Săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.

Judecătoria Galați, secția penală, Sentință penală nr. 344/24.03.2022, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 761/A/2022.

Obiect: săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal.

Cuprins pe materii: Drept penal. Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății.

Index alfabetic:

-Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății,

-Latură civilă,

-Pedepse.

Soluția instanței de fond:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 196 alin. (2) și (3) din Codul penal condamnă pe inculpatul AM la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă din 14.01.2020).

În temeiul art. 91 din Codul penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal

În temeiul art. 93 alin. (1) din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galați, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul  va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Judeţului Galaţi sau în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din Codul penal atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal.

Încredințează Serviciului de Probațiune Galați supravegherea obligațiilor şi măsurilor de supraveghere impuse inculpatului.

În temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 din Codul de procedură penală, art. 1357 din Codul Civil, admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă SCU.

În temeiul art. 397 alin. (1) din Codul procedură penală raportat la art. 1357 și următoarele din Codul civil obligă partea responsabilă civilmente E la plata sumei de 33.960,85 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea serviciilor de spitalizare a numitului NV.

În temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 din Codul de procedură penală, art. 1357 din Codul Civil, admite, în parte, acţiunea civilă formulată de către partea civilă NV.

În temeiul art. 397 alin. (1) din Codul procedură penală raportat la art. 1357 și următoarele din Codul civil obligă partea responsabilă civilmente E la plata sumei de 2.772,59 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând daune materiale către partea civilă, sume la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente a primit hotărârea judecătorească definitivă în prezenta cauză şi până la plata efectivă a despăgubirilor.

În temeiul art. 276 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală obligă inculpatul la plata către partea civilă NV a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 430 de lei (230 lei din faza urmăririi penale şi 200 lei din faza judecății şi a camerei preliminare) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților, a persoanei vătămate şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 24.03.2022.

Rezumatul hotărârii:

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din mijloacele de probă administrate în cauză, coroborat cu recunoaşterea faptelor în faţa instanţei, rezultă, dincolo de orice îndoială, că inculpatul, în data de 14.01.2020, în jurul orei 19:15, a condus autoturismul marca Ford, cu numărul de înmatriculare GL-88-NIN, având direcţia de deplasare dinspre str. Drumul de Centură către str. Frunzei, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, acesta a accidentat-o pe persoana vătămată NV, în vârstă de 59 ani, ce traversa partea carosabilă pe trecerea de pietoni, marcată şi semnalizată corespunzător, dinspre stânga spre dreapta, raportat la direcţia de mers a autoturismului. În urma accidentului, persoana vătămată a suferit un politraumatism, fiind transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, unde a rămas internată, leziunile traumatice suferite de persoana vătămată fiind evaluate medico-legal ca necesitând pentru vindecare un număr de 210-220 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. (2) și (3) Codul penal.

Sub aspectul individualizării pedepsei, ţinând cont de gravitatea faptei săvârşite, de persoana inculpatului, de atitudinea sa procesuală, instanta, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) Codul de procedură penalărap. la art. 196 alin. (2) și (3) Codul penal îl va condamna pe inculpatul Arion Mihai la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (fapta din 14.01.2020).

În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanţa va avea în vedere alături de dispozițiile penale şi criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art. 53 alin. (2) din Constituția României, potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și de dispozițiile Convenției Europene a drepturilor omului.

Cu privire la acest aspect, instanţa reține că pentru infracțiunea săvârșită, legea nu prevede în mod expres obligativitatea interzicerii unor drepturi. În plus, natura faptei săvârșite, din culpă, duce la concluzia inexistența unor motive suficiente pentru a se dispune restrângerea exercițiului unor drepturi. Așadar, constatând că aplicarea unor pedepse complementare şi accesorii ar fi disproporționată față de fapta săvârșită, instanţa va respinge această solicitare, apreciind că restrângerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) din Codul penal nu se impune.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanţa apreciază că inculpatul prezintă aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei, avându-se în vedere în acest sens, elementele obiective și subiective ale cauzei, gravitatea faptei, acesta neavând antecedente penale, mediul în care trăiește și modul lui de comportare în societate, inculpatul prezentând aptitudinea subiectivă de a se corija, de a adopta o conduită de respectare a normelor penale, scopul educativ preventiv al sancțiunii penale aplicate putând fi atins în condițiile în care executarea pedepsei va fi suspendată sub supraveghere, în conformitate cu art. 91 Cod penal.

Instanța reţine astfel că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 din Codul penal sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 1 an închisoare, iar inculpatul nu comis infracţiunea în stare de recidivă, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Având în vedere cele expuse, instanța, în baza art. 91 C. pen., va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probațiune Galaţi, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul  va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat al Judeţului Galaţi sau în cadrul Primăriei Municipiului Galaţi pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal.

Instanţa va încredința Serviciului de Probațiune Galaţi supravegherea obligațiilor şi măsurilor de supraveghere impuse inculpatului.

Instanţa apreciază că în prezenta cauză nu se impune a se face aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Reţine instanţa că potrivit art. 4  alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, S.N.D.G.J. conţine profile genetice, date cu caracter personal şi date despre caz, corespunzătoare, între altele, categoriei persoanelor condamnate definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexă la pedeapsa închisorii, precum şi persoanele pentru care instanţa a pronunţat amânarea aplicării pedepsei sau renunţarea la aplicarea pedepsei.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin.(1) din Legea nr.76/2008, prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b) este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei.

În cuprinsul anexei, între infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., la punctul 7 se regăseşte şi infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

Instanţa apreciază că, în raport de gravitatea faptei comise şi având în vedere şi situaţia personală a inculpatului, nu se impune prelevarea probelor biologice pentru introducerea profilului genetic în  S.N.D.G.J.

Latura civilă:

Persoana vătămată SCU a înţeles să se constituie parte civilă în cauză, cu suma totoală de 33.960,85 lei, din care suma de 25.078,32 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare privind persoana vătămată Neagu Valeriu pentru perioada 14.01.2020 – 17.02.2020, suma de 7.040,77 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru aceeaşi persoană raportate la perioada 30.06.2020 – 03.07.2020, cu titlu de daune materiale. De asemenea, persoana vătămată NV a înţeles să se constituie parte civilă în cauză împotriva părţii responsabile civilmente E, cu suma de 2.772,59 lei, reprezentând daune materiale, respectiv cu suma de 500.000 euro, cu titlu de daune morale, ataşând înscrisuri doveditoare (filele 37-115 dosar instanţă). Prin aceeaşi cerere, persoana vătămată NV a solicitat obligarea părţii responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză şi obligarea acesteia la plata unei dobânzi legale în cuantum de 0,2% pe zi de la data deschiderii dosarului de daună până la data plăţii efective.

Instanța, având în vedere că partea civilă SCU a efectuat cheltuieli pentru tratamentul vătămărilor cauzate și că aceasta are calitate procesuală activă în a recupera aceste sume, rezultă că este îndreptățită la plata sumei de 33.960,85 lei cu titlu de cheltuieli spitalizare.

Cu privire la pretențiile părții civile NV, față de probatoriu administrat, instanța a admis în parte acțiunea civilă în sensul că a obligat partea responsabilă civilmente E la plata sumei de 2.772,59 lei cu titlu de daune materiale și 100.000 euro, echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând daune materiale către partea civilă, sume la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente a primit hotărârea judecătorească definitivă în prezenta cauză şi până la plata efectivă a despăgubirilor. La stabilirea cuantumtului daunelor morale instanţa a ținut cont şi de natura valorilor lezate, respectiv integritatea corporală a părţii civile, principiul proporţionalităţii, echităţii şi reparării integrale a pagubei, dar şi împrejurarea că sumele de bani stabilite cu acest titlu nu trebuie să constituie o îmbogăţire fără justă cauză a victimelor daunelor, dar nici o diminuare a patrimoniului pentru autorii daunelor.

Calea de atac:

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel partea responsabilă civilmente E, arătând că despăgubirile morale acordate persoanei vătămate sunt prea mari faţă de consecinţele şi repercusiunilor accidentului, precum şi de criteriile şi principiile reflectate în jurisprudenţa instanţelor de judecată, solicitând reducerea acestora. A mai precizat că nu trebuia obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, nefiind obligația asiguratorului, conform art.11 alin.1 lit.a di Legea nr. 12/2017 și art. 313 din legea nr. 95/20006, ci  a inculpatului.

Soluția instanței de apel:

Instanța a admis apelul și a redus cuantumul sumei la care a fost obligată partea responsabilă civilmente E către persoana vătămată/parte civilă NV cu titlu de daune morale, de la suma de 100.000 euro la suma de 50.000 euro.

Problema de drept: Termenul de la care curg penalitățile de întârziere.

Domenii speta

Spete similare