Contestație la executare

Este irelevantă data ultimei plăţi efectuate de către contestator,  esenţială fiind data solicitării/declarării scadenţei anticipate a întregului credit pentru a putea curge termenul de prescripţie cu privire la întreaga sumă pretinsă.

Prin  sentinţa civilă nr. 3909 din  19  noiembrie 2015, Judecătoria  A a  admis excepţia netimbrării acţiunii invocată de intimată. A anulat cererea având ca obiect  contestaţiei la executare formulată de contestatorul IM, în contradictoriu cu intimata A C F IFN S.A., ca netimbrată. A obligat contestatorul la plata sumei de 198,34 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului execuţional nr. 1185/2014 al BEJA C şi M.

Pentru a pronunţa acestea instanţa de fond  a reţinut că prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 01.10.2015, s-a dispus citarea contestatorului cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 854,38 lei şi să achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate de fotocopierea dosarului de executare silită nr. 1185/2014, în cuantum de 198,34 lei. Deşi a fost citat cu această menţiune, contestatorul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, respectiv nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru, stabilite în sarcina sa, în cuantum de 854,38 lei.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea excepţiei netimbrării cererii de chemare în judecată.

În drept, potrivit art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege”, iar potrivit art. 197 N. C. pr. civ., în cazul în care cerere de chemare în judecată este supusă timbrării, dovada taxelor datorate se ataşează cererii, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii”.

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă împrejurarea că analiza timbrajului este o chestiune care precede oricărui act procedural efectuat în cauză şi nu implică cercetări asupra drepturilor afirmate de părţi. Având în vedere că debitorul-contestator nu s-a conformat dispoziţiilor date de instanţă, astfel cum i-au fost aduse la cunoştinţă prin citaţie, respectiv nu a făcut dovada până la termenul de judecată din 19.11.2015 a achitării  taxei judiciare de timbru în sumă de 854,38 lei, instanţa a apreciat că excepţia invocată este întemeiată şi pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 197  C. pr.. civ., instanţa a dispus anularea ca netimbrată a prezentei contestaţii la executare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul  IM  prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, rejudecând, să fie admis apelul şi ape fondul  cauzei,  admiterea contestaţiei la executare şi desfiinţarea executării silite, precum şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.  1185/2014 al BEJ  AC şi M, întrucât la momentul  formulării cererii de executare silită  era  stins dreptul de a obţine executarea silită, titlul executoriu pierzându-şi  puterea executorie prin împlinirea termenului  de prescripţie. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În  motivare s-a arătat  că  unicul motiv  de apel vizează modalitatea nelegală şi netemeinică  în care instanţa de fond  a procedat  dispunând  anularea  cererii de chemare în  judecată ca netimbrată,  în condiţiile în care  atât dovada de achitare a taxei  judiciare de timbru puse în vedere  de către instanţă,  cât şi dovada achitării cheltuielilor  de fotocopiere a dosarului  de executare fuseseră  depuse la  dosarul cauzei, acestea aflându-se la  filele 6-7  vol.II.

La data de  17.02.2016  intimata a  formulat întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea  apelului, ca neîntemeiat.

În motivare a arătat faptul că apelantul contestator nu şi-a executat în mod  corespunzător  obligaţiile  asumate conform  contractului de credit , respectiv, nu a înţeles  să achite  de bună voie  contravaloarea sumelor datorate  în baza  contractului de credit, creditorul a procedat  la demararea procedurii  de executare silită ce face  obiectul  dosarului  de executare nr. 1185/2014  înregistrat pe rolul BEJA  C  şi M.

Cererea de  executare silită  a fost formulată  în termenul de  3 ani prevăzut de  art. 705 C.pr.civ. Contractul de credit s-a încheiat  pe o durată  de 118 luni, respectiv până în  aprilie  2018, iar în condiţiile  în care potrivit  scadenţarului contractului de împrumut, apelantul s-a obligat faţă de bancă  să achite împrumutul prin plata  de rate lunare , până în anul 2018, deci nu se poate admite  excepţia  prescripţiei  extinctive a  dreptului de a cere  executarea silită având ca obiect  rate  care la momentul declanşării  executării silite  nu erau încă scadente. Prescripţia începe să curgă  de la data când se naşte dreptul de acţiune sau dreptul  de a cere executarea silită, respectiv pentru fiecare rată va începe să curgă  un termen de prescripţia  extinctivă distinct.

În drept a invocat  disp. art. 205 şi urm. C.pr.civ.,  art. 711  şi urm.  C.pr.civ.,  art. 480  C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Privitor la soluţia de anulare a contestaţiei la executare Tribunalul constată că aceasta a fost dispusă în mod eronat.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de grefierul arhivar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 854,38 lei şi a cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare silită în cuantum de 198,34 lei au fost depuse la dosar de către contestator, anterior termenului din data de 19.11.2015 însă, din eroarea grefierului însărcinat cu îndosarierea acestor înscrisuri, nu au fost depuse efectiv la dosarul cauzei,  determinând astfel instanţa să pronunţe, din eroare, o soluţie greşită.

Pe cale de consecinţă, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 C.pr.civ. va admite apelul şi va anula sentinţa apelată.

Întrucât apelantul-contestator a solicitat expres în faţa instanţei de judecată că nu solicită, în caz de admitere a apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare ci reţinerea în acest sens a cauzei de către instanţa de apel, se va proceda o rejudecare a cauzei de către instanţa de apel.

Astfel, privitor la excepţiile netimbrării şi tardivităţii contestaţiei invocate de către intimată prin întâmpinarea depusă la fond, Tribunalul le va respinge ca neîntemeiate.

Excepţia netimbrării contestaţiei este neîntemeiată având în vedere că, în cauză, contestatorul depusese taxa judiciară de timbru în termenul prevăzut de lege şi în cuantumul solicitat de către instanţa de fond.

Excepţia tardivităţii contestaţiei la executare este de asemenea neîntemeiată având în vedere că potrivit Procesului-verbal de îndreptare eroare materială a somaţiei din data de 31.03.2015 al executorului judecătoresc şi comunicat contestatorului la data de 08.05.2015 procedurile de comunicare realizate anterior au fost viciate raportat la adresa greşit menţionată a debitorului contestator. Ca atare, procedurile de comunicare se consideră valabil îndeplinite doar de la data de 08.05.2015 dată la care i s-a comunicat somaţia şi procesul-verbal de îndreptare eroare. Începând să curgă termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei doar de la data de 08.05.2015, rezultă că formularea contestaţiei la executare la data de 22.05.2015 (data poştei aplicate pe plic) a fost realizată în termen, impunându-se respingerea excepţiei tardivităţii ca neîntemeiată.

Pe fondul contestaţiei la executare, instanţa învederează că aşa-numita excepţie a prescripţiei dreptului de a cere executarea silită invocată de către contestator nu este o excepţie propriu-zisă în contextul executării silite ci o apărare de fond, o critică adusă demersului execuţional de către contestator, astfel că aceasta se analizează în planul criticilor de legalitate a executării şi nu în planul excepţiilor procesuale.

Privitor la apărarea contestatorului referitoare prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanţa constată că această critică a contestatorului este neîntemeiată.

În cauză se analizează legalitatea unei executări silite declanşate în temeiul unui contract de credit încheiat la data de 02-06.2008 prin care contestatorului i-a fost împrumutată suma de 15.000 lei ce urma să fie restituită în 118 rate lunare  a câte 251 ,82 lei fiecare, care se întindeau pe perioada 2008-2018.

Având în vedere structura de rambursare a creditului convenită de către părţi, trebuie constatat că pentru fiecare dintre cele 118 rate curge un termen de prescripţie distinct, astfel că în principiu, întemeiat pe caracterul de titlu executoriu al contractului, creditoarea putea solicita doar executarea sumelor/ratelor scadente şi nu a celor viitoare.

Totuşi, această concluzie este valabilă doar pentru ipoteza contractelor a căror executare curge neîntrerupt cu menţinerea de către societatea bancară a  scadenţei fiecărei rate.

În cauză, creditoarea, la un moment dat pe parcursul derulării contractului a declarat scadent întregul debit solicitând clientului său (contestator) plata întregii valori a contractului.

Din această perspectivă instanţa înlătură ca vădit neîntemeiate susţinerile creditoarei care în combaterea apărării privitoare la prescripţia dreptului său de a cere executarea se prevalează de graficul de rambursare care se întinde în opinia sa până în anul 2018.  Prescripţia curge doar de la scadenţa fiecărei rate numai în cazul în care se menţine graficul de rambursare şi nu atunci când se solicită plata întregului debit şi se declară scadent întregul credit (art.2.9 din contract). Iar odată solicitată plata întregului debit prin declararea scadenţei anticipate, împotriva creditorului începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de  cere executarea silită de 3 ani, pentru a-şi recupera prin executare silită întreaga sumă.

Din actele dosarului de executare rezultă că intimata creditoare a adresat contestatorului notificare de plată a întregii sume de 14.987,67 lei din care rezultă că, potrivit creditoarei, contestatorul datora la data de 30.04.2014 o datorie totală de 14.987,67 lei ceea ce echivalează cu declararea scadenţei anticipate, altfel, în caz contrar creditoarea l-ar fi notificat să achite doar restanţele aferente până la acea dată şi nicidecum toate cele scadente în viitor.

Din această perspectivă este irelevantă data ultimei plăţi efectuate de către contestator (care susţine că ar fi data de 06.01.2011 spre deosebire de creditoare care învederează că data ultimei plăţi ar fi 20.01.2013), esenţială fiind data solicitării/declarării scadenţei anticipate pentru a putea curge termenul de prescripţie cu privire la întreaga sumă pretinsă.

La dosar există o notificare/înştiinţare emisă de către creditoare către toţi clienţii săi, deci inclusiv către contestator, cu privire la schimbarea denumirii societăţii şi cu informarea acestora că schimbarea denumirii nu va afecta nici un contract încheiat anterior.

În condiţiile în care creditoarea intimată a iniţiat executarea silită la data de 14.10.2014 prin cererea de executare adresată executorului judecătoresc, contestatorul nu a făcut dovada că, în cauză creditoarea a declarat scadenţa anticipată a întregii valori a contractului anterior datei de 14.10.2011, pentru a se putea pune problema împlinirii prescripţiei de 3 ani.

De altfel, raportat la cei trei ani anteriori momentului sesizării executorului (14.10.2014) trebuie avut în vedere că anterior sesizării executorului judecătoresc creditoarea a emis notificări către contestator pentru a-l soma să facă plata sumei de  14.987,67 lei ceea ce echivalează cu acte de întrerupere a cursului prescripţiei în sensul art.2537 pct.4 C.civ. potrivit cu care prescripţia se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.

Aşadar instanţa constată că termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită nu era împlinit la momentul sesizării organului de executare astfel că această critică pe care contestatorul îşi întemeiază întreaga contestaţie este neîntemeiată, impunându-se respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

Pe cale de consecinţă instanţa, în temeiul art. 480 alin.2 şi alin.3 teza I C.pr.civ.  a admis apelul, a anulat  sentinţa apelată şi rejudecând în fond contestaţia a respins excepţia netimbrării şi excepţia tardivităţii contestaţiei la executare ca neîntemeiate şi a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare