Calculul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită

Hotărâre 888 din 29.11.2019


Încheierea nr. 888 din data de 29.11.2019 a Judecătoriei Galați, definitivă prin Decizia civilă nr. 174/02.03.2021 a Tribunalului Galați

Obiect: contestație la executare

Sinteza problemelor de drept relevante:

Problema de drept ridicată de prezenta speță se referă la calculul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, în ipoteza în care titlul executoriu este reprezentat de acte administrativ fiscale ce au fost comunicate debitorului direct prin publicitate, cu nerespectarea ordinii de comunicare a actului fiscal.

Soluția instanței de fond:

În fapt, petentul a fost sancționat contravențional, fiindu-i aplicate amenzi, pentru recuperarea sumelor intimata emițând acte de executare, astfel:

-Procesul verbal seria ____ nr. ______ din data de __________ cu amendă în valoare de 78 lei

-Procesul verbal seria ____ nr. ______ din data de __________ cu amendă în valoare de 156 lei în executarea căruia s-a emis somația din data de 06.08.2008, comunicată la data de 17.09.2008, actul fiind primit sub semnătură de primire

-Procesul verbal  seria ____ nr. ______ din data de __________ cu amendă în valoare de 200 lei în executarea căruia s-a emis somația din data de 03.07.2008 primită sub semnătură în data de 07.07.2008

-Procesul verbal seria ____ nr. ______ din data de __________ cu amendă în valoare de 1.000 lei în executarea căruia s-a emis somația din data 09.07.2008 primită sub semnătură în data de 11.07.2008

-Procesul verbal seria ____ nr. ______ din data de __________ cu amendă în valoare de 200 lei în executarea căruia s-a emis somația din data 09.07.2008 primită sub semnătură în data de 11.07.2008

La data de 29.08.2012, intimata emite somație pentru suma de 1634,00 lei reprezentând amenzi aplicate contestatorului prin cele 5 procese verbale , inclusiv pentru primul procesul verbal din data de 01.04.2007, pentru care nu s-a făcut dovada emiterii vreunui alt act de executare.

Această somație a fost comunicată contestatorului exclusiv prin publicitate, aspect ce reiese din lipsa dovezii de comunicare prin poștă, precum și din procesul verbal de comunicare prin publicitate care a fost întocmit la doar două zile după emiterea somației, respectiv în data de 31.08.2012, fiind așadar imposibil ca în interval de 2 zile să se fi procedat la comunicarea prin poștă și să se fi constat imposibilitatea comunicării prin această modalitate.

Următorul act de executare întocmit de intimata este adresa de înștiințare a înființării popririi din data de 30.01.2016, comunicată de asemenea prin publicitate astfel cum reiese din procesul verbal din data de 09.02.2016, intimata nefăcând dovada că a comunicat actul de executare și prin poștă cu confirmare de primire.

În data de 28.06.2019 intimata emite adresa de înființare a popririi, act de executare ce a fost comunicat contestatorului prin scrisoare recomandată și primit sub semnătură în data de 02.07.2019.

Potrivit dispozițiilor art. 325 alin.4 din Codul de procedură fiscală din 2015 executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se continuă potrivit dispozițiilor prezentului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile, dispoziție în temeiul căreia instanța reține că actele de executare emise până în anul 2015 trebuie să îndeplinească condițiile de legalitate impuse de vechiul cod de procedura fiscală, în timp ce actele ulterioare trebuie să respecte dispozițiile noului cod.

Referitor la excepția tardivității contestației invocată de intimată prin întâmpinare, instanța reține că potrivit art.261 alin.1 din Codul de procedură fiscală din 2015 contestația la executare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.

Obiectul prezentei contestații îl constituie adresa de înființare a popririi din data de 28.06.2019, comunicată în data de 02.07.2019, act de executare raportat la care contestația introdusă în data de 12.07.2019 apare ca fiind formulată în termen, astfel că instanța va respinge excepția tardivității contestației ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța reține că ambele dispoziții legale prevăd prin art. 44-45, respectiv 47-48, că actul administrativ se comunică la sediul fiscal al contribuabilului direct, sau prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul imposibilității de comunicare prin poștă se comunică prin publicitate, precum și că actul care nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor din textele menționate nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

Referitor la ordinea comunicării actului fiscal, Curtea Constituțională a reținut că  în mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale, prefigurând prin succesiunea modalităților de comunicare obligația organului fiscal de a proceda la comunicarea doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 (actualmente 47), statuând că dispozițiile art.44 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art.44 alin.(2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță.

Or, în prezenta cauză, așa cum s-a arătat mai sus, intimata a procedat la comunicarea actelor de executare emise în anul 2012 și 2016, direct prin publicitate, astfel încât acestea nu sunt opozabile contestatorului și nu produc niciun efect juridic, nefiind așadar apte de a întrerupe nici cursul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea creanței fiscale.

Față de cele reținute, instanța reține că susținerile contestatorului privitoare la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită sunt întemeiate, singurele acte de natură a întrerupe cursul prescripției fiind cele emise în anul 2007 – 2008, raportat la care termenul de prescripție de 5 ani s-a împlinit la data de 01.01.2013, respectiv 01.01.2014.

Adresa de înființare a popririi emisă în 26.08.2019, act ce a fost comunicat contestatorul în mod legal, este nul absolut, fiind emis în baza unor titluri  care și-au pierdut puterea executoriu ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, astfel cum prevăd dispozițiile art. 707 Cod procedură civilă.

Față de aceste considerente, instanța va admite contestația la executare, va anula adresa de înființare a popririi nr. ________________ și va constata prescris dreptul intimatei de a solicita executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de proces verbal seria ____ nr. ______ din data de __________, proces verbal seria ____ nr. ______ din data de __________, proces verbal  seria ____ nr. ______ din data de __________, proces verbal seria ____ nr. ______ din data de __________, proces verbal seria ____ nr. ______ din data de __________.

Căi de atac exercitate:

Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către intimata, care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Apelul a fost respins de către Tribunalul Galați prin Decizia civilă nr. 174 din data de 02.03.2021.

Soluția instanței de control judiciar:

Referitor la motivul de apel vizând greșita respingere a excepției tardivității, tribunalul reține că potrivit art. 173 din OG 92/2003 (respectiv art. 261 din Legea 207/2015) (1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;

b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.

Așadar, ceea ce interesează în vederea stabilirii momentului de la care începe calcularea celor 15 zile de formulare a contestației este luarea la cunoştinţă de actul de executare contestat.

Or, în cauză, adresa de înființare a popririi din data de 28.06.2019, a fost comunicată în data de 02.07.2019, astfel încât în mod corect a reținut instanţa de fond că prezenta contestație introdusă în data de 12.07.2019 este formulată în termen.

În referire la somația emisă în data de 29.08.2012 şi comunicată prin publicitate la data de 31.08.2012, precum şi somațiile comunicate în anul 2008, tribunalul reține că aceste acte de executare nu prezintă relevanță în analizarea excepției tardivității contestației la executare întrucât motivele invocate vizează împlinirea prescripției dreptului de a cere executare  la data de 01.01.2014, așadar ulterior emiterii actelor menționate.

În ceea ce privește adresa de înființare a popririi nr. __________, tribunalul reține că în cauză nu există dovezi privind comunicarea către contestator prin posta, la domiciliul său fiscal, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire a adresei nr. ___________, iar comunicarea direct prin publicitate este lipsită de efecte juridice, fiind făcută cu încălcarea ordinii reglementată de Codul de procedură fiscală din 2015.

În consecință, în lipsa unor dovezi de comunicare anterioare anului 2019 la domiciliul debitorului din care să rezulte momentul la care acesta a luat la cunoştinţă despre executarea silită, în mod corect a apreciat instanţa de fond că prezenta contestație a fost formulată în termen.

În referire la motivul de apel vizând întreruperea termenului de prescripției al dreptului de a cere executarea silită a amenzilor contravenţionale, tribunalul reține că potrivit art. 133 din OG 92/203 Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, iar potrivit art. 145 executarea silită începe prin comunicarea somației.

Contrar susținerilor apelantului, tribunalul reține că actele de executare (somația şi adresa de înființare a popririi) emise în anul 2012, respectiv 2016 nu au determinat întreruperea cursului prescripției.

Astfel, în sensul art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului astfel încât tribunalul reține că simpla emitere a unui act de executare nu are efect întreruptiv de prescripție.

Totodată se reține că potrivit art. 44 din OG 92/2003, „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.”

Or, astfel cum s-a menționat anterior actele de executare nu au fost comunicate intimatului-debitor prin poștă la domiciliul său, ci prin publicitate.

Tribunalul reține că modalitățile de comunicare indicate de art. 44 din OG nr. 9272003 nu pot fi interpretate, prin prisma Codului de procedură civilă, decât ca fiind subsidiare una față de cea menționată înaintea sa.

În acest context, tribunalul reține că, în cauză, comunicarea actelor administrativ-fiscale prin publicitate, prin afișare la sediul instituției şi prin postarea pe pagina de Internet se face numai în condițiile în care comunicarea legală a acestora nu a putut fi realizată printr-una din modalitățile stabilite la pct. a) - c) ale art. 44. Realizarea directă a procedurii de comunicare prin publicitate, fără dovada parcurgerii etapelor anterioare, contravine dispozițiilor art. 44 din O.G. nr. 92/2003. Prevederea legală impune obligativitatea existenței semnăturii contribuabilului sau a reprezentantului său fiscal pentru confirmarea primirii actelor. Numai în lipsa acestei semnături şi cu dovada parcurgerii etapelor anterioare de comunicare se poate recurge la îndeplinirea procedurii prin publicitate, caracterul subsidiar al acesteia fiind consacrat de alin. 1 Anexa 2 din Ordinul nr. 94/24.01.2006 a Ministrului Finanțelor Publice.

În referire la nota de constatare din data de 04.09.2012, tribunalul reține că din cuprinsul acesteia nu rezultă actul de executare ce a făcut obiectul comunicării, iar dacă respectiva comunicare vizează somația din data de 29.08.2012 se constată că această metodă este ulterioară comunicării prin publicitate, fiind astfel încălcată ordinea reglementată de dispozițiile legale menționate.

Mai mult decât atât în cuprinsul notei de constatare este indicată o adresă la care intimatul-contestator nu mai locuia din anul 2008, iar apelantul este o instituție publică ce are acces la bazele de date vizând domiciliul contribuabililor, astfel încât nu se poate reține că intimatul-contestator a cunoscut despre executarea silită ca urmare a comunicării din anul 2012.

În consecință, în mod corect instanţa  de fond a constatat că termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003 a fost întrerupt doar prin emiterea somațiilor din anul 2007, astfel încât s-a împlinit cel mai târziu la data de 01.01.2014.

Față de considerentele de fapt şi de drept enunțate, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică şi legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii apelului ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 NCPC.