PENAL.Contestaţie la executare

Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. .../200/2021 la data de 19.10.2021, contestatoarea Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în contradictoriu cu intimatul SAR, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite înseşi, ce formează obiectul dosarului execuţional nr. .../2021 al SCPEJ Pavel şi Muşat, precum şi împotriva tuturor actelor de executare silită, solicitând anularea executării silite şi a tuturor formelor de executare.

De asemenea, contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că, prin sentinţa penală nr. .../03.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..../1/2013, rămasă definitivă la 06.05.2015, procurorul MG a fost condamnat pentru faptele legate de dispariţia sumelor de bani care fac obiectul prezentei contestaţii la executare.

A menţionat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că D.I.I.C.O.T. — B. T. Buzău nu are nicio culpă procesuală în dispariţia sumelor de bani în discuţie, sens în care a respins cererea de introducere în proces, ca parte responsabilă civilmente, a acestei structuri de parchet, ci, mai mult, fiind prejudiciată moral de pe urma infracţiunii, fiind pusă de condamnatul MG în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de organ de cercetare penală, D.I.I.C.O.T. — B.T. Buzău a participat în proces ca persoană vătămată, calitate conferită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

A învederat că instanţa supremă a mai stabilit că singura culpă procesuală îi revine inculpatului din dosar, în persoana lui MG, motiv pentru care l-a obligat, potrivit art. 397 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 256 C. proc. pen. (pe calea restabilirii situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii) să consemneze la o unitate bancară pe numele părţii civile SAR, dar pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. — B.T. Buzău, sumele de bani însuşite şi cheltuite.

A arătat că inexistenţa sumelor de bani ridicate la percheziţia domiciliară de la locuinţa lui SAR a fost invocată ab initio, odată cu trimiterea sa în judecată, prin rechizitoriul nr. .../D/P/2012 întocmit de D.I.I.C.O.T. - B.T. Buzău la 21.10.2014, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 194/2011, în actul de sesizare specificându-se că respectivele sume nu mai există şi că din această cauză nu poate opera restituirea lor (respectiv a diferenţelor dintre sumele totale şi cele care făceau obiectul confiscării speciale în dosarul cauzei).

Ulterior, a învederat că, prin sentinţa penală nr. .../19.11.2015, pronunţată în dosarul ..../114/2014, Tribunalul Buzău, învestit cu judecarea inculpatului SAR, odată cu condamnarea acestuia pe fondul cauzei, a dispus confiscarea specială a unor sume de bani ce făceau obiectul infracţiunilor pentru care acesta a fost dedus judecăţii, iar pentru diferenţă, până la cuantumul celor ridicate la percheziţia domiciliară efectuată în cauză, a dispus restituirea lor (sumele în valută în echivalent lei la data executării) inculpatului SAR, de către D.I.I.C.O.T. — B. T. Buzău, după ce această unitate va intra în posesia lor ca organ de cercetare penală prin îndeplinirea obligaţiei condamnatului MG de a le consemna la o unitate bancară pe numele inculpatului SAR, pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - B. T. Buzău, obligaţie stabilită prin sentinţa penală nr. .../03.12.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Intimata a precizat că, prin decizia penală nr. .../14.02.2017, pronunţată în dosarul ..../114/2014, Curtea de Apel Ploieşti a înlăturat obligaţia stabilită de Tribunalul Buzău, de restituire a sumelor de bani, referite în condiţiile arătate, de către D.I.I.C.O.T. — B.T. Buzău pe motiv că această structură de parchet nu are nicio culpă procesuală în cauză; în final, a dispus restituirea acestor sume de bani către SAR, în baza art. 162 alin. (4) C. proc. pen., fără să precizeze de către cine, dar textul de lege indicat viza restituirea de către organele de cercetare penală a sumelor de bani ridicate la percheziţia domiciliară şi aflate în păstrarea acestora, care nu au legătură cu fondul cauzei şi nu fac obiectul confiscării speciale.

Prin decizia penală nr. .../19.09.2018, pronunţată în dosarul nr. .../114/2018, Curtea de Apel Ploieşti a respins contestaţia la executare formulată de SAR, prin care acesta a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. .../14.02.2017, în sensul de a se preciza cine a fost obligat la restituirea sumelor de bani. În considerentele deciziei, instanţa a reţinut că restituirea sumelor de bani în discuţie (după scăderea celor pentru care s-a dispus confiscarea specială) să se facă în natură, în condiţiile art. 162 alin. (4) C. proc. pen. de către D.I.I.C.O.T. — B.T. Buzău, ca atribut al unui organ de cercetare penală, nu al unuia culpabil procesual. Prin urmare, restituirea să vizeze strict sumele ridicate la percheziţie şi aflate în păstrarea D.I.I.C.O.T. — B. T. Buzău, ca organ de cercetare penală, iar nu a altora, în echivalent bănesc, din fondurile structurii de parchet.

Prin sentinţa penală nr. ..../07.07.2020, pronunţată în dosarul nr. .../42/2020, Tribunalul Buzău a admis contestaţia la executare formulată de petentul condamnat SAR şi a dispus obligarea D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Buzău la restituirea sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 de euro, 121 USD şi 30 GBP, potrivit sentinţei penale nr. .../19.11.2015 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia penală nr. ..../14.02.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, în calitate de organ de cercetare penală, în sensul art. 579 alin. (5) C. proc. pen.

Prin primul motiv de contestaţie, contestatoarea a criticat legalitatea executării silite sub aspectul imposibilităţii obiective de executare a sentinţei penale nr. ..../07.07.2020, pronunţate de Tribunalul Buzău — Secţia penală în dosarul nr. ..../42/2020, datorate lipsei obiectului executării, raportat la faptul că sumele a căror restituire ar presupune executarea silită a sentinţei nu s-au aflat şi nu se află în păstrarea D.I.LC.O.T. — B.T. Buzău.

În acest sens, a menţionat că executarea conform sentinţei penale nr. ..../07.07.2020 ar presupune restituirea unor sume care s-ar afla în păstrarea organului de cercetare penală. Or, a susţinut că aceste sume nu s-au regăsit şi nu se regăsesc în păstrarea sa, ci în păstrarea lui MG, ca persoană fizică ce a acţionat în afara atributelor legale de organ de cercetare penală şi în afara exerciţiului autorităţii de stat, dispunând abuziv de ele şi cheltuindu-le în interes personal, în loc să le aducă în păstrarea D.I.I.C.O.T. — B.T. Buzău, aşa cum impuneau dispoziţiile art. 252 alin. (8) C. proc. pen. cu corespondent în textul art. 165 alin. (8) C. proc. pen., în vigoare la momentul efectuării activităţilor procedurale.

A susţinut că restituirea dispusă de Tribunalul Buzău prin sentinţa penală nr. .../2020 nu mai putea fi adusă la îndeplinire în momentul pronunţării respectivei hotărâri.

A mai învederat că lipsa obiectului executării, adică a sumelor de bani a căror restituire se dispune, a fost cunoscută de Tribunalul Buzău şi de Curtea de Apel Ploieşti care au judecat, în fond şi apel, cauza privind pe petentul condamnat SAR şi a făcut obiectul dezbaterilor la aceste instanţe.

Contestatoarea a precizat că intimatul este beneficiarul sentinţei penale nr. .../03.12.2014 a Î.C.C.J., titlu executoriu valid prin valorificarea căruia îşi poate satisface dreptul de creanţă pretins prin prezenta executare, titlu de care nu a înţeles să se prevaleze, chiar dacă a fost îndrumat în acest sens prin adresa nr. 7/VIII-1/2020 din 04.02.2020 emisă de D.I.I.C.O.T. - B.T. Buzău.

Prin cel de-al doilea motiv de contestaţie, contestatoarea a criticat faptul că, în mod contrar dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. .../2020 a Tribunalului Buzău, executarea silită vizează aducerea la îndeplinire a unei obligaţii de plată, iar nu de restituire a unor sume de bani.

În acest sens, a învederat că, prin decizia penală nr. ..../19.09.2018 (redată în sentinţa penală nr. .../2020 a Tribunalului Buzău, la fila 6 alin. 6), Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondată contestaţia la executare pe motiv că „în contextul în care acţiunea penală prin care a fost dedus judecăţii SAR nu a avut consecutiv o acţiune civilă, instanţa iniţială de control judiciar dar şi instanţa învestită cu soluţionarea la executare nu poate dispune în contra cadrului procesual, obligarea unui terţ la a da, a face sau a nu face ceva. Aceasta, deoarece Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău ca persoană juridică a fost şi rămâne un terţ în acţiunea penală în care inculpatul SAR, prin rechizitoriul ..../D/P/2012 din 21.10.2014, a fost trimis în judecată”. În consecinţă, s-a arătat că, faţă de reglementările legale ce au guvernat soluţionarea acţiunii penale prin care a fost inculpat SAR, nu se poate atribui expressis verbis nicio calitate procesuală Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău, „ci doar respectarea dispoziţiilor art. 162 al. 4 din CPP, mai sus invocate, care este lipsit de echivoc”.

În final, contestatoarea a precizat că, potrivit art. 625 alin. (1) C. proc. civ. „Executarea silită se face cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate”, iar că potrivit art. 627 alin. (1) C. proc. civ., în exercitarea rolului activ, executorul judecătoresc este ţinut să respecte dispoziţiile legii, drepturile părţilor şi ale altor persoane interesate.

A menţionat că, spre deosebire de vechea reglementare, în noul Cod de procedură civilă principiul legalităţii executării silite a primit o consacrare expresă, în cuprinsul art. 625, iar la alin. (2) al art. 625 se prevede că este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele prevăzute la art. 623.

Totodată a precizat că, în privinţa organelor de executare, art. 5 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune că activitatea acestora se înfăptuieşte în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi ale altor persoane interesate.

În ceea ce priveşte suspendarea executării silite, contestatoarea a invocat art. 719 alin. (1) C. proc. civ., menţionând că suspendarea este necesară pentru a aprecia dacă executarea silită însăşi, precum şi actele de executare silită respectă condiţiile de fond şi de formă cerute de lege.

În probaţiune, a propus proba cu înscrisuri.

La data de 05.11.2021, SCPEJ Pavel şi Muşat a depus copia certificată de pe actele dosarului execuţional ..../2021, împreună cu adresa nr. ..../21/04.11.2021, prin care au solicitat recuperarea cheltuielilor de fotocopiere dosar execuţional, în cuantum de 54,69 lei (TVA inclusă).

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a executării silite, excepţia inadmisibilităţii criticilor debitoarei care vizează titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. .../2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020, iar pe fondul cererilor, a solicitat respingerea cererii de suspendare şi a contestaţiei la executare ca neîntemeiate.

În apărare, intimatul a arătat că a fost cercetat penal de către Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Buzău în dosarul nr. ..../D/P/2012, instrumentat de fostul procuror MG.

A menţionat că, în data de 08.06.2012, în baza delegării emise de DIICOT - Serviciul Teritorial Buzău, a fost organizată o percheziţie domiciliară la locuinţa intimatului, de către Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca, în urma căreia au fost ridicate mai multe bunuri şi sume de bani printre care suma de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP care nu aveau nicio legătură cu cauza şi nu au făcut obiectul confiscării speciale.

A precizat că, prin sentinţa penală nr. 1042/03.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..../1/2013, a fost dispusă condamnarea fostului procuror MG, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, respectiv pentru că nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale de a dispune restituirea sau consemnarea la bancă a sumelor de bani ridicate ca urmare a percheziţiilor în cauzele în care efectua urmărirea penală, printre actele infracţionale fiind şi omisiunea de a dispune consemnarea sumelor ridicate la data de 08.06.2012 de la domiciliul intimatului.

Intimatul a învederat că, prin sentinţa penală nr. ..../2015, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../114/2014, instanţa a dispus obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la restituirea către acesta a sumei de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD și 30 GBP, „restituire care va opera ulterior recuperării sumelor pe care inculpatul MG a fost obligat să le consemneze la o unitate bancară la dispoziție DIICOT”.

Ulterior, prin decizia penală nr. ... din data de 14.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../114/2014, instanţa de control judiciar a admis apelul şi a dispus restituirea către intimat a sumei de 228.827.26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, înlăturând din cuprinsul sentinţei atacate condiţionarea recuperării prealabile a respectivelor sume de bani de către DIICOT de la fostul procuror MG.

În acest sens, a învederat că instanţa a reţinut următoarele:

- pagina 25 paragraful 3: „Curtea apreciază că restituirea acestor sume către inculpat se face de organul care le-a ridicat cu ocazia percheziţiei, restituirea având ca temei dispoziţiile art. 164 alin. (4) C. proc. pen.”;

- pagina 25 paragraful 5: „Această condamnare nu poate avea însă ca efect condiţionarea restituirii sumelor ridicate de la inculpatul din prezenta cauză, care nu au fost supuse confiscării, de plata despăgubirilor către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT a sumelor la care a fost obligat, într-un alt dosar, inculpatul MG”.

De asemenea, a precizat că prin această decizie, instanţa  a dispus că „în baza art. 162 alin. 4 Cod de Cod procedură penală, dispune restituirea către inculpat a sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, care nu făcut obiectul confiscării speciale”.

Având în vedere refuzul nejustificat al debitoarei de a pune în executare hotărâri judecătoreşti definitive, intimatul a precizat că a formulat contestaţie la executare, întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., iar prin sentinţa penală nr. .../2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020, în data de 07.07.2020 (titlul executoriu din prezenta cauză) instanţa, ca urmare a admiterii contestaţiei la executare a intimatului, a dispus obligarea DIICOT - Biroul Teritorial Buzău la restituirea sumelor de 228.827.26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, potrivit sentinţei penale nr. ..../19.11.2015 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia penală nr. ..../14.02.2017 a Curţi de Apel Ploieşti. în calitate de organ de cercetare penală, în sensul art. 579 alin. (5) C. proc. pen.

A menţionat că această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Ploieşti prin decizia penală nr. ..../24.11.2020, pronunţată în dosarul nr. ..../42/2020*.

Totodată, intimatul a precizat că, în vederea recuperării pe cale amiabilă a sumelor de bani pe care debitoarea i le datorează, a efectuat mai multe adrese către aceasta, iar prin adresa nr. ..../J/III/12/2021 din data de 04.03.2021, emisă de DIICOT - Structura Centrală, aceasta a recunoscut existenţa debitului restant, susţinând că va face demersuri către Ministerul Finanţelor Publice în vederea obţinerii finanţării necesare restituirii către intimat a sumelor de bani pe care i le datorează.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a executării silite, intimatul a arătat că, potrivit art. 1 alin. (1) din OG nr. 22/2002, debitoarea beneficiază de un termen de 6 luni pentru a efectua demersuri necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată, termen care curge de la data primirii somaţiei de plată, motiv pentru care, fiind beneficiara unui termen de graţie, contestatoarea nu ar obţine niciun beneficiu suplimentar prin admiterea cererii de suspendare a executării silite, nejustificând niciun interes în formularea acesteia.

Pe fondul cererii de suspendare, intimatul a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 719 C. proc. civ., suspendarea executării silite reprezintă o măsură excepţională, care ar putea fi dispusă numai pentru motive temeinice. Or, a susţinut că, în speţă, contestatoarea nu a invocat niciun asemenea motiv temeinic pentru suspendarea executării silite.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii criticilor care vizează titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. ..../2020, intimatul a învederat că, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., „dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cusul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.

În acest sens, a debitoarea critică, în mod inadmisibil, practic titlul executoriu, susţinând la pagina 6 paragraful 4 faptul că „în speţă, din cele expuse la punctele anterioare, reiese că restituirea dispusă de Tribunalul Buzău prin sentinţa penală nr. ..../2020 nu mai putea fi adusă la îndeplinire la momentul pronunţării respectivei hotărâri”.

Sub aspectul apărărilor privind fondul contestaţiei, intimatul a precizat că, deşi susţine nelegalitatea executării silite, contestatoarea nu precizează punctual care este textul de lege încălcat, care să atragă sancţiunea nulităţii executării silite, practic fiind o cerere nemotivată în drept, ceea ce atrage şi nulitatea contestaţiei.

De asemenea, intimatul a precizat că nu se poate susţine lipsa de obiect al executării silite, motivat de faptul că sumele de bani datorate nu se află în posesia sa, ci a fostului procuror MG, deoarece banii reprezintă exemplul clasic de bunuri fungibile, iar conform art. 543 alin. (2) C. civ. „sunt fungibile bunurile determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligaţii”.

Or, a susţinut că debitoarea are oricând posibilitatea de a solicita fonduri bugetare pentru a-şi îndeplinii obligaţiile stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă, astfel cum prevede în mod imperativ art. 2 din OG nr. 22/2002 şi cum s-a angajat prin adresa nr. ..../J/III/12/2021 din data de 04.03.2021, emisă de DIICOT - Structura Centrală.

Mai mult, în privinţa susţinerilor contestatoarei conform cărora restituirea sumelor de bani către creditor este condiţionată de restituirea prealabilă a acestora de către fostul procuror MG, a menţionat că acestea contravin celor statuat de Curtea de Apel Ploieşti prin decizia penală nr. ... din data de 14.02.2017.

În drept, a invocat art. 205, art. 663, art. 712 şi urm. C. proc. civ., coroborat cu restul dispoziţiilor legale invocate în cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, a propus proba cu înscrisuri.

La data de 22.11.2021, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes a cererii de suspendare a executării silite, având în vedere că, prin executarea silită demarată împotriva sa, contrar dispozitivului titlului executoriu, executarea silită vizează aducerea la îndeplinire a unei obligaţii de plată, iar nu de restituire a unor sume de bani în condiţiile art. 162 alin. (4) C. proc. pen., context în care are interesul de a obţine suspendare unei executări silite care urmăreşte scoaterea din patrimoniul structurii de parchet a unei sume de bani prin toate modalităţile de executare prevăzute de lege.

Cu privire la fondul cererii sale de suspendare a executării silite, a învederat că această cerere este întemeiată, raportat la criticile aduse executării silite.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoare a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi nulităţii contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, contestatoare a arătat că, în mod contrar susţinerilor intimatului, motivele invocate pe calea contestaţiei la executare nu vizează titlul executoriu, ci executarea silită însăşi, respectiv nesocotirea dispoziţiilor art. 625 alin. (1) C. proc. civ. şi, ca atare, incidenţa art. 704 C. proc. civ.

A menţionat că intimatul este în eroare asupra obiectului executării, învederând că, prin titlul executoriu, s-a stabilit în sarcina organului de urmărire penală obligaţia de restituire a unor sume de bani în condiţiile art. 162 alin. (4) C. proc. pen., sume în posesia cărora ar trebui să se afle, ca atribut al unui organ de cercetare penală, nu al unui culpabil procesual, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa art. 543 alin. (2) C. civ.

La termenul de judecată din 16.12.2021, contestatoarea a depus la dosar note de şedinţă, prin care, în temeiul art. 704 C. proc. civ. cu referire la art. 178 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii absolute a executării silite şi a actelor de executare silită.

A precizat că un prim motiv de nulitate absolută îl constituie încălcarea art. 632 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care instituie regula că executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlului executoriu, susţinând că sentinţa penală nr. .../2020 nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti care constituie titluri executorii.

Prin cel de-al doilea motiv de nulitate absolută a susţinut necompetenţa organului de executare silită, executorul judecătoresc, raportat la faptul că obligaţia de restituire a unor sume de bani ridicate la percheziţia domiciliară şi care nu au fost supuse confiscării speciale, întemeiată pe dispoziţiile art. 579 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 162 alin. (4) C. proc. pen., nu poate forma obiectul executării silite potrivit Codului de procedură civilă, prin intermediul executorului judecătoresc, ci al executării silite chiar de către judecătorul delegat cu executarea în materie penală ori de organele de cercetare penală, după distincţiile arătate în art. 579 C. proc. pen.

La data de 23.12.2021, contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise, prin care a reiterat, în esenţă, motivele sale de contestaţie. Suplimentar, în ceea ce priveşte critica referitoare la imposibilitatea obiectivă de executare, contestatoare a făcut trimitere la hotărârile CEDO nr. 3681/04 şi 9164/10, pronunţate în cauzele SC Blândul Ben Cm SRL alţii împotriva României, respectiv Ion Martinescu împotriva României. În ceea ce priveşte aspectul lipsei obiectului material al executării silite, respectiv a dispariţiei sumelor de bani în discuţie, a precizat că acesta a fost adus la cunoştinţa instanţelor de fond şi apel, a făcut obiectul dezbaterii la aceste instanţe şi nu a fost respins prin hotărârile pronunţate.

Contestatoare a mai menţionat că în jurisprudenţa CEDO (cauzele Ghirachi şi alţii contra României şi Fundaţia de Cămine de Elevi ai Bisericii Reformate contra României) s-a statuat că autoritatea nu se poate prevala de imposibilitatea obiectivă de executare, dacă această imposibilitate nu a fost constatată în cadrul unei proceduri judecătoreşti sau administrative. Or, a învederat că prin cauza pendinte solicită să se constate prin hotărâre imposibilitatea obiectivă a executării sentinţei penale nr. ..../07.07.2020 pentru lipsa sau dispariţia obiectului executării.

Totodată, contestatoare a susţinut cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimat cu titlul de onorariu de avocat, apreciindu-l ca nejustificat, raportat la activitatea desfăşurată de apărătorul ales al acestuia şi la complexitatea cauzei.

Prin încheierea din 28.12.2021, instanţa a repus cauza pe rol în vederea punerii în discuţie a calificării juridice a notelor de şedinţă depuse de contestatoare în şedinţa din 16.12.2021, respectiv a neregularităţilor executării silite, invocate prin aceste note de şedinţă de către contestatoare.

La data de 06.01.2022, intimatul a depus note de şedinţă prin care a precizat că notele de şedinţă depuse de contestatoare la data de 16.12.2021 reprezintă o modificare de acţiune în sensul art. 204 C. proc. civ., realizată după primul termen la care a fost legal citată.

Prin notele de şedinţă, intimatul a invocat excepţia tardivităţii modificării contestaţiei la executare, raportat la prevederile art. 715 şi 204 C. proc. civ., precum şi excepţia inadmisibilităţii criticilor contestatoarei referitoare la lipsa caracterului executoriu al sentinţei penale nr. ..../2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../42/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. ..., pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../42/2020*.

Intimatul a susţinut că art. 178 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatoare pentru justificarea modificării contestaţiei la executare nu este aplicabil în cauză, deoarece textul vizează invocarea nulităţii absolute a actelor de procedură, iar nu pretinsa nulitate absolută a executării silite, care vizează o nulitate de fond a executării silite.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, intimatul a susţinut că, prin încheierea din data de 16.09.2021, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ..../200/2021, instanţa de executare a admis cererea de încuviinţare a executării silite, stabilind că sentinţa penală nr. ..../2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. ...., pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../42/2020*, reprezintă titlu executoriu. Astfel, a arătat că, neatacând şi încheierea de încuviinţare a executării silite, prin intermediul contestaţiei la executare, conform art. 666 alin. (6) C. proc. civ., contestatoarea nu poate formula critici privind caracterul de titlu executoriu al hotărârii.

Pe fondul susţinerilor contestatoarei din notele de şedinţă din 16.12.2021, intimatul a invocat că executarea silită se întemeiată pe un titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, conform art. 632 alin. (2) C. proc. civ., care poate fi pus în executare în procedura reglementată de Codul de procedură civilă.

A mai arătat că punea în executarea silită a hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a decis restituirea către intimat a sumelor de bani, prin intermediul executorului judecătoresc, reprezintă ultima resursă a dreptului intern pe care o deţine în vederea punerii în executare a hotărârii.

La termenul din 13.01.2022, contestatoarea a depus note de şedinţă prin care a învederat că excepţia nulităţii absolute, invocată în cauză, are natura unei apărări de fond, ridicată în timpul procesului şi constituie un mijloc de respingere a pretenţiilor debitorului.

A menţionat că neregularităţile executării silite învederate în cuprinsul notelor de şedinţă nu formează obiectul unei cereri distinctă de capetele de cerere cu care a învestit instanţă, aspecte faţă de care a susţinut că apărările invocate în cuprinsul notelor de şedinţă nu pot valorifica modificarea cererii de chemare în judecată, în accepţiunea art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

În vederea soluţionării cererii, instanţa a constatat competenţa sa generală, materială şi teritorială şi a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea de executare silită înregistrată la SCPEJ P şi M sub nr. ..../2021, intimatul-creditor SAR a solicitat demararea procedurii executării silite împotriva debitorului-contestator Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Buzău, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. .../2020 din data de 07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../42/2020, rămasă definitivă prin decizia penală nr. ..../24.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. .../42/2020*.

Cererea de executare silită a fost admisă de SCPEJ P şi M prin încheierea din 08.09.2021, executarea silită din dosarul nr. ..../2021 fiind încuviinţată de instanţa de judecată prin încheierea din data de 16.09.2021, pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ..../200/2021.

Împotriva executării silite înseşi şi tuturor actelor de executare din dosarul execuţional nr. ..../2021 al SCPEJ P şi M contestatoarea Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a formulat contestaţie la executare la data de 19.10.2021.

Prin notele de şedinţă depuse în şedinţa din 16.12.2021, contestatoarea a depus la dosar note de şedinţă, prin care, în temeiul art. 704 C. proc. civ. cu referire la art. 178 alin. (1) C. proc. civ., a invocat excepţia nulităţii absolute a executării silite şi a actelor de executare silită, sub două motive de nulitate absolută. Un motiv constând în încălcarea art. 632 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în sensul că sentinţa penală nr. ..../2020 din data de 07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../42/2020 nu constituie titlu executoriu, iar cel de-al doilea motiv constând în necompetenţa organului de executare silită.

În prealabil, instanţa se va pronunţa asupra calificării juridice a notelor de şedinţă depuse de contestatoare în şedinţa din 16.12.2021, respectiv a neregularităţilor executării silite, invocate prin aceste note de şedinţă de către contestatoare.

Din analiza dispoziţiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ. care reglementează obiectul contestaţiei la executare silită propriu-zisă, reiese că aceasta reprezintă mijlocul procesul prin care, în faza executării silite, a doua etapă a procesului civil, părţile sau terţele persoane interesate sau vătămate prin executare, invocă în faţa instanţei de judecată neregularităţile privind executarea silită însăşi, încheierile executorului judecătoresc sau actele de executare, solicitând anularea executării silite înseşi, încheierilor executorului sau actelor de executare silită.

Criticile pe care contestatorul le invocă referitor la executarea silită însăşi sau actele de executare reprezintă motive de contestaţie la executare.

Aceste neregularităţi pot viza aspecte referitoare la lipsa titlului executoriu, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, necompetenţa executorului judecătoresc, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, perimarea executării silite, precum şi orice alte motive de nulitate a executării silite sau actelor de executare silită.

Astfel, orice neregularităţi privind executarea silită sau actele de executare silită, indiferent dacă se subsumează unor cauze de nulitate absolută sau relativă a executării sau actelor de executare, în funcţie de caracterul normelor juridice încălcate, trebuie să fie invocate ca motive de contestaţie la executare în cadrul acestui mijloc procesual reglementat în favoarea contestatorului.

Excepţia nulităţii absolute a executării silite sau actelor de executare nu reprezintă o excepţie procesuală. Numai nulităţile actelor de procedură care vizează cererea de contestaţie la executare sau actele realizate în cursul judecăţii contestaţiei la executare se pot invoca în faţa instanţei pe calea excepţiei de nulitate.

Nulităţile executării silite sau actelor de executare silită, indiferent de felul nulităţii, se pot invoca numai pe calea motivelor de contestaţie la executare.

De asemenea, excepţia nulităţii absolute a executării silite sau actelor de executare nu este nici o excepţie substanţială având natura unei apărări de fond prin care contestatoarea se apără faţă de susţinerile intimatului, astfel cum susţine aceasta, deoarece neregularităţile invocate nu privesc încălcări ale dreptului material civil, ci ale regulilor de procedură civilă, iar prin acestea nu se solicită respingerea pretenţiilor intimatului, ci sunt invocate în scopul admiterii contestaţiei, respectiv în vederea anulării executării silite.

În consecinţă, instanţa califică neregularităţile executării silite, invocate pe calea excepţiei nulităţii absolute a executării silite prin notele de şedinţă depuse la termenul din 16.12.2021, ca reprezentând motive de contestaţie la executare.

Având în vedere că o contestaţie la executare este inerent legală de motivele de contestaţie care o susţin, înseamnă că invocarea unor noi motive de contestaţie constituie o modificare a contestaţiei iniţiale.

Acest lucru reiese din dispoziţiile art. 713 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora: „Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare”.

Astfel fiind, invocarea unor noi motive de contestaţie, chiar dacă nu se schimbă capetele de cerere sub aspectul solicitărilor privind anularea executării silite sau actelor de executare silite, reprezintă, în accepţiunea legii, o modificare a contestaţiei la executare.

În condiţiile date, dată fiind invocarea unor noi motive de contestaţie la executare de către contestatoare prin notele de şedinţă depuse la termenul din 16.12.2021, instanţa va califica aceste note de şedinţă ca reprezentând o modificare a contestaţiei la executare.

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor invocate de intimat cu privire la contestaţia la executare, cererea modificatoare şi cererea de suspendare a executării silite.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii modificării contestaţiei la executare, instanţa o va admite pentru următoarele considerente:

Conform art. 204 alin. (1) teza I C. proc. civ., „Reclamantul poate să îşi modifice cererea şi să propună noi dovezi, sub sancţiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat”.

Potrivit art. 713 alin. (3) C. proc. civ., „Nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au existat la data primei contestaţii. Cu toate acestea, contestatorul îşi poate modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la executare”.

Instanţa reţine că modificarea contestaţiei la executare prin invocarea unor noi motive de contestaţie la executare prin notele de şedinţă depuse la termenul din 16.12.2021 s-a realizat atât după primul termen de judecată la care contestatoarea a fost legal citată, respectiv 18.11.2021, cât şi ulterior împlinirii termenului de 15 zile pentru formularea contestaţiei la executare, calculat de la data 04.10.2021 (data comunicării somaţiei, titlului executoriu, încheierii de încuviinţare a executării silite – conform dovezii de înmânare din dosarul execuţional), termen de contestaţie care s-a împlinit la data de 20.10.2021.

Prin urmare instanţa va admite excepţia tardivităţii cererii modificatoare, va aplica sancţiunea decăderii contestatoarei din dreptul a modifica acţiunea şi va respinge cererea modificatoare şi motivele de contestaţie invocate prin aceasta ca tardiv introduse.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii criticilor invocate de contestatoare prin modificarea contestaţiei la executare, instanţa nu o va mai analiza, raportat la admiterea excepţiei tardivităţii motivelor de contestaţie invocate prin modificarea cererii din 16.12.2021.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii contestaţiei la executare, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, motivat de faptul că neindicarea temeiurilor de drept al cererii de chemare în judecata nu atrage sancţiunea nulităţii cererii, aceasta urmând să fie calificată juridic de instanţa de judecată în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii criticilor invocate de contestatoare care vizează titlul executoriu reprezentat de sentinţa penală nr. ..../2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020, instanţa va admite excepţia.

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., „Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă”.

Astfel, instanţa reţine că prin contestaţia la executare contestatoarea nu poate invoca motive pe care le-ar fi putut opune în cadrul soluţionării cauzei din dosarul nr. ..../42/2020.

Or, nu pot fi primite criticile contestatoarei în sensul că restituirea dispusă de Tribunalul Buzău prin sentinţa penală nr. ..../2020 nu mai putea fi adusă la îndeplinire în momentul pronunţării acestei hotărâri.

Mai mult, din susţinerile contestatoarei în sensul că lipsa obiectului executării silite, adică a sumelor de bani a căror restituire se solicită, a fost cunoscută de Tribunalul Buzău şi Curtea de Apel Ploieşti care au judecat, în fond şi apel, cauza, reiese că hotărârile acestor instanţe au avut în vedere aceste motive invocate de contestatoare.

În consecinţă, excepţia inadmisibilităţii acestor motive de contestaţie este întemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes al cererii de suspendare a executării silite, instanţa o va respinge, raportat la faptul că, interesul în obţinerea suspendării executării silite pe calea hotărârii judecătoreşti, pentru existenţa unor motive temeinice, în baza art. 719 alin. (1) C. proc. civ., nu este stins prin existenţa reglementării de la art. 1 alin. (1) din OG nr. 22/2002, care vizează un alt caz de suspendare pe perioada unui termen care poate fi mai redus decât suspendarea pronunţată în temeiul art. 719 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul contestaţiei la executare, limitat la motivele de contestaţiei invocate prin cererea introductivă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa penală nr. ..../2020 din data de 07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020, în soluţionarea contestaţiei la executare formulată de intimatul SAR, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., instanţa a admis contestaţia şi a dispus obligarea contestatoarei DIICOT – Biroul Teritorial Buzău la restituirea sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 de euro, 121 USD şi 30 GBP, potrivit sentinţei penale nr. ..../19.11.2015 a Tribunalului Buzău, definitivă prin decizia penală nr. ..../14.02.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, în calitate de organ de cercetare penală, în sensul art. 579 alin. (5) C. proc. pen.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. ..../19.11.2015 pronunţată de Tribunalul Buzău, aşa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. ..../19.09.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a dispus, în baza art. 162 alin. (4) Cod procedură penală, restituirea către inculpat a sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, care nu au făcut obiectul confiscării speciale.

Instanţa a reţinut că procedura de restituire este cea prevăzută de art. 579 alin. (5) C. proc. pen. coroborat cu alin. (1) al aceluiaşi articol, în sensul că restituirea se face de organele de cercetare penală în păstrarea cărora se află bunurile, din oficiu.

De asemenea, a apreciat că DIICOT – Biroul Teritorial Buzău este organul care a ridicat sumele de bani de la inculpat şi în păstrarea căruia ar fi trebuit să se afle bunurile, iar faptul că un procuror din cadrul instituţiei şi-a însuşit aceste sume de bani, fiind condamnat judiciar pentru infracţiunea comisă, nu aduce nicio modificare acestei proceduri.

Instanţa a statuat că textul nu poate fi interpretat literal cu privire la noţiunea de organ în păstrarea căruia se află bunurile, neputându-se cere legiuitorului să anticipeze situaţii excepţionale de natura celei care a dus la dispariţia sumei de bani, constatându-se că DIICOT – B. T. Buzău trebuia să aibă în păstrare sumele de bani, el fiind organul judiciar care le-a ridicat şi avea această obligaţie.

În motivarea hotărârii, instanţa a apreciat că intimatul este pe cale să epuizeze resursele dreptului intern în valorificarea cererii sale, iar a-i respinge acestuia posibilitatea prevăzută de lege de a obţine executarea hotărârii penale prin care s-a dispus restituirea sumelor de bani în litigiu, respectiv sentinţa penală nr. ..../19.11.2015 pronunţată de Tribunalul Buzău, aşa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. ..../19.09.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, îndrumându-l să ceară executarea sentinţei penale nr. ..../03.12.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..../1/2013, prin care procurorul de caz a fost obligat să restituie aceste sume ori să le consemneze la bancă la dispoziţia DIICOT, este echivalent cu a condiţiona dreptul consfinţit de o hotărâre cu autoritate de lucru judecat de comportamentul unui terţ. Cum acest terţ a reprezentat statul la data când a luat sumele de bani din detenţia DIICOT, această respingere ar mai însemna de asemenea şi că autorităţile au creat ele însele o situaţie de natură să facă imposibilă executarea (aspect sancţionat de CEDO în practica sa, inclusiv în hotărârea din 21.04.2009, în cauza Niţescu contra României).

Instanţa a mai reţinut că, prin decizia penală nr. .... din data de 14 februarie 2017, Curtea de Apel Ploieşti a înlăturat din cuprinsul sentinţei penale nr. .../19.11.2015 dispoziţia potrivit căreia restituirea sumelor de bani către intimat va opera ulterior recuperării sumelor pe care inculpatul MG a fost obligat să le consemneze la o unitate bancară, la dispoziţia DIICOT, pe numele părţii civile SAR şi după reţinerea de către DIICOT a sumei de 107.408,74 lei, confiscată de la inculpatul SAR, dispunând în mod direct restituirea către inculpat a sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, care nu au făcut obiectul confiscării speciale, în temeiul art. 162 alin. (4) Cod procedură penală.

Instanţa de fond a reţinut şi că prin decizia nr. .../19.09.2018, Curtea de Apel Ploieşti a respins contestaţia la executare formulată de petent pentru lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. ... din data de 14 februarie 2017, cu motivarea că nu se poate atribui expressis verbis nici o calitate procesuală Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT – Biroul Teritorial Buzău, care are obligaţia să respecte dispoziţiile art. 162 alin. (4) Cod procedură penală, decizia penală nr. 184 fiind lipsită de echivoc în acest sens.

În concluzie, s-a statuat intimatul are dreptul la restituirea sumelor de bani menţionate şi că această restituire trebuie făcută de DIICOT Buzău, nu în calitate de subiect procesual şi nici ca urmare a analizei vreunei culpe de orice natură, ci în calitate de organ judiciar în păstrarea căruia se află bunurile, în respectarea procedurii instituite de art. 579 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 291/24.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. .../42/2020*, în soluţionarea contestaţiei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău formulată împotriva sentinţei penale nr. ..../07.07.2020, instanţa a respins ca inadmisibilă contestaţia introdusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău şi ca nefondată contestaţia introdusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău.

Pentru a se pronunţa în sensul respingerii ca nefondate a contestaţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, instanţa de control judiciar a avut în vedere că, atât prin decizia penală nr. ..../14.02.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, cât şi prin decizia penală nr. ..../19.09.2018 a Curţii de Apel Ploieşti, s-a stabilit în considerente şi fără echivoc că restituirea sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, care nu au făcut obiectul confiscării speciale, către intimatul condamnat SAR se face potrivit prevederilor art. 162 alin. (4) C. proc. pen., de către organul judiciar care le-a ridicat, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău.

Curtea a reţinut că în considerentele deciziei penale nr. ..../14.02.2017 a Curţii de Apel Ploieşti s-a reţinut că restituirea sumelor de 228.827,26 lei, 2.380 euro, 121 USD şi 30 GBP, către intimat au ca temei prevederile art. 162 alin. (4) raportat la prevederile art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., sens în care incumbă unităţii de parchet menţionate să facă demersuri legale în vederea punerii în executare a acestei obligaţii.

Astfel, în acord cu considerentele reţinute de instanţa de fond, instanţa de control judiciar a reţinut că restituirea sumelor de bani către intimatul condamnat SAR trebuie făcută  de organul de cercetare penală în păstrarea cărora se află bunurile, din oficiu, respectiv DIICOT – Biroul Teritorial Buzău, organul care a ridicat sumele de bani de la condamnatul intimat şi în păstrarea căruia ar fi trebuit să se afle bunurile, iar faptul că un procuror din cadrul instituţiei şi-a însuşit aceste sume de bani, fiind condamnat judiciar pentru infracţiunea comisă, nu aduce nicio modificare acestei proceduri.

Instanţa superioară a statuat, totodată, că a opune intimatului o situaţie juridică specială din cauză, neimputabilă acestuia, respectiv faptul că procurorul anchetator a sustras sumele de bani la restituirea cărora are dreptul, înseamnă afectarea unui drept recunoscut de Constituţie, respectiv dreptul de proprietate, în condiţiile în care intimatul condamnat se află în prezent la a treia încercare de executare a unei hotărâri penale definitive, după formularea unei cereri de executare silită, în conformitate cu Codul de Procedură Civilă (respinsă cu motivarea că nu este aplicabilă legea civilă, ci dispoziţiile art. 162 alin.4 coroborate cu art. 579 alin.1,5 C. proc. pen.) şi a contestaţiei la executare pentru lămurirea dispozitivului analizată mai sus (respinsă pentru motivele arătate).

De asemenea, Curtea a statuat că a-i restrânge intimatului condamnat, posibilitatea prevăzută de lege de a obţine executarea hotărârii penale prin care s-a dispus restituirea sumelor de bani care nu sunt supuse confiscării, şi a-l îndruma să ceară executarea sentinţei penale nr. .... 03.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr...../1/2013, prin care procurorul de caz a fost obligat  să restituie aceste sume ori să le consemneze la bancă la dispoziţia DIICOT, este echivalent cu a condiţiona dreptul consfinţit de o hotărâre cu autoritate de lucru judecat de comportamentul unui terţ, reprezentatul  statului la data când a sustras sumele de bani din detenţia DIICOT, situaţie care duce la imposibilitatea executării unei hotărâri judecătoreşti definitivă, aspect sancţionat de CEDO în practica sa, inclusiv în hotărârea din 21.04.2009, în cauza Niţescu contra României.

Instanţa de judecată are în vedere că, dacă prin sentinţa penală nr. ..../19.11.2015, pronunţată în dosarul ..../114/2014, Tribunalul Buzău, învestit cu judecarea inculpatului SAR, odată cu condamnarea acestuia pe fondul cauzei, a dispus ca restituirea sumelor către intimat să se realizez după ce această Parchetul va intra în posesia lor ca organ de cercetare penală prin îndeplinirea obligaţiei condamnatului MG de a le consemna la o unitate bancară pe numele inculpatului SAR, pe seama şi la dispoziţia D.I.I.C.O.T. - B. T. Buzău, obligaţie stabilită prin sentinţa penală nr. ..../03.12.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. ..../14.02.2017, pronunţată în dosarul ..../114/2014, Curtea de Apel Ploieşti a înlăturat această condiţionare a restituirii sumelor de bani către intimat.

De asemenea, instanţa reţine că prin decizia penală nr. ..../19.09.2018, pronunţată în dosarul nr. ..../114/2018, Curtea de Apel Ploieşti a respins contestaţia la executare formulată de intimat, prin care acesta a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. ..../14.02.2017, în sensul de a se preciza cine a fost obligat la restituirea sumelor de bani, statuând că obligaţia de restituire revine contestatoarei, în calitatea de organ de cercetare penală, în condiţiile art. 162 alin. (4) C. proc. pen.

În consecinţă, având în vedere sentinţa penală nr. ..../19.11.2015 a Tribunalului Buzău, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. ..../14.02.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţate în dosarul nr. ..../114/2014, ţinând cont de decizia nr. ..../19.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../114/2014, respectiv sentinţa penală nr. ..../2020 din data de 07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020, definitivă prin decizia penală nr. ..../24.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../42/2020*, în sarcina contestatoarei s-a stabilit prin titlu executoriu definitiv obligaţia de a restitui, în calitatea de organ de cercetare penală care a ridicat sumele de bani de la inculpat şi în păstrarea căruia ar fi trebuit să se afle bunurile, intimatului sumele de 228.827,26 lei, 2.380 de euro, 121 USD şi 30 GBP, în temeiul art. 162 alin. (4) C. proc. pen. şi în conformitate cu procedura de la art. 579 alin. (5) C. proc. pen., fără condiţionarea executării acestei obligaţii de recuperarea sumelor pe care inculpatul MG a fost obligat să le consemneze la o unitate bancară, la dispoziţia contestatoarei, pe numele părţii civile SAR, respectiv fără a putea opune intimatului să ceară executarea sentinţei penale nr. ..../03.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..../1/2013.

Prin urmare, atât timp cât prin hotărârile definitive de mai sus s-a dispus obligarea contestatoarei la restituirea sumelor de bani către intimat, de îndată şi fără condiţionarea acestei obligaţii de existenţa efectivă a sumelor în păstrarea contestatoarei, nu se poate susţine, în prezenta cauză, drept motiv de contestaţie la executare, inexistenţa acestor sume de bani în păstrarea contestatoarei, respectiv existenţa unei imposibilităţi obiective de executare datorată lipsei obiectului executării silite, pe considerentele că sumele de bani nu se află la contestatoare. Altfel, dacă s-ar admite motivele de contestaţie invocate de contestatoare, s-a ajunge la încălcarea hotărârilor judecătoreşti care au reţinut în sarcina contestatoarei această obligaţie de restituire independent de existenţa efectivă a banilor în posesia sa, respectiv independent de executarea sentinţei penale nr. ..../03.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..../1/2013, în sensul îndeplinirii obligaţiei numitului MG de a consemna la o unitate bancară pe numele intimatului, dar pe seama contestatoarei, sumele de bani în cauză.

Astfel fiind, motivele de contestaţie la executare vizând lipsa obiectului executării şi imposibilitatea obiectivă de executare sunt nefondate.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie constând în faptul că executarea silită a titlului executoriu se poate realiza numai prin restituirea strict a sumelor efectiv ridicate la percheziţie şi aflate în păstrarea D.I.I.C.O.T. — B. T. Buzău, ca organ de cercetare penală, iar nu a altora, în echivalent bănesc, din fondurile structurii de parchet, instanţa reţine că, de vreme ce instanţele judecătoreşti, prin decizia penală nr. ..../14.02.2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. .../114/2014, decizia nr. .../19.09.2018, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../114/2014, sentinţa penală nr. ..../2020 din data de 07.07.2020, pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. ..../42/2020 şi decizia penală nr. ..../24.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. ..../42/2020*, au stabilit că obligaţia de restituire a contestatoarei către intimat este necondiţionată de restituirea sumelor de către fostul procuror MG, rezultă că obiectul restituirii nu constă în banii efectiv ridicaţi la percheziţie, ci are în vederea o restituire a echivalentului valoric al acestor bani.

De altfel, restituirea aceloraşi bani efectiv ridicaţi la percheziţie nici nu mai era posibilă, în condiţiile în care bani ridicaţi cu ocazia percheziţiei de fostul procuror MG au fost însuşiţi şi folosiţi de acesta în interes personal, astfel cum s-a reţinut în sentinţa penală nr. ..../03.12.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..../1/2013, instanţă care a dispus restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării inculpatului MG la consemnarea sumelor de bani la o unitate bancară.

Tot în acest sens, restituirea nu poate viza strict banii care s-ar afla în păstrarea contestatoarei, deoarece, aşa cum s-a reţinut mai sus, obligaţia sa de restituire este independentă de deţinerea efectivă a banilor în păstrare de către contestatoare, respectiv independent de depunerea acestor sume de către fostul procuror MG la dispoziţia contestatoarei.

Instanţa reţine, drept urmare, şi acest motiv de contestaţie ca neîntemeiat.

De asemenea, instanţa reţine că, deşi intimatul a invocat hotărârile judecătoreşti mai sus menţionate, solicitând, prin mai multe adrese comunicate contestatoarei, restituirea sumelor în baza acestor hotărâri, în temeiul art. 579 alin. (5) C. proc. pen., contestatoarea i-a transmis acelaşi răspuns prin care a afirmat că se află în imposibilitatea obiectivă de a remite sumele de bani, motivat de faptul că aceste sume nu s-au aflat şi nu se află în păstrarea sau la dispoziţia sa. Cu toate acestea, prin adresa nr. ..../J/III/12/2021 din data de 04.03.2021, reluând aceleaşi motive, în finalul adresei, contestatoarea precizează că sumele de bani la care face referire intimatul trebuie să fie puse la dispoziţia sa de către Ministerul Finanţelor Publice, urmând a efectua demersuri în sensul alocării lor.

Având în vedere că motivele de contestaţie din modificarea cererii prin notele de şedinţă depuse la termenul din 16.12.2021, prin care s-a contestat legalitatea executării silite sub aspectul necompetenţei executorului judecătoresc şi lipsa titlului executoriu, au fost respinse ca tardive, instanţa nu va mai analiza aceste critici de nelegalitate invocate de contestatoare.

În consecinţă, instanţa va respinge contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii de suspendare a executării silite, având în vedere soluţionarea contestaţiei la executare, raportat la faptul că, potrivit art. 719 alin. (1) C. proc. civ., suspendare executării silite se dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată suportate de intimat, instanţa reţine că, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., acestea cad în sarcina contestatoarei, partea care a pierdut procesul.

Cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de contestator cu judecarea prezentei cereri se ridică la suma de 4.760 lei, reprezentând onorariu de avocat, şi 2.341,94 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, constând în costuri transport, cazare şi masă.

Instanţa va respinge solicitarea contestatoarei de reducere a cuantumului onorariului de avocat, având în vedere că, în raport de valoarea şi complexitatea cauzei, activitatea desfăşurată de avocat, constând în prezenţa la 3 termene de judecată, formularea întâmpinării şi notelor de şedinţă, un onorariu în cuantum de 4.000 lei, la care se adăugă TVA, este rezonabil în cauză. 

De asemenea, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pentru judecarea contestaţiei la executare s-au suportat cheltuieli de către executorul judecătoresc, faţă de partea care a pierdut procesul, instanţa va obliga contestatoarea la plata către SCPEJ P şi M a sumei de 54,69 lei (TVA inclusă), cu titlu de cheltuieli fotocopiere dosar execuţional nr. ..../2021.

Domenii speta

Spete similare