Abuz de încredere, art. 238 alin. 1 Codul penal

INSTANŢA

Constată că la data de 10.12.2019 s-a înregistrat la Judecătoria Oradea rechizitoriul din data de 03.12.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, emis în dosar nr. 2460/P/2019, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.S., pentru săvârşirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prev. și ped. de art. 238 alin. 1 din Codul penal.

În fapt, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina faptul că şi-a însuşit suma de 7300 de euro, primită cu titlu de avans de la persoana vătămată T.G. la data de 16.04.2019, cu scopul de a achiziţiona în numele şi pe seama acesteia, un autoturism din Austria.

Prin încheierea nr. 278/2020 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză. 

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine în fapt următoarele:

La data de 25.04.2019, numitul T.G., a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere, prin care a reclamat faptul că la data de 16.04.2019 i-a dat numitului M.S., din Oradea, suma de 7.300 de euro, ce reprezintă avansul achitat pentru achiziționarea unui autoturism din Austria, înțelegere finalizată în fața unui notar. Ulterior, acesta din urmă nu i-a mai onorat comanda și refuză să îi dea suma de 7.300 de euro.

Cu ocazia audierii în calitate de persoană vătămată, numitul T.G.e a declarat faptul că în cursul lunii aprilie 2019, dorea să își cumpere un autoturism, fapt pentru care a accesat site-ul mobile.de, unde a găsit un anunț prin care o persoană oferea spre vânzare un autoturism marca Ford cu suma de 7.500 de euro, în Austria. Având în vedere aceste aspecte, l-a contactat pe numitul M.S., care se ocupă cu traficul de autoturisme, iar după mai multe discuții acesta a fost de acord să îi aducă autoturismul susmenționat din Austria, în România. Numitul M.S. a vorbit personal cu persoana din Austria și au ajuns la un consens, respectiv mașina să fie vândută cu suma de 7300 de euro. La data de 16.04.2019, s-a deplasat împreună cu numitul M.S., la un birou notarial, unde i-a dat suma de 7300 de euro, întocmindu-se în acest sens înscrisul autentificat sub nr.1418/ 16.04.2019. S-a înțeles cu numitul M. să îi aducă autoturismul din Austria în 3 sau 4 zile, după care mai trebuia să îi achite suma de 450 de euro, pentru transport. Ulterior, după câteva zile, după mai multe discuții telefonice cu numitul M.S., acesta i-a spus că nu mai poate să îi livreze autoturismul marca Ford din Austria, fapt pentru care i-a spus acestuia să îi înapoieze suma de 7300 de euro, conform înțelegerii încheiate la notar, dar acesta refuză să îi dea banii sub diferite pretexte.

Totodată, la data de 01.10.2019, persoana vătămată a depus conversațiile purtate cu inculpatul M.S., pe aplicația „WhatsApp”, din care rezultă că inculpatul M.S. a primit suma de 7.300 de euro pentru achiziționarea unui anumit autoturism, dar acesta din urmă nu a mai achiziționat autoturismul și nici nu a restituit prețul acestuia.

Din declaraţia autentificată sub nr.1418/16.04.2019 notarul public P.L. rezultă că la data de 16.04.2019 inculpatul M.S. a primit de la persoana vătămată T.G.  suma de 7300 euro, pentru achiziţionarea unui autoturism din Germania/ Austria. (f.22 dos.u.p.)

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că la data de 16.04.2019, numitul T.G. i-a dat suma de 7.300 de euro, pentru achiziționarea unui autoturism din Austria sau Germania, comandă pe care nu a putut-o onora deoarece respectiva mașina s-a vândut, urmând a căuta alta. Inculpatul  susţinut că nu a putut să îi restituie suma de 7.300 de euro numitului T.G., deoarece când a vrut să se întâlnească cu acesta , i s-a cerut o sumă de 1.000 de euro, reprezintând dobândă. De asemenea, a declarat că va încerca să rezolve pe cale amiabilă această situație.(f.6 u.p.) 

În faza de judecată, inculpatul M.S. a fost prezent la termenul de judecată din data de 29.09.2020 când avocatul părţii civile a depus la dosar un proces verbal din data de 28.09.2020, prin care părţile atestă că inculpatul M.S. a înmânat suma de 3500 euro părţii civile T.G., reprezentând prejudiciu parţial şi prin care inculpatul se obliga ca până al următorul termen de judecată să achite diferenţa de prejudiciu (f.22), astfel că, faţă de acest aspect, s-a solicitat amânarea cauzei pentru a se ajunge la împăcarea părţilor.

La termenul de judecată din data de 10.11.2020, avocatul inculpatului a depus la dosar proces verbal încheiat la 10.11.2020 din care rezultă că inculpatul M.S. a înmânat suma de 1.000 euro părţii civile T.G., reprezentând diferenţă prejudiciu (f. 31), solicitându-se din nou amânarea cauzei pentru a se finaliza împăcarea părţilor.

Ulterior inculpatul nu s-a mai prezentat în instanţă pentru a fi audiat, deşi a fost citat cu mandat de aducere şi nici nu s-a depus la dosar vreo dovadă că părţile s-au împăcat.

La termenul de judecată din data de 23.02.2021 a fost audiată persoana vătămată T.G. care a arătat că prin luna aprilie 2019 dorind să achiziționeze un autoturism a căutat pe mai multe site-uri  şi a găsit o maşină în Austria. L-a contactat pe inculpat şi au stabilit să încheie un act notarial pentru predarea banilor. Inculpatul nu a achiziţionat maşina şi nu i-a restituit suma de bani, contactându-l telefonic l-a tot amânat, astfel că a formulat plângerea penală şi s-a adesat unui executor judecătoresc care i-a spus că actul notarial nu este în regulă şi instanţa nu a încuviinţat executarea silită. Persoana vătămată a precizat că inculpatul i-a restituit suma de 4500 euro.(f. 43).

Starea de fapt reţinută mai sus şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză, respectiv: declarația persoanei vătămate; declaraţia autentificată sub nr. 1418/ 16.04.2019 de notar public P.L.; conversațiile purtate pe aplicația „WhatsApp” şi declaraţia inculpatului.

Luând în considerare toate aceste probe, instanţa apreciază că în prezenta cauză există probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. 11 Constituţie, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.4 C.pr.pen., fiind răsturnată.

Apărarea inculpatului în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece este vorba de o sumă de bani, nu poate fi reţinută deoarece în cauză suma de bani nu a fost împrumutată ci a fost dată cu un anumit titlu şi anume achiziţionarea unui anumit autoturism identificat de persoana vătămată.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că potrivit dispoziţiilor art. 238 Cod penal elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz de încredere se realizează prin mai multe acţiuni alternative, respectiv, însuşirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept şi refuzul abuziv de a restitui un bun mobil încredinţat într-un anumit scop.

Este necesar ca bunul ce constituie obiectul material al infracţiunii să fie deţinut cu orice titlu, adică să existe un raport juridic netranslativ de proprietate, prin care a fost transmisă în mod legal numai detenţia bunului, care trebuie să fi fost încredinţată cu un anumit scop şi care presupune obligaţia restituirii.

În cazul însuşirii pe nedrept, detentorul precar care stăpâneşte în fapt bunul printr-o manifestare abuzivă se comportă ca un adevărat proprietar. Deposedarea se realizează cu acordul proprietarului , în vreme ce împosedarea este realizată ulterior în mod abuziv.

Din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul nu a folosit suma de bani în scopul pentru care i-a fost încredinţată şi deşi i s-a solicitat restituirea sumei de bani , acesta nu a restituit-o pe o perioadă îndelungată, rezultând fără echivoc că şi-a însuşit acea sumă de bani şi a dispus de ea,. Dacă inculpatul nu ar fi dispus de acea sumă de bani, în mod normal ar fi restituit de îndată persoanei vătămate exact aceeaşi bani pe care i-a primit.

Pe de altă parte inculpatul avea posibilitatea de a consemna la CEC suma de bani pe seama persoanei vătămate şi de a o notifica pentru ridicarea recipisei şi a banilor.

În drept, fapta inculpatului M.S., care şi-a însuşit suma de 7300 de euro, primită cu titlu de avans de la persoana vătămată T.G. la data de 16.04.2019, cu scopul de a achiziţiona în numele şi pe seama acesteia, un autoturism din Austria, întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, prev. art. 238 alin.1 Cod penal, text de lege în baza căruia făcând şi aplicarea art. 75 alin.2 lit a, art.76 Cod penal,  instanţa îl va condamna la o pedeapsă de 4 luni închisoare în regim de detenţie.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, circumstanţele reale în care a fost comisă fapta, urmarea produsă constând în suma mare de bani pe care şi-a însuşit-o, precum şi de persoana inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei şi nu are antecedente penale. Totodată se reţine că inculpatul nu şi-a exprimat acordul pentru a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Având în vedere că inculpatul a achitat pe parcursul procesului suma de 4500 euro, instanţa apreciază că acesta a depus eforturi pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii astfel că a reşţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă pre. de art. 75 alin.2 lit a Cod penal

Sub aspectul laturii civile se reţine că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Mai mult decât atât omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

În baza art. 397 al. 1, art. 19 al. 1, art. 25 al. 1 rap. la art. 1357 Cod civil, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi că prejudiciul cauzat nu a fost integral recuperat, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 2800 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, despăgubiri civile în favoarea părţii civile T.G..

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod penal va obliga inculpatul la plata sumei de 800 lei  reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 276 alin.1  Cod procedură penală va obliga inculpatul  la plata sumei de  104 lei lei cu titlu de cheltuieli judiciare , în favoarea părţii civile T.G., reprezentând onorariul notarial. În ce priveşte onorariul avocatului persoanei vătămate se reţine că nu s-a făcut dovada achitării acestuia, nefiind depus la dosar nici un act justificativ.

În ce privesc sumele de 238 lei şi 595 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, instanţa reţine că aceste sume nu pot fi acordate deoarece nu au legătură cu prezentul proces penal şi reprezintă formalităţi care exced obiectului cauzei, urmând a fi recuperate în cadrul dosarului execuţional.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

1. În temeiul art. 238 alin.1 Cod penal cu aplic art. 75 alin.2 lit a , art.76 Cod penal condamnă pe inculpatul M.S., pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere, la pedeapsa de:

-4 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 397 al. 1, art. 19 al. 1, art. 25 al. 1 rap. la art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul la plata sumei de 2800 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii, despăgubiri civile în favoarea părţii civile T.G.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod penal obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei  reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 276 alin.1 4 Cod procedură penală obligă inculpatul  la plata sumei de  104 lei lei cu titlu de cheltuieli judiciare , în favoarea părţii civile T.G.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.03.2021

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare