Divort

Şedinţa publică din data de 5 decembrie  2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

GREFIER

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 29.05.2019, legal timbrată cu suma de 200 lei conform chitanței de la fila 3 dosar, reclamanta D.F. a chemat în judecată pe pârâtul D.M.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1.1  Desfacerea căsătoriei încheiata între părţi la data de 20.09.2003 în Oradea, în temeiul disp.art.373 lit. b) NCC coroborat cu art.379 alin. 1 NCC rap.la art.934 alin.2 NCPC, din culpa exclusivă a pârâtului;

1.2. Stabilirea locuinței minorei D.D.-M., născuta la ....... , la domiciliul reclamantei, în temeiul prev.art.496 NCC rap.la art.919 alin. 1 lit.a)NCPC;

1.3. Exercitarea autorității părintești față de minora de către cei doi părinți, în temeiul prev.art.505 rap.la art.397 NCC, raportat la art.919 alin. 1 lit.a) NCPC;

1.4. Stabilirea în favoarea minorei a unei pensii legale de întreținere în cuantumul prevăzut de lege, respectiv 1/4 din venitul net obținut de părinte, în baza disp.art.499 si 529 NCC, începând cu data introducerii cererii si până la majoratul minorei;

1.5. Păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, pentru motive temeinice, justificate de interesul reclamantei  și al copilului părţilor, în temeiul art. 383 alin.2 NCC si art.919 NCPC.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată  .

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat în esență că părțile s-au căsătorit la 20.09.2003, după o relație de prietenie în care a  crezut că a găsit sufletul-pereche, persoana alături de care să îşi întemeieze o familie și alături de care să-şi dorească să îmbătrânească. Nu a fost să fie așa, deoarece pârâtul, după câțiva ani de la nașterea fetiței, a devenit distant, indiferent, iar problemele s-au acutizat în ultimii ani. Sub pretextul atribuțiilor de serviciu pârâtul  a început să lipsească tot mai des de acasă, uneori zile la rând, pleca în concedii fără reclamantă şi fără fetiță, nu avea respectul pe care trebuie să îl aibă un soț pentru partenera de viață, era veșnic nemulțumit, deși nu avea absolut niciun motiv. Timp de 7 ani pârâtul a locuit în alt oraș, datorita detașării in timpul serviciului, iar reclamanta arată că a  fost singura care s-a ocupat de casa aflata in construcție şi de copil  şi nu s-a plâns.

Susține reclamanta că atunci când soțul său „și-a dat jos” masca a început să o agreseze verbal, urmat de amenințări care începeau să îi creeze nu numai suspiciuni, dar și stări de temere pentru integritatea sa fizică.

Am început sa îşi ridice semne de întrebare legate de persoana căreia îi dedicase ani întregi din viaţă, cei mai frumoși, alături de care are un copil, lumina ochilor  ei, îndurând toate acestea deoarece am fost crescuta in ideea ca o căsnicie este pe viaţă, iar copilul trebuie sa crească alături de cei doi părinți. Tocmai de aceea arată că a mai suportat o perioada abuzurile psihice, emoționale, iar acestea au culminat cu confirmarea faptului că soțul său trăiește o viaţă paralela, alături de altă femeie.

 Faptul ca paratul a dezvoltat o atitudine abuziva, nesincera, duplicitara in cuplu, implicându-se într-o relație adulterină, independent de existenta copilului  în vârsta de 14 ani, apreciază reclamanta că ţine de  conduita acestuia, de voința paratului, de culpa acestuia in destrămarea iremediabila a relației de familie  şi trebuie sa conducă la concluzia ca cererea de chemare in judecată este vădit întemeiată.

Referitor la capătul de cerere prin care solicită încuviinţarea instanţei de a păstra numele dobândit în urma căsătoriei  precizează reclamanta că pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi, instanţa de judecata poate încuviința cererea chiar si în lipsa unei înțelegeri intre părţi. Arată că nu tine cu orice preț sa păstreze acest nume, însă este nevoita, datorita faptului că este cadru universitar, conferențiar doctor al .........................e, ca atât teza de doctorat, cat si articolele si studiile de specialitate au fost publicate sub numele de „D” , ceea ce o determină sa facă aceasta solicitare.

In plus, in practica s-a decis ca, daca pe numele purtat in timpul căsătoriei pedagogul/CADRUL UNIVERSITAR s.a. s-au eliberat acte in acest scop, cum ar fi in cazul reclamantei Diploma de doctor, Certificatul de farmacist, Certificatul absolvire pentru manager de proiect, Certificatul de Membru al Colegiului Farmaciștilor din Romania, publicații, cărți etc, se justifica păstrarea numelui, modificarea acestuia putând aduce prejudicii morale, aspect ce se încadrează sintagmei „motive temeinice", inserate de legiuitor in alin.2 al art.383 din Codul civil.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea acţiunea si toate cererile formulate.

In drept, cererea este fundamentată pe temeiurile de drept precizate pe larg, in partea introductiva a acesteia, iar în probațiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisurile depuse la dosar şi cu audierea martorilor B.I. şi G.P.M..

Prin serviciul registratură, la data de 28.06.2019, respectiv 01.07.2019, pârâtul a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, legal timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru-f. 55 dosar.

Pârâtul a arătat că se  opune la următoarele capete de cerere formulate de reclamantă:

- desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 raportat la art.373 alin. 1 lit.b) Cod Civil;

- stabilirea în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul net obținut de părinte, conform art. 529 Cod civil, începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei; 

- păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, pentru motive justificate, în temeiul art. 383 alin.2 Cod civil.

Totodată, pârâtul a învederat  instanței că nu se opune  la admiterea următoarelor capete de cerere formulate de reclamantă:

 - stabilirea locuinței minorei, la domiciliul reclamantei, în temeiul art. 496 alin.2 Cod Civil :

- exercitarea autorității părintești față de minora, în comun, de către ambii părinți, în temeiul art. 397 Cod Civil.

Pe cale reconvențială, în temeiul art. 209 NCPC, pârâtul a solicitat respectuos instanței să dispună:

1. Desfacerea căsătoriei din culpă comună, în temeiul prevederilor art. 379 raportat la art. 373 alin. 1 lit.b) Cod Civil;

2. Stabilirea în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în cuantum de 1/4 din veniturile nete ale pârâtului-reclamant reconvenţional, începând de la data pronunțării sentinței in prezenta cauza, în următoarea forma:

-în natură în favoarea minorei, în echivalentul a 1000 lei lunar, în temeiul prevederilor art. 530 alin.2 Cod Civil;

- in bani suma reprezentând diferența peste contribuția in natura pana la atingerea fracției de 1/4 din veniturile nete, lunare, în temeiul prevederilor art. 530 alin. 1 Cod Civil.

3.Stabilirea unui program de păstrare a legăturilor personale cu minora, în favoarea pârâtului, după cum urmează:

• cu ridicarea minorei de la domiciliul pârâtei:

- În după-amiaza fiecărei zi de miercuri a săptămânii, începând cu orele 14:00 și până la orele 20:00;

-  În fiecare al doilea sfârșit de săptămână, începând de vineri ora 16,00 și până duminică ora 19,00;

-  În timpul vacanțelor de iarnă, o săptămână în primul an cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, iar în următorul an cu ocazia sărbătorilor de Anul Nou;

-  Cu ocazia sărbătorilor Pascale tot al doilea an, timp de trei zile;

-  În timpul vacanței de vară, trei săptămâni conform înțelegerii părților;

•  fără ridicarea minorei-oricând.

4. Revenirea reclamantei-pârâtă reconvențional la numele avut înaintea căsătoriei.

În fapt, pârâtul reclamant reconvenţional referitor la desfacerea căsătoriei din culpă comună, în temeiul prevederilor art. 379 raportat la art. 373 alin.1 lit.b) Cod Civil a arătat  că în speță nu poate fi vorba de o culpă exclusivă a acestuia, ci despre o culpă comună în desfacerea căsătoriei. Relațiile dintre soți s-au alterat cu timpul, existând ca în orice familie unele discuții și nemulțumiri dar nu se poate reține că acestea ar fi fost cauzate doar de acțiunile acestuia. Au existat in trecut mai multe tentative ale pârâtului de a divorța, însă in final s-a  renunțat la aceste demersuri.

Motivele așternute de către reclamanta în cuprinsul cererii de chemare in judecată pot avea cel mult o valoare narativă, fără însă a avea multe puncte congruente cu realitatea. Arată pârâtul că nu poate fi de acord cu susținerile reclamantei potrivit cărora pleca  în concedii singur, întrucât deplasările erau efectuate în interes de serviciu și cu atât mai puțin cu susținerile legate de presupuse abuzuri sau agresiuni verbale. După cum a  precizat, au existat discuții în cuplu dar niciodată nu s-a trecut limita unor discuții în contradictoriu.

Din contra, atitudinea distinsei sale soții față de aceasta și în raport de relațiile de căsnicie s-a caracterizat de-a lungul mariajului  prin egoism, ambiții personale și dorința de a fi expus în fața prietenilor și/sau familiei în situații nepotrivite și ipostaze sensibile. Mai mult a utilizat sume din bani comuni pentru a achiziționa imobile intabulate apoi pe numele unor terți, fraudând interesele pârâtului.

2. Referitor la stabilirea modalității de executare a întreținerii în favoarea minorei, arată pârâtul că dispozițiile art. 530 alin. 1 prevăd faptul că obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și dezvoltării minorei, aceasta fiind deci regula. În ceea ce privește modalitatea de executare a pensiei de întreținere, excepția prevede că modalitatea de executare a întreținerii poate fi dispusă prin plata unei sume de bani dacă întreținerea nu este prestată în natură.

Învederează faptul că este de acord ca valoarea totală a întreținerii să fie echivalentul a ¼ din venitul său net, dar să nu fie impusă sub forma exclusiva a plaților in numerar. Întrucât textul legal nu interzice, iar ceea ce legea nu interzice este permis, apreciază întemeiată solicitarea sa de a stabili modalitatea de executare a întreținerii printr-o formulă care să combine cele două modalități. Astfel, solicita instanței să dispună stabilirea în favoarea minorei a unei pensii de întreținere în natură în echivalentul a 1000 lei lunar, în temeiul prevederilor art. 530 Cod Civil alin. 2, iar diferența până la atingerea fracției de 1/4 din veniturile acestuia, sa fie plătita in numerar in contul bancar deschis pe numele minorei.

3. Referitor la programul de vizitare apreciază că este în interesul minorei să păstreze o relație cât mai apropiată cu acesta și astfel este nevoie de timp pe care să îl petreacă împreună. Prin programul de păstrare a legăturilor cu aceasta pe care l-a solicitat instanței consideră că se menține și se poate dezvolta relația afectivă dintre tată și minoră.

Dorește să aibă posibilitatea să petreacă timp cu aceasta, să se poată interesa de problemele acesteia și să îi acorde ajutor atunci când este necesar iar acest lucru nu este posibil numai dacă aceasta petrece suficient timp alături de pârât.

Având în vedere vârsta acesteia precum și relația pe care o au în momentul de față consideră că se impune stabilirea unui program de vizitare în așa fel încât aceasta să resimtă cât mai puțin problemele prin care trec părinții acesteia, respectiv  conform petitului.

4. Referitor la păstrarea numelui de căsătorie a reclamantei-pârâtă reconvențională învederează că se opune acestei solicitări, motivele invocate de către aceasta nefiind temeinice.

Motivele invocate de reclamantă cu privire la eliberarea de adeverințe și certificate de atestare nu reprezintă motive temeinice, astfel cum sunt ele prevăzute în cuprinsul art. 383 alin.2 Cod civil. Reclamanta-pârâtă reconvențională își va păstra toate aceste titulaturi și calificări și în situația revenirii la numele anterior, astfel că nu i se creează niciun prejudiciu concret.

În ceea ce privește susținerile cu privire la calitatea acesteia de cadru universitar, nici acest motiv nu poate fi unul temeinic care să justifice o excepție de la regula care prevede că la divorț părțile revin la numele deținut anterior căsătoriei. În acest sens, amintim cu titlu de practică Decizia Tribunalului Satu-Mare, care într-o speță complet asemănătoare a stabilit că:

Instanţa de fond în mod neîntemeiat a încuviințat intimatei păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Motivele invocate de intimată, respectiv durata căsătoriei de 10 ani, simplul fapt că în activitatea sa profesională este cunoscută sub numele dobândit prin căsătorie, ci figurează în actele de studii cu acest nume nu justifică pretenția acesteia la păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei, (Tribunalul Satu-Mare, Decizia nr. 152/2010).

Raportat la articolele publicate de reclamantă, rog a retine că acestea au fost publicate cu peste 10 ani în urmă, si nu se poate reține că i-ar crea un prejudiciu dacă aceasta ar reveni la numele anterior căsătoriei întrucât nu se poate susține că prezintă relevanță numele celui care publică aceste articole, cât calitatea acestora.

În situația în care aceste articole ar avea o calitate recunoscută la nivel public nu consideră pârâtul că numele autorului ar împiedica sau facilita recunoașterea calității acestora.

De asemenea, arată pârâtul că reclamanta a publicat articole și sub numele .......... astfel încât, este întărit argumentul anterior cu privire la calitatea publicațiilor și nu atât asupra numelui autorului.

Astfel a solicitat respingerea  solicitării reclamantei cu privire la păstrarea numelui dobândit cu ocazia căsătoriei și pe cale reconvențională a se dispune revenirea acesteia la numele de ..................

În drept,  au fost invocate prev.art.205 NCPC, art. 209 NCPC, iar în  probațiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, ancheta sociala, audierea martorei Drăgan Iuliana. 

La data de 23.07.2019, reclamanta a depus întâmpinare faţă de cererea reconvenţională prin care şi-a precizat poziţia procesuală  în sensul că:

-Solicita ca desfacerea căsătoriei sa fie pronunţată in temeiul disp.art.374 alin. 1 NCC , prin acordul soților;

-  Solicită stabilirea în favoarea minorei a unei pensii legale de întreținere în cuantumul prevăzut de lege, respectiv 1/4 din venitul net obținut de părinte, în baza disp.art.499 si 529 NCC, începând cu data introducerii cererii si până la majoratul minorei, solicitând respingerea cererii paratului-reclamant reconvenţional privitor la prestarea întreținerii in natura, în echivalentul a 1000 lei lunar, având in vedere faptul ca nu poate justifica niciun motiv temeinic pentru care solicita acest lucru; executarea in natura va presupune o derulare greoaie si contradictorie a acestui demers lunar, de aceea solicită respingerea cererii.

- A arătat că este de acord cu stabilirea unui program de păstrare a legăturilor personale cu minora, in favoarea tatălui, însă parțial in ceea ce privește conținutul acestui program: ridicarea de la domiciliu sa aibă loc in ziua de miercuri a săptămânii in care nu este stabilit programul de vizitare la sfârșit de săptămâna,  şi în funcție de programul școlar si extrașcolar al minorei, adică în săptămânile impare; a solicitat respingerea cererii de păstrare a legăturilor personale cu minora „oricând”, astfel cum solicita pârâtul.

-  In ceea ce privește solicitarea de respingere a capătului de cerere privitor la păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, pentru motive temeinice, justificate de interesul reclamantei și al copilului părţilor, in temeiul art.383 alin. 2 NCC si art.919 NCPC, a  solicitat  sa fie avute in vedere probele depuse in susținerea cererii, justificând ca sunt aplicabile dispoziţiile legale privind admisibilitatea unei astfel de cereri .

A arătat reclamanta că deşi împrejurările menţionate de către parat nu sunt reale, a decis sa fie de acord cu desfacerea căsătoriei potrivit dispoziţiilor art.374 alin.1 Cod civil, tocmai pentru a evita situații neplăcute pentru parat, dar si pentru că dezvoltarea armonioasa a copilului părţilor este prioritara. Astfel, a susţinut că proba testimoniala apare inutila şi a solicitat  a fi primite aceste apărări şi precizări.

 Conform aspectelor consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 24.10.2019, reclamanta  asistată de reprezentant a  precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, fără motivarea hotărârii, stabilirea locuinţei minorei la mamă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile realizate de la data de introducerii acţiunii, exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii soţi şi reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, prin raportare la prev. art. 383 alin. 2 C.pr.civ.  A precizat că nu este de acord cu stabilirea unei prestaţii în natură din partea pârâtului privind întreţinerea minorei. Cu privire la programul solicitat de pârât prin cererea reconvenţională, solicită ca acea zi de miercuri să fie redusă la săptămânile pare, cu ridicarea minorei de la ora 14.00 până la ora 20.00, iar în săptămânile impare să fie stabilit un program pentru sfârșitul de săptămână, cu ridicarea minorei de la domiciliul mamei, de vineri de la ora 16.00 până duminica la ora 19.00 şi predarea acesteia la domiciliul mamei. A solicitat a se avea în vedere şi programul extrașcolar al minorei, în rest fiind de acord cu programul solicitat în timpul vacantelor şi  de  sărbători.

 Pârâtul asistat de reprezentant ales nu s-a opune precizării de acţiune formulată de reclamantă.  A precizat cererea reconvenţională în sensul că se solicită desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, fără motivarea hotărârii,  modificarea programului de legături personale inserat în cuprinsul acesteia, în sensul că nu va fi în fiecare miercuri şi nu mai susține ultimul punct al programului de vizitare menționat prin cererea reconvenţională, respectiv program de vizită fără ridicare oricând. Este de acord cu desfacerea căsătoriei prin acord şi fără motivarea sentinței. În ce privește pensia de întreținere este de acord cu stabilirea unui cuantum de ¼ din veniturile nete realizate de pârât, dar pentru echivalentul sumei de 1000 lei din aceste venituri întreținerea să fie prestată în natură de către pârât, iar pentru diferență în bani, de la pronunțarea hotărârii.  A susținut că nu este de acord ca reclamanta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie.

Tot la acest termen instanţa a dispus audierea minorei în cameră de consiliu potrivit art. 226 Cod procedură civilă raportat la art. 264 C.civ., iar aceasta a fost prezentată de către mamă în cursul zilei pentru audiere, procesul verbal întocmit în acest sens fiind atașat la dosarul cauzei.

Pentru dovedirea temeiniciei pretențiilor/apărărilor părţilor instanţa a încuviințat în cauză  proba cu înscrisuri.

Pe parcursul procesului părțile au învederat instanţei faptul că sunt de acord cu desfacerea căsătoriei pe baza acordului părţilor şi cu soluţionarea capetelor de cerere accesorii divorțului conform precizărilor de acţiune, părțile învederând că s-au înțeles cu privire la desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității părintești în privinţa minorei, cu privire la  stabilirea locuinţei minorei şi programul de vizită, existând neînţelegeri în privinţa numelui ce va fi purtat de către reclamantă după desfacerea căsătoriei şi a modalității executării de către pârât a obligației de întreținere în favoarea minorei.

  -//-

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma cererilor precizate, a poziției procesuale exprimate în cauză de către părţi şi a probațiunii administrate instanţa reţine următoarele:

Părțile s-au căsătorit  la data de 20.09.2003 la Primăria mun. Oradea, judeţul Bihor, căsătoria părţilor fiind înregistrată în registrul stării civile nr. ............,  în baza certificatului de căsătorie seria CD, nr. 074671, depus la fila 9  dosar.

Din relația de căsătorie a celor doi soţi a rezultat minora D.D.-M., conform certificatului de naștere aflat la fila 10 dosar .

Actualmente părțile nu doresc să mai conviețuiască împreună şi au consimțit la desfacerea căsătoriei  pe cale amiabilă, pe baza acordului soților.

Părțile au căzut de acord şi cu privire la o parte din celelalte capete de cerere accesorii divorțului, respectiv la petitele referitoare la  locuinţa minorei după desfacerea căsătoriei părţilor, exercitarea autorității părintești, programul de vizită a minorei  şi au cerut expres instanţei ca hotărârea să nu fie motivată.

Între părţi există neînţelegeri şi contradicții în privinţa petitelor de cerere referitoare la numele ce va fi purtat de către reclamantă după desfacerea căsătoriei şi a modalității

executării de către pârât a obligației de întreținere în favoarea minorei şi a datei de la care se stabilește obligația de întreținere.

Drept urmare examinând înscrisurile depuse în probațiune la dosar şi având în vedere acordul exprimat de către ambele părţi, instanţa va aprecia că relațiile de familie sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei părţilor nemaifiind posibilă.

 Astfel, în baza art.373 lit. a şi art.374 alin.1 din Noul C.civ., rap. la art.931, al.1 C.pr.civ. şi cu aplicarea art.927 C.pr.civ., ținând cont de solicitarea expresă a ambelor părţi ca hotărârea să nu fie motivată, în privinţa capătului de cerere privind desfacerea căsătoriei şi a petitelor accesorii divorțului asupra cărora părţile s-au înțeles , urmează să admită atât cererea principală formulată şi precizată de către reclamanta, cât şi cererea reconvenţională formulată şi precizată de către pârâtul- reclamant reconvențional şi  ca o consecinţă a acestui fapt să dispună desfacerea prin acordul soților a căsătoriei încheiată între părţi la data de 20.09.2003 la Primăria mun. Oradea, judeţul Bihor şi înregistrată în registrul stării civile nr. .............., în baza certificatului de căsătorie seria CD, nr. 074671, depus la fila 9  dosar.

În baza prev. art. 383 alin.2 Cod Civil şi a  art. 931 al.2 şi 3 C.pr.civ.,  ca efect al desfacerii căsătoriei părţilor şi având în vedere solicitarea expresă a reclamantei, precum şi  înscrisurile depuse în probațiune la dosar, chiar dacă nu  există o înțelegere a părţilor sub acest aspect şi pârâtul se opune cu vehemență solicitării reclamantei, instanţa va încuviința ca pe viitor  reclamanta- pârâta  reconvenţională Drăgan Felicia să  păstreze numele  avut în  timpul căsătoriei.

Pentru a dispune în acest sens instanţa are în vedere că deşi s-a opus acestui aspect pârâtul reclamnat reconvenţional nu a invocat niciun motiv plauzibil care să conducă la concluzia că reclamanta nu poate păstra numele dobândit în timpul căsătoriei.

Aspectele că reclamanta ar fi editat articole de specialitate şi sub numele de ,,...........,, nu sunt susceptibile să atragă concluzia că reclamanta trebuie să revină la acest nume, cât timp aceste articole este evident că au fost publicate anterior dobândirii de către reclamantă, prin căsătoria cu pârâtul.

 Retine instanţa că potrivit înscrisurilor depuse la filele 11-14 dosar pe numele de D. au fost emise  în favoarea reclamantei:  Diploma de doctor în Domeniul Farmacie, Certificatul de Farmacist Primar, Certificatul absolvire pentru manager de proiect, Certificatul de Membru al Colegiului Farmaciștilor din Romania.

 De asemenea, conform înscrisurilor aflate la filele 33-42 dosar,  precum şi a celor depuse la ultimul termen de judecată cu numele de D., dobândit prin căsătorie, reclamanta şi-a întocmit teza de doctorat şi a realizat numeroase publicații, cărți, îndrumare, studii şi articole de specialitate.

 Astfel, ținând cont de multitudinea titlurilor dobândite de reclamantă cu acest nume şi a publicațiilor realizate, de faptul că  reclamanta este şi cadru universitar, conferențiar doctor al Facultății de Medicina si Farmacie şi de aspectul că o perioadă îndelungată de timp, respectiv din data de 20.09.2003 şi până în prezent, reclamanta, este cunoscută şi identificată în societate pe baza numelui dobândit prin căsătorie , în baza art. 383 alin.2 Cod Civil  raportat şi  la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 96/2013,  instanţa apreciază că se justifica păstrarea  de către reclamantă a numelui dobândit prin căsătorie, modificarea acestuia putând aduce prejudicii morale  atât pentru reclamantă, care este cunoscută în societate cu acest nume, realizând în perioada purtarii acestui nume performante profesionale remarcabile,  cât şi pentru minora părţilor, întrucât şi aceasta datorită vârstei avute (14 ani ) va fi identificată în viitor cel puțin câțiva ani cu numele de D  .

Drept urmare, apreciază instanţa că o astfel de măsură este justificată şi prin prisma protejării interesului superior al fiicei minore  provenită din căsătoria părţilor, aflată în grija mamei (care este cunoscută şi identificată în societate cu acest nume), interes care se impune a fi analizat prioritar oricăror orgolii existente între părţi, mai ales că, aşa cum a putut constata instanţa cu ocazia audierii minora părţilor este o fire sensibilă, fiind foarte atașată de mama sa.

În ipoteza în care minora nu ar purta același nume cu părinții săi s-ar putea găsi în situații stânjenitoare ca urmare a diferenței de nume dintre aceasta  şi părinţii săi/ mama sa(alături de care urmează să locuiască potrivit înțelegerii părţilor), de natură să îi afecteze în mod negativ dezvoltarea morală şi socială. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 22 februarie1994, pronunţată în cauza Burghartz împotriva Elveţiei, paragraful 24, statuând că numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală şi de apartenență la o familie, precum şi Curtea Constituţională a României prin Decizia nr.96/2013.

Ca atare, instanţa va admite cererea principală cu privire la nume şi va respinge cererea reconvenţională sub acest aspect urmând a  încuviinţa ca pe viitor reclamanta să păstreze numele avut în timpul căsătoriei, acela de „ D”.

Potrivit art.396 C.civ. coroborat cu art. 264 C.civ. instanţa de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați şi copii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă, cu specificarea că poate fi ascultat şi minorul care nu a împlinit 10 ani, dacă instanţa consideră că acest lucru este necesar pentru soluţionarea cauzei.

În ceea ce privește efectele divorțului  cu privire la raporturile dintre părţi şi copilul lor minor D.D.-M. instanţa a reţinut mai sus  că, părțile s-au înțeles cu privire la o parte din aspectele care o privesc pe minoră.

Conform art. 263 al.1 C.civ., orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Aceste dispoziții legale sunt în acord cu prevederile art.2 din Legea nr.272/2004, precum şi cu cele ale art.3 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20.11.1989, de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr.18/1990, în conformitate cu care interesul superior al copilului trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătoreşti.

În cazul de faţă, nu s-a invocat şi nici dovedit existenţa vreunui motiv de natură să conducă la concluzia că  înțelegerea părinților nu ar corespunde  interesului minorei părţilor în privinţa capetelor de cerere privind stabilirea locuinţei minorei şi exercitarea autorității părintești.

Astfel, în baza art. 931 N. C.pr. civ. raportat la  art. 400, art. 496 din N.C.civ., art. 396 şi 397 din N.C.civ., rap. la art. 264 C. civ., faţă de înțelegerea părinților, ținând cont de concluziile anchetei sociale nr.296421/18.10.2019 efectuată în cauză de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Mun. ORADEA, precum şi de aspectele consemnate în procesul verbal încheiat la data de 24.10.2019, cu ocazia audierii minorei, atașat la dosarul cauzei,  instanţa va stabili locuinţa minorei , la domiciliul mamei sale, părintele cu care aceasta locuieşte în mod statornic .

Conform art. 397 C.civ., după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanţa decide altfel, iar potrivit art. 398 C.civ., instanţa hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, doar atunci când există motive întemeiate (însă în speţă nu au fost invocate şi nici dovedite astfel de motive), având în vedere interesul superior al copilului.

La art. 399 C.civ. se prevede că, în mod excepțional, instanţa poate hotărî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană, cu consimțământul acestora, sau într-o instituție de ocrotire, acestia urmând să exercite doar drepturile şi îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului, instanţa stabilind dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinți în comun sau de către unul dintre ei.

Așadar, regula este că exercitarea autorității părintești revine, după divorț, în comun ambelor părţi, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte reprezentând o situație de excepție, ce poate fi dispusă numai atunci când exercitarea în comun a autorității părintești ar fi contrară interesului superior al copilului, iar plasamentul copilului la un terț este o situație cu totul de excepție, când, de asemenea, interesul copilului o cere.

În speţă nu s-a dovedit existenţa vreunui motiv care atragă concluzia că, în interesul copilului părţilor, ar fi ca autoritatea părintească cu privire la acesta să revină, după divorț, doar unuia dintre părinți  sau că s-ar impune plasamentul copilului la o terță persoană.

 Aşa fiind, nu se poate reţine că exercitarea şi pe viitor, a autorității părintești, de către amândoi părinții, ar fi contrară intereselor copilului lor minor, cu atât mai mult cu cât ambele părţi au căzut de acord cu privire la acest aspect, iar potrivit prevederilor noului Cod civil, preferința legală este pentru o soluție „părintească” amiabilă, părinții fiind invitați să se înțeleagă în privinţa exercitării drepturilor părintești şi îndeplinirii obligaţiilor părintești, autoritățile trebuind să tină cont, în hotărârile pe care le iau, de dorințele şi interesele părinților referitoare la copii (art. 263 al.2, 3 C.civ.).

Ca urmare, instanţa, văzând şi art. 931 C.civ., va dispune, în baza art.396 C.civ., coroborat cu art.397 C.civ., ca autoritatea părintească cu privire la minora,  să revină, în comun şi în mod egal  ambelor părţi şi după divorțul lor.

În conformitate cu art.402 C.civ., cu ocazia soluționării cererii de divorț, instanţa este obligată să se pronunțe asupra contribuției fiecărui părinte la

cheltuielile de creștere, educare, învățătură şi pregătire profesională a copiilor, dispoziţiile titlului V din Codul civil, cu privire la obligația de întreținere aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 516 C.civ. prevede că obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, pentru ca art.406 C.civ. să prevadă că rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană, şi că părinții şi copiii sunt rude de gradul întâi.

 Conform art. 527 C.civ., poate fi obligat la întreținere numai acela care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea trebuind a se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilitățile de realizare a acestora, urmând a fi avute în vedere şi celelalte obligaţii ale sale.

Potrivit art. 525 al.1 C.civ., părinții datorează întreținere minorului care se află în nevoie, dacă acesta nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, iar conform art. 529 al. 1 C.civ., întreținerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, art. 529 al.2 C.civ. prevăzând că, atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.

Art. 499 al.1 C.civ. prevede că tatăl şi mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educația, învățătura şi pregătirea sa profesională, iar la al. 3 al art. 499 se arată că părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără de depăși vârsta de 26 de ani.

De asemenea, la art. 531 alin.1 din Codul civil se arată că în situaţia în care se iveşte o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea şi nevoia celui care o primește, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei, iar la art. 532 alin 1 din Codul civil, se arată că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.

Referitor la obligația de întreținere pe care instanţa urmează să o stabilească în favoarea minorei, modalitatea executării acesteia şi data de la care va fi acordată, instanţa are în vedere faptul că potrivit adeverinței nr. 230/18.09.2019 emisă de UNITATEA ................... CLUJ, depusă în probațiune la dosar la termenul de judecată de 24.10.2019, pârâtul este angajatul acestei unități, pe perioadă nedeterminată, în funcția de cadru militar a activ şi a realizat în lunile martie-august 2019 solde nete în sumă de 39902 lei, cuantumul soldei nete pe luna august 2019 fiind de 6361 lei .

Faţă de cele ce preced reținând că pârâtul deşi a susţinut , nu a dovedit că a contribuit la întreținerea minorei în ultima perioadă de timp, deşi sarcina probei îi revenea în exclusivitate conform  art. 249 C.pr. civ., reținând susținerile minorei cu ocazia audierii cu privire la acest aspect, precum şi doleanța acesteia de a primi o sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere, văzând că minora este elevă şi  necesită sprijin moral şi material pentru creștere, educare şi desăvârșirea studiilor, în baza art. 402 , 406, 499, 516, art. 525 al.1, art. 527 din Noul C.civ., rap. la art. 529 şi art. 530 Cod civil, instanţa îl va obliga pe pârâtul reclamant reconvenţional să plătească în favoarea minorei, o pensie de întreținere lunară în cotă de 1/4 din toate veniturile nete salariale sau asimilate salariilor realizate  de către acesta, începând de la data introducerii cererii– 29.05.2019 şi până la majoratul minorei sau până la schimbarea împrejurărilor avute în vedere la pronunțarea prezentei sentinţe, plata pensiei urmând a se  face până în data de 25 a fiecărei luni, pentru luna în curs.

Instanţa va respinge pretențiile pârâtului privind încuviinţarea ca pentru echivalentul sumei de 1000 lei din veniturile totale datorate cu titlu de pensie în favoarea minorei  întreținerea să fie prestată în natură de către pârât, iar pentru diferență în bani, de la data pronunțării hotărârii, întrucât acesta nu a dovedit că a prestat întreținere până la momentul pronunțări hotărârii .

Totodată prestarea unei părţi din obligația de întreținere în natură ar impieta asupra verificării modalității de executare a obligației de întreținere în cuantumul total stabilit de instanţă, ar crea premisele oferirii  unor produse inutile pentru necesitățile minorei, mai ales că acestea pe măsura trecerii timpului vor fi tot mai diversificate (îmbrăcăminte, activităţi școlare, extrașcolare, etc) şi tot mai ușor de satisfăcut prin prestarea unor sume de bani cu titlu de întreținere.

 Consideră instanţa că nu poate fi consolidată relația dintre tată şi fiica sa ca urmare a prestării obligației de întreținere în natură, întrucât minora este la o vârstă la care ştie să acorde prioritate nevoilor sale şi să facă diferența între aspectele materiale ale unei relații şi cele sufletești, spirituale, acestea din urmă având pentru orice copil o semnificație majoră pentru consolidarea unei relații.

Drept urmare apreciază instanţa că nu poate fi consolidată din punct de vedere material relația dintre tată şi fiica sa, aşa cum a susţinut pârâtul,  în acest sens este nevoie de o apropiere sufletească sinceră, întrucât confortul psihic pe care trebuie să-l găsească orice copil la părinții săi prevalează bunurilor materiale, efemere.

În baza art.401 din Noul Cod civ., art.17 din Legea nr.272/2004, privind protecția şi promovarea drepturilor copilului, ca urmare a stabilirii locuinţei minorei la domiciliul mamei, tatăl care este separat  de aceasta, are dreptul de a avea legături personale cu minora. 

Prin urmare, având în vedere înțelegerea părinților, precum şi intervenind din oficiu pentru individualizarea concretă a programului, astfel încât acesta să fie susceptibil de a fi pus în executare silită, în ipoteza în care nu va fi executat de bună voie, instanţa va stabili următorul program de vizitare a minorei de către tatăl  acesteia:

-în fiecare săptămâna pară din lună,  în ziua de miercuri de la ora 14,00 si până  la ora 20,00, cu ridicarea minorei de la locuinţa mamei şi predarea acesteia la sfârșitul programului; 

-  în fiecare săptămână impară din lună, de vinerea de la ora 16,00 şi până duminica la ora 19,00, cu ridicarea minorei de la locuinţa mamei şi predarea minorei la sfârșitul programului; 

-  în vacanța de iarnă, în anii pari,  săptămâna  care include Sărbătoarea Crăciunului şi  în anii impari săptămâna din vacanța care include Sărbătoarea Anului Nou minora va fi la tată, cu ridicarea acesteia de la locuinţa mamei, în data de 23 decembrie în anii pari, respectiv în data de 30 decembrie în anii impari  la ora 10,00 şi predarea minorei la ora 19,00  în cea de-a șaptea zi a intervalului de timp menționat;

- în anii pari, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, timp de trei zile,  minora va fi la tată cu ridicarea acesteia de la locuinţa mamei, sâmbăta înainte de Paște la ora 16,00 şi predarea minorei la locuinţa mamei în  ultima zi a  intervalului de timp menționat, respectiv în ziua de marți la ora 16,00; 

-  în vacanța de vară, în  anii pari, primele trei săptămâni din  luna iulie  şi  în anii impari, primele trei săptămâni din luna august, minora va fi la tată, cu ridicarea acesteia de la locuinţa mamei, în prima zi de luni a intervalului de timp menționat la ora 10,00  şi  predarea în  ultima zi a intervalului de timp menționat, respectiv duminica la ora 19,00.

În perioada în care minora se va afla în grija pârâtului- reclamant reconvenţional, acesta din urmă, la fel ca şi mama minorilor, este obligat  să se comporte faţă de copilul său cu toate diligențele necesare unui bun părinte, pentru a-i asigura securitatea fizică şi psihică. 

Potrivit art. 448 alin.1 pct. 1 şi 4  C.pr.civ prezenta hotărâre este executorie în privinţa pensiei  de întreținere, exercitării autorității părintești, stabilirii locuinţei minorei  şi exercitării dreptului de a avea legături personale cu minora .

Cheltuieli de judecată nu se vor acorda în cauză, acestea nefiind solicitate de nici una dintre părţi, cu ocazia acordării cuvântului în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Admite cererea principală formulată şi precizată de către reclamanta D.F. , în contradictoriu cu pârâtul D.M.M.,

Admite în parte cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtul reclamant-reconvențional D.M.M. în contradictoriu cu  reclamanta- pârâtă  reconvențională  D.F.

Desface prin acordul soților căsătoria încheiată între părţi la data de 20.09.2003 la Primăria mun. Oradea, judeţul Bihor şi trecută în registrul stării civile la nr. .............,  în baza certificatului de căsătorie seria CD, nr. 074671.

Încuviințează ca pe viitor reclamanta- pârâtă reconvențională să-şi păstreze numele dobândit în timpul căsătoriei, acela de  ,,D,,.

 Stabilește la reclamanta- pârâtă reconvențională locuinţa minorei.

Pe viitor autoritatea părintească asupra minorei revine în comun şi în mod egal ambilor părinți.

Obligă pe pârâtul D.M.M., să plătească în favoarea minorei, o pensie de întreținere lunară în cotă de 1/4 din toate veniturile nete salariale sau asimilate salariilor realizate  de către acesta, începând de la data introducerii cererii– 29.05.2019 şi până la majoratul minorei sau până la schimbarea împrejurărilor avute în vedere la pronunțarea prezentei sentinţe, plata pensiei urmând a se  face până în data de 25 a fiecărei luni, pentru luna în curs.

Încuviințează dreptul pârâtului- reclamant reconvențional  de a avea legături personale cu minora  , după următorul program de vizitare: 

-în fiecare săptămâna pară din lună,  în ziua de miercuri de la ora 14,00 si până  la ora 20,00, cu ridicarea minorei de la locuinţa mamei şi predarea acesteia la sfârșitul programului; 

-  în fiecare săptămână impară din lună, de vinerea de la ora 16,00 şi până duminica la ora 19,00, cu ridicarea minorei de la locuinţa mamei şi predarea minorei la sfârșitul programului; 

-  în vacanța de iarnă, în anii pari,  săptămâna  care include Sărbătoarea Crăciunului şi  în anii impari săptămâna din vacanța care include Sărbătoarea Anului Nou minora va fi la tată, cu ridicarea acesteia de la locuinţa mamei, în data de 23 decembrie în anii pari, respectiv în data de 30 decembrie în anii impari  la ora 10,00 şi predarea minorei la ora 19,00  în cea de-a șaptea zi a intervalului de timp menționat;

- în anii pari, cu ocazia Sărbătorilor Pascale, timp de trei zile,  minora va fi la tată cu ridicarea acesteia de la locuinţa mamei, sâmbăta înainte de Paște la ora 16,00 şi predarea minorei la locuinţa mamei în  ultima zi a  intervalului de timp menționat, respectiv în ziua de marți la ora 16,00; 

-  în vacanța de vară, în  anii pari, primele trei săptămâni din  luna iulie  şi  în anii impari, primele trei săptămâni din luna august, minora va fi la tată, cu ridicarea acesteia de la locuinţa mamei, în prima zi de luni a intervalului de timp menționat la ora 10,00  şi  predarea în  ultima zi a intervalului de timp menționat, respectiv duminica la ora 19,00.

Respinge celelalte pretenții ale pârâtului -reclamant reconvenţional.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă  cu privire la divorț, exercitarea autorității părintești şi locuinţa minorei.

Cu drept de apel  în termen de 30 de zile de la comunicare în ceea ce privește capetele de cerere privind numele reclamantei după desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere şi dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minora, cale de atac care se depune la Judecătoria Oradea. 

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei  azi, 05.12.2019.

PREŞEDINTE,

GREFIER

Domenii speta

Spete similare