Pretenții

Document finalizat

Dosar nr. .../252/2020 Cod operator 2926

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA LUGOJ

SENTINȚA CIVILĂ NR..../2020

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2020

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte: P. A. C.

Grefier: P. S. A.

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul R.D.în contradictoriu cu  pârâta L.M.C., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Desfăşurarea dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 06.11.2020, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 20 noiembrie 2020 și apoi pentru data de astăzi, când:

INSTANȚA

Deliberând asupra excepției de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub numărul .../252/13.08.2020, reclamantul R.D.a chemat în judecată pe pârâta L.M.C. și a solicitat instanţei ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea ei la plata sumei de 51.402 lei, sub rezerva majorării după efectuarea unei expertize contabile, sumă ce reprezintă un drept de creanţă ce derivă din împrumuturi la bănci, casa de ajutor reciproc, impozit imobil apartament cu 4 camere evidenţiat în CF nr. ..., nr. top .....pentru perioada 2007.02.- 2020.08, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că în perioada 2007-2015, data despărțirii în fapt, a achitat din veniturile realizate de el mai multe împrumuturi, respectiv împrumut de la B. C.- 33.366 lei, iar ulterior, în perioada 2015-31.01.2017 suma de 10.984 lei, pentru ca la data de 31 iulie 2017 să achite suma de 15.725 lei prin refinanțare la B. R.; credit A.B. achitat în perioada 2011-17.02.2015 pentru suma de 3.136 lei și 890,83 lei în perioada 17.03.2015-17.03.2016; împrumut luat de la CAR pensionari militari în anul 2007, cu rambursare de 14.500 lei; și alte sume, respectiv impozit pe apartament în perioada 2015-2018 în cuantum de 703 lei, termopane 2007-2008 pentru suma de 4.300 lei, materiale de la societatea DA C.pentru suma de 10.000 lei în anii 2007-2008, renovare apartament în rate în perioada 2007-2008 în cuantum  de 10.200 lei.

Reclamantul a susținut că totalul sumelor mai sus indicate se ridică la un cuantum de 102.804,32 lei, din care suma de 51.402 lei reprezintă jumătate neachitată de pârâtă.

Reclamantul a susținut că prin Sentința civilă nr. .../07.11.2019 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. ../252/2018, a fost stabilită o cotă de contribuție a părților de 50/50 în ceea ce privește imobilul apartament cu 4 camere, înscris în CF ... Lugoj, nr. top .., fiind stabilită atribuirea apartamentului către reclamant, cu achitarea unei sulte de 82.719,5 lei pentru pârâtă. Prin aceeași hotărâre s-a mai stabilit și obligarea sa la plata unei sume de 800 euro cu titlu de contravaloare autoturism.

Reclamantul a precizat faptul că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de Suciu Ioan, valoarea reparațiilor și a finisajelor a fost stabilită la suma de 19.355 lei, acestea fiind efectuate în apartamentul partajat.

În atare condiții, reclamantul a arătat că a achitat singur ratele la bancă pentru perioada 2015-2020 și mai are de achitat până în anul 2022 în timp ce în perioada 2007-2015 au fost făcute în imobilul respectiv mai multe îmbunătățiri, reparații, achiziționată aparatură electrocasnică, întreținere mașină, cumpărat parchet laminat, tavane false, gresie, plătită echipa de muncitori din pensia militară deținută din anul 1999.

Reclamantul a mai susținut că fosta sa soție, în perioada 2007-2015, până la despărțirea în fapt, a lucrat doar o perioadă de 4 luni de zile, el fiind cel care a plătit în totalitate ratele la bănci, CAR, datoriile la firma de unde achiziționase materialele, întreținând-o pe pârâtă care nu făcea nimic ci doar cheltuia bani. Reclamantul a mai susținut și că în perioada martie 2015-ianuarie 2017 fiind despărțit, divorțat, a efectuat o serie de plăți către bănci iar în perioada 2015-2018 a achitat și impozitul aferent apartamentului.

În probațiune a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept a invocat prevederile art. 357 Cod civil.

Raportat la valoarea pretențiilor, de 51.402 lei, cererea a fost timbrată cu suma de 2.134 lei taxă judiciară de timbru, fila 100 dosar, art. 3 alin. 1 lit. e din OUG 80/2013. 

La data de 07.10.2020 pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată întrucât există autoritate de lucru judecat, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat a se dispune obligarea ei la plata sumei de 51.402 lei, suma ce reprezintă un drept de creanţă. Astfel, reclamantul a susţinut faptul că această sumă provine din împrumuturi bancare, împrumuturi efectuate la casa de ajutor reciproc, precum şi din impozitul pentru imobilul înscris în CF nr. ....

Reclamantul a invocat faptul că a folosit banii respectivi pentru îmbunătăţiri aduse imobilului situat în ....., precum şi pentru achiziţionarea autoturismului marca .....

Aşa cum a precizat şi reclamantul prin cererea de chemare în judecată, prin Sentinţa Civilă nr. ../2019 din data de 07.11.2019, pronunţată de către Judecătoria Lugoj în dosarul nr. ../252/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. .../2020 din data de 29.07.2020, s-au tranşat definitiv aspectele privind partajul imobilului înscris în CF nr. ..., situat în ....precum şi a autoturismului marca ....

Astfel, instanţele s-au pronunţat în mod definitiv şi irevocabil asupra calităţii de bunuri comune, precum şi a cotelor părţi asupra imobilului şi autoturismului specificate mai sus. Reclamantul a susţinut faptul că din împrumuturile şi creditele luate s-au efectuat lucrări de renovare a imobilului şi s-a cumpărat maşina marca Ford Focus.

Având în vedere aceste aspecte, pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, întrucât instanţa s-a pronunţat în mod definitiv asupra cotelor pe care fiecare parte le deţine asupra bunurilor supuse partajului.

Astfel, atât îmbunătăţirile aduse imobilului cât şi suma cu care a fost cumpărată maşina au fost avute în vedere de către Judecătoria Lugoj şi de către Tribunalul Timiş în momentul în care au pronunţat hotărârile de partaj.

În aceasta situaţie, reclamantul trebuia să dovedească în cursul procesului de partaj dacă a avut o contribuţie majoritară la dobândirea bunurilor sau la efectuarea cheltuielilor de întreţinere şi renovare, ori din probele administrate nu reiese acest fapt.

Reclamantul şi-a motivat cererea în drept pe dispoziţiile art. 357 şi urm. Cod civil, dispoziţii referitoare la partaj. Iar, aşa cum a arătat mai sus, partajul asupra acestor bunuri a fost soluţionat în mod definitiv.

Astfel, reclamantul a solicitat încă o dată partajarea imobilului situat în ....şi a autoturismului marca ..., întrucât sumele pe care le-a solicitat reclamantul au fost folosite pentru cumpărarea autoturismului, respectiv pentru renovarea imobilului. O soluţie de admitere a cererii de chemare în judecată ar însemna,  ca instanţa să treacă peste o hotărâre definitivă şi să se pronunţe de două ori asupra aceloraşi aspecte, fapt nepermis.

Sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat, existând condiţia triplei identităţi, respectiv există identitate între părţile aflate în litigiu şi identitate de obiect. Chiar daca acţiunea are o altă formulare, prin care s-a solicitat restituirea unei sume de bani, în fapt această sumă de bani a fost avută în vedere la pronunţarea hotărârii de partaj, instanţa a stabilit că soţii au avut o contribuţie egala. Aşadar, există identitate de obiect (fapt susţinut şi de doctrină) şi dacă acesta este indicat în mod diferit în cele două cereri, dacă scopul final urmărit este acelaşi. Ori în situaţia de faţă se urmăreşte obţinerea unei cote majoritare asupra bunurilor dobândite în timpul comunităţii legale, însă sub o altă formă. În ceea ce priveşte cauza, acţiunea se bazează pe acelaşi temei juridic şi anume art. 357 Cod civil.

În aceste condiţii, în temeiul art. 430 Cod proc. civ. pârâta a solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi a se dispune respingerea acţiunii întrucât există autoritate de lucru judecat.

În probaţiune a fost solicitată încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept a invocat prevederile 205 Cod procedură civilă.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă: instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare este întemeiată.

Potrivit art. 430 Cod procedură civilă: hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Conform prevederilor art. 431 Cod procedură civilă: nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Potrivit art. 432 Cod procedură civilă: excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Revenind, instanța reține că prin Sentința civilă nr. ../07.11.2019 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. ../252/2018, definitivă prin respingerea apelului reclamantului prin Decizia civilă nr. .../A/29 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a dispus:

Admite în parte acţiunea principală, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantul R.D.C. în contradictoriu cu pârâta L. C. M..

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Constată că masa bunurilor comune dobândită de părţi sub durata căsătoriei se compune din: imobilul apartament nr. 7, situat în localitatea ...., evidenţiat în CF nr. .... (CF vechi: ....., cu o valoare de circulaţie de 165.439 lei, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert S. I., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum şi suma de 1600 euro, reprezentând valoarea de înlocuire a autoturismului ..., cu nr. de înmatriculare .....

Constată cota de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor comune de 50% fiecare.

Dispune sistarea comunităţii de bunuri prin atribuirea către reclamant a imobilului apartament nr. 7, situat în localitatea ....., evidenţiat în CF nr. ...(CF vechi: ....), nr. top ...., cu o valoare de circulaţie de 165.439 lei.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei L. C. M. cu titlu de sultă suma de 82.719,5 lei, reprezentând echivalentul valoric al cotei sale de proprietate.

Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 800 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, reprezentând 1/2 din preţul autoturismului vândut.

Respinge ca neîntemeiată cererea privind constatarea contribuţiei majoritare a reclamantului la dobândirea bunurilor comune.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că din extrasul de CF nr. ...(CF vechi: ....) rezultă că asupra imobilului înscris în carte funciară, la nr. top....., constând în apartament nr.7, situat în localitatea ..., este intabulat dreptul de proprietate în favoarea părţilor, ca bun comun, cu titlu de cumpărare, în baza contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei în rate lunare.

Instanța a reţinut că în timpul căsătoriei părţile au dobândit cu titlu de bun comun şi un autoturism ..., cu nr. de înmatriculare ..., ce a fost vândut de către reclamant în anul 2015, după despărţirea în fapt a părţilor, cu preţul de 1600 euro, astfel cum s-a arătat de către pârâtă prin cererea reconvenţională şi s-a recunoscut de către reclamant prin întâmpinare şi prin răspunsurile la interogator. Pârâta nu a beneficiat în niciun fel de suma obţinută din vânzare, iar reclamantul nu a dovedit că a utilizat această sumă pentru acoperirea unor datorii comune, motiv pentru care s-a reținut că suma 1600 euro a fost folosită de reclamant în interesul său exclusiv, urmând a fi inclusă în masa partajabilă.

În consecinţă, instanţa a reținut că masa bunurilor comune se compune din imobilul apartament nr. 7, evidenţiat în CF nr. ... (CF vechi:...), nr. top ...., precum şi din suma de 1600 euro, reprezentând valoarea de înlocuire a autoturismului marca .....

În ceea ce priveşte valoarea masei partajabile, instanţa a mai reţinut că potrivit raportului de expertiză tehnică de evaluare imobiliară efectuată de expert S. A. I., cu privire la care părţile nu au formulat obiecţiuni, valoarea de circulaţie a imobilului în litigiu este de 165.439 lei.

În ceea ce priveşte contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune în litigiu, instanţa a reţinut că pârâta a pretins o contribuţie egală în timp ce reclamantul a reclamat o contribuţie de 90%, susţinând că a realizat în mod constant venituri considerabile, în timp ce pârâta a muncit doar 12 ani, respectiv până în anul 1992, după care a mers ocazional la muncă în străinătate, iar banii câştigaţi i-a folosit în interes personal.

Așadar, reclamantul a invocat în cursul procesului de partaj aspecte vizând contribuția sa majoritară la dobândirea de bunuri, ce implică în mod logic venituri mai ridicate dar și cheltuieli la același nivel, solicitare ce nu a fost avută în vedere de instanță. Din contră, instanța a reținut că în lipsa unor probatorii din care să rezulte că unul din soţi a avut o contribuţie mai mare la achiziţionarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soţi au avut contribuţii egale şi, deci, împărţirea unor bunuri urmează a se face, de asemenea, în părţi egale.

A mai reținut prima instanță că susţinerea unuia din foştii soţi privind o contribuţie majorată sau exclusivă trebuie să rezulte din probele administrate în cauză şi care să facă dovada existenţei unor împrejurări de natură a conduce la răsturnarea prezumţiei legale relative reglementate de art. 339 Cod civil, privind comunitatea de bunuri şi contribuţia egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.

Suplimentar, în ceea ce priveşte veniturile obţinute de părţi şi care ar fi putut servi la dobândirea bunurilor comune, instanţa a constatat că reclamantul a obţinut venituri pe toată durata căsătoriei, în timp ce pârâta a realizat venituri constante până în anul 2006, astfel cum rezultă din carte de muncă depusă de pârâtă la dosar.

Aceeași instanță a mai reținut că plata ratelor (angajate de reclamant, potrivit susținerilor sale, pentru îmbunătățirea imobilului, a cărui valoare a crescut potrivit raportului de expertiză tehnică de la dosar de altfel) s-a efectuat din venitul din muncă al reclamantului, însă acest aspect nu determină reţinerea unei cote de contribuţie mai mari, ţinând cont de faptul că salariul său reprezintă venit comun, iar reclamantul nu a făcut dovada că a achitat ratele din venituri proprii.

Ori, a reanaliza în prezenta cauză creditele angajate de reclamant/părți, pe durata căsătoriei lor, și cheltuielile efectuate din acestea pentru îmbunătățirea imobilului, achiziția unei mașini, nu are nicio relevanță raportat la constatarea definitivă a instanței, făcută mai sus, respectiv de venit comun a salariului reclamantului, dar a contribuției egale la dobândirea apartamentului de către părți, în rate în anii 90, cu toate îmbunătățirile sale ulterioare cuprinse implicit în valoarea masei partajabile.

Aceeași instanță a mai reținut că s-a susţinut de către reclamant că el ar fi achitat singur impozitele aferente apartamentului, costul utilităţilor şi ratele la bancă, însă aceste sume nu vizează cota de contribuţie, putând viza cel mult o datorie comună a soţilor, ceea ce ar putea determina posibilitatea recuperării unei părţi din aceste sume, însă pe un alt temei juridic. (aspect nerespectat de reclamant care a invocat prevederile art. 357 Cod civil în ambele acțiuni, cea de față și cea din dosarul nr. .../252/2018).

Aceeași primă instanță a mai reținut faptul de a nu fi fost confirmate susţinerile reclamantului în legătură cu cota de contribuţie excedentară la dobândirea bunurilor comune, fapt pentru care se aplică prezumţia de comunitate şi de contribuţie egală la dobândirea bunurilor în litigiu.

Astfel cum se poate observa din analiza hotărârii judecătorești inițiale, reclamantul a valorificat în cadrul procesului de partaj toate apărările pe care a înțeles să le reia în prezenta cauză, respectiv efectuarea mai multor îmbunătățiri asupra imobilului apartament, o contribuție mai mare la dobândirea bunului din partea sa, o contribuție exclusivă la dobândirea unei mașini, susțineri care, în totul, au fost înlăturate de prima instanță.

Este reținut că chiar reclamantul a precizat că valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului partajat a fost de 19.355 lei, raport fila 282 dosar, raport la care el a înțeles să depusă un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul tehnic D. D., având ca obiect o serie de credite făcute, achitate, raport nevalorificat însă de prima instanță în sensul reținerii unei contribuții mai mari din partea lui.

Potrivit art. 357 alin. 1 și 2 Cod civil: în cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală.

Așa cum reiese din analiza cererii de chemare în judecată, reținută de instanță, fila 341 dosar inițial, reclamantul a susținut faptul de a fi fost nevoit să achite singur utilitățile, să plătească singur costul apartamentului, a ratelor plătite la banca C., A. B., CAR, fiind achitat integral împrumutul, deși avea scadență în anul 2022. Același reclamant a mai susținut că o parte din bani i-a folosit pentru a aduce îmbunătățiri imobilului în timp ce pârâta a folosit banii câștigați în străinătate în interes personal astfel încât cota sa de contribuție a fost de 90%.

Aceste aspecte nu au fost admise de prima instanță care a stabilit definitiv o cotă de contribuție de 50% fiecare parte, analizând inclusiv susținerile reclamantului vizând credite angajate, rate plătite.

Ori, a reitera pe calea unei acțiuni separate intitulată drept pretenții, drept de creanță, solicitări care au fost deja analizate de prima instanță în mod definitiv și în privința cărora s-a stabilit caracterul de bun comun, cotă parte identică, pentru perioada anterioară rămânerii definitive a procesului de divorț, ar însemna a nesocoti puterea de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești. Aceasta deoarece hotărârea  a stabilit clar, definitiv, compoziția, valoarea masei partajabile și cota parte ce revenea fiecăruia din soți până la pronunțării divorțului față de ei, inclusiv sub aspectul cheltuielilor, creditelor angajate, în privința bunurilor dobândite, datoriilor asumate și achitate până la data desfacerii căsătoriei dintre cele două părți, operând autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 984 alin. 1 Cod procedură civilă: dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii.

Aceste creanțe nu au fost reținute de instanță ca existând pentru perioada până la desfacerea definitivă a căsătoriei lor, din contră, prin hotărâre definitivă fiind respinsă cererea reclamantului privind constatarea contribuției majoritare la dobândirea bunurilor comune (inclusiv prin prisma motivări invocată de reclamant în acțiunea introductivă și reprezentată de contractarea de către el a unor credite și achitarea ratelor exclusiv).

Suplimentar, instanța mai reține că a proceda în prezenta cauză în sensul dorit de reclamant, cel puțin cu privire la creditele contractate și achitate, total ori parțial, până la desfacerea definitivă a căsătoriei celor doi, prin obligarea pârâtei la plata sumei de 51.402 lei cu titlu de drept de creanță, ar însemna nesocotirea considerentelor Sentinței civile ..../07.11.2019 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. .../252/2018, definitivă, prin micșorarea cu această sumă a creanței inițiale de 82.719,5 lei, stabilită cu titlu de sultă echivalentă valoric cotei de proprietate a pârâtei, de 50%. Acest lucru ce nu ar reprezenta în realitate decât o contrazicere a hotărârii judecătorești inițiale, care a stabilit cota de contribuție egală pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei (inclusiv prin achitarea lor din datorii contractate în aceeași perioadă,) lucru ce nu poate fi primit.

Față de cele mai sus reținute, fiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare apare ca fiind întemeiată fapt pentru care urmează a fi admisă iar cererea de chemare în judecată respinsă ca inadmisibilă.

Ca o consecință a respingerii petitului principal, instanța va respinge și petitul accesoriu având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta L.M.C. prin întâmpinare şi, în consecinţă:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul R. D., cu domiciliul în ...., CNP ..... în contradictoriu cu pârâta L.M.C., CNP ...., cu domiciliul procesual ales în ....la C. A. B. C..

Respinge capătul de cerere formulat de reclamant şi având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 23 noiembrie 2020.

Preşedinte, Grefier

P. A. C. P. S. A.,

Red. PAC

Tehnored. PSA

02.12.2020

Ex. 4

Domenii speta

Spete similare