Obligație de a face.

Sentinţă civilă 3391 din 31.03.2021


Obligație de a face. Sentința civilă nr. 3391/2021 din data de 31.03.2021, rămasă definitivă la data de 30.06.2022 prin Decizia civilă nr. 809/2022 a Tribunalului Galați.

Instanța a reținut că prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1***/03.07.2000, încheiat între reclamantă și RR, reclamanta din prezenta cauză a devenit proprietara imobilului teren forestier în suprafață de 0,99 ha situat în extravilanul municipiului Galați, tarlaua 233, parcela 1536/1.

Imobilul reclamantei se află, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, planșelor foto depuse de reclamantă și raportului de expertiză, în imediata apropiere a unui sens giratoriu intens circulat și cu o configurație de acces semnalizată prin indicatoare rutiere și sensuri de rurale diferențiate, în baza autorizației de construire nr. 442/11.06.2018 această intersecție fiind resistematizată în cursul anului 2019 și fiind montat un parapet de protecție la limita dintre proprietatea reclamantei și drumul public.

În drept, potrivit art. 555 C.civ., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege, iar potrivit art. 617 C.civ., proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu; trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii.

Servitutea de trecere reprezintă acel drept al proprietarului de teren al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publică, prin care proprietarul poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu obligaţia de a-l despăgubi, în proporție cu paguba care s-ar ocaziona. Trecerea trebuie făcută pe calea cea mai scurtă pentru a ajunge la calea publică, titularul acestei servituți fiind obligat să aleagă trecerea care ar pricinui cea mai mică pagubă. Textul din Codul civil se referă la o imposibilitate absolută de trecere, pe când practica judiciară a decis că se admite aplicarea şi în cazurile în care ieşirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasă.

Așa cum reiese din expertiza, expertiză cu privire la care niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni, accesul pe proprietatea reclamantei este posibil pe un aliniament liniar de 20 m lățime situat pe latura NV a imobilului, segment tangent cu drumul de centură existent, aceasta fiind singura posibilitate de acces pe imobil, în condițiile în care vecinătățile de est, vest și sud sunt ocupate cu terenuri degradate sau împădurite care nu au pe cuprinsul lor drumuri de acces. Calea de acces propusă de expert a fost identificată în anexa 1 a raportului de expertiză, soluția de realizare a acesteia fiind eliminarea unei secțiuni din parapetul de protecție al șoselei de centură, aferentă segmentului A-B descris în cuprinsul anexei grafice.

Este fără dubiu că dreptul de proprietate garantat de legea fundamentală şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO trebuie respectat şi în cauză, proprietarul neputând fi împiedicat a-şi folosi bunul decât dacă este expropriat pentru caz de utilitate publică, cu o justă despăgubire, ceea ce nu este cazul.

În consecinţă, faţă de actele dosarului, va admite cererea şi va dispune obligarea pârâtei de a permite reclamantei accesul la imobilul proprietatea sa, sens în care să modifice parapetul de protecţie construit de pârâtă în modalitatea stabilită prin raportul de expertiză, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.