21.01.2020 și 23.10.2017 că știa că avea permisul de conducere anulat, astfel că poziția psihică a acestuia a fost îndreptată neîndoielnic spre producerea rezultatului socialmente periculos, fiind incontestabil că acesta a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art.338 Cod penal, din decelarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi a pledoariei de vinovăție inculpatului în cursul judecăţii, la termenul din 25.01.2022, instanţa de fond constată faptul că în cauză sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.338 Cod penal, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Potrivit art.338, alin.1 Cod penal, părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art.75 din Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:

a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare."

Conform  Deciziei nr. 5/2018, Î.C.C.J. (Complet DCD/P) a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracțiunea de părăsire a locului accidentului, stabilește că termenul de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a II-a din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul de "leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puțin o zi) ori printr-una din urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. a), c), d) și e) din Codul penal".

Reglementarea în discuție protejează relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, pentru ocrotirea căreia, legiuitorul a instituit în sarcina conducătorilor auto implicați în accidente rutiere obligația de a nu părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Rațiunea impunerii de către legiuitor a unei atare obligații, rezidă din aceea că, în momentul producerii unui accident de circulație, organele judiciare sunt chemate să stabilească cu acuratețe împrejurările producerii accidentului, să identifice persoanele suspecte de comiterea acestuia, să adune probe concludente în vederea conturării unei imagini cât mai clare asupra condițiilor reale care să servească în operațiunea de tragere la răspundere penală a celor vinovați. Așa fiind, în subsidiar sunt protejate și relațiile sociale privind înfăptuirea justiției, întrucât părăsirea locului accidentului poate impieta asupra stabilirii modului în care s-a produs accidentul, dar și asupra tragerii la răspundere a persoanelor vinovate.

Infracțiunea are o situație premisă ce constă în producerea unui accident de circulație.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 338 alin. (1) din Codul penal constă în acțiunea de părăsire a locului accidentului, care se poate realiza în două modalități, respectiv printr-un act de comisiune, ce presupune plecarea efectivă de la locul accidentului și prin acte de omisiune – neîntoarcere la locul accidentului a persoanei care l-a părăsit legal, în baza dispozițiilor art. 338 alin. (3) lit. b) si c) din Codul penal ori neoprirea la locul accidentului.

Urmarea imediată a comiterii unei atare infracțiuni este reprezentată atât de starea de pericol abstract la adresa siguranței circulației pe drumurile publice, cât și de obstrucționarea actului de justiție. Astfel, prin starea de pericol creată, organele judiciare sunt private de obținerea imediată a unor probe esențiale, și anume, a declarației celui care a provocat accidentul ori a fost implicat în alt mod în producerea acestuia, ori a datelor privind eventuala existență a alcoolului în aerul expirat.

Astfel, sub aspectul laturii obiective,  la data de 05.05.2017, în jurul orei 21:00, inculpatul S.C.C. a condus autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., provocând un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a victimei P.T., ce a avut nevoie pentru vindecare de un număr de 135-145 de zile de îngrijire medicală, conform raportului de expertiză medico-legală nr.A1/240/11.09.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, inculpatul părăsind locul accidentului. Referitor la elementul material asociat laturii obiective constând în părăsirea locului accidentului, situație de fapt este confirmată de inculpat prin pledoaria sa de vinovăție, de martorii M.I.R., D.C. şi Ş.R.Ş., aflați în autoturism cu inculpatul, care au declarat că i-au atras atenția inculpatului să rămână la locul accidentului rutier, însă acesta a refuzat precum şi de persoana vătămată P.T., care a declarat că a fost lovit de autoturismul condus de inculpat, care l-a aruncat în șanț, iar autoturismul pilotat de inculpat și-a continuat deplasarea, fără a opri la fața locului.

Reliefează instanţa că infracţiunea prevăzută de art.338 Cod penal este o infracţiune de pericol, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și stare de pericol rezultă ex re.

În ceea ce priveşte latura subiectivă,  instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, prev. de art.16, alin.3, litera a Cod penal,acesta prevăzând, şi chiar dacă nu a urmărit, a acceptat totuşi rezultatul faptei sale socialmente periculoasă, aspect care se desprinde din declarația sa din cursul cercetării judecătorești în care a arătat că nu a oprit la fața locului ,,de teamă că nu are permis”.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art.334, alin,1 Cod penal, la termenul de judecată din data de 31.05.2022, în temeiul art.386 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prev. de art.334, alin,1 Cod penal în aceiași infracțiune în formă atenuantă, prev. de art.334, alin.4 Cod penal, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul care nu are drept de circulaţie în România.

În justificarea noii încadrări juridice instanța  reținut că la fila 65 a dosarului de urmărire penală, se află adresa Centrului Comun de Contact Giurgiu din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. B.G. 4203256/16.05.2017 din care rezultă că autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ... era radiat din circulaţie începând cu data de 24.04.2017, întrucât nu a avut întocmită asigurarea auto obligatorie. Așadar, autoturismul condus de inculpat era înmatriculat în Bulgaria, având numărul de înmatriculare ..., însă deoarece nu i-a fost achiziționată asigurarea auto obligatorie, autovehiculul a fost radiat din circulație la data de 24.04.2017. Potrivit art.17, alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare,este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor radiate din evidenţă. Pe cale de consecință, de la momentul radierii de către autoritățile bulgare, autoturismul marca C.V., nu avea drept de circulaţie în România. De altfel, instanța apreciază că încadrarea faptei de care este acuzat inculpatul în matricea infracțiunii prev. de art.334, alin.4 Cod penal, este cu atât mai judicioasă cu cât, la momentul configurării textului de lege ce constă în conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul care nu are drept de circulaţie în România, legiuitorul a avut în vedere situația acelor autovehicule a căror circulație rutieră prezintă un element de extraneitate, rulând pe teritoriul mai multor state, însă care odată revenite pe teritoriul național, trebuie să satisfacă anumite cerințe obligatorii, așa cum este și în cauza pendinte, autoturismul marca C.V. cu numărul de înmatriculare ... fiind introdus în țară de către inculpat din Bulgaria, fără a avea asigurare de răspundere civilă auto obligatorie.

Potrivit art.334, alin.4 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Acuzația formulată împotriva inculpatului constă în aceea că a condus autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., care fusese radiat din circulaţie la data producerii accidentului rutier, iar mijlocul esențial de probă care fundamentează această învinuire constă în adresa Centrului Comun de Contact Giurgiu din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. B.G. 4203256/16.05.2017 din care rezultă că autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ... era radiat din circulaţie începând cu data de 24.04.2017, întrucât nu a avut întocmită asigurarea auto obligatorie.

Astfel, calitatea unui autoturism de a fi sau nu înmatriculat în funcție de întocmirea asigurării obligatorii auto, și pe cale de consecință posibilitatea o astfel de faptă să fie plasată în sfera ilicitului penal, a fost  tranșată în practica judiciară, conform considerentelor Deciziei nr.15/24.09.2019 pronunțată de I.C.C.J.-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, chiar dacă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Ploiești, în considerente instanța supremă subliniind modalitatea concretă de interpretare a dispozițiilor legale.

Conform art. 37 alin. (9) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie se prevede că încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 3 şi a obligaţiilor prevăzute la art. 6 alin. (6) şi (7) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei și cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Art. 3 din aceeaşi lege stabileşte că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18.

Deopotrivă, prin dispoziţiile art. 31 alin. (5) din legea menţionată se prevede: „Conducătorii vehiculelor care nu îşi îndeplinesc obligaţia de a încheia asigurarea de frontieră sunt sancţionaţi în conformitate cu prevederile legale aplicabile în România”. Conform art. 30 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, asigurarea de frontieră se încheie pentru acoperirea prin asigurare a riscurilor de răspundere civilă în cazul vehiculelor care sunt înmatriculate/înregistrate într-un stat terţ care pătrund pe teritoriul României fără a avea un contract RCA valabil sau al căror contract RCA expiră pe perioada şederii în România, precum şi în cazul vehiculelor care sunt înmatriculate/înregistrate într-un alt stat, cu excepţia celor care deţin o Carte Verde valabilă, emisă sub autoritatea unui birou naţional competent, şi cu excepţia conducătorului auto a cărui asigurare de răspundere civilă pe teritoriul statului membru de reşedinţă este garantată de biroul naţional al acelui stat.

Pe de altă parte, se observă că, potrivit art. 112 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificările şi completările ulterioare, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reţine de către poliţia rutieră în cazul în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, conform legii.

Pe de altă parte, prin considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 537/2016 a Curţii Constituţionale a României se stabileşte o separaţie netă între conduitele incriminate de dispoziţiile art. 334 alin. (4) din Codul penal şi conduita constând în încălcarea obligaţiei de asigurare pentru răspundere civilă auto, situată de instanţa de contencios constituţional în afara sferei de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 334 alin. (4) din Codul penal, criteriul de distincţie fiind cel al categoriilor de relaţii sociale diferite afectate şi, implicit, al valorii sociale ocrotite.

Argumentele din cuprinsul acestei decizii a instanţei de contencios constituţional — pronunţate la momentul când în vigoare era Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, cu modificările şi completările ulterioare — au fost menţinute ulterior adoptării Legii nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, prin Decizia nr. 406/2017 a Curţii Constituţionale a României, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 334 alin. (4) din Codul penal, în considerentele deciziei fiind reţinute următoarele:

 „16. (...) Curtea reţine că prevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal nu includ, printre ipotezele juridice pe care le reglementează, şi faptele prevăzute la art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Astfel, art. 334 alin. (4) din Codul penal incriminează activitatea de punere în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, în timp ce prevederile art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sancţionează contravenţional lipsa asigurării de răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, conform legii. Pentru acest motiv, Curtea constată că nu poate fi reţinută existenţa unui paralelism de reglementare între dispoziţiile art. 334 alin. (4) din Codul penal şi cele ale art. 112 alin. (1) lit. s) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, acestea sancţionând, în realitate, penal şi respectiv, contravenţional, conduite distincte, ce afectează categorii de relaţii sociale distincte (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016, paragrafele 15 și 16).

17. De asemenea, Curtea reţine, pe de o parte, că dispoziţiile legale mai sus enunţate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipotezele juridice prevăzute prin textele criticate, iar, pe de altă parte, că persoanele care conduc pe drumurile publice autovehicule sau tractează remorci ale căror plăcuţe cu numărul de înmatriculare ori de înregistrare au fost retrase sau care conduc un vehicul înmatriculat în alt stat, care nu au drept de circulaţie în România, se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanelor fizice sau juridice care îşi încalcă obligaţia de încheiere a asigurării de răspundere civilă în caz de pagube produse terţilor prin accidente de circulaţie, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea prin acestea a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la principiul egalităţii în drepturi (...) ”.

Prin urmare, dispoziţiile art. 334 alin. (4) din Codul penal au caracter constituţional numai în interpretarea dată de Curtea Constituţională care nu plasează în sfera de reglementare penală actul de conduită al încălcării obligaţiei de asigurare pentru răspundere civilă auto, fiind garantat principiului legalităţii incriminării, caracterul previzibil al normei de incriminare prevăzute de art. 334 alin. (4) din Codul penal şi principiul egalităţii în drepturi.

În aceste condiții, în raport de infracțiunea prev. de art.334, alin.4 Cod penal, instanța va pronunța o soluție de achitare, având ca temei procedural art.16, litera b, teza întâi Cod de procedură penală, fapta inculpatului S.C.C. de a conduce autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ..., radiat din circulație ca urmare a lipsei asigurării de răspundere civilă auto, nefiind prevăzută de legea penală.

Într-o altă ordine de idei, inculpatul S.C.C. s-a apărat în mod constant arătând că nu a știut că autoturismul era radiat din circulație, în conturarea absenței factorului intelectiv invocând faptul că i-a fost procurat de un coleg de șantier ITP-ul și asigurarea de răspundere civilă auto,  aflată la fila 132 a dosarului de urmărire penală din care rezultă că autoturismul era asigurat până la data de 14.02.2018, în schimbul sumei de 1000 de lei, în consecință solicitând achitarea în temeiul art.16, alin.1, litera b, teza a II-a Cod de procedură penală.

 Cu privire la această apărare, instanța de fond apreciază că nu poate fi primită, din moment ce nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. De altfel, inculpatul a precizat că nu îl mai cunoaște pe colegul său de muncă ce i-a prestat acest serviciu și nu l-a mai văzut niciodată de la momentul când a convenit cu acesta să se ocupe de obținerea documentelor, inclusiv a asigurării, nu ştie cum îl cheamă și nu cunoaște alte date de identificare, fapt care atribuie declarației un caracter neverosimil, punând în imposibilitate organele judiciare să verifice alibiul invocat.

 În ceea ce privește operarea prescripției răspunderii penale invocată în dezbateri de către inculpat ca just temei de încetare a procesului, în condițiile art.16, litera f din Codul de procedură penală, prin Decizia nr.297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.518 din 25 iunie 2018, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate şi a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispoziţiilor art.155 alin.(1) din Codul penal, este neconstituţională.

Conform Deciziei nr.358/26.05.2022 pronunțată de Curtea Constituțională a României, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt neconstituționale.

În motivarea cele mai recente hotărâri, paragraful 73, instanța de contencios constituțional a arătat că în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (s.n.O.U.G nr.71/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022) prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Judecătoria Răcari subliniază că potrivit art.147 din Constituția României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, ca atare acestea nu pot fi aplicabile pentru trecut, respectiv nu disciplinează factele praeterita.

Pe de altă parte, nici în considerentele Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 și nici în ale Deciziei nr.358/26.05.2022, Curtea Constituțională nu a reliefat că cele două decizii fac inaplicabile dispozițiile art.155, alin.1 Cod penal referitoare la întreruperea cursului precsripției răspunderii penale, în toate cauzele aflate pe rolul organelor judiciare, indiferent de momentul comiterii infracțiunilor, ci doar că pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (Publicată în Monitorul Oficial nr.518 din 25.06.2018) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (s.n.O.U.G nr.71/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022) prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Așadar, instanța de contencios constituțional nu exclude de la aplicare dispozițiile art.155, alin.1 Cod penal, înainte de data intrării în vigoare a Deciziei nr.297/2018.

Pe de altă parte, nici nu poate fi acreditată teza că decizia nr.297/2018 ar avea valențele unei legi penale mai favorabile. Astfel, potrivit art.5 Cod penal, în cazul in care de la săvârşirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila, iar conform alin.2, dispozitiile alin. (1) se aplica si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgenta aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca in timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile. Așadar, pentru aplicarea principiului legii penale mai favorabile, prima condiție este să existe o succesiune de legi penale. Or, în cauză, scoaterea din fondul activ al legii penale a dispozițiilor art.155, alin.1 Cod penal este efectul unei decizii de neconstituționalitate, ci nu a unei noi legi penale, care să fie aplicată cu caracter retroactiv în considerarea clemenței sale. De asemenea, nu sunt incidente nici dispozițiile art.5, alin.2 Cod penal, întrucât textul de lege declarat neconstituțional, pe perioada cât s-a aflat in vigoare a cuprins dispozitii penale mai nefavorabile pentru inculpat, ci nu mai favorabile, statuând că orice act de procedură efectuat întreupe cursul prescripției răspunderii penale. De altfel, în doctrina de specialitate ( a se vedea Explicațiile teoretice ale Codului penal, vol II, coordonate de Vintilă Dongoroz), se arată că prescripția este o instituție de drept substanțial, iar întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie analizate din perspectiva legii de procedură, care este de imediată aplicare, respectiv legea sub regimul căreia s-au produs.

Judecătoria Răcari sesizează și că în paragraful 13 al Deciziei nr.358/26.05.2022, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art.155 alin.(1) din Codul penal la exigențele constituționale, astfel că pare a se acredita teza că întreruperea precsripției răspunderii penale a operat înainte de pronunțarea Deciziei nr.297/2018.

Așadar, Judecătoria, având în vedere că pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii (Publicată în Monitorul Oficial nr.518 din 25.06.2018) și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma (s.n.O.U.G nr.71/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022) prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, va calcula termenul de prescripție a răspunderii penale, prin aplicarea termenului general de prescripție, cu înlăturarea oricăror acte de procedură care ar fi fost apte să întrerupă cursul prescripției răspunderii penale, începând cu data de 25.06.2018, cu limitarea dată de faptul că, dacă termenul rezultat finalmente va fi superior celui de prescripție specială, va constata intervenită prescripția răspunderii penale, deoarece chiar și în reglementarea neafectată de cele două decizii ale C.C.R, ar fi intervenit efectul extinctiv al prescripției, indiferent de numărul de întreruperi, dacă termenul general era depășit cu încă o dată, după cum statuează dispozițiile art.155, alin.4 Cod penal, aflate încă în vigoare. Așadar, apreciază Judecătoria Răcari în cauza pendinte, că pentru determinarea cursului prescripției, trebuie aplicate termenele de prescripție generală, însă nu de la data săvârșirii faptei, ci de la data publicării în M. Of. a Deciziei nr.297/2018, respectiv 25.06.2018,  însă, în limita depășirii termenului cu încă o dată (termenul de prescripție specială a răspunderii penale).

În concret, cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal, termenul general de prescripție conform art.154, alin.1, litera d C. pen. este de 5 ani.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art.338 Cod penal,  termenul general de prescripție, conform art.154, alin.1, litera c Cod penal este de 8 ani, în raport de data săvârșirii faptei (05.05.2017), rezultând cu putere de evidență că în privința acestei fapte nu poate opera temeiul de încetare a procesului penal prev. de art.16, alin.1, litera f, teza a II-a Cod penal, termenul împlinindu-se la data de 05.05.2023.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de art. 334 alin. (4) din Codul penal, termenul general de prescripţie conform art.154, alin.1, litera d este de 5 ani, însă cu privire la această acuzație, instanța de fond constată că sunt incidente dispozițiile art.16, alin.1, litera b Cod penal pentru motivele expuse în precedent, urmând a se da prevalență acestuia, organele judiciare fiind obligate să facă aplicarea ipotezelor de împiedicare a epuizării acțiunii penale, prev. de art.16 Cod penal, în funcție de topica textelor de lege, soluția de achitare având prioritate în raport de cea de încetare a procesului penal.

Pentru toate cele de mai sus, rămâne de actualitate analiza prescripţiei răspunderii penale pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal, termenul general de prescripţie conform art.154, alin.1, litera d Cod penal fiind de 5 ani, termen care se va aplica, după cum se va reliefa, de la data de 25.06.2018, până la acel moment operând prescripţia specială, în limita dublării termenului general.

Astfel, din examinarea actelor de urmărire penală efectuate, rezultă că ultimul act de procedură efectuat înainte de 25.06.2018, având vocația de a întrerupe cursul prescripţiei răspunderii penale, este ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 19.10.2017 aflată la fila 15 a dosarului de urmărire penală, adusă la cunoștința inculpatului conform procesului-verbal din data de 23.10.2017 aflat la fila 36, așadar termenul general de 5 ani se va calcula de la data de 23.10.2017, data procesului-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat, rezultând astfel că prescripția va opera la data de 23.10.2022. Verificând limita superioară a termenului, fapta fiind comisă la data de 05.05.2017, prescripția specială a  răspunderii penale ar fi operat la data de 05.05.2027, însă prin efectele celor două decizii ale Curții Constituționale, în cauza pendinte, prescripția va opera la data de 23.10.2022, astfel că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.335, alin.2 Cod penal nu este operabil temeiul procedural prev. de 16, alin.1, litera f, teza a II-a Cod penal.

Individualizarea pedepsei:

Referitor la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, Judecătoria reține că inculpatul este cunoscut antecedentele penale sesizate și de procuror, conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa închisorii de 11 luni de închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni din același registru al faptelor penale de natură rutieră, prev. de art.336 Cod penal, fiind aplicate dispozițiile art.91 Cod penal pe un termen de supraveghere de 2 ani.

Așadar, în raport de această condamnare, inculpatul S.C.C., a săvârșit la data de 05.05.2017, infracțiunile de conducere pe drumul publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art.335, alin.,2 Cod penal şi părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 Cod penal, în stare de pluralitate internediară, prev. de art.44, alin.1 Cod penal.

Aşa fiind, în condiţiile în care la termenul din 25.01.2022, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunile de conducere pe drumul public a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art.335, alin.,2 Cod penal, instanţa va face aplicarea art.396, alin.10 Cod procedură penală şi va stabili o pedeapsă pentru inculpat în limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime (amendă sau închisoare cuprinsă între între 4 luni şi 2 ani, respectiv o pedeapsă orientată spre mediul intervalului, 1 an de închisoare.

În altă ordine de idei, potrivit art.74 din Codul penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal,nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, iar când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.

Aplicând criteriile expuse mai sus situaţiei de fapt pendinte, instanţa va opta pentru aplicarea pedepsei închisorii de 1 an inculpatului S.C.C., având în vedere împrejurările concrete în care acesta a săvârşit infracţiunea, respectiv faptul că a condus autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ... producând un accident rutiet grav soldat cu vătămarea corporală gravă a victimei dar și faptul că a mai săvârșit anterior o altă infracțiune rutieră pentru care a fost condamnat și care i-a atras nedemnitatea de a mai conduce pe drumurile publice. În favoarea inculpatului, instanța va reține conduita sa procesuală de recunoaştere a faptei şi colaborare cu organele de urmărire penală și conduita sa bună în societate relevată de caracterizările personale ale unor cetățeni din comuna Odobești, județul Dâmbovița.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 Cod penal, în condiţiile în care la termenul din 25.01.2022, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei infracțiuni, instanţa va face aplicarea art.396, alin.10 Cod procedură penală şi va stabili o pedeapsă pentru inculpat în limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime (pedeapsa închisorii între 1 an și 4 luni-4 ani și 8 luni de închisoare), orientată spre minim, respectiv 2 ani de închisoare.

În aceiași ordine de idei, potrivit art.74 din Codul penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal,nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, iar când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.

Aplicând criteriile expuse mai sus situaţiei de fapt pendinte, instanţa va opta pentru aplicarea pedepsei închisorii de 2 ani inculpatului S.C.C., având în vedere împrejurările concrete în care acesta a săvârşit infracţiunea, respectiv faptul că a condus autoturismului marca C.V. cu numărul de înmatriculare ... producând un accident rutier grav soldat cu vătămarea corporală gravă a victimei, care a avut nevoie de un număr de aproximativ 135 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fără însă a manifesta compasiune pentru victimă și a opri la fața locului, dar și faptul că a mai săvârșit anterior o altă infracțiune rutieră pentru care a fost condamnat și care i-a atras nedemnitatea de a mai conduce pe drumurile publice. În favoarea inculpatului, instanța va reține conduita sa procesuală de recunoaştere a faptei şi colaborare cu organele de urmărire penală și conduita sa bună în societte relevată de caracterizările personale ale unor cetățeni din comuna Odobești, județul Dâmbovița.

De asemenea, față de circumstanțele de individualizare enumerate mai sus, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. de art.338 Cod penal, inculpatului i se va interzice în baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i C. pen. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule,  pe o perioadă de 3 ani, aceleași drepturi urmând a fi interzise inculpatului ca pedepse accesorii, ce se vor executa potrivit art.65, alin.3 Cod penal.

În ceea ce privește condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 11 luni conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.09.2016, în cauză sunt incidente dispozițiile art.96, alin.4 Cod penal, deoarece cele două fapte pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, în prezenta cauză au fost săvârșite și decsoperite pe parcursul termenului de supraveghere de 2 ani, urmând a fi revocată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 11 luni aplicată inculpatului conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.09.2016, sens în care va dispune executarea acestei pedepse.

În temeiul art.39 și art.44, alin.2 Cod penal, va contopi pedepsele de 2 ani și 1 an aplicate în cauza pendinte cu pedeapsa executabilă de 11 luni, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere,  stabilind o pedeapsă rezultantă finală de 2 ani, 7 luni și 20 de zile.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, instanța de fond subliniază caracterul dihotomic al pedep¬sei, aceasta fiind nu numai o măsură de constrângere, dar, în acelaşi timp, şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Numai prin omogenizarea acestor două finalităţi ale pedepsei se asigură realizarea scopului pe care îl urmăreşte statul prin aplicarea de pedepse faţă de infractori.Acţiunea de constrângere care decurge din aplicarea şi executarea pedepsei, acţiunea care se manifestă prin impunerea unei privaţiuni sau restricţii şi prin produ¬cerea unei suferinţe infractorului, are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educa¬tiv, deoarece îl face pe infractor să ajungă la convingerea că respectarea legii penale este o necesitate, că numai respectând legea penală el poate evita aplicarea şi exe¬cutarea în viitor a unor alte pedepse.

Dar, în afară de acest efect indirect al pedepsei, toate dispoziţiile din Codul penal și a legii de executare a pedepsei referitoare la regimul şi executarea pedepselor sunt astfel concepute încât să asigure reeducarea condamnaţilor, astfel ca după executarea pedepsei fostul condam¬nat să poată fi redat societăţii, să fie resocializat.

Potrivit acestei concepţii, specifică noțiunii de justiție restaurativă, scopul pedepsei este în primul rând prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prin prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni se înţelege atât prevenirea săvârşi¬rii de noi infracţiuni din partea celui căruia i s-a aplicat o pedeapsă (prevenţia spe¬cială), prevenire care se va realiza prin acţiunea de reeducare la care este supus con¬damnatul în timpul executării pedepsei, cât şi prevenirea săvârşirii de infracţiuni din partea oricărei alte persoane (prevenţia generală), prevenire care se realizează în largă măsură prin rezonanţa pe care o are orice condamnare la o pedeapsă. De asemenea, nu trebuie ingnorat nici caracterul de exemplaritate al pedepsei.

Astfel, în raport de aceste considerații criminologice, instanța de fond consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art.91 Cod penal, referitoate la executarea pedepsei în regim de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, întrucât instanța nu apreciază că în raport de persoana inuclpatului și de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, aplicarea acestui regim de executare este suficient pentru a-l determina pe inculpat să mai comită alte infracțiuni. Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art.96, alin.4 Cod penal,revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei, atrage de jure executarea efectivă a acesteia.

Așadar, în raport de circumstanțele de individualizare expuse extensiv mai sus, Judecătoria apreciază că singurul mod de atingere a dublului scop al pedepsei,este executarea în regim de detenție.

Așa fiind, în lumina funcției de prevenție generală, instanța sesizează o recrudescență a infracțiunilor rutiere, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în acestă situație având vocația de a cauza o rezonanță negativă în societate, în comunitate, de a acredita ideea că săvârșirea unor astfel de fapte aparent minore ar putea cel mult conduce la executarea unei pedepse în regim de suspendare sub supraveghere. Nici funcția de prevenție specială nu ar putea fi atinsă prin stabilirea unui regim mai ușor de executare a pedepsei, acest lucru deoarece, deși a inculpatul a recunoscut în mod formal săvârșirea infracțiunii, pentru a beneficia de clemența legii, în antecedența sa penală se regăsește săvârșirea unei alte infracțiuni rutiere, în raport de care a intervenit anularea permisului său de conducere, obligație pe care inculpatul a ingnorat-o cu nonșalanță.

De asemenea, prin executarea în regim de detenție a pedepsei se va asigura și funcția de reeducare, fiind necesară corijarea dorinței de a conduce autoturisme pe drumurile publice în lumina antecedentelor sale penale calificate în registrul infracțiunilor rutiere.

În temeiul art.45 Cod penal, va contopi pedepesele complementare aplicate inculpatului conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe cu pedeapsa complementară aplicată în prezenta cauză și va stabili ca inculpatul să execute finalmente pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule,  pe o perioadă de 3 ani.

De asemenea, vor fi contopite pedepsele accesorii aplicate inculpatului conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale cu pedepsele accesorii aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul execute finalmente pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule ce se vor executa potrivit art.65, alin.3 Cod penal.

De asemenea, se va dispune comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă către IPJ Dâmboviţa în vederea aplicării dispoziţiilor art. 114 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002

Având în vedere că se va dispune o soluție de condamnare, constatând culpa procesuală a acestuia, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. penală, inculpatul S.C.C. va fi obligat la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cursul urmăririi penale și al judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE  LEGII,

D I S P U N E:

În temeiul art. 335, alin.2 din Codul penal raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală:

Condamnă pe inculpatul S.C.C., . pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C. Pen. la pedeapsa de 1 an de închisoare.

În temeiul art. 338 din Codul penal raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală:

Condamnă pe inculpatul S.C.C., . pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 335 alin. 2 C. Pen. la pedeapsa de 2 ani de închisoare

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule,  pe o perioadă de 3 ani.

În baza art.65 Cod penal rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule, ce se va executa conform art.65, alin.3 Cod penal.

În baza art.334, alin.4 Cod penal rap.la art.396 alin.5 și art.16, alin.1, litera b, teza I Cod de procedură penală:

Achită pe inculpatul S.C.C., . pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulație sau conducere a unui vehicul ce nu are drept de circulație în România, prev. de art. 334 alin. 4 Cod penal.

În baza art.96, alin.4 Cod penal:

Revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 11 luni, aplicată inculpatului conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., rămasă definitivă prin neapelare la data de 27.09.2016, și dispune executarea acestei pedepse.

În temeiul art.39 și art.44, alin.2 Cod penal:

Contopește pedepsele de 2 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.338 Cod penal, 1 an aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.335, alin.2 Cod penal, cu pedeapsa executabilă de 11 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 Cod penal, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și stabilește ca inculpatul S.C.C.  să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 7 luni și 20 de zile de închisoare.

În temeiul art.45 alin.1-4 Cod penal:

Contopește pedepesele complementare aplicate inculpatului conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe cu pedeapsa complementară aplicată în prezenta cauză și stabilește ca inculpatul să execute finalmente pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule,  pe o perioadă de 3 ani din care se va scădea parte din pedeapsa complementară executată până la data contopirii pedepsei.

În temeiul art.45, alin.5 Cod penal:

Contopește pedepsele accesorii aplicate inculpatului conform sentinței penale nr.... pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul penal nr...., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, cu pedepsele accesorii aplicate în prezenta cauză, urnând ca inculpatul execute finalmente pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a conduce autovehicule ce se vor executa potrivit art.65, alin.3 Cod penal.

Dispune comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă către IPJ Dâmboviţa în vederea aplicării dispoziţiilor art. 114 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpatul S.C.C. la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cursul urmăririi penale și al judecății.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la de la comunicarea hotărârii, conform art. 410 Cod  procedură penală.

Pronunţată potrivit art.405, alin.1, teza a II-a Cod procedură penală, azi, 17.06.2022.

PREŞEDINTE,

M.C.T.GREFIER,

L.A.M.

Red. MCT/ Tehnored. MCT, ŞZ

4 ex./ 17.06.2022

Domenii speta

Spete similare