Prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței

Cuprins pe materii: Drept procesual civil.

Index alfabetic:

-prescripție

 C.pr. civ.: art.707-709

Verificările făcute de executor pentru identificarea bunurilor și veniturilor debitorului sau cererile de stăruire în executare formulate de creditor neurmate de niciun act de executare, nu au efect întreruptiv al prescripției, nefiind acte de executare propriu-zisă.

 (Judecătoria Galați, secția civilă, încheierea nr. 57/27.01.2021)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, contestatorul M. S. a solicitat în contradictoriu cu I. LTD , anularea adresei de înființare a popririi emise de BEJ E. P.

Contestația la executare a fost admisă.

În acest dosar de executare executorul procedează la o interogare a bazei de date a REVISAL , emițând o adresă către ITM Brăila la data de 29.08.2013 (fila 197), iar în data de 16.09.2013 emite somația, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și adrese de înființare a popririi pe conturile deschise de debitor la bănci. Singura Bancă ce răspunde la adresa de înființare este creditoarea L. B., acesta comunicând executorului că soldul curent al debitorului este 0 și că a procedat la indisponibilizarea sumelor prezente și viitoare (f.180).

După data de 16.09.2013 executorul judecătoresc nu a mai emis niciun act de executare, efectuând doar o serie de demersuri în vederea identificării de bunuri urmăribile în patrimoniul  debitorului, sens în care a emis în data de 18.03.2016 adrese către P., C. de A. de S. și C.N. de P.(f.202-207).  Aceste adrese nu au fost urmate de acte de executare efective.

În afara acestor verificări la dosarul de executare se regăsesc doar cereri ale creditoarei pentru stăruire în executarea silită, adrese de actualizare a creanței, adresa de comunicare a cesiunii de creanță, adrese ale executorului pentru identificarea bunurilor debitorului (f.208-217).

Executorul judecătoresc reia demersurile în vederea identificării bunurilor debitorilor în septembrie 2019, iar în baza informațiilor obținute comunică angajatorului contestatorului  și către contestator, adresa de înființare a popririi emisă în data de 18.09.2019.

Fiind vorba despre un contract cu prestații succesive, instanța reține că pentru fiecare rată în parte curge câte un termen de prescripție de 3 ani de la data scadenței ratei.

Față de situația de fapt prezentată, instanța reține că din graficul de rambursare reiese că ultima rată a creditului era scadentă la data de 25.08.2010.

De asemenea, instanța reține că dintre demersurile efectuate de Banca în vederea executării creanței prin intermediul executorilor bancari, niciunul nu a fost de natură a întrerupe cursul prescripției, executarea silită demarată în anul 2010 fiind încetată, cererea de încuviințare a  executării silite formulată în anul 2011 fiind respinsă, iar decizia executorului bancar de începere a executării silite nefiind urmată de vreun act de executare.

În acest context, instanța subliniază că în cazul în care se invocă prescripția, cel în folosul căruia curge solicită doar a se constata împlinirea termenului de prescripție ca urmare curgerii timpului, sarcina probei că acest termen nu s-a împlinit ca urmare a existenței unei cauze de suspendare sau de întrerupere revenind celui împotriva căruia a curs termenul.

În concluzie, raportat la scadența ultimei rate, respectiv 25.08.2010, cererea înaintată executorului judecătoresc de către L. B. în data de 28.08.2013, apare ca fiind formulată după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani pentru toate ratele datorate în baza contractului de credit, termen care s-a împlinit la data de 25.08.2013.

Mai mult, instanța reține că în dosarul de executare 1118/2013, între actele de executare emise în septembrie 2013 și următoarele acte de executare propriu zisă, care au fost emise în anul 2019 au trecut mai mult de 3 ani, astfel că și în măsura în care s-ar aprecia că la momentul sesizării executorului creanța nu era prescrisă în totalitate, în cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței, întrucât efectul întreruptiv al cererii de executare și al actelor de executare emise în data de 16.09.2013 a durat până la data de 16.09.2016, întrucât conform art. 709 alin.2 Cod procedură civilă după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

Or, următoarele acte de executare propriu zise au fost efectuate în anul 2019, cu mult după împlinirea termenului de prescripție.

În acest context, instanța subliniază că verificările făcute de executor pentru identificarea bunurilor și veniturilor debitorului sau cererile de stăruire în executare formulate de creditor neurmate de niciun act de executare, nu au efect întreruptiv al prescripției, nefiind acte de executare propriu-zisă.

Față de toate aceste considerente, instanța va constata prescris dreptul de a cere executarea silită a contractului de credit nr.  din data de emis de L. B. și va admite contestația la executare cu consecința anulării actelor de executare emise în dosarul de executare al BEJ E. P..

Domenii speta

Spete similare