Respingerea cererii de redeschidere a procesului penal

„În baza dispoziţiilor art. 469 alin. 4 Cod procedură penală respinge, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecăţii în lipsă, formulată de condamnatul C., deţinut în Penitenciarul Iaşi în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3008/8.11.2011 a Judecătoriei Iaşi,  rămasă definitivă prin decizia penală nr. 13/5.01.2012 a Curţii de Apel Iaşi, pedeapsă cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării prin sentinţa penală nr. 582/26.01.2013 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare.”

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 466 Cod procedură penală, termenul de introducere a cererii de redeschiderea  procesului este de o lună de la data la care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, ca s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, respectiv, pentru persoanele condamnate definitiv judecate în lipsă  faţă de care s-a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.

Având în vedere data la care a fost formulată cererea, 20.02.2014, şi faptul că dispoziţiile care reglementează termenul au intrat în vigoare la data de 1.02.2014, instanţa a apreciat că nu este necesar să mai analizeze dacă termenul prevăzut de art. 466 alin. 3 a fost respectat, practic cererea fiind formulată în interiorul termenului cu durata de o lună calculat de la data intrării în vigoare a textului de lege.

Potrivit art. 466 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştiinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui sau şi l-a retras. Procesul nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă.

Instanţa constată că petentul C. a fost audiat ca făptuitor, la data de 13.03.2009, cu privire la fapta cu privire la care s-a dispus apoi începerea urmăririi penale, în prezenţa apărătorului său ales, damna avocat R.. În cuprinsul respectivei declaraţii C. a menţionat că este conştient că va fi trimis în judecată în lipsă în cazul în care se va sustrage procesului penal, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior.

Prin sentinţa penală nr. 582/26.01.2013 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin nerecurare, s-au reţinut, printre altele, următoarele: pe parcursul procesului în care a fost condamnat, C. a fost citat atât la adresa de domiciliu, cât şi prin afişare uşa sediului Consiliului Local, în mod corespunzător fiind efectuată procedura de comunicare a hotărârii. Mai mult, după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare un alt apărător ales al condamnatului a studiat dosarul (filele 139 şi 140 din dosarul nr. 12197/245/2011), în acest fel inculpatul luând cunoştinţă de condamnarea sa cu suspendarea executării.

Şi în aceste împrejurări, C. a continuat să se sustragă de la măsurile de supraveghere cărora le-a fost supus, cu consecinţa revocării suspendării şi a dispunerii executării pedepsei în regim de detenţie.

Deşi în cuprinsul cererii de redeschidere a procesului penal condamnatul susţine că nu a avut cunoştinţă de procesul penal pornit împotriva sa, până în momentul în care a fost ridicat de la locul de muncă din Cipru în vederea executării mandatului european de arestare, instanţa a constatat că acesta şi-a angajat un apărător ales care să îl informeze despre stadiul procesului în prima parte a anului 2012. Pe de altă parte, în concluziile sale la termenul din 30.04.2014 C. susţine cu seninătate că, dacă ar fi ştiut că a fost condamnat cu suspendarea executării, nu ar fi plecat şi şi-ar fi căutat un loc de muncă în România.

Există suficiente motive pentru a considera că, după audierea sa ca făptuitor, şi în prezenţa unui apărător ales, la 13.03.2009, C. a vândut locuinţa în care îşi avea domiciliul şi a plecat din România, stabilindu-se în Cipru, sustrăgându-se în acest fel procesului penal care a urmat şi cu privire la care, deşi nu se dispusese încă începerea urmăririi penale, cunoştea faptele de care era acuzat, anticipând şi luarea unei măsuri preventive sau condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate. Susţinerile sale, în sensul că nu a avut cine să îl informeze despre procesul desfăşurat în lipsa sa sunt nesincere, având în vedere că şi-a angajat un apărător atât în faza cercetărilor, cât şi pentru studierea dosarului în care fusese condamnat definitiv, continuând şi după acest moment să se sustragă măsurilor de supraveghere dispuse.

Instanţa, ţinând cont şi de spiritul dispoziţiilor art. 466 Cod procedură penală, precum şi de finalitatea procedurii respective, a ajuns la concluzia că nu se poate considera că persoana condamnată C. ar fi fost judecată în lipsă, fără a avea cunoştinţă de proces şi a se putea apăra în mod eficient în cadrul unei proceduri echitabile, din contră acesta s-a sustras procesului penal şi a formulat cu rea credinţă această cerere, abia după ce a fost încarcerat.

Domenii speta

Spete similare