Conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 ncp)

Sentința penală nr. 1346/2020 din 23.10.2020, pronunțată de Judecătoria Galați, definitivă prin

Obiect: conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP)” .

Cuprins pe materii: pedeapsa stabilită pentru pluralitate de infracțiuni conf. art. 129 alin. (2) lit. b nu poate face obiectul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Soluția dispusă de instanța de fond:

Condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din 01.07.2016).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată în cauză se majorează cu o pătrime din durata restului de 679 de zile (recalculat ca urmare a  aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013), rămas neexecutat la data săvârșirii infracțiunii, din măsura educativă a internării într-un centru de detenție aplicată prin sentința penală nr. 112/17.02.2014 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 80/14.04.2014 a Curții de Apel Galați,  respectiv 169 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (un) an și 169 de zile de închisoare.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Rezumatul hotărârii instanței de fond:

Instanţa a reținut din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu recunoașterea inculpatului în cursul judecății, că inculpatul, la data de 01.07.2016, la orele 21:30, deşi nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, a condus pe DN 25, autoutilitara marca Peugeot, cu volanul pe partea dreaptă.

Încadrarea juridică a faptei:

În drept, fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 01.07.2016, la orele 21:30, deşi nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, a condus pe DN 25, autoutilitara marca Peugeot, modelul Boxer, cu volanul pe partea dreaptă, înmatriculată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ”conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, instanța constată că existenţa elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpatul, fără a deține permis de conducere auto, rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal.

Infracţiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re (din însăşi săvârşirea faptei).

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Referitor la săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, instanța va avea în vedere starea ridicată de pericol social la adresa siguranței traficului rutier, prin raportare la natura autovehiculului condus (o autoutilitară, care prin caracteristicile sale funcționale prezintă importanță pentru traficul rutier și o dificultate în manevrare, având în vedere existența volanului pe partea dreaptă), la segmentul de drum public pe care a condus (artere intens circulate din municipiul Galați și un drum național care traversează mai multe localități până la locul depistării în trafic), la distanța lungă parcursă până la locul depistării  (aproximativ 15 km) și la intervalul orar la care a condus (în jurul orelor 21:30, când traficul înregistrează valori ridicate în zona respectivă, în sezonul estival).

Instanța va avea în vedere și atitudinea procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății, respectiv de recunoaștere a infracțiunii comise.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța va avea în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale (fișă cazier judiciar, fila nr. 2, dosar cameră preliminară).

Va mai reține din actele dosarului că inculpatul este căsătorit și are în întreținere un copil, iar în prezent are vârsta de 28 de ani.

În aceste condiții, punând în balanță toate elementele mai sus arătate, ținând cont de gravitatea faptei săvârșite, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța reține că stabilirea unei pedepse cu închisoarea, care să fie orientată către minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime, ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, va fi în măsură să conducă la reeducarea şi sancţionarea acestuia.

Ca atare, instanța îl va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din 01.07.2016).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, având în vedere gravitatea faptei și circumstanțele persoanele, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, inculpatul dovedindu-se nedemn de a deţine o funcţie electivă în autorităţile publice sau orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, instanța având în vedere și jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (cauzele Calmanovici c. României şi Hirst c. Marii Britanii).

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată în cauză se va majora cu o pătrime din durata restului de 679 de zile (recalculat, potrivit adresei Centrului de Detenție Brăila-Tichilești, ca urmare a  aplicării dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 – filele nr. 42-43, dosar fond), rămas neexecutat la data săvârșirii infracțiunii, din măsura educativă a internării într-un centru de detenție aplicată prin sentința penală nr. 112/17.02.2014 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 80/14.04.2014 a Curții de Apel Galați,  respectiv 169 de zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 1 (un) an și 169 de zile de închisoare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei principale, având în vedere dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod penal, instanța a reținut că aceasta nu poate fi decât cu executare în regim de detenție.

Căi de atac exercitate:

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale  pronunţată de instanţa de fond urmând ca în rejudecare să se facă aplicarea dispoziţiilor art 91 şi următoarele Cod penal pentru pedeapsa de 1 an şi 169 zile închisoare  stabilită de prima instanţă.

În faţa primei instanţe, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a solicitat  judecarea cauzei în  baza procedurii simplificate şi a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Consideră că raportat la antecedentele penale, pot fi  incidente dispoziţiile art.  91 Cod penal, care prevăd următoarele condiţii:

a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În ceea ce priveşte condiţia de la litera b), arată că într-adevăr inculpatul a fost condamnat anterior  însă  nu la o pedeapsă cu închisoarea.

Astfel în baza vechiului Cod penal, inculpatul a suferit o condamnare în minorat, care  după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, conform dispoziţiilor legii de aplicare a  Noului Cod penal s-a transformat în măsură educativă privativă de libertate, ulterior inculpatul fiind plasat în libertate.

În contextul în care din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii,  consideră că instanţa  de control judiciar are posibilitatea să reţină incidenţa în mod cumulativ  a dispoziţiilor  art 91 Cod penal întrucât măsura educativă nu echivalează cu pedeapsa închisorii.

Consideră că mediul penitenciar nu este menit în a îndrepta conduita antisocială a inculpatului.

Arată că inculpatul  munceşte în Italia  astfel că nu s-a putut prezenta în faţa instanţei  datorită restricţiilor impuse  pentru evitarea răspândirii virusului  SARS-CoV-2.

Solicită în consecinţă admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale  pronunţată de instanţa de fond urmând ca în rejudecare să se facă aplicarea dispoziţiilor art 91 şi următoarele Cod penal în condiţiile în care acesta a arătat  la instanţa de fond prin declaraţia dată  că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea căii de atac  formulată de inculpatul  D. G., în condiţiile în care faţă de acestea, este incidentă soluţia dispusă în cauză de către instanţa de fond  dar şi prevederile art 129 alin  2 litera b Cod penal, în sensul că pedeapsa  aplicată inculpatului trebuie majorată cu ¼ din durata unui rest rămas neexecutat dintr-o măsură educativă la care a fost condamnat, respectiv aceea a internării într-un centru de detenţie, aplicată prin sentinţa penală nr. 112/2014 a Tribunalului Galaţi.

În consecinţă, ca urmare a incidenţei acestui articol  nu este posibilă executarea în modalitatea suspendării sub supraveghere.

De altfel intenţia legiuitorului în ceea ce priveşte situaţia acestor inculpaţi minori reiese şi din dispoziţiile de punere în aplicare a Codului penal în care se precizează că termenul de condamnare trebuie interpretat  şi în sensul în care s-ar fi  dispus faţă de inculpat în timpul minorităţii o măsură educativă doar dacă au trecut doi ani de la data executării  sau considerării ca executată a acestei măsuri, ceea  ce nu este cazul în prezenta cauză.

Soluția instanței de control judiciar:

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului, precum şi  modalitatea  de executare a acesteia, Curtea a reținut următoarele:

Pedeapsa  este o măsură de constrângere  şi un mijloc de reeducare  a inculpatului cu scopul  prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Pe de altă parte, potrivit  dispoziţiilor art. 74 alineatul 1 din Codul penal, la stabilirea  şi aplicarea pedepselor , trebuie să se ţină cont de următoarele criterii:

-Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii  precum şi mijloacele folosite;

-Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

-Natura şi gravitatea  rezultatului produs, ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

-Modul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit:

-Natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

-Conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

Nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, starea familială şi socială;

Aşadar, înfăptuirea justiţiei penale  impune stabilirea de pedepse care  concomitent  sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea cumulată a criteriilor generale de individualizare mai sus-menţionate şi realizarea scopului sancţiunii penale.

Cu alte cuvinte, legalitatea şi temeinicia  hotărârii de condamnare  este dată de existenţa  proporţiei juste dintre riposta socială  determinată în procesul de stabilire  şi aplicarea pedepsei şi gradul de pericol social al faptei precum şi persoana inculpatului.

Raportat la aceste criterii de individualizare, Curtea  apreciază că instanţa de fond a efectuat o judicioasă operaţiune de individualizare a pedepsei şi a avut în vedere  gradul ridicat de pericol social al faptei  reţinute în sarcina inculpatului, de conducere  pe drumurile publice  a unui autovehicul fără a avea permis de conducere, ceea ce  a pus  în pericol  siguranţa traficului rutier, coroborat şi cu persoana inculpatului, care persistă în activitatea infracţională.

În condiţiile în care inculpatul  a executat o măsură educativă de 7 ani închisoare , prin privare de libertate  se constată că  scopul sancţiunii penale  nu a fost atins.

Dacă o pedeapsă  cu privarea de libertate  nu a reuşit reeducarea inculpatului, cu atât mai mult  o sancţiune  cu  suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu îşi va putea atinge  scopul prevăzut de legea penală.

În concluzie, hotărârea  instanţei de fond  fiind  legală şi temeinică se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat urmând a fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Problema de drept: Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Domenii speta

Spete similare