Furt calificat

DOSAR NR. 8687/256/2020

Sentința penală nr.2508/17.11.2021

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2683/P/2017 din data de 08.12.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului PRM pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C.pen., şi furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b şi d C.pen.., cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că în perioada decembrie 2016 – mai 2017 a sustras mai multe ovine de la persoana vătămată CT iar la data de 17/18.09.2017 a sustras 120 de găini din adăpostul de animale al persoanei vătămate BG, căruia i-a produs un prejudiciu de aproximativ 3.600 lei.

În cursul urmăririi penale persoana vătămată BG s-a constituit parte civilă cu suma de 3.600 lei, cu titlu de daune materiale.

La data de 06.05.2021, anterior citirii actului de sesizare a instanţei, persoana vătămată BG a înaintat la dosarul cauzei declaraţia autentificată sub nr. 918/28.04.2021 potrivit căreia acesta s-a împăcat cu inculpatul PRM.

La termenul de judecată din data de 18.05.2021 persoana vătămată CT a depus, prin apărătorul ales, precizări potrivit cărora se constituie parte civilă cu suma de 86.400 lei reprezentând contravaloarea ovinelor sustrase şi precizând că suma reprezintă produsul a 120 de ovine de câte 40 kg fiecare la preţul de 18 lei/kg.

Prin încheierea nr. 100/23.02.2021, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa materială, după calitatea persoanei şi teritorială a Judecătoriei Medgidia în soluţionarea prezentei cauze penale, precum şi legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

În fața instanței inculpatul a arătat că s-a împăcat cu persoana vătămată BG şi că recunoaște săvârșirea faptei de furt calificat în dauna persoanei CT, dar că nu recunoaște numărul de ovine pretins de către acesta a-i fi fost furate, arătând că nu ar fi sustras decât 25.

Pe cale de consecință, instanța a dispus efectuarea cercetării judecătorești.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Situaţia de fapt

În perioada decembrie 2016 – mai 2017 inculpatul PRM, angajat ca îngrijitor de animale la ferma persoanei vătămate CT a sustras pe timp de noapte 25 de ovine de la acesta, pe care le-a vândut martorului IM

Mijloacele de probă

 - plângerea formulată de persoana vătămată CT (semnată şi de inculpatul PRM) potrivit căreia, în perioada decembrie 2016 – mai 2017, inculpatul i-ar fi dat, pe timp de noapte, martorului IM un număr de 60 de miei din ferma sa în schimbul unor substanţe etnobotanice.

- declaraţia formulată în cursul urmăririi penale de persoana vătămată CT potrivit căreia inculpatul PRM i-ar fi mărturisit că i-ar fi dat martorului IM, zis T aproximativ 98 de ovine din ferma sa, în schimbul unor substanţe etnobotanice. Persoana vătămată a arătat că a aflat de la inculpat că acesta îi dădea martorului ovine seara, după plecarea sa de la fermă, prejudiciul fiind în cuantum de 40.000 lei.

Instanța a dispus nereadministrarea probei vizând declarația persoanei vătămate CT, în contextul necontestării acesteia.

Martorul IM a negat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, că ar fi cumpărat de la inculpat ovine provenite din ferma persoanei vătămate Cam Tarîk. Instanţa urmează a nu ţine cont de declaraţiile acestuia, apreciindu-le vădit nesincere.

- declarația formulată în cursul urmăririi penale, la data de 19.09.2017, în calitate de martor, de inculpatul PRM potrivit căreia în august 2017 a venit la ferma persoanei vătămate, unde acesta lucra, martorul IM, zis T, care i-a oferit un pliculeţ cu substanţe etnobotanice şi i-a cerut apoi să-i dea câţiva miei. Inculpatul a arătat că a fost de acord, după care, la intervale de câteva zile, martorul revenea, lua câte 5-6 miei din ferma persoanei vătămate CT şi îi dădea în schimb pliculeţe cu substanţe etnobotanice, dar şi bani. A precizat inculpatul că i-a dat astfel martorului aproximativ 90-100 de ovine, dar când acesta nu a mai venit şi-a dat seama de ce a făcut şi a decis să-i spună adevărul persoanei vătămate.

- declarația formulată în cursul urmăririi penale, la data de 15.10.2019, în calitate de martor, de inculpatul PRM potrivit căreia, la un moment dat, întrucât persoana vătămată CT, la care lucra ca îngrijitor de animale, nu l-a plătit conform înţelegerii, a luat aproximativ 25 de miei ai acestuia şi i-a vândut martorului MI, zis T. De asemenea, inculpatul a arătat că i-a mai vândut, ulterior, acestuia, 3 oi. A precizat inculpatul că nu este adevărat că ar fi vândut 100 de oi de-ale persoanei vătămate şi nici că ar fi primit în schimb substanţe etnobotanice, declaraţia sa anterioară fiind justificată prin aceea că angajatorul său i-ar fi cerut să declare astfel.

- declaraţia formulată în cursul urmăririi penale în calitate de suspect de către inculpatul PRM, prin care reiterează cele declarate în calitate de martor la data de 15.10.2019.

- declaraţia formulată în cursul urmăririi penale în calitate de inculpat de PRM, prin care reiterează, de asemenea, cele declarate în calitate de suspect.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul PRM și-a exercitat dreptul de a nu face nicio declarație, arătând că menţine cele declarate anterior şi că nu a sustras decât 25 de ovine din ferma persoanei vătămate.

Din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză şi analizate mai sus, instanţa apreciază ca dovedită situaţia de fapt expusă şi vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea faptei de furt calificat în dauna persoanei vătămate CT.

Întrucât nici persoana vătămată nu a furnizat dovezi cu privire la numărul total de ovine sustras (în plângere a reclamat că i-au fost sustrase 60 de capete, în declaraţii a arătat că de fapt au fost 90-100, iar în constituirea de parte civilă a reclamat contravaloarea a 120 de ovine) şi nici organele de urmărire penală nu au lămurit acest aspect, instanţa, în aplicarea principiului in dubio pro reo, nu poate reţine ca dovedit decât numărul recunoscut de inculpat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, respectiv acela de 25 de ovine.

Soluția de încetare a procesului penal

În cursul urmăririi penale persoana vătămată BG s-a constituit parte civilă cu suma de 3.600 lei, cu titlu de daune materiale.

La data de 06.05.2021, anterior citirii actului de sesizare a instanţei, persoana vătămată BG a înaintat la dosarul cauzei declaraţia autentificată sub nr. 918/28.04.2021 potrivit căreia acesta s-a împăcat cu inculpatul PRM.

Raportat la dispoziţiile 231 alin. 2  C.pen. coroborate cu art. 159 C.pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală, stinge acţiunea civilă şi produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, instanţa urmează să dea eficienţă prevederilor art. 396 alin. 1, 6 rap. la art.16 alin. 1 lit. g C.proc.pen.,  şi să dispună încetarea procesului penal cu privire la săvârşirea de către inculpatul PRM a faptei de furt calificat în dauna acestei persoane vătămate, ca urmare a împăcării părţilor.

 Încadrarea juridică

În drept, fapta inculpatului PRM care, în perioada decembrie 2016 – mai 2017, pe când era angajat ca îngrijitor de animale la ferma persoanei vătămate CT a sustras pe timp de noapte 25 de ovine de la acesta, pe care le-a vândut martorului IM, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C.pen.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de furt calificat, instanţa reţine că elementul material se realizează prin sustragerea de către inculpat, pe timp de noapte, a bunurilor aparţinând persoanei vătămate.

 Urmarea imediată constă în prejudiciul adus patrimoniului proprietarului de drept al bunului.

 Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe calificate prin scopul special urmărit – însuşirea pe nedrept a bunurilor cu consecinţa vânzării acestora.

Instanţa reţine că fapta pentru care inculpatul PRM a fost trimis în judecată există, este prevăzută de legea penală şi a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia cerută de lege. Totodată, instanţa reţine că nu există vreo cauză justificativă sau de neimputabilitate.

În consecinţă, urmează a fi antrenată răspunderea penală a inculpatului pentru faptă.

Individualizarea pedepsei

Potrivit art. 74 C.pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; modul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

 Prin urmare, pentru stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţa, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, va avea în vedere toate circumstanţele reale si personale în care au fost săvârşite faptele.

 Astfel, instanţa are în vedere următoarele: limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen. având în vedere că instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de inculpat), modul şi împrejurările de săvârşire a faptelor (pe timp de noapte), valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale, respectiv relaţiile privind patrimoniul persoanelor, urmările produse – prejudiciul adus persoanei vătămate, impactul social negativ la comiterea unor astfel de fapte şi necesitatea unei reacţii ferme de reprimare şi sancţionare din partea autorităţilor judiciare pentru descurajarea unor comportamente similare pe viitor, dar şi datele personale ale inculpatului, care are 24 de ani, este necăsătorit, a absolvit 8 clase, nu a satisfăcut stagiul militar, lucrează în prezent ca muncitor necalificat în cadrul S.C. ...... SRL, nu posedă antecedente penale şi a avut o atitudine relativ sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal.

Având în vedere aceste criterii, instanţa va aplica inculpatului PRM pentru infracţiunea reţinută în sarcină o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de lege, oprindu-se, astfel, la pedeapsa cu închisoarea pe o durată de 1 an.

Observând că inculpatul PRM a comis atât fapta ce face obiectul prezentei cauze, cât și pe cea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. nr. 202/14.02.2020 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin  neapelare la data de 11.03.2020, mai înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa va constata că acestea sunt concurente şi le va contopi, urmând să aplice inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din cuantumul celeilalte, urmând ca în final acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare.

Apreciind că funcţiile pedepsei nu pot fi atinse decât prin scoaterea imediată a inculpatului din societatea ale cărei valori le-a desconsiderat, instanţa va dispune ca executarea pedepsei închisorii să fie efectuată în regim de detenţie.

Se va deduce din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre perioada executată din pedepsele contopite de la 11.03.2020 la 05.12.2020.

Latura civilă

Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. 1 şi alin. 2 C.proc.pen., „(1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. (2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.”

Potrivit art. 19 alin. 5 C.proc.pen., „Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.”

Potrivit art. 1349 alin. 1 şi alin. 2 C.civ. „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”, iar potrivit art. 1357 C.Civ. „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

De asemenea, conform art. 1381 alin. 1 C.civ., ”Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie.”, conform art. 1382 C.civ., “Cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.”, iar potrivit art. 1385 alin. 1 C.civ., ”Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.”

În cursul urmăririi penale persoana vătămată BG s-a constituit parte civilă cu suma de 3.600 lei, cu titlu de daune materiale.

La data de 06.05.2021, anterior citirii actului de sesizare a instanţei, persoana vătămată BG a înaintat la dosarul cauzei declaraţia autentificată sub nr. 918/28.04.2021 potrivit căreia acesta s-a împăcat cu inculpatul PRM.

Pe cale de consecinţă, instanţa va constata stinsă acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată BG

La termenul de judecată din data de 18.05.2021 persoana vătămată CT a depus, prin apărătorul ales, precizări potrivit cărora se constituie parte civilă cu suma de 86.400 lei reprezentând contravaloarea ovinelor sustrase şi precizând că suma reprezintă produsul a 120 de ovine de câte 40 kg fiecare la preţul de 18 lei/kg.

Potrivit art. 249 C.proc.civ., „Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.”

Potrivit art. 23 alin. 3 C.proc.pen., „În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.”

Inculpatul PRM a recunoscut, într-adevăr, sustragerea a 25 de ovine din ferma de animale a persoanei vătămate CT, însă acesta din urmă nu a depus nicio dovadă în justificarea preţului reclamat per kilogram de ovină.

Pe cale de consecinţă, apreciind că pretenţiile părţii civile nu sunt dovedite, instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de persoana vătămată CT ca neîntemeiată.

Alte date

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 1 lit. b şi d C.pen. rap. la art. 231 alin. 2 C.pen., art. 396 alin. 1, 6 şi art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen.

Încetează procesul penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii furt calificat de către inculpatul PRM, fiul lui......... şi ................., născut la data de .............. în ..........., Jud., cu domiciliul în ............. ................ ................ Jud. ............. CNP ............, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată BG.

În baza art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 396 alin. 1,  2, 10 C.proc.pen.

Condamnă pe inculpatul PRM la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate CT (faptă săvârşită în perioada decembrie 2016 – mai 2017).

În baza art. 40 alin. 2 C.pen.

Constată că infracţiunea ce face obiectul prezentei este concurentă cu infracțiunea ce a făcut obiectul sentinţei penale nr. 202/14.02.2020 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin  neapelare la data de 11.03.2020.

 În baza art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

Contopeşte pedeapsa aplicată prin sentinţa penală menţionată cu cea aplicată prin prezenta şi aplică petentului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă o treime din cuantumul celeilalte, rezultând pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 105 alin. 1 C.pen.

Dispune anularea liberării condiţionate acordate prin sentința penală nr. 2528/02.12.2020 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art. 60 C.pen.

Dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie.

În baza art. 40 alin. 3 C.pen.

Deduce din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre perioada executată din pedepsele contopite de la 11.03.2020 la 05.12.2020.

În baza art. 159 alin. 2 C.pen.

Constată stinsă acţiunea civilă formulată de persoana vătămată BG.

În baza art. 1349 alin. 1 şi 2 C.Civ. şi art. 1357 C.Civ. rap. la art. 25 C.proc.pen. şi art. 397 C.proc.pen.

Respinge acţiunea civilă formulată în cauză de persoana vătămată CT ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. 1 şi art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d şi alin. 4 C.proc.pen.

Obligă inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată azi, 17.11.2021, prin punerea la dispoziţie a soluţiei prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare