Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală

Sentința penală nr. 1349/23.10.2020 pronunțată de Judecătoria Galați

Obiect: conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală

Soluţia dispusă de instanţa de fond:

Condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din data de 03.08.2019).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) din Codul penal pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galați, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, impune inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarea obligaţie:

-să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Galaţi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi sau al DGASPC Galați, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, sub coordonarea Serviciului de Probațiune Galați, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 Cod procedură penală, în referire la art. 91 alin. 4 Cod penal, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, privind situațiile care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere, stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Rezumatul hotărârii de fond: Din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu recunoaşterea faptei în faţa instanţei, instanța a constatat că inculpatul, la data de 03.08.2019, în jurul orelor 10:00, a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare , având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 3,17 g/l alcool pur în sânge, în urma recoltării primei probe biologice şi 2,70 g/l alcool pur în sânge, în urma recoltării celei de-a doua probe biologice.

Potrivit Deciziei nr. 3/2014 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în aplicarea art. 336 alin. 1 Cod penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.

Încadrarea juridică a faptei: În drept, fapta inculpatului, constând în aceea că, la data de 03.08.2019, în jurul orelor 10:00, a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 3,17 g/l alcool pur în sânge, în urma recoltării primei probe biologice şi 2,70 g/l alcool pur în sânge, în urma recoltării celei de-a doua probe biologice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, faptă prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, instanța constată că existenţa elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpat, sub influența alcoolului, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.

Infracţiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier.

Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menţionat s-a produs prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re (din însăşi săvârşirea faptei).

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Individualizarea judiciară a pedepsei: : Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând probe în acest sens.

Instanța va avea în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârșite de inculpatul A.A, din perspectiva alcoolemiei foarte ridicate de 3,17 g/l alcool pur în sânge (depășește de aproximativ 4 ori pragul răspunderii penale), a distanței parcurse pe artere intens circulate din municipiul Galați, pe o distanță lungă din cartierul Micro 40 și până în cartierul Micro 20 și la un interval orar (orele 10.00), cunoscut cu valori ridicate de trafic, dar și din perspectiva diminuării semnificative a capacității de a conduce autovehicule, reliefată în tulburările de limbaj și echilibru și în mersul sinuos al vehiculului pe care-l conducea.

Instanța va ține cont de conduita anterioară a inculpatului caracterizată prin lipsa antecedentelor penale (fișă cazier judiciar, fila nr. 4, dosar fond), precum și de conduita procesuală a acestuia, respectiv de recunoaștere a faptei comise.

Sub aspectul circumstanțelor personale, va mai avea în vedere vârsta acestuia de la momentul comiterii faptei (63 de ani), nivelul de instrucție școlară (studii liceale), starea civilă (căsătorit), situația militară (stagiul militar satisfăcut) și ocupația (frezor în cadrul ECOSAL Galați).

În aceste condiții, punând în balanță toate elementele mai sus arătate, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, și în consecinţă va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele legale, reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în considerarea faptului că inculpatul a recunoscut fapta și s-a prevalat de judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Căi de atac exercitate: Inculpatul a formulat apel, fiind nemulţumit de hotărârea instanţei de fond în ce priveşte pedeapsa. Regretă ce s-a întâmplat şi lasă la aprecierea instanţei.

Procurorul apreciază hotărârea pronunţată ca fiind temeinică în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere. Instanţa de fond la momentul individualizării judiciare a pedepsei  a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârşite de către inculpat din perspectiva alcoolemiei foarte ridicate de 3,17 gr,/l alcool pur în sânge care depăşeşte aproximativ de patru ori pragul răspunderii penale, a distanţei parcurse pe artere intens circulate din mun. Galaţi pe o distanţă lungă din cartierul Micro 40 până în cartierul Micro 20 şi la un interval orar cunoscut cu valori ridicate de trafic (ora 10:00), dar şi din perspectiva diminuării semnificative a capacităţii de a conduce autovehiculul reliefată în tulburările de limbaj şi echilibrul şi mersul sinuos al vehiculului pe care-l conducea. Din această perspectivă solicită respingerea apelului apreciindu-l nefondat.

Soluția instanței de control judiciar: Instanţa de control judiciar, procedând în prezenta cauză la o nouă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, constată că judecătorul fondului a aplicat inculpatului o pedeapsă corect individualizată, atât din perspectiva cuantumului, cât şi din perspectiva modalităţii de executare. Se reţine că în speţă niciunul dintre aceste criterii nu a fost absolutizat, dându-se relevanţă corespunzătoare împrejurărilor faptice şi aspectelor care caracterizează persoana inculpatului. Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care nu echivalează cu aplicarea unei pedepse severe, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă, ceea ce prima instanţa a evaluat şi aplicat corect.

În acest context, se constată că în mod întemeiat prima instanţă a avut în vedere gravitatea faptei, atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la circulaţia pe drumurile publice, nivelul ridicat de alcoolemie, dar şi aspectele favorabile inculpatului, precum recunoaşterea faptei şi circumstanţele sale personale. Pe de altă parte, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) Cod procedură penală nu echivalează cu obligaţia instanţei de a aplica inculpatului o pedeapsă orientată chiar spre minimul special rezultat din această reducere, judecătorul fiind ţinut să respecte limitele rezultate, în speţa de faţă cuantumul pedepsei urmând să se încadreze între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare. Prin urmare, cuantumul stabilit de judecătorul fondului, de 1 an și 7 luni închisoare, respectă limitele legale şi este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, acesta contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.

În ceea ce priveşte solicitarea de reindividualizare a modalităţii de executare, în sensul dispunerii amânării aplicării pedepsei, se observă că legiuitorul a creat o plajă variată a modalităţilor de individualizare judiciară, reglementând astfel renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dar şi executarea acesteia în regim de detenţie.

Raportat la dispoziţiile legale şi la împrejurările cauzei, Curtea constată că aplicarea imediată a unei pedepse este necesară, instituţia suspendării executării sub supraveghere realizând o mai bună individualizare judiciară a executării pedepsei decât instituţia amânării aplicării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal.

În acest sens, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală nu poate fi contestată, cu atât mai mult cu cât inculpatul avea la momentul depistării o îmbibaţie alcoolică cu mult peste limita legală, respectiv 3,17 g/l alcool pur în sânge. Dat fiind gradul ridicat de alcoolemie cu care inculpatul a înţeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, coroborat cu tulburările de limbaj și de echilibru, vizibile la momentul depstării, precum și cu midalitatea în care se deplasa autoturismul (sinuoasă, cu avariile pornite), este esenţială aplicarea unei pedepse, doar o astfel de sancţiune putând constitui un avertisment suficient de serios pentru a descuraja eventuale comportări infracţionale. Prin conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice şi gradul de alcoolemie ridicat pe care acesta îl avea, inculpatul a pus în pericol nu doar propria siguranţă, dar şi siguranţa celorlalţi participanţi la traficul rutier, numai hazardul făcând ca urmările faptelor sale să nu fie unele mai grave în ceea ce priveşte viaţa sau integritatea corporală a celorlalţi participanţi la trafic.

Curtea apreciază că doar condamnarea inculpatului şi executarea pedepsei de 1 an și 7 luni închisoare în regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (cu fixarea unui termen de încercare, cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţional în această perioadă şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului) este singura de natură a determina atingerea finalităţii ei şi a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea lui faţă de valorile sociale şi morale pe care le-a negat prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare, o eventuală amânare a aplicării pedepsei nefiind oportună.

Problema de drept: aplicarea unei pedepse eficiente trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor şi are prioritate faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, astfel încât Curtea apreciază că scopul preventiv şi educativ nu poate fi atins prin aplicarea instituţiei amânarea aplicării pedepsei şi că doar un regim sancţionator mai drastic este de natură să realizeze constrângerea şi reeducarea inculpatului. Pe de altă parte, amânarea aplicării pedepsei poate introduce un factor de risc în circulaţia pe drumurile publice, timpul scurs de la data săvârşirii faptei nefiind suficient pentru a se putea concluziona că astfel de fapte nu se vor repeta.

Domenii speta

Spete similare