Cheltuieli de judecată respinse motivat de către instanţă şi solicitate ulterior pe cale separată.

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2019 sub nr. 5970/866/2019 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanta X a chemat în judecată pârâta Y, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1776 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul nr. 550/866/2019.

În motivarea cererii se arată că prin sentinţa civilă nr. 1011/2019 pronunţată în data de 24.05.2019 în dosarul nr. 550/866/2019 de către Judecătoria Paşcani, instanţa a admis în totalitate şi nu în parte cererea de chemare în judecata a reclamantei şi a somat debitoarea să plătească suma de 4280,89 lei, din care 4142,20 lei reprezentând contravaloare servicii şi 139,69 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

Prin aceeaşi sentinţa, instanţa obligă pârâta la plata parţială şi nu totală a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2200 lei, în loc de 3976 lei aşa cum s-a cerut şi dovedit prin cererea de chemare în judecată. Diferenţa de 1776 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, neacordate de către instanţă, este reprezentată de cheltuielile de deplasare la termen ale apărătorului ales al reclamantei, solicitate şi dovedite, cheltuieli care, conform art. 451 alin. (1) Cod procedura civila, intră în calculul cuantumului cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa are facultatea de a reduce motivat aceste cheltuieli, prin raportare la complexitatea sau valoarea cauzei, nicidecum nu le poate exclude în totalitate motivând că partea are dreptul de a-şi angaja orice avocat înscris în oricare din barourile din România şi că astfel partea care cade în pretenţii nu poate să fie obligată la plata cheltuielilor de transport ale apărătorului ales pentru că acesta nu are sediul în circumscripţia instanţei de judecată.

Tocmai dreptul şi libertatea persoanei de a-şi alege apărătorul în cauza supusă judecăţii, membru al oricărui barou din România, nu trebuie interpretată ca o obligaţie a reclamantului de a desemna un apărător ales exclusiv din circumscripţia instanţei de judecată unde se află spre soluţionare cauza deoarece posibilitatea de a desemna orice avocat membru al oricărui barou din România este recunoscută de lege.

Art. 30 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat prevede că "Pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său."

Astfel, având în vedere faptul că instanţa a admis în totalitate şi nu în parte cererea de chemare în judecata a reclamantei aşa cum a fost formulată şi precizată, iar cheltuielile de judecată solicitate în cauză au fost dovedite cu respectarea dispoziţiilor legale, conform art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Pentru considerentele expuse mai sus, consideră neîntemeiată sentinţa instanţei în ceea ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul la termene ale apărătorului ales al reclamantei şi solicită admiterea prezentei cereri aşa cum a fost formulată şi precizată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1776 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în plus faţă de suma de 2000 lei admisă prin sentinţa civilă nr. 1011/2019 pronunţată în data de 24.05.2019 în dosarul nr. 550/866/2019 de către Judecătoria Paşcani.

Pârâtei i s-au comunicat cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, însă nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 550/866/2019 al acestei instanţe creditoarea W, în temeiul art. 1014 şi următoarele C.proc.civ a formulat  cerere de emitere a ordonanţei de plată împotriva debitoarei Q, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 4,280.89 lei din care: suma de 4,141.20 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrate si a serviciilor prestate neachitate, şi 139.69 lei reprezentând cuantumul penalităţilor de întârziere, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinţa civilă nr. 1011/24.05.2019 cererea creditoarei a fost admisă, iar debitoarea a fost somată ca în termen de 30 de zile de la comunicare, să plătească creditoarei suma de 4,280,89 lei, din care 4142,20 lei contravaloare servicii şi 139,69 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 18.01.2019. De asemenea, instanţa a obligat pe debitoare să plătească creditoarei suma de 2200 lei cheltuieli de judecată parţiale, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea creditoarei de obligarea a debitoarei la plata sumei de 1776 lei reprezentând cheltuieli de transport avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa a reţinut următoarele:

„ Cu privire la solicitarea reclamantei creditoare de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 Cod procedură civilă (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.  De asemenea, art. 452 Cod procedură civilă prevede că Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Instanța constată întemeiată în parte cererea creditoarei sub aspectul cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat-2000 lei și taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, sens în care o va obliga pe debitoare la plata acestor sume.

Cu referire la cheltuielile de transport ale avocatului creditoarei, în cuantum de 1776 lei, instanța va respinge ca neîntemeiată această solicitare întrucât aceste cheltuieli nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor de judecată, așa cum sunt reglementate de art. 451 din Codul de procedură civilă.

Potrivit acestui text de lege (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Cheltuielile de transport la care se referă textul de lege arătat mai sus se referă la cheltuielile efectuate de partea care are domiciliul sau sediul în altă localitate decât a instanței de judecată, iar nu de avocatul acesteia, întrucât partea are libertatea de a-și angaja un avocat înscris în oricare din barourile din România, inclusiv în baroul de la sediul instanței unde se judecă procesul.

Obligația de plată a cheltuielilor de judecată are ca temei juridic răspunderea civilă delictuală a persoanei care pierde procesul, pentru nerespectarea dispozițiilor legale constatate de instanță prin hotărârea judecătorească.

Una din condițiile răspunderii civile delictuale este legătura de cauzalitatea dintre fapta persoanei culpabile și prejudiciul produs. Aplicând această condiție la cazul de față, instanța constată că nu există legătură de cauzalitate dintre fapta persoanei culpabile care a pierdut procesul și decizia părții care a câștigat procesul de a angaja un avocat din afara circumscripției instanței competente, fapt generator de cheltuieli suplimentare în proces, cu transportul avocatului. „

Instanţa de faţă constată că prin cererea de faţă reclamanta critică soluţia instanţei dispusă prin sentinţa menţionată, arătând în mod expres că în opinia sa” sentinţa instanţei este neîntemeiată în ceea ce priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul la termene ale apărătorului ales al reclamantei”.

După cum se poate observa din cuprinsul acestei sentinţe, părţile aveau dreptul de a formula cerere în anulare împotriva acesteia în termen de 10 zile de la comunicare.

Din verificările efectuate în sistemul Ecris rezultă că reclamanta nu a uzat de calea de atac prevăzută de lege, înţelegând să critice dispoziţiile instanţei prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă.

Or, în situaţia în care cheltuielile de judecată efectuate în dosarul nr. 550/866/2019 nu ar fi fost solicitate în acea cauză, reclamanta ar fi fost îndreptăţită să solicite plata acestora de către pârâtă pe cale separată.

În situaţia în care deşi cheltuielile au fost solicitate, instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra acestora, reclamanta ar fi avut posibilitatea de a uza de dispoziţiile art. 444 cod proc. civ.

Instanţa de faţă constată însă că reclamanta a solicitat cheltuielile de judecată, iar instanţa s-a pronunţat cu privire la acestea, motivând de ce anume nu a acordat şi suma de 1776 lei.

În aceste condiţii, reclamanta ( creditoare în cauza anterioară) putea invoca nemulţumirile sale legate de soluţia instanţei exclusiv prin formularea căii de atac prevăzute de lege împotriva sentinţei nr. 1011/2019, respectiv cererea în anulare.

Instanţa de faţă nu este abilitată să modifice dispoziţiile sentinţei menţionate, orice hotărâre judecătorească putând fi criticată şi modificată exclusiv prin formularea căii de atac prevăzute de lege şi soluţionarea acesteia de către instanţa de control judiciar.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa constată că cererea de faţă este neîntemeiată şi o va respinge.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâta Y.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12.02.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

SAI UL

Domenii speta

Spete similare