Săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal, amenințare, faptă prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal.

săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal, amenințare, faptă prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal.

Cuprins pe materii : Drept penal. Infracțiunea  de amenințare. Infracțiunea de Tâlhărie. Pedepse complementare. Pedepse accesorii. Concurs de infracțiuni. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Index alfabetic :Infracţiuni contra libertății persoanei, Infracțiuni contra patrimoniului, Concurs de infracțiuni, Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Rezumat hotărâre: 

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, au fost trimiși în judecată, inculpatul ____, pentru săvârşirea infracțiunilor de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal și amenințare, faptă prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și inculpatul ____, pentru săvârşirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului ____ că, la data de 31.05.2019, în jurul orei 11:00, pe fondul unei stări de gelozie, împreună cu inculpatul ____a deposedat-o pe persoana vătămată ____de o cartelă prepay Orange, ce se afla introdusă în telefonul mobil al acesteia, prin exercitarea de acte de violență,  fiindu-i produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, iar în perioada 01.06.2019-03.08.2019, a amenințat-o în repetate rânduri cu acte de violență prin intermediul apelurilor telefonice pe persoana vătămată ____, provocându-i o stare de temere pentru viața și integritatea corporală a acesteia. Prin actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului ____că, la data de 31.05.2019, în jurul orei 11:00, împreună cu inculpatul _____, a deposedat-o pe persoana vătămată ____de o cartelă prepay Orange, ce se afla introdusă în telefonul mobil al acesteia, prin exercitarea de acte de violență, fiindu-i produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.

În fața instanței, inculpații au contestat acuzațiile aduse, solicitând efectuarea cercetării judecătorești. Aceștia au precizat că-și mențin depozițiile date în cursul urmăririi penale, precum și faptul că nu doresc să mai facă alte declarații.

Analizând şi coroborând materialul probator existent în dosarul cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 31.05.2019, organele de poliție din cadrul Poliției ___,  s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, faptă prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, săvârșită de inculpații ____ și ____împotriva persoanei vătămate ____. La data de 24.06.2019, persoana vătămată ____ a formulat o plângere  prealabilă prin care a solicitat efectuarea de cercetări împotriva inculpaților ____ și ____, sub aspectul infracțiunii de lovire sau alte violențe. În cursul judecății, persoana vătămată/partea civilă ____a declarat că, în ziua de 31.05.2019, a fost aşteptată pe DN26, pe raza satului ___, de către inculpaţii ____ şi ____, care erau însoţiţi de soţia lui ____, numita ____. A precizat că, în prealabil inculpatul ____ îşi agresase fizic soţia, respectiv ____, şi o dăduse afară din casă. Soţia lui ____ i-a solicitat ajutorul, întrucât erau prieteni de familie  şi se temea că soţul va repeta actele de agresare fizică. I-a acordat sprijin acesteia și în acest context inculpatul ____ i-a reproşat că ar avea o relaţie extraconjugală cu soția lui şi, de asemenea, că a ajutat-o după episodul de agresiune. A arătat că inculpatul ____ îl contacta foarte des şi-l întreba dacă ştie unde este soţia lui. În ziua de 31.05.2019, având în vedere toată această situaţie, cei doi coinculpaţi au trecut la exercitarea unor acte de agresiune asupra sa, cu intenţia de a-l deposeda de telefonul mobil. Ei credeau că în agenda telefonului său vor găsi un număr de telefon pe care îl utiliza soţia lui ____ Mai departe voiau să apeleze acel număr şi să vorbească cu soţia lui. La începutul acestei discuţii ___ i-a solicitat telefonul mobil, i l-a dat în prima fază, acesta a încercat să apeleze un număr de telefon pe care îl găsise în agendă, fără a reuşi să vorbească cu cineva, însă el i-a smuls telefonul din mână lui ____ şi l-a introdus în buzunarul. ____ l-a imobilizat de gât, în timp ce ____ a început să-l lovească cu pumnii şi picioarele în zona capului și a coastelor. În timpul acestor agresiuni unul din cei doi coinculpaţi, fără a putea indica cu precizie, i-a luat telefonul din buzunar. Crede că pentru câteva momente și-a pierdut şi cunoştinţa, ca urmare a loviturilor primite. Și-a revenit din starea de inconştienţă şi a văzut că telefonul său era în mâna lui ____ iar acesta împreună cu soţia sa, ____, încerca să caute un număr de telefon în agenda telefonului. A observat în continuare că ori ____ ori __ a scos cartela din telefonul său. În acel moment, pe DN26 a oprit un tir, iar conducătorul auto a venit la ei şi le-a spus inculpaţilor să-l lase în pace. În acel moment a reuşit să se smulgă din mâinile lui ___ şi să fugă. A precizat că, după ce unul dintre inculpaţi sau ___, nu poate indica exact, i-a luat cartela din telefon, iar telefonul a fost aruncat şi l-a recuperat. Cartela SIM a rămas asupra lor. Nu ştie exact care dintre cei 3  a luat cartela din telefon. El a fugit şi a ajuns la atelierul unde lucrează, unde era şi fratele său. A luat sfârşit acest episod. Imediat a sesizat organele de poliţie în legătură cu cele întâmplate. A doua zi a recuperat cartela de la poliţie. În perioada 01.06-03.08.2019, în mod repetat (cam din 2 în 2 zile), a fost ameninţat de ____ prin SMS, mesaje vocale și convorbiri telefonice, cu moartea şi cu acte de violenţă. I-a fost frică şi i s-a creat o stare de temere în urma acestor ameninţări. După consumarea acestor infracţiuni au mai existat situaţii în care ___ a proferat ameninţări cu acte de violenţă la adresa sa, căutându-l şi la atelierul său. Chiar şi în prezent ____ continuă să-l ameninţe, în acest sens arată că în urmă cu 2 săptămâni i-a spus că urmează să-l omoare. A precizat că soţia inculpatului ___ a fost găzduită de fratele său şi soţia lui într-un imobil aparţinând unchiului său, unde el locuiește ocazional. În acea perioadă el era internat în spital. A declarat că nu ştie exact ce urmăreau inculpaţii, respectiv deposedarea de telefon sau dorinţa de a vedea acel număr în telefon.

Analizând actele existente la dosar, instanța a reţinut că în cauză există probe care consfințesc cu certitudine faptul că inculpații au exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate în scopul deposedării de cartela SIM, în acest sens fiind relevante depozițiile constante ale persoanei vătămate din ambele cicluri procesuale, cu corespondență totală în constatările și concluziile actelor medico – legale atașate cauzei. De asemenea, relevante în sensul exercitării de acte de violență sunt și depozițiile martorei ____ ,soția persoanei vătămate, care și-a văzut soțul la scurt timp după comiterea faptei și a observat semnele de violență fizică la nivelul corpului acestuia. Totodată, această martoră a precizat că soțul său i-a relatat împrejurările în care a fost agresat fizic și deposedat de cartelă de către cei doi inculpați. Nu în ultimul rând, instanța reține că și martora ____ a declarat în cursul urmăririi penale faptul că persoana vătămată i-a relatat că fusese agresată fizic și deposedată de cartela SIM de cei doi inculpați. Depozițiile martorei ____ din cursul judecaţii cu privire la deposedarea persoanei vătămate de cartelă sunt diferite față de propriile declarații de la urmărirea penală și în contradicție cu probele cauzei, astfel că vor fi înlăturate ca nesincere. Instanțaa reţinut că, în esență, depoziția martore ___ __ indică folosirea violenței fizice de către inculpați și luarea cartelei SIM din posesia persoanei vătămate, eventualele inexactități din depozițiile acesteia în raport cu celelalte probe ale cauzei nefiind în măsură să influențeze existența infracțiunii reținute în cauză. Apărarea inculpaților în sensul că telefonul era căzut la pământ în momentul în care au extras cartela, nu are nicio relevanță cu privire la existența infracțiunii de tâlhărie, atât timp cât telefonul ajunsese la nivelul solului tot ca urmare a actelor de violență exercitate de ei asupra victimei. Instanța a mai reţinut că inculpații, deși recunosc că au exercitat acte de violență asupra victimei, aceștia încearcă să acrediteze ideea că violențele nu avut ca scop luarea cartelei. Alegația nu poate fi primită, deoarece persoana vătămată a susținut că a fost forțată să deblocheze telefonul, apoi a fost lovită în mod repetat, situație în care, la un moment dat și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit a constatat că era imobilizată la pământ de către unul dintre inculpați în timp ce celălalt scotea cartela din telefon, aceste circumstanțe obiective reliefând cu prisosință o antecedență cauzală între actele de violență și deposedarea de bun. Din actele existente la dosar, instanța a reţinut că, pe fondul unei stări de gelozie a inculpatului ____, acesta și fratele său, inculpatul ____doreau să verifice dacă în memoria cartelei SIM, aparținând persoanei vătămate exista numărul de telefon al martorei ____. Instanța a reţinut că inculpații ____ și ____recunosc că au luat cartela persoanei vătămate fără consimțământul acesteia, asumându-și în totalitate latura obiectivă infracțiunii de furt. Prin luarea cartelei s-a realizat deposedarea, întrucât bunul a fost scos din dispoziția materială a persoanei vătămate ___, fără consimțământul acesteia, iar prin părăsirea imediată a locului faptei de către inculpați cu bunul asupra lor, s-a realizat împosedarea acestora, deoarece cartela a trecut în sfera de stăpânire materială exclusivă a inculpaților, care ulterior au și utilizat potrivit destinației bunul sustras, din declarația inculpatului ____ rezultând că a introdus cartela SIM în telefonul mobil și a sunat pe numărul nou al soției. Potrivit teoriei apropriațiunii, infracțiunea s-a consumat la momentul împosedării inculpaților, durata stăpânirii bunului fiind lipsită de relevanță din perspectiva existenței infracțiunii.

Instanța a constatat că inculpații contestă latura subiectivă a infracțiunii de furt din componența infracțiunii de tâlhărie, susținând, pe de o parte, că „fapta nu a fost săvârșită cu intenția deposedării persoanei vătămate de cartelă”, iar pe de altă parte, inculpații nu au luat cartela telefonică în scopul însușirii, respectiv în scop de folosință, „ci pentru a verifica dacă în agenda telefonică a persoanei vătămate era înregistrat noul număr de telefon al soției inculpatului _____”.

Instanța a reţinut că latura subiectivă, ca element constitutiv al unei infracțiuni se compune din vinovăție, mobil și scop. În cazul infracțiunii de furt, elementele constitutive ale laturii subiective sunt vinovăția sub forma intenției directe și scopul, cel din urmă constând în însușirea fără drept a bunului care face obiectul acțiunii de luare. Prin urmare, în cazul infracțiunii de furt, intenția directă a făptuitorului trebuie să fie îndreptată obligatoriu spre scopul însușirii bunului, fiind astfel cunoscută ca intenție calificată prin scop. În cazul infracțiunii de furt, mobilul rămâne în afara laturii subiective, însă acest lucru nu echivalează cu lipsa lui, fiind arhicunoscut faptul că orice infracțiune intenționată este precedată și determinată de un mobil, care reprezintă un impuls interior, constând într-o necesitate, dorință, pasiune, sentiment, emoție, cauză, motiv, etc., care l-a inspirat pe infractor să comită infracțiunea. Rolul stabilirii laturii subiective, cu toate elementele sale componente, revine organului judiciar prin raportare la circumstanțele obiective ale cauzei. Analizând susținerile inculpaților prin raportare la circumstanțele obiective ale cauzei, instanța constatat că se realizează o confuzie între mobilul și scopul infracțiunii de furt.

Scopul infracțiunii este prevăzut în norma de incriminare și constă în obiectivul urmărit de infractor prin săvârșirea acțiunii specifice elementului material, care, de regulă, reprezintă o schimbare produsă în realitatea obiectivă. În cazul infracțiunii de furt, scopul constă în însușirea pe nedrept a bunului, iar schimbarea urmărită în realitatea obiectivă o reprezintă scoaterea bunului din stăpânirea materială a persoanei vătămate și trecerea lui în sfera de stăpânire materială exclusivă a făptuitorului, rezultatul infracțiunii fiind calea de realizare a scopului acesteia.În schimb, mobilul infracțiunii constă în impulsul psihic care i-a determinat pe inculpați să comită fapta, iar în speța de față, după cum s-a menționat, acesta rămâne în afara laturii subiective a infracțiunii.În mod incontestabil, inculpații au arătat în toate ciclurile procesuale că, pe fondul stării de gelozie a inculpatului ____, au fost animați de dorința de a vedea dacă în memoria cartelei se regăsea noul număr de telefon al martorei ____. Prin urmare, această dorință nu poate reprezenta scopul luării bunului din posesia persoanei vătămate, ci impulsul care i-a determinat pe inculpați să comită fapta, adică mobilul faptei, care nu poate afecta existența infracțiunii. Întrucât s-au lovit de refuzul categoric al persoanei vătămate, inculpații au încercat să-i deschidă telefonul, însă au constatat că era blocat. În continuare, inculpații au încercat să forțeze persoana vătămată să deschidă telefonul, însă și acest demers a fost lipsit de rezultat. În această situație, inculpații au realizat că la locul faptei nu exista nicio șansă de a verifica conținutul cartelei, și, având în vedere că lucrurile s-au precipitat prin intervenția conducătorului unui camion, care le-a atras atenția să înceteze actele de agresiune, inculpații au realizat că puteau verifica agenda telefonică numai dacă își însușeau cartela persoanei vătămate, aceste aspecte dovedind că inculpații au acționat cu intenție directă calificată prin scop. Având în vedere că inculpații au părăsit imediat locul faptei cu bunul asupra lor, trecându-l în sfera lor de stăpânire materială, că ulterior inculpații au și utilizat potrivit destinației bunul respectiv, iar restituirea bunului a avut loc numai după intervenția organelor de poliție, se poate concluziona că aceștia au prevăzut și urmărit luarea bunului persoanei vătămate în scopul însușirii pe nedrept. După cum s-a mai menționat, durata stăpânirii bunului sustras nu influențează existența  infracțiunii de furt.Nu poate fi primită apărarea inculpaților în sensul că bunul luat de la persoana vătămată  a intrat în detenția lor precară, de vreme ce detenția precară presupune existența unui titlu, posedarea bunului pentru altul și obligația detentorului de a restitui bunul la scadență, iar aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. De asemenea, este de reținut că valoarea economică redusă a cartelei sustrase nu poate afecta existența infracțiunii de furt.

Cu privire la infracțiunea de amenințare, instanța reține că din depozițiile persoanei vătămate și ale martorei _____, dar și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de persoana vătămată cu inculpatul _____, rezultă cu certitudine că acest inculpat a proferat mai multe amenințări cu acte de violență și cu moartea la adresa persoanei vătămate. De asemenea, din procesul verbal de redare a înregistrărilor reiese că la data de 21.06.2019, inculpatul s-a deplasat la hala persoanei vătămate, manifestându-se, în lipsa persoanei vătămate, violent față de un angajat și în prezența altor persoane, printre care și un copil. Având în vedere circumstanțele obiective ale cauzei și mai ales reliefarea anterioară a temperamentului coleric al inculpatului, cu ocazia săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, dar și cu ocazia prezentării la hală în data de 21.06.2019, când a dovedit din nou un comportament violent, ținând seama și de starea emoțională a acestuia determinată de relația extraconjugală a soției, instanța a reţinut că amenințările inculpatului au fost de natură a-i produce persoanei vătămate o puternică stare de temere, astfel că nu se impune achitarea inculpatului așa cum s-a solicitat de către apărătorul său ales. Instanţa a reţinut astfel, că din ansamblul probator administrat în cursul procesului penal, rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul ____, la data de 31.05.2019, în jurul orelor 11:00, pe fondul unei stări de gelozie, împreună cu inculpatul ____a deposedat-o pe persoana vătămată ____de o cartelă prepay Orange, ce se afla introdusă în telefonul mobil al acesteia, prin exercitarea de acte de violență,  fiindu-i produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale, iar în perioada 01.06.2019-03.08.2019, a amenințat-o în repetate rânduri cu acte de violență prin intermediul apelurilor telefonice pe persoana vătămată ____, provocându-i o stare de temere pentru viața și integritatea corporală a acesteia. Instanţa a reţinut astfel, că din ansamblul probator administrat în cursul procesului penal, rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul ____, la data de 31.05.2019, în jurul orelor 11:00, împreună cu inculpatul ____, a deposedat-o pe persoana vătămată ____de o cartelă prepay Orange, ce se afla introdusă în telefonul mobil al acesteia, prin exercitarea de acte de violență, fiindu-i produse leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.

Cu privire la infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpaților ____ și ____, instanța a avut în vedere o gravitate ridicată, întrucât inculpații au acționat premeditat pe fondul unei stări emoționale negative (gelozia inculpatului ____), urmărind victima în trafic, iar ulterior au dat dovadă de determinare și perseverență aplicându-i multiple lovituri în diferite părți ale corpului, cu consecința producerii unor leziuni traumatice vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale. Instanța a reţinut o gravitate ridicată a infracțiunii de amenințare comisă de inculpatul ____, întrucât acesta a acționat pe fondul unei stări de gelozie și a amenințat persoana vătămată în mod repetat și într-o perioadă lungă de timp, cu acte de violență fizică și cu moartea, toate acestea fiind susceptibile a-i produce o stare puternică de temere.

Instanța l-a condamnat pe inculpatul ____ la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal (faptă din data de 31.05.2019). În temeiul art. 67 alin. 2 din Codul penal, având în vedere natura și gravitatea faptei, starea emoțională în contextul căreia a acționat și conflictul existent între inculpat și persoana vătămată, instanța a aplicat inculpatului ________ pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal, n (dreptul de a comunica sub orice formă cu persoana vătămată ________și de a se apropia de aceasta) și o (dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 de metri, de locuința și de locul de muncă al persoanei vătămate Roșu Cristian Cătălin) pe o perioadă de 3 (trei) ani. Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, a aplicat inculpatului ________ pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n și o din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

De asemenea, instanța l-a condamnat pe inculpatul ________ la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, faptă prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal (faptă din perioada 01.06.2019-03.08.2019).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, având în vedere natura și gravitatea faptei, starea emoțională în contextul căreia a acționat și conflictul existent între inculpat și persoana vătămată, instanța a aplicat inculpatului ________ pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal, n (dreptul de a comunica sub orice formă cu persoana vătămată ________și de a se apropia de aceasta) și o (dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 de metri, de locuința și de locul de muncă al persoanei vătămate ____) pe o perioadă de 3 (trei) ani. Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, a aplicat inculpatului ___ pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n și o din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

Instanța a constatat că faptele sunt concurente și în baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul ____ urmând a executa pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

 În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 91 Cod penal și a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani. În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune _____, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

  e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Galaţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei ___ sau al DGASPC ___, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune ___, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

De asemenea, instanța l-a condamnat pe inculpatul ___la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233 Cod penal (faptă din data de 31.05.2019).

În temeiul art. 67 alin. 2 din Codul penal, instanța a aplicat inculpatului ___pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal, n (dreptul de a comunica sub orice formă cu persoana vătămată ____și de a se apropia de aceasta) și o (dreptul de a se apropia la o distanță mai mică de 100 de metri, de locuința și de locul de muncă al persoanei vătămate ___) pe o perioadă de 3 ani. Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, a aplicat  inculpatului ____pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, n și o din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 91 Cod penal și a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune ____, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

  e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune ____ sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei ____ sau al DGASPC ____, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Galați, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Latura civilă a cauzei:

În cursul judecății, la termenul din data de 04.08.2020, înainte de începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată ____s-a constituit parte civilă împotriva celor doi inculpați cu suma de 60.000 de lei, cu titlu de daune morale.

În cursul judecății, la data de 03.08.2020,  înainte de începerea cercetării judecătorești, la dosarul cauzei a fost înregistrată adresa nr. C16881/30.07.2020 a Spitalului Clinic Județean de Urgență ____  prin care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6624,60 de lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea asistenței medicale acordate persoanei vătămate ____ , în perioada 06.06.2019-10.06.2019. Instanța a reţinut că partea civilă nu a precizat pentru care dintre infracțiunile reținute în cauză (tâlhărie sau amenințare) a solicitat plata despăgubirilor morale.Având în vedere că, în etapa dezbaterilor, apărătorul ales al părții civile a motivat plata despăgubirilor civile exclusiv pe suferințele suportate ca urmare a leziunilor traumatice stabilite prin certificatul medico – legal, pentru a respecta principiul disponibilității acțiunii civile, instanța a reţinut că partea civilă a solicitat plata despăgubirilor morale doar pentru infracțiunea de tâlhărie.Referitor la pretențiile morale ale părții civile ____, raportat la natura faptei (tâlhărie) și la suferințele fizice și psihice suportate, instanța reţine că aceasta a suferit un prejudiciu de natură morală care se impune a fi reparat în mod echitabil. Or, în astfel de cazuri singura modalitate permisă de lege ar fi primirea unei compensaţii materiale în bani, al cărei cuantum va fi apreciat de instanţă prin raportare la întreaga succesiune a evenimentelor.Cu privire la cuantumul pretenţiilor morale, instanţa a avut în vedere că reparaţia trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu prejudiciul moral suferit şi să nu fie o sursă de îmbogăţire fără just temei.

Instanţa a considerat îndeplinită condiţia răspunderii civile delictuale ca urmare a săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, existând o legătură de cauzalitate între fapta comisă de inculpați şi prejudiciul suferit de partea civilă, prejudiciu care este reprezentat de suferințele fizice și psihice, dar și de atingerea adusă demnității persoanei vătămate prin lovirea acesteia în loc public și în prezenţa altor persoane, și care este dovedit prin mijloacele de probă existente la dosar, inclusiv prin depozițiile martorei ____, probă testimonială încuviințată și administrată în dovedirea laturii civile a cauzei.

Raportat la vârsta persoanei vătămate, la natura faptei și  la consecințele acesteia,  ținând cont de multitudinea leziunilor traumatice suferite și de numărul de îngrijiri medicale necesar vindecării, dar și de restrângerea posibilităților de viață în perioada internării și în perioada recuperării (prejudiciul de agrement), instanța apreciază că valoarea justă a daunelor morale se ridică la suma de 10.000 de lei, evaluarea făcută de partea civilă fiind subiectivă. 

Pentru aceste considerente, instanța a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale și i-a obligat în solidar, pe inculpații ____ și ____să-i achite părții civile  ____suma de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale.

De asemenea, instanța a reţinut că în cauză, Spitalul Clinic Județean de Urgență ____ a dovedit existența unui prejudiciu material ca urmare a faptei săvârșite de inculpații ____ și ____, cuantificat în contravaloarea asistenței medicale acordate persoanei vătămate ____, în perioada 06.06.2019-10.06.2019 și, care, potrivit înscrisurilor atașate la dosar se ridică la suma de 6624,60 de lei.Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă ____ și i-a obligat, în solidar, pe inculpații ____ și ____, să achite acesteia suma de 6624,60 de lei, cu titlu de daune materiale.

Calea de atac:

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii şi partea civilă ____. Inculpații au criticat sentința apelată sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie reținută în sarcina lor, arătând că în opinia apărării încadrarea corectă ar fi cea de furt şi lovirea sau alte violențe. Persoana vătămată a solicitat majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați prin raportare la împrejurările comiterii faptei  şi persoana inculpaților. În referire la latura civilă se arată că suma acordată părții civile este într-un cuantum redus care nu reflectă suferința fizică și morală şi nu este în acord cu jurisprudența în materie. Se solicită majorarea acestei sume.

 Curtea a constatat că infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina fiecăruia dintre cei doi,  există și a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, încadrarea juridică la care s-a oprit instanța de fond (aceea prevăzută de art. 233 Cod penal) fiind corectă. Din mijloacele de probă administrate în cauză, Curtea a reținut că, la data de 31.05.2019, pe fondul unei stări de gelozie şi a unor neînțelegeri, inculpatul ____ împreună cu fratele său, inculpatul ____observând în trafic pe persoana vătămată ____l-au urmărit, oprit  şi l-au deposedat, prin acte de violență, de o cartelă PrePay Orange. Acțiunea celor doi inculpaţi a constat în oprirea persoanei vătămate, în obligarea – prin acte de violență, contrar voinței victimei – de a preda telefonul şi ulterior cartela din interiorul acestuia în urma refuzului persoanei vătămate de a debloca telefonul-  şi, în final, sustragerea cartelei telefonice, care a fost predată ulterior la solicitarea organelor de poliție şi nu de bunăvoie (astfel cum susțin inculpații). Prin această acțiune, inculpații ____ şi ____au intrat în posesia unui bun care nu le aparținea, valoarea socială ocrotită, patrimoniul persoanei, prin imposedare forțată, fiind astfel lezată.

Curtea a reținut că, în privința scopului şi a mobilului inculpaților, în mod corect instanța de fond a reținut că cei doi inculpaţi nu au acționat în scopul de a-şi însuși cartela SIM, obiectul în sine, ci, în mod vădit, au acționat în acest mod în scopul de a-şi procura numărul de telefon al soției inculpatului ____  şi, pe de altă parte, pentru a-i induce persoanei vătămate ideea că nu are nicio teamă să o abordeze, chiar la modul violent, în condițiile în care unul dintre inculpați s-a prezentat şi la locul de muncă al acesteia.

În privința infracțiunii de amenințare reținută în sarcina inculpatului ____ din analiza convorbirilor telefonice efectuate de către acest inculpat cu persoana vătămată ____rezultă că inculpatul ar fi proferat diverse amenințări cu acte de violență şi chiar cu moartea la adresa persoanei vătămate. De asemenea, în mod judicios a reținut instanța de fond că în mod constant inculpatul ___ a manifestat o atitudine agresivă la adresa persoanei vătămate, aspect care a culminat chiar cu prezența acestuia la hala unde muncește persoana vătămată, în data de 21.06.2019, când de asemenea în prezența soției inculpatului şi a unui minor a avut o atitudine extrem de agresivă şi exagerată. 

În acord cu prima instanță, Curtea a considerat că, din probele administrate în cauză rezultă, fără putință de tăgadă, că faptele deduse judecății în sarcina inculpatului ____, constatând în amenințarea persoanei vătămate cu acte de violență, acte care au produs o stare de temere pentru viața şi integritatea corporală a acesteia din urmă, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii  de amenințare prevăzută de art. 206 alin. 1 Cod penal.

Curtea reține că norma de incriminare stabilește că elementul material al infracțiunii analizate constă într-o acțiune de amenințare, fără a stabili mijlocul de comunicare prin care aceasta se realizează tocmai pentru că nu contează dacă aceasta este făcută în scris, verbal sau prin gesturi ori fapte. Indiferent că amenințarea s-a produs prin comunicarea directă a unei scrisori, telegrame sau a unui mesaj către victimă sau prin comunicarea prin telefon chiar în cadrul unei convorbiri înregistrate de către persoana vătămată, elementul material al infracțiunii de amenințare există și este realizat. Amenințarea săvârșită împotriva unei persoane nu este și nu poate fi condiționată de modul în care este exteriorizat elementul material al infracțiunii și modul în care victima ia cunoștință de aceasta (comunicare directă/indirectă). În caz contrar, legea penală ar limita protecția pe care statul trebuie să o asigure libertății psihice și morale a persoanei, conform art. 22 alin. (1) din Constituție, ceea ce ar fi contrar însăși valorilor supreme care stau la baza statului, cu referire la obligația acestuia de a garanta drepturile și libertățile fundamentale. Cu privire la criteriile pentru cuantificarea stării de temere a victimei, Curtea constată că acțiunea de amenințare, potrivit textului de lege, trebuie să aibă aptitudinea producerii unei stări de temere. Pentru a analiza îndeplinirea acestei cerințe esențiale a infracțiunii, parte a laturii obiective a acesteia, trebuie avute în vedere în mod evident anumite criterii subiective în sine raportat la persoana victimei, și anume calitatea sa, starea sa psihică sau gradul de instruire, experiență și pricepere a acesteia. Prin urmare, toate aceste condiții sunt unele subiective care trebuie evaluate și analizate in concreto, raportat la circumstanțele cauzei. În acord cu opinia instanței de fond, intervalul mare de timp în care inculpatul ____ a amenințat persoana vătămată, starea psihică a inculpatului determinată de împrejurarea că soția sa a părăsit domiciliul conjugal, prezența acestuia la locul de muncă al persoanei vătămate şi chiar şi agresiunea exercitată asupra acesteia în data de 31.05.2019 au fost elemente de natură a potența starea de temere indusă de apelurile realizate de către inculpat.

Relativ la modul de soluționare a acțiunii civile formulate în cauză de partea civilă ____reţine că, de principiu, stabilirea daunelor morale, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru acestea, este atributul exclusiv al judecătorului care, în lipsa unor criterii obiective, trebuie să aprecieze mai întâi, în concret, prejudiciul moral (importanța vătămării suferite, durata şi intensitatea durerilor fizice şi/sau psihice, tulburările şi neajunsurile suferite de persoana prejudiciată moral), iar în funcţie de acest rezultat trebuie să stabilească despăgubirea, adică suma de bani destinată asigurării efective a satisfacției, alinării sau uşurării suferinţei persoanei vătămate moral. Datorită incompatibilității care există între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor şi caracterul pecuniar, patrimonial al despăgubirii (indemnizaţiei), stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale este deosebit de dificilă, incluzând – în mod firesc – o doză mai mică sau mai mare de arbitrar.

În orice caz, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor morale, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere ca sumele de bani pe care le acordă cu acest titlu să nu aibă caracter derizoriu pentru partea civilă ci, dimpotrivă, să compenseze efectiv pierderea suferită ori traumele fizice sau psihice îndurate de aceasta. În egală măsură însă, despăgubirile acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să constituie nici sancțiuni excesive pentru autorii daunelor şi, implicit, pentru asigurători, dar nici o sursă de îmbogățire fără justă cauză pentru persoanele care reclamă producerea unei vătămări.

Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei mai riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar. În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele psihice susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului şi toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de probele administrate în cauză. În speța de față, nivelul daunelor morale stabilit de instanța de fond apare ca fiind unul rezonabil şi adecvat împrejurărilor de fapt ale cauzei.

Problema de drept

Instanţa de apel a respins, ca nefondat apelul inculpaților și al părții civile, considerând legală şi temeinică soluția pronunțată de prima instanță, atât în ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, cât şi cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile.

Domenii speta

Spete similare