Neîndeplinire condiţie privind calitatea de proprietar al bunului a promitentului vânzător rezoluţiune antecontract de vânzare - cumpărare.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2017 sub nr. de dosar 8066/866/2017 reclamanții .......... şi ........ au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii .......... şi ..........., să se pronunţe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare a garajului cu poziţia nr. 4. Bloc ......, str. ........, mun. Paşcani, jud. Iaşi şi să fie obligaţi pârâţii la plata integrală a debitelor reprezentând taxă de concesiune şi impozitul pentru construcția garaj, datorate serviciilor publice locale ale structurilor specializate din cadrul Primăriei mun. Paşcani,  cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat, în esență,  că la data de 20.01.2015 reclamantul a încheiat cu pârâtul înscrisul sub semnătură privată denumit proces verbal  prin care s-a materializat promisiunea de a vinde, respectiv de a cumpăra garajul anterior menţionat, bun comun al pârâţilor.  La data încheierii promisiunii, reclamantul ........, cu acordul reclamantei ........., şi în prezenţa martorului ........, a achitat pârâtului suma de 4000 euro reprezentând preţul imobilului. S-a mai menţionat că garajul urma să rămână 6 luni în posesia pârâtului, acesta din urmă obligându-se ca la data de 31.07.2015 să predea cheile, iar cel mai târziu până la data de 14.12.2015 să încheie contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică. Pârâtul nu şi-a îndeplinit această din urmă obligaţie nici până în prezent. Având în vedere refuzul constant al acestuia, a fost notificat prin intermediul unui executor judecătoresc să se prezinte în termen de 15 zile la un birou notarial însă nu s-a conformat acestei somaţii.

Faţă de situaţia  expusă, având în vedere că reclamanții şi-au îndeplinit obligația de achitare integrală a preţului, faţă de refuzul nejustificat al pârâţilor de încheiere a contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică, solicită reclamanții admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată având în vedere îndeplinirea tuturor condiţiilor legale.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1279 şi art. 1669 Cod civil rap. La art. 148-151, 192, 194 şi 195 Cod proc. civ.

În probațiune, reclamanții au solicitat administrarea probei testimoniale, interogatoriul pârâţilor şi a probei cu înscrisuri, fiind anexate acţiunii următoarele înscrisuri, în copie: acte de identitate reclamanţi (f. 7), proces verbal din 20.01.2015 (f. 8), notificare şi dovadă comunicare (f. 9-10).

La solicitarea instanței făcută în etapa regularizării, acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 1033 lei (f. 14).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârâți, iar aceştia, în termen legal, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare s-a arătat că pârâta ............... nu a semnat înscrisul sub semnătură privată şi nici  nu a primit notificarea la care fac referire reclamanții. Pârâtul ............ este cel ce a promis înstrăinarea garajului însă era cunoscut de reclamanți că nu s-ar fi putut realiza vânzarea – cumpărarea din cauza obligaţiilor fiscale neachitate ale pârâților, nicidecum că ar fi refuzat în mod nejustificat. 

Au invocat pârâţii excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei ............., excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor privind capătul de cerere numărul doi.

În probațiune, pârâţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și a probei testimoniale.

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus comunicarea întâmpinării către reclamanți, iar aceștia, în termenul acordat, au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâţi, iar pe fondul cauzei, au solicitat să se constate că sunt neîntemeiate apărările formulate.

La primul termen de judecată din data de 20.03.2018 reclamanţii au depus o cerere completatoare prin care au solicitat ca în principal să se pronunţe o hotărâre  care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare a garajului cu poziţia nr. 4. Bloc ........, str. ............, mun. Paşcani, jud. Iaşi, iar în subsidiar, să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea sumei reprezentând echivalentul a 4 000 euro, la cursul din data restituirii, sumă actualizată cu nivelul dobânzii legale în temeiul art. 1279 şi 1669 Cod civil, 1183, 1350, 1521-1526, 1531, 1536, 1547 şi 1550 Cod civil, să se dispună obligarea pârâţilor să prezinte reclamanţilor certificat de atestare fiscală din care să rezulte achitarea în întregime a debitelor fiscale.

Cererea completatoare a fost legal timbrată (f. 67).

La termenul de judecată din data de 22.05.2018 au fost unite cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei ............ şi excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor privind capătul de cerere numărul doi.

Instanţa a încuviinţat pentru reclamanţi şi pârâţi probele cu înscrisuri, interogatoriu şi testimonială.

Au fost înaintate la dosarul cauzei relaţii furnizate de Primăria mun. Paşcani – Serviciul Taxe şi Impozite locale (f. 72-73, 91-92, 119, 158 şi 166), Municipiul Paşcani (f. 80-86, 99-102, 120-123) şi Comisia Municipală de Fond Funciar Paşcani (f. 155).

Analizând cu prioritate excepţiile invocată de pârâţi prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei ................., instanţa reţine că potrivit art. 36 Cod procedură civilă calitatea procesuală reprezintă identitatea care trebuie să existe între părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Verificând conţinutul procesului verbal din data de 20.01.2015 (f. 8) pe care reclamanţii îşi întemeiază prezenta acţiune, se constată că acesta este încheiat de reclamantul .......... şi pârâtul .........., acesta din urmă asumându-şi obligaţia ca la data de 14.12.2015 să perfecteze actul de vânzare – cumpărare a garajului.

Aparent, pârâta ............ nu şi-a asumat nici o obligaţie faţă de reclamanţi însă, reţine instanţa, că aceasta este soţia pârâtului ........... şi, faţă de prevederile art. 30, alin. 1 din Codul familiei (bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sînt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soţilor.), se prezumă că aceasta are calitatea de coproprietar al bunului promis spre vânzare.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit cu caracter obligatoriu prin decizia nr. 12/2015 pronunţată în soluţonarea unui recurs în interesul legii că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1073 și art. 1077 din Codul civil de la 1864, art. 5 alin. (2) din titlul X al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, art. 1.279 alin. (3) teza I și art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, în situația în care promitentul-vânzător a promis vânzarea întregului imobil, deși nu are calitatea de proprietar exclusiv al acestuia, promisiunea de vânzare nu poate fi executată în natură sub forma pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare pentru întregul bun, în lipsa acordului celorlalți coproprietari.” ori acordul celorlalţi coproprietari nu poate fi verificat decât dacă aceştia au calitatea de parte în litigiul declanşat.

Inclusiv în considerentele deciziei s-a menţionat că dacă reclamantul ar fi omis chemarea în judecată a acestora (coproprietarilor care nu au consimţit la încheierea), instanța ar fi trebuit să pună în discuție introducerea lor forțată în proces, nefiind posibilă pronunțarea unei hotărâri care să vizeze întregul bun în lipsa celorlalți coproprietari.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa reţine că este neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei ............ motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor privind capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să achite integral debitele reprezentând taxă de concesiune şi impozitul pentru construcţia garaj, datorate serviciilor publice locale ale structurilor specializate din cadrul Primăriei mun. Paşcani, respectiv să se dispună obligarea pârâţilor să prezinte reclamanţilor certificat de atestare fiscală din care să rezulte achitarea în întregime a debitelor fiscale, se reţine că:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 42/ 2017 a stabilit că ”în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul unei acțiuni prin care se solicita constatarea valabilității unei promisiuni bilaterale de schimb care vizează bunuri supuse impozitării și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, este obligatoriu ca proprietarii bunurilor să prezinte certificat de atestare fiscală și să aibă achitate toate obligațiile de plată datorate bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază se află înregistrat bunul ce se înstrăinează, indiferent dacă bunurile au valoare egală sau valori diferite”, decizie aplicabilă şi în cazul unei promisiuni bilaterale de vânzare – cumpărare având în vedere că art. 159, alin. 5 Cod procedură fiscală face referire la orice înstrăinare a dreptului de proprietate.

Instanţa reţine că ceea ce solicită reclamanţii este obligarea pârâţilor la plata unei sume de bani către un terţ – Municipiul Paşcani, solicitare în raport de care nu au calitate procesual activă. Soluţia pusă la dispoziţia reclamanţilor este achitarea de către aceştia a obligaţiilor fiscale ale promitenţilor vânzători, simultan cu abilitarea de a cere, în cadrul aceluiași proces sau pe cale separată, obligarea acestora din urmă la suportarea unor daune-interese egale cu cuantumul obligațiilor achitate.

De asemenea, art. 57, alin. 1 din OUG nr. 80/2013 instituie în sarcina instanţei obligaţia de a solicita, din oficiu, un certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, tocmai pentru a evita un eventual refuz abuziv al pârâtului de a prezenta acest înscris.  La dosarul cauzei a fost depus, la solicitarea instanţei, certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 19311/13.03.2018 (f. 73) astfel că reclamanţii au avut la dispoziţie toate datele necesare pentru efectuarea plăţii datoriilor fiscale ale pârâţilor.

Având în vedere cele expuse, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor privind capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să achite integral debitele reprezentând taxă de concesiune şi impozitul pentru construcţia garaj, datorate serviciilor publice locale ale structurilor specializate din cadrul Primăriei mun. Paşcani, respectiv să se dispună obligarea pârâţilor să prezinte reclamanţilor certificat de atestare fiscală din care să rezulte achitarea în întregime a debitelor fiscale.

Privitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa reţine că, faţă de data încheierii promisiunii de vânzare – cumpărare (20.01.2015) sunt aplicabile prevederile art. 1669, alin. 2 Cod civil conform cărora dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. 

Verificând conţinutul procesului verbal întocmit la data de 20.01.2015, se constată că actul autentic de vânzare – cumpărare ar fi trebuit încheiat la data de 14.12.2015, dată de la care a început să curgă termenul de prescripţie pentru promovarea unei acţiuni prin care să se solicite pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare – cumpărare.

Cu privire la cursul prescripţiei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2532 şi urm. Cod civil privind cauzele de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie.

Conform art. 2537, alin. 1, pct. 1 Cod civil prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. 

Martorul .............. (f. 110) a relatat că de circa doi ani şi ceva reclamanţii folosesc un garaj ce era utilizat înainte de familia ............. De asemenea, şi martorul ................ (f. 111) a relatat că în ultimii doi ani garajul s-a aflat în posesia reclamantului .................... 

Faţă de probatoriul administrat în cauză, reţine instanţa că posesia permisă promitentului-cumpărător reprezintă o recunoaştere a dreptului de a cere instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, cauză de întrerupere a termenului de prescripţie.

Având în vedere efectul întreruperii termenului de prescripţie astfel cum este acesta prevăzut de art. 2541 Cod civil, reţinând că şi în prezent imobilul garaj se află în posesia reclamanţilor, instanţa va constata că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi este neîntemeiată motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucările dosarului, instanța reține:

În fapt, la data de 20 ianuarie 2015 între reclamantul ........ şi pârâtul ........ a fost încheiat un proces verbal (f. 8), în prezenţa martorului .........., prin care s-a materializat înţelegerea intervenită între părţi cu privire la vânzarea – cumpărarea garajului cu poziţia nr. 4, bloc ....., str. ..............., mun. Paşcani, jud. Iaşi. Promitentul – cumpărător ........... s-a obligat să achite suma de 4000 euro reprezentând contravaloarea garajului, permiţându-i promitentului – vânzător .......... să folosească garajul încă 6 luni, în timp ce acesta din urmă s-a obligat ca la data de 14.12.2015 să perfecteze actul de vânzare – cumpărare, iar până la data de 31.07.2015 să predea cheile garajului. În cuprinsul aceluiaşi act a fost consemnată şi operaţiunea de predare – primire a sumei de 4000 euro.

Pârâții ...............şi ........... au fost notificați de către reclamanți să se prezinte la biroul notarial în termen de 15 zile în vederea încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică (f. 9-10).

În drept,  potrivit 1279, alin. 3 Cod civil dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanța, la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații, poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. De asemenea, conform art. 1669, alin. 1 Cod civil când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.

Cu privire la procesului verbal încheiat între părți, instanța constată ca acesta are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare care nu a avut ca efect transmiterea în patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra imobilului - garaj, actul juridic respectiv dând însă naștere în sarcina părților unei obligații de a face, constând în obligația de a încheia în forma autentică convenția de înstrăinare a imobilului în cauză, oricare dintre părți putând cere încheierea contractului.

Pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, alături de îndeplinirea condițiilor existenței unui antecontract valabil încheiat, având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a imobilelor în cauză, ce trebuie să întrunească condiţiile prevăzute de art. 1179 Cod civil şi achitarea prețului ca obligație a promitenților-cumpărători, este necesar a fi îndeplinita și condiția ca promitenții-vânzători să aibă calitatea de proprietari ai imobilului înstrainat.

Se constată că obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare este reprezentat de garajul cu poziţia nr. ..., bloc ......., str. ............, mun. Paşcani, jud. Iaşi.

Instanţa reţine că dovada dreptului de proprietate asupra unei construcţii se face prin titlul de proprietate asupra terenului, unit cu dovada edificării și cu prezumția de proprietate prevăzută, după caz, de art. 492 din Codul civil din 1864 sau de art. 579 alin. (1) din actualul Cod civil sau cu actul în baza căruia persoana în cauză justifică că este beneficiar al unui drept de superficie, respectiv al unui drept de a construi pe terenul aparţinând altei persoane.

Verificând înscrisurile existente la dosarul cauzei se constată că între Primăria mun. Paşcani şi ..........., tatăl pârâtului ............, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 4399/23.05.1996 (f. 121) având ca obiect suprafaţa de 22 mp pe care se află amplasat un garaj – construcţie provizorie. De asemenea, Primăria mun. Paşcani a emis, pe numele ............., la data de 27.05.1996 certificatul de urbanism nr. 306 (f. 125), iar la data de 28.05.1996 a emis autorizaţia de construire pentru construcţie provizorie nr. 111 (f. 121) prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construcţie garaj.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâţi (f. 126-134) rezultă că întreaga documentaţie tehnico – economică pentru obţinerea autorizaţiei de construcţie este pe numele ............, însă se observă că prenumele ......... este scris cu caractere diferite faţă de .........i aspect ce creează îndoieli cu privire la persoana celui care a solicitat respectiva documentaţie. Inclusiv în cuprinsul contractului de încheiere nr. 4399/23.05.1996 de la fila 127 dosar se observă că este adăugat şi prenumele .............., spre deosebire de copia contractului înaintată de Municipiul Paşcani – fila 121, unde se observă că este menţionat doar ..........  Acest aspect nu este singurul care diferă în cele două copii ale contractului. Dacă în contractul înaintat de Municipiul Paşcani se observă că este menţionată o chirie de 192 lei/mp – total 4224 lei, în cel  înaintat de pârâţi se menţionează 300 lei/mp, respectiv 66.000 lei total.

Deşi, pe de o parte, prin adresa nr. 1346/18.02.2019 (f. 120) Municipiul Paşcani menţionează că certificatul de urbanism 306/27.05.1996 şi autorizaţia de construire nr. 111/28.05.1996 au fost emise în baza contractului de închiriere nr. 4399/23.05.1996 (f. 120), pe de altă parte, precizează că în evidenţele Compartimentului Patrimoniu şi Contracte din cadrul aparatului de specialitate al Primarului mun. Paşcani nu figurează nici un contract al cărui obiect să îl facă terenul aferent construcţiei cu destinaţia de garaj situat  mun. Paşcani, str. ..........., bloc .......,  jud. Iaşi pe numele ............ De asemenea, nici pârâţii ............ şi Vrabie . nu figurează ca......... şi titulari ai vreunui contract de concesiune pentru terenul în discuţie.

Totodată, prin adresa nr. 9791/14.06.2019 emisă de Comisia Municipală de Fond Funciar Paşcani (f. 155) şi adresa nr. 17072/05.08.2019 (f. 159) s-a comunicat că Vrabie Neculai nu figurează în evidenţele Serviciului Taxe şi Impozite Locale cu contractul de închiriere nr. 4399/23.05.1996.

Instanţa reţine că simpla obţinere de către pârâtul ............ a certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construcţie anterior menţionate nu echivalează cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcţiei cât timp nu s-a făcut dovada existenţei unui titlu valabil şi pentru teren -  titlu de proprietate sau orice alt act care să îi confere dreptul de a construi pe teren. 

Aşadar, faţă de toate aspectele expuse, reţine instanţa că nu s-a făcut dovada că pârâţii ............ şi ........... ar fi proprietari ai construcţiei – garaj, amplasată pe str. ......., bloc ........ din mun. Paşcani astfel că instanţa nu poate  pronunţa o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare a imobilului menţionat. 

Cu privire la solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la restituirea sumei reprezentând echivalentul a 4 000 euro, la cursul din data restituirii, sumă actualizată cu nivelul dobânzii legale, instanţa reţine dispoziţiile art. 1549, alin. 1 şi 1550, alin. 1 Cod civil, indicate şi de reclamanţi în cererea completatoare, conform cărora Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin. Rezoluțiunea poate fi dispusă de instanță, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptățită.

Reţine instanţa că rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.

Fundamentul rezoluţiuni, ca şi al rezilierii, îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic. Pentru a se putea opera desfiinţarea convenţiei prin rezoluţiune sau reziliere, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii: să existe o neexecutare chiar şi parţială (dar substanţială, deci suficient de importantă) sau totală a obligaţiei asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluţiunea sau rezilierea, neexecutarea obligaţiei să fie imputabilă debitorului acesteia şi debitorul să fi fost pus în întârziere.

În speţă, sarcina probei se împarte între reclamant şi pârât, primul trebuind să dovedească existenţa obligaţiei respective (adică existenţa actului sau faptul juridic generator al acestei obligaţii), după care pârâtul trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligaţii sau faptul că neexecutarea obligaţiei nu le este imputabilă.

În ceea ce priveşte ultima condiţie – a punerii în întârziere a debitorului, se constată că aceasta este îndeplinită faţă de modalităţile stipulate de art. 1522, alin. 1 Cod civil, pârâţii au fost atât notificaţi în scris, însă au primit şi cererea de chemare în judecată.

Instanţa constată că reclamanţii ............ şi .......... au făcut dovada existenţei obligaţiei pârâtului ............ de transmitere a dreptului de proprietate asupra construcţiei garaj, în timp ce pârâtul nu a putut face dovada îndeplinirii propriei sale obligaţii. Neîndeplinirea obligaţiei îi este imputabilă având în vedere că nu a fost niciodată un veritabil proprietar asupra construcţiei în discuţie, aspect cunoscut de acesta întrucât nu a deţinut niciodată vreun titlu valabil şi pentru terenul de sub garaj.

Conform art. 1554, alin. 1 Cod civil contractul desfiintat prin rezolutiune se consideră ca nu a fost niciodata încheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinută, in acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite.

Constatând că reclamantul ............. a remis pârâtului ..........suma de 4000 euro cu titlu de preţ pentru imobilul – garaj, faţă de prevederile art. 1554, alin. 1 Cod civil, instanţa va dispune obligarea acestuia la restituirea sumei primite cu titlu de preţ, echivalentul în lei la data plăţii.

Potrivit art. 1535, alin. 1 Cod civil În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

Reţine instanţa că reclamantul nu a mai solicitat pârâtului restituirea sumei de 4000 euro până la acest moment, solicitând, în principal, executarea în natură a obligaţiei asumate de a transfera dreptul de proprietate.

Având în vedere că cele expuse anterior şi dispoziţiile legale citate, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamanţi a dobânzii legale, calculate asupra sumei de 4000 euro, de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la data plăţii.

Instanţa nu va obliga şi pe pârâta ............... la plata în solidar a sumelor anterior menţionate având în vedere că aceasta nu a participat la încheierea promisiunii de vânzare – cumpărare şi nici nu rezultă că a fost beneficiar al sumei achitate cu titlu de preţ.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de ambele părţi, instanţa reţine dispoziţiile art. 453 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă care prevăd că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.” De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.”

Instanţa reţine că reclamanţii au efectuat următoarele cheltuieli de judecată: 1033 lei + 1057 lei taxe judiciare de timbru (f. 14 şi 67) şi 1500 lei onorariu avocat.

În ceea ce îi priveşte pe pârâţi, instanţa constată că aceştia au suportat suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Faţă de soluţia de admitere în parte a acţiunii, instanţa îl va obliga pe pârâtul Vrabie Mădălin la plata către reclamanţi a sumei de 1033 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere admis. De asemenea, instanţa va compensa cheltuielile de judecată constatând în onorarii avocaţi suportate de fiecare dintre părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei .................., invocată prin întâmpinare.

Admite excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor privind capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să achite integral debitele reprezentând taxă de concesiune şi impozitul pentru construcţia garaj, datorate serviciilor publice locale ale structurilor specializate din cadrul Primăriei mun. Paşcani, respectiv să se dispună obligarea pârâţilor să prezinte reclamanţilor certificat de atestare fiscală din care să rezulte achitarea în întregime a debitelor fiscale.

Respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii ........... CNP 1580818224517 şi PAŞCU MARICICA,  CNP .............., ambii cu domiciliul în mun. ...... str. ........, nr. 1, bloc .., sc. .., et. ..., ap. ....., jud. Iaşi, în contradictoriu cu pârâţii ........,  CNP ........ şi ............,  CNP ................., cu domiciliul proc. ales la Cabinet avocat Toma Dorina – Paşcani, str. Grădiniţei, nr. G1B, parter, jud. Iaşi.

Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților să achite integral debitele reprezentând taxă de concesiune şi impozitul pentru construcția garaj, datorate serviciilor publice locale ale structurilor specializate din cadrul Primăriei mun. Paşcani, respectiv de obligare a pârâţilor să prezinte reclamanților certificat de atestare fiscală din care să rezulte achitarea în întregime a debitelor fiscale ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor ......... şi ........... de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare a garajului cu poziţia nr. ...., bloc ...... str. ....., mun. Paşcani, jud. Iaşi.

Obligă pe pârâtul ........ la plata către reclamanți a sumei de 4000 euro, echivalentul în lei la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente sumei de 4000 euro, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei şi până la achitarea debitului.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi constând în onorarii avocaţi şi obligă pe pârâtul .......... la plata către reclamanţi a sumei de 1033 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentinţe, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 25.03.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

.......... ..........

Domenii speta

Spete similare